Autor:
În plină campanie electorală, visând cai verzi pe pereţi şi un pumn de voturi pentru Partidul Civic Maghiar, Szasz Jeno, preşedintele lui, pune pe jar, din nou, România, cerând reînhumarea osemintelor scriitorului Nyiro Jozsef (foto), un fascist notoriu, „apostolul secuilor”, admirator fanatic al lui Hitler şi al amiralului fără mare - Horthy Miklos, pe teritoriul Statului Român, la Odorheiu-Secuiesc! Taman acolo unde călugăriţele române au fost trase de păr şi târâte pe scările Orfelinatului „Sfântul Iosif”, pentru a le determina, cât se poate de „paşnic”, să părăsească acea clădire, pe care iredentiştii, neorevizioniştii, şovinii şi extremiştii de acolo au pus ochii, pentru a fi folosită, probabil, aşa se spune, pentru Guvernul aşa-zisului ţinut secuiesc, autonomie teritorială pe criterii etnice, o resuscitare a fostei Regiuni Autonome Maghiare de tristă amintire. La Odorheiu-Secuiesc, tocmai acolo unde, nu întâmplător, în centrul oraşului, a fost ridicat bustul lui Wass Albert, criminal de război, condamnat la moarte în contumacie, vinovat pentru uciderea unor români din Mureşenii de Câmpie şi Sucutard, în septembrie 1940, pe timpul Dictatului de la Viena. Cei doi, Nyiro Jozsef şi Wass Albert, au fost buni prieteni! Cine se aseamănă - spune românul - se adună. Toate acestea se petreceau, deloc întâmplător, tocmai pe vremea în care primar al Odorheiului era Szasz Jeno, unul dintre susţinătorii ideii desfiinţării Liceului „Marin Preda” din localitate şi a alungării, imediat după 20-21 decembrie 1990, a profesorilor şi a elevilor români de acolo, dintr-o instituţie de învăţământ a Statului Român, din inimă de ţară românească.
Ce spune acum Szasz Jeno, după ce, printr-o răsunătoare nouă pornire antiromânească, dă, spectaculos, cu parul în baltă? Cică, fascistul Nyiro Jozsef, admiratorul lui Hitler, pe care-l numea „un mare ctitor şi unificator”, şi al lui Horthy, pe care-i proslăvea, „are nişte romane extraordinar de frumoase! El n-a fost condamnat pentru faptele lui”. Deci, „este un om corect!” - zice Szasz Jeno. Un bob zăbavă. Nu virtuţile literare ale scriitorului Nyiro sunt puse în discuţie, ci opţiunile lui politice, azi, când, încă, pe acest mapamond sunt căutaţi de justiţia internaţională cei vinovaţi pentru faptele lor, comise în cel de Al Doilea Război Mondial, pentru crime împotriva umanităţii, criminali, bătrâni acum, pripăşiţi prin ascunzătorile lumii, fugiţi tocmai pentru a nu da socoteală. Numai că dreptatea şi adevărul (ca şi în cazul lui Eickman!), chiar şi târziu, ies la lumină odată şi odată! Apoi, în legătură cu „scrierile frumoase”, invocate de el, i-am da un exemplu, dacă nu ştie, că şi Wass Albert are, tot aşa, „scrieri frumoase”, de pildă cartea „Lângă Scaunul Domnului”, de fapt o şmecherie literară, o capcană pentru cititorul român naiv, neavizat, dar autorul a fost condamnat la moarte, ca şi criminal de război, nu pentru scrisul, ci pentru faptele lui odioase. Szasz Jeno continuă să dea cu parul în baltă, stropind în stânga şi în dreapta, încercând să-i îmbrobodească pe naivi, susţinând: „Nu există nicio dovadă că era fascist!”. Zău? Ia să deschidă numai dumnealui paginile publicaţiei „Magyar Ero”, de prin anii 1940-1944, să se convingă ce mai fascist era Nyiro, proslăvindu- i pe Hitler şi Horthy! Iar pentru a-şi continua peroraţia iredentistă, Szasz Jeno îşi continuă elucubraţiile apoteotic: „Idealul lui Nyiro Jozsef era Ungaria Mare! Iar idealul meu este cel de autonomie!”. Trosc-pleosc! Gura păcătosului adevăruri grăieşte! Parcă, până mai ieri, dumnealui spunea, minţind, că nu felul acesta de autonomie teritorială-i idealul lui! Szasz Jeno are neobrăzarea de a merge până acolo, încât să susţină chiar năstruşnică ideea că „Horthy a fost protectorul evreilor din Ardeal!”