Autor:
Joi, 26 septembrie a.c., în viaţa poeţilor braşoveni membri ai Ligii Scriitorilor, a avut loc un eveniment important, şi anume lansarea, pentru a treia oară în acest an, la Sala „Mironescu” a Muzeului „Prima Şcoală Românească”, în prezenţa unui select public, a revistei Claviaturi - serie nouă, nr. 3/2013. Scriam în ediţia „Condeiului ardelean” din 19 aprilie-2 mai 2013 despre semnificaţia „revenirii acordurilor poeziei clasice braşovene pe noile Claviaturi” cu oarecare scepticism privind reapariţia acestei reviste, după 70 de ani de la dispariţia sa, în condiţiile în care pe piaţa mass-media braşoveană revistele literare şi culturale cu pretenţii, „Dealul Melcilor” şi „Astra”, au devenit falimentare. Se pare că scepticismul meu nu a avut temei, revista apărând cu regularitate la intervalul celor trei luni scurse de la ultima apariţie, fapt ce mă bucură. Am participat şi la lansarea numărului doi, în iunie, de către prietenii publicaţiei noastre, poeţii George Echim şi Cornel Vlad, care şi de această dată ne-au invitat la un „adevărat eveniment literar din viaţa poeţilor braşoveni”, după cum afirma în deschiderea manifestării Constantin Bihara, redactorul-şef al publicaţiei. Chiar şi domnia sa, în prefaţa actualului număr, se întreabă dacă este un act temerar, din partea sa şi a poeţilor cuprinşi între coperţile revistei, reapariţia Claviaturi-lor, răspunzându-şi şi, totodată, răspunzându-ne: „Este şi nu este. Nouă ni se pare că este necesară o revistă trimestrială de poezie la Braşov şi dacă este necesară însemnează că a îndrăzni să tipărim o astfel de revistă este un act de creaţie şi orice act de creaţie se face îndrăznind. Îndrăznim să scoatem revista „Claviaturi”, să-i asigurăm continuitatea, fără a mai fi cazul să fie întreruptă apariţia ei cum s-a întîmplat cînd Vanea era directorul ei. Avea şi Vanea greutăţi. Revista era lunară. Noi o scoatem trimestrial şi cu mai puţini scriitori, numai zece, dar cu cîte zece poezii fiecare. Revista este mai complexă. Are cronici, rubrici diverse, astfel încît scriitorii să se manifeste pe larg, să nu se limiteze doar la a tipări poezii, ci şi să aibă unde să se exprime ca artişti. Revista „Claviaturi” este a noastră, a celor care o scriem, şi ea se autosubvenţionează, nu are nevoie de o instituţie care să o patroneze şi să-i asigure un buget”.
După evidenţierea şi a altor noutăţi pe care le aduce actualul număr, faţă de cele două apărute anterior - stema Braşovului pe coperta faţă, deschiderea numărului cu o poezie a unui autor din seria veche a revistei, renunţarea la altă grafică cu excepţia fotografiilor, publicarea unor teme privind teoria poeziei, dedicarea fiecărui număr unui poet care publică în revistă în funcţie de data naşterii, a publicării câte unei poezii în numerele următoare a autorilor care au tipărit deja câte zece poezii în două ediţii consecutive, pentru a favoriza pătrunderea în paginile revistei a unui număr cât mai mare de autori, a evidenţierii nou înfiinţatelor rubrici „Lumină din Lumină”, „Foaie de mijloc” şi „Text special” -, s-a trecut la lansarea revistei concepută de poetul Constantin Bihara ca un spectacol, având drept generic „Întâlnire cu poezia”. După recitarea poeziei sale „Trăieşte fiecare cît are de trăit”, desigur cu evidentă aluzie la viaţa revistei, creaţie care va fi publicată pe coperta din spate a Claviaturilor numărului viitor, „regizorul” spectacolului a dat cuvântul actorului Mircea Andreescu, care a recitat poeziile marelui geniu al poeziei româneşti, „Stelele-n