Autor:
Un principiu moral condamnă atingerea unor neajunsuri fizice, dar apelând la o formulă tautologică: „Prostul, care îşi dă seama că e prost, nu e chiar aşa de prost”. Constat că doamna în cauză nu se încadrează nici în acest mic cuantum de apreciere, deoarece ceea ce se vede pe dinafară este şi pe dinăuntru, iar eu această urâţenie o detest. Eu îmi asum insolenţa ironiei, cu sentimentul că această persoană îşi merită din plin cuvintele grele. A arăta aşa cum te-a lăsat Dumnezeu e una şi alta e să te desfigurezi în răutate căscându-ţi ochii şi rânjind, în timp ce dai cu barosul în propria ţară, faţă cu o adunare pe care ai împărţit-o în tabere contradictorii. Nimic nu poate fi mai înjositor pentru un specialist în drept decât să trâmbiţeze nedreptatea, aşa cum şi-a reprezentat dânsa preşedintele, creându-i scut mincinos în UE, prin grava reclamaţie că s-ar fi declanşat o „lovitură de stat”. Că, fermecată de Băsescu, a plecat cu jalba în proţap la străinătate, ar fi o misiune de relaţie, dar a zbiera cu glas de cucuvea că puterea guvernamentală USL constituie o ameninţare pentru pleiada procurorilor români, aliaţi ai preşedintelui, este de-a dreptul ridicol pentru întreg corpul jurisdicţional onorabil al României, care ar trebui, într-o atitudine de verticalitate, să se revolte, să se lepede de această apărătoare a minciunii, ştiindu-se foarte bine cine comandă justiţia în România. Să fii atât de slab la minte încât să prezinţi într-o astfel de adunare faptul că la noi sunt cercetaţi de procurori toţi cei care au îndemnat la vot, acuzaţi de act ilegal, iar cei care au oprit oamenii de la vot au procedat conform normelor legale, înseamnă că te încadrezi în altă formulă tautologică: „Prostul, care nu-şi dă seama că-i prost, e foarte prost”. Cu astfel de oameni puşi în rang înalt, nu-i de mirare că acesta este mersul la noi de vreo opt ani. Urmărind-o în toate aceste intervenţii şi în toate cele de când s-a afirmat în clica lui Băsescu, urâţenia morală o cufundă în zona infernului, în postul de paznic al domeniului, ambele urâţenii corespunzând unui cerber adecvat misiunii. Aceasta este plata pentru cel care a făcut pact cu diavolul.
Un om al dreptului drept trebuie aclamat, trebuie recompensat cu alese aprecieri, dar când o asemenea făcătură de drept strâmb, aflată în rol de trimis al ţării într-un for de uniune din care face parte şi poporul său, săvârşeşte un act de trădare la adresa naţiunii, lansând acuzaţii împotriva alor săi, un astfel de ins se acoperă de dizgraţie colectivă, deşi o sancţiune de acest fel este prea blândă. Bine ar fi dacă acest cuplu, Băsescu-Macovei, s-ar muta în Europa, la „aliaţii” lor, mai ales că sună foarte ridicol cuvintele „România” şi „poporul român” în gura acestor decăzuţi, care fac din minciună şi fals o direcţie a vieţii; de aceea, românul, pentru care aceste cuvinte sunt încărcate de sfinţenie, le adresează cu revoltă grave imprecaţii, de câte ori îi aud sau îi văd pe ecranele televizoarelor (norocul lor că sunt departe!).
Cât de satisfăcută a fost, în demersul antiromânesc, procuroarea, misit băsescian la Europa, s-a putut vedea din ochii ei bulbucaţi (într-un limbaj popular aspru se spune „beliţi”), s-a putut vedea din evidentul zâmbet cinic, din atitudinea piticului care are impresia că a ieşit învingător în disputa cu compatrioţii, cu personalităţile europene care au apărat cauza României. Păcat că n-a avut o oglindă, să-şi pupe imaginea! Ca procuror, o fi acumulat oarece învăţătură care ar fi trebuit să-i domine prostia şi să discearnă că toată orientarea ei îi schimonoseşte caracterul. Sau o fi un dat divin, contra căruia nu există soluţie, nici în sine, nici în altă parte.
Dacă aş face parte din PDL, nu m-aş mândri cu un astfel de component al partidului meu. Se înţelege, numai dacă nu i-aş semăna. Pe Băsescu îl interesează persoana, urmare devotamentului şi „argumentelor” emise în apărarea funcţiei sale, dar dacă întregul partid se sprijină pe un pilon atât de putred, înseamnă că ceva acolo este urât mirositor şi trebuie deşertat la groapa de gunoi. Pentru o totală curăţenie, există selector, care separă grâul de neghină. După cum se aude că unii membri se distanţează de Elena Udrea, ar fi bine ca PDLiştii să apeleze la treierătoare, până nu le piere definitiv partidul, pentru că, oricât de bezmetică ar fi strategia lui Băsescu, prin care fiinţează gruparea lor ruptă din PDSR, minciuna, nemernicia, hoţia, fapta inumană contra poporului tău, toate acestea ucid, deci există un sfârşit. Dă, Doamne!