. Păi nu se vede?! Câţi evrei au mai rămas în Ungaria şi în nordul Ardealului ocupat vremelnic de Ungaria horthystă şi fascistă, după Dictatul de la Viena, după 1944? Ce tâmpenie! Păi, dacă-i aşa, merită să-i înalţe Szasz Jeno o statuie şi lui Horthy, în Ardeal, în România! Ăştia ar fi în stare! În cadrul unei emisiuni televizate, istoricul Vasile Lechinţan aducea, în faţa românilor, a unei ţări întregi, dovezile, documentele care probează justeţea învinuirilor ce se aduc lui Nyiro Jozsef, din acea perioadă nefastă a vieţii lui. Prezent la acea întâlnire, senatorul Gyorgy Frunda, candidat la Primăria Târgu-Mureşului, cel care susţinea cândva că el nu reprezintă România, în Parlament, ci doar minoritatea maghiară şi UDMR, a sărit ca ars, auzind acuzele pe care eruditul istoric le aducea celui aflat în discuţie, clamând: „Asta-i propagandă comunistă”. Cică Nyiro este un „subtil scriitor”, n-a fost tras la răspundere penală pentru faptele lui, iar ca scriitor, Frunda l-ar asemăna cu Mircea Eliade! Iar evreii din Ungaria şi din nordul Ardealului au fost trimişi, cu trenurile morţii, pe drumul cel fără întoarcere spre camerele de gazare, de Szalasi, nu de Horthy! Deci, domnul avocat pune eticheta: „Asta-i propagandă comunistă!”. Dar Nyiro Jozsef ce fel de propagandă făcea, în paginile publicaţiei fasciste „Magyar Ero?”. Propagandă antisemită! A luat el, atunci şi după aceea, oare, vreodată, în Parlamentul de la Budapesta fiind, atitudine împotriva crimelor abominabile comise de „arhanghelii cruzimii” în localităţile româneşti ale nordului Ardealului ocupat, la Ip, Trăznea, Mureşenii de Câmpie, Sucutard, Prundu Bârgăului, Moisei, Sărmaşu? A protestat, cumva, în vreun fel, împotriva deportărilor, a trimiterii evreilor, prin „soluţia finală”, la moarte? Categoric, nu! Nu era, oare, Nyiro Jozsef, adeptul fascistului Szalasi Ferenc, mai-marele Partidului „Crucile cu Săgeţi”? Era! Szasz Jeno consideră că aducerea în România şi reînhumarea osemintelor lui Nyiro Jozsef ar fi un „act de pioşenie”! Întrebarea este: de ce tocmai la 27 mai, cu ocazia Rusaliilor catolice de la Şumuleu- Ciuc? Oare acesta era momentul potrivit? Chiar nu ştie oricare om cu capul pe umeri ce se urmăreşte? Ce fel de pioşenie? Asta-i pioşenie, cât timp Szasz Jeno şi ai lui separatişti stau mereu cu cuţitul autonomist al provocărilor la spate?
„Să-i lăsăm pe morţi să-şi ducă liniştiţi somnul de veci!” - spune Szasz Jeno. Dar cum rămâne cu „somnul de veci” şi liniştea celor 40.000 de români, ucişi mişeleşte, la 1848-1849? Dar ale celor omorâţi, cu bestialitate, prin satele româneşti ale nordului Ardealului ocupat, dat Ungariei fasciste şi horthyste, de Hitler şi Mussolini, în urma Dictatului de la Viena, din 30 august 1940? Să-i uităm şi pe românii ucişi pe la Zetea, Dealu, Târgu-Secuiesc, Praid, după zilele loviturii de stat din decembrie 1989? Oare rănile, încă nevindecate, ale românilor, mereu umiliţi şi provocaţi, nu contează? De ce trebuie, din nou, răsucit în rană cuţitul istoriei, în continuele provocări iredentiste? Oare este moral ca românii să accepte aducerea în România - patria lor, a osemintelor unui fascist, cu husari călări, a unui xenofob şi antiromân, răspunzător şi el de crime imprescriptibile? Doar stafia asta fascistă mai lipsea pe aceste meleaguri? Totul, sub patronajul preşedintelui Parlamentului ungar, Kover Laszlo, adept al disoluţiei Statului Român! Iar dacă românii nu sunt de acord, protestul lor să fie considerat „scormonire a trecutului”? Oare este „moral” ca lui Wass Albert, criminal de război, să i se ridice statuie la Odorheiu-Secuiesc (aşa cum s-a întâmplat şi cu busturile de la Reghin şi Lunca Mureşului, în judeţul Mureş!), unde Szasz Jeno asuda să mai aducă un fascist notoriu, însoţit, cică, de husari călări? Oare este „moral” şi normal ca, după ce „Garda Maghiară”, de sorginte neonazistă, a fost interzisă în Ungaria, la ea acasă, reminiscenţele ei, sub numele de „Batalionul Wass Albert”, să mărşăluiască, la zilele naţionale ale Ungariei, şi cu alte prilejuri, pe străzi ale oraşelor României? Deci, o mişcare iredentistă, interzisă în Ungaria, dar nu şi în Transilvania! Este firesc, oare, ca, în Europa de azi, într-o Românie - stat naţional, unitar şi independent -, steagul secuiesc să fluture pe primării din Harghita, Covasna şi Mureş, înlăturând Tricolorul? Încă o consecinţă a cedărilor prosteşti, româneşti!
Szasz Jeno, nomina odiosa, afirmă că toate dovezile despre Nyiro Jozsef, scoase la lumină, ar fi nişte... acuze! Acuze? Nu! Sunt realităţi crude. Există dovezi! Un lucru să fie cât se poate de clar! Suntem noi, românii, un neam născut creştin, nu creştinaţi, precum alţii, tot de alţii, prin această Europă. Suntem de acord ca scriitorul Nyiro Jozsef să aibă un loc de veci, să fie îngropat. Dar nu aici, în Ardeal, nu în România! Să fie acolo unde şi-a dat obştescul sfârşit, în Spania, unde a fost, de fapt, înmormântat! Dacă nu, atunci la Budapesta, sau în oricare alt oraş al Ungariei. Dar nu pe pământ românesc! Până nici senatorul Gyorgy Frunda, cu toate susţinerile lui, uneori antiromâneşti, nu-i de acord cu aducerea lui Nyiro la Odorheiu-Secuiesc! Să ne mai întrebăm odată: de ce s-a urmărit aducerea osemintelor lui, tocmai acum, în plină campanie electorală, la Odorheiu-Secuiesc, după hatârul şi hachiţele lui Szasz Jeno? Apoi, de ce, oare, din nou se amestecă Parlamentul de la Budapesta într-o problemă vizând teritoriul României? Care-i legătura? O legătură există! Încurajând mereu, fără pic de ruşine şi reţinere, tendinţele autonomiste teritoriale secuieşti, mai ales după ce UDMR nu mai face parte din Cabinetul Ponta, premierul Ungariei, Viktor Orban, a schimbat macazul provocărilor într-un scenariu diversionist. În Ungaria, unde, până acum, lui Horthy Miklos i s-a ridicat doar un bust şi i s-a dezvelit o placă memorială, de curând, la Kereki, domeniul lui preferat de vânătoare, i s-a dezvelit, cu onoruri militare oficiale, în prezenţa membrilor „Ordinului Vitejilor”, înfiinţat de el, o statuie în mărime naturală! Acolo tronează Guvernatorul cu pieptul plin de decoraţii! Oare, printre ele se află şi cea dată de Adolf Hitler, pentru promovarea ideologiilor fasciste, naziste? Dezvelirea statuii Guvernatorului Horthy, amiralul fără mare, omul lui Hitler şi al lui Mussolini, considerat, de fanii lui de gaşcă, „cel mai mare conducător al secolului”, generează noi tensiuni, care ar putea fi evitate, prin neghiobia pusă la cale ducând, din nou, la deprecierea relaţiilor româno-maghiare, şi aşa ajunse, uneori, într-o îngrijorătoare perspectivă din cauza unor scenarii antiromâneşti! Cultul personalităţii lui Horthy, care a sprijinit legile fasciste, votate în Parlamentul budapestan, privind populaţia evreiască, cel care a trimis peste 200.000 de soldaţi unguri să piară, în gerurile ruseşti, la Cotul Donului Stalingrad, îngrijorează. Ungurii lucizi îşi amintesc de acea afirmaţie - reluată în ziarul „Cuvântul liber” de miercurea trecută, a colaboratorului Hajdu Gyozo - a grofului Albert Apponyi, şeful delegaţiei Ungariei la Conferinţa de Pace de la Paris, din anul 1920: „Horthy îşi clădeşte dominaţia pe teroare şi asuprire, pe încălcarea dreptului şi libertăţii cetăţenilor!”. O spunea groful Apponyi, un ungur! Să ne mai întrebăm, cumva, de ce tocmai acum Szasz Jeno a vrut să aducă osemintele lui Nyiro Jozsef la Odorheiu-Secuiesc? Nimic nu mai este întâmplător! (…)