cer” şi „Dintre sute de catarge”, reuşind să creeze climatul necesar dedicat creaţiei şi poeziei, urmat de replicile poetice ale „maestrului de ceremonii” Constatin Bihara, „Ne-nţeles de-mi este gândul” şi a glosinelor sale „Ierţi pentru tine însuţi” şi „E minunată-această fiinţă omenească”, precum şi ale poetului George Echim, cu poezia de început a lui Ştefan Augustin Doinaş, „Cîntec de dragoste”, publicată în seria veche, din 1943, a revistei Claviaturi, poezie care deschide actualul număr 3 al revistei. Apoi, au urmat cei zece autori ai numărului lansat, care au prezentat, sau li s-au prezentat de cei prezenţi, câte o creaţie considerată reprezentativă pentru momentul respectiv: Gheorghe Oprea Holbavianu, Viorica Popescu, preşedinta Ligii Scriitorilor - filiala Braşov, Daniela Scholz Crăciun, Ioan Tudor, toţi debutanţi în paginile revistei, Theodor Echim, George Savin, Ioan Suciu-Scheianul, Cornel Vlad, George Echim şi Constantin Bihara. Conţinutul poeziilor, calitatea lor artistică, talentul recitatorilor, completările „regizorului” Constantin Bihara, care a dovedit că „nu există vîrstă, există spirit care n-are vârstă” şi al ajutorului său, avocatul, la propriu şi la figurat, George Echim, au făcut din dupăamiaza acelei zile o poveste poetică greu de uitat şi demonstraţia faptului că „poezia este o adevărată ştiinţă în imagini”. În încheierea frumoasei manifestări, au luat cuvântul Ion Popescu Topolog, membru al Uniunii Scriitorilor din România, şi profesorul Liviu Dârjan, preşedintele Despărţământului ASTRA „Fraţii Popeea” din Săcele, judeţul Braşov, care au felicitat colectivul de redacţie şi autorii noului număr al revistei Claviaturi.
Parafrazând o zicere foarte cunoscută, pentru o mai bună cunoaştere a „acestor oameni minunaţi şi a poeziei lor izbăvitoare”, la fiecare nou număr al revistei Claviaturi vă prezentăm câte un membru al colectivului de redacţie, autori şi membri ai Ligii Scriitorilor - filiala Braşov. Fiind „capul răutăţilor” în ce priveşte reapariţia revistei Claviaturi, vom începe cu redactorul-şef, Constantin Bihara, văzut prin ochii celui mai apropiat colaborator, George Echim, secretarul de redacţie al publicaţiei trimestriale de poezie, în prima parte a unui deosebit articol:
Timp peste timp în creaţia literară a poetului şi eseistului Constantin Bihara
Motto: „Să trăieşti în modestie; să cauţi eleganţa şi nu luxul, rafinamentul şi nu strălucirea; să fii important, dar să nu cauţi recunoaşterea şi să ai de toate, fără să fii bogat; să studiezi mult, să gândeşti în tăcere, să vorbeşti încet şi să fii sincer; să asculţi păsările şi stelele, pe copii şi pe înţelepţi; şi să ai mereu inima deschisă; să treci peste toate şi să fii curajos...”
(William Ellery Channing).
Poetul, scriitorul, eseistul cu numele de autor Constantin Bihara, pe numele adevărat Constantin Olteanu, profesor de limba şi literatura română, aflat acum în al 81-lea an de viaţă, este, ca majoritatea contemporanilor săi, cunoscut şi recunoscut în mediul profesoral şi literar al Braşovului, dar şi un „ilustru necunoscut” în „lumea largă”, ca să nu mai vorbim de faptul că, deşi cunoscut, este în acelaşi timp ignorat mai ales (sic!) de unii confraţi în ale scrisului. Cunoaşterea ori necunoaşterea, recunoaşterea ori nerecunoaşterea şi cu atât mai mult ignorarea sau considerarea persoanei şi personalităţii domnului Constantin Bihara, sunt elemente de conjunctură şi atitudine, de bună sau reacredinţă din partea contemporanilor, în condiţiile „nepalpării” operei sale literare.
Este adevărat că preocupările sale literare manifeste, publicistice au fost discontinui pe parcursul vieţii domniei sale. Nu a încetat însă să scrie, să realizeze creaţii literare de mare profunzime, pe diverse teme şi în diverse specii literare, în unele dintre acestea excelând de-a dreptul şi totodată având măcar parţial, se pare, caracterul de unicat pentru un creator din lumea laică şi nu numai.
Nu este la îndemâna oricui, mai exact sunt puţini, foarte puţini acei creatori laici învredniciţi de Dumnezeu să realizeze creaţii literare pe teme religioase de o mare forţă şi, în acelaşi timp, de o mare profunzime şi sensibilitate.
În prima parte a vieţii literare publice, a ajuns chiar pe culmile recunoaşterii valorii creaţiei sale, acordându-i-se premiul întâi la concursul de poezie unde l-a surclasat chiar pe Nichita Stănescu, care avea să devină marele poet, unul dintre reperele literare în poezia românească.
După arcul peste timp, acum, spre apus, continuă să strălucească la fel de plăcut ca soarele într-o zi frumoasă de toamnă. Cu regretul că nu a avut (în prima parte a vieţii) posibilitatea să publice în volum, fiindu-i publicate poezii doar în ziarul „Drum Nou” şi, uneori, în revista „Astra”, rareori în alte reviste, acum publică cu frenezie, dezinvoltură, bucurie şi speranţă carte după carte, vrând parcă să recupereze timpul trecut şi să nu lase necunoscute publicului creaţiile sale. Astfel, în ultimii ani, a publicat următoarele cărţi: 1) Totul în adevăr. Totul în iubire, poezii, Editura „Transilvania Expres”, Braşov, 2011; 2) Lupta cu Diavolul şi disputa cu Dumnezeu. Iov - Transpunere în versuri, Editura „Transilvania Expres”, Braşov, 2011; 3) Fiţi fericiţi! Transpunere în versuri a psalmilor biblici, Editura „Transilvania Expres”, Braşov, 2011; 4) Făt-Frumos, după Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Transpunere în versuri, Editura „Transilvania Expres”, Braşov, 2011; 5) Fiinţa luminii, Editura „Transilvania Expres”, Braşov, 2012; 6) Comoara ascunsă. Pildele sau proverbele lui Solomon. Transpunere în versuri, Editura „Transilvania Expres”, Braşov. 2012; 7) Vocea lui Dumnezeu. Transpunerea în versuri a proorocilor biblici, vol. I, Editura „Transilvania Expres”, Braşov, 2012; 8) A tuna şi a fulgera. Sonete, vol. I, Editura „Transilvania Expres”, Braşov, 2012; 9) A tuna şi a fulgera. Sonete, vol. II, Editura „Transilvania Expres”, Braşov, 2013; 10) Vocea lui Dumnezeu. Transpunerea în versuri a proorocilor biblici, vol. II, Editura „Transilvania Expres”, Braşov, 2013.
În prefaţa scrisă de autor la prima din cărţile enumerate mai sus, la pagina 11, acesta îşi exprimă dezinvolt, ferm şi fără echivoc, crezul său literar şi convingerea cu privire la demersul său artistic spunând: „Sunt încredinţat că opera mea nu e lipsită de valoare şi se înscrie în ceea ce se cheamă funcţiile operei literare, educativă, cognitivă şi estetică, mai ales funcţia estetică, că înseamnă ceva, oarecare contribuţie, că produce bucurie estetică, ceea ce este un lucru esenţial”.
Analizând spusele autorului, regăsim în acestea atât cuminţenia, modestia, încrederea, speranţa, cât şi înţelepciunea cu adevărat valorosului creator, conştient şi acceptant a ceea ce s-ar putea crede şi aprecia în legătură cu opera sa. Această atitudine este de luat în considerare cu atât mai mult cu cât, aşa cum spuneam la începutul consideraţiilor mele, autorul Constantin Bihara este un creator special, care abordează teme grele, realizând creaţii de mare forţă şi profunzime, abordate de foarte puţini creatori, doar de aceia care fac parte dintre cei „... puţini aleşi”, dovedind forţă, curaj şi, poate, chiar mai mult decât atât (...).
Sunt bucuros că am prilejul să-mi exprim aceste gânduri despre un creator, dacă nu neapărat special, oricum diferit şi care, în modalităţile sale specifice, originale, oarecum slobode, vine să aducă şi altceva în literatură, dacă nu neapărat din toate perspectivele, cel puţin din perspectiva a ceea ce dânsul a numit, ca proiect literar, „Biblia literară”. Acest proiect este nu numai „grandios”, cum îl caracterizează autorul, dar este un proiect cu caracter de unicat ca formă şi modalitate de abordare şi exprimare. Chiar şi numai pentru atât, deşi poetul, scriitorul, eseistul Constance a scris şi multe încă de scris şi publicat, opera sa îl defineşte şi îl recomandă ca pe unul din creatorii valoroşi ai acestor vremuri. Iar dacă această recunoaştere nu a venit încă în forma şi condiţiile pe care acest autor se pare că le merită, sunt temeiuri de a crede că în timp aceste recunoaşteri vor veni, pentru că „nu este nimic ascuns, care nu va fi descoperit şi nimic tăinuit, care nu va ieşi la lumină. Dacă are cineva urechi de auzit, să audă” (din Evanghelia după Marcu: 4, 21-23).
L-am cunoscut, ca prezenţă, pe autorul Constantin Bihara în toamna anului 2012, la întâlnirile literare la care am participat ca poet, la lansări de cărţi şi în cadrul unora din şedinţele literare ale Ligii Scriitorilor - filiala Braşov. Cu privire la domnia sa, lărgirea orizontului meu de cunoaştere s-a realizat prin comunicări directe, discuţii pe teme literare şi nu numai, dar mai ales prin cărţile publicate, cărţi pe care mi le-a oferit, având bucuria ca pe unele dintre ele să am răgazul să le citesc. Evoluţia comunicării dintre noi se observă uşor şi din conţinutul dedicaţiilor de pe cărţile pe care mi le-a oferit. Încrederea pe care i-am transmis-o a făcut să colaborăm în realizarea şi editarea revistei Claviaturi, serie nouă, revistă trimestrială de poezie, începând cu nr. 1/2013, la Editura „Transilvania Expres” din Braşov. Sunt bucuros, fericit şi onorat în acelaşi timp că la iniţiativa domnului Constantin Bihara şi cu concursul şi a celorlalţi poeţi şi scriitori colaboratori, să readucem în peisajul literar al Braşovului o revistă de specialitate literară, în condiţiile în care Braşovul devenise de câţiva ani (nu buni, ci răi!) văduvit de o asemenea revistă. Pentru curgerea firească în această direcţie este de dorit, însă, a se ţine seama de toate sensibilităţile, înlăturarea orgoliilor şi vanităţilor, de comunicare, înţelegere şi colaborare, condiţii minimale absolut necesare fiinţării şi evoluţiei revistei.
În continuarea articolului poetul George Echim se referă la ultimele două volume de poezii apărute pe piaţa literară braşoveană la începutul anului 2013: A tuna şi a fulgera. Sonete, vol. II şi Vocea lui Dumnezeu. Transpunere în versuri a proorocilor biblici, vol. II, dedicând poetului Constantin Bihara, în finalul articolului, poezia Să nu ne năruim (Citindu-vă ...) pe care o reproducem mai jos (n.r.).
Să nu ne năruim (Citindu-vă ...)
Poetului şