În ceea ce priveşte dezbaterea legată de revizuirea constituţiei, celelalte minorităţi din România s-au decis să facă o propunere interesantă. Însuşi preşedintele UDMR a declarat că Uniunea sprijină ideea ca invocarea Hotărârilor de la Alba-Iulia, din anul 1918, care prevăd unirea Transilvaniei cu România, şi spiritul acestora să fie incluse în constituţia română. Nici celelalte organizaţii maghiare nu ar avea nimic de obiectat în legătură cu acest lucru.
În opinia preşedintelui, invocarea documentului istoric este importantă prin prisma declaraţiei privind minorităţile. Documentul adoptat la Alba-Iulia le promite minorităţilor naţionale transilvănene autonomie, soluţionarea administrativă a problemelor în limba nativă şi a problemelor din justiţie. În opinia politicianului, în constituţie ar putea figura tot ceea ce este cuprins în declaraţia de la Alba-Iulia ca citat sau ca referinţă.
Rozsnyai Sandor, un cunoscut jurist din judeţul nostru, fost decan în cadrul baroului, s-a ocupat în amănunt de analizarea Hotărârilor de la Alba-Iulia şi l-am rugat să analizeze mai temeinic această problemă.
Rozsnyai Sandor: Personal sunt de acord cu această cerere. Opinia mea este că această hotărâre dispune în momentul de faţă de caracter constituţional. Rădăcina bazei teoretice a hotărârilor are legătură cu principiile promovate de preşedintele SUA, Wilson, privind autodeterminarea popoarelor şi include aplicarea acestora în privinţa Transilvaniei. Aceste principii includ dreptul la autodeterminare, şi anume ca fiecare naţiune să fie coordonată în propria sa limbă nativă şi de conducătorii aleşi din rândul propriei comunităţi, ceea ce înseamnă în limbajul actual dreptul la autonomie. După primul război mondial, în perioada încheierii păcii, în aşa-numitul Tratat privind Minorităţile se menţionează că guvernul român asigură autonomie „comunităţilor maghiare şi săseşti”. După cum ştim, aplicarea în practică nu a mai avut loc.
Dacă facem abstracţie de toate aceste lucruri - de faptul că hotărârile şi acordurile internaţionale nu au fost aplicate -, consider inimaginabil, în calitate de jurist, ca graniţele unei ţări să poată fi modificate prin intermediul unei dispoziţii care nu dispune de putere legislativă. Dacă susţinem că anexarea Transilvaniei a fost înfăptuită graţie Hotărârilor de la Alba-Iulia şi a devenit parte a României, trebuie să acceptăm şi ideea că măsura - dat fiind faptul că a avut loc - a dispus de putere legislativă. Merită acordată atenţie aspectului potrivit căruia portiţa de scăpare fusese pregătită deja din punct de vedere moral şi juridic prin neincluderea în decret a drepturilor naţionalităţilor şi a drepturilor fundamentale. Ceea ce au promis ei la vremea respectivă, trebuie să aibă un caracter obligatoriu. Intenţia mea este soluţionarea demnă a acestei probleme, iar pentru acest lucru este nevoie de înlăturarea interpretării eronate a problemei, deoarece în caz contrar, divergenţele dintre cele două popoare, dintre cele două naţiuni, nu vor ajunge într-un punct de linişte.
Ce am mai putea adăuga la toate acestea? Soluţionarea corespunzătoare şi din punct de vedere juridic a problemei este atât în interesul părţii române cât şi în interesul părţii maghiare, deoarece dezinformarea şi aruncarea permanentă de praf în ochi au devenit principalul obstacol al dezvoltării democratice interne a ţării. Puterea intenţionează să modifice Constituţia, iar adoptarea unei poziţii în interesul corectitudinii reprezintă o obligaţie.
Aparut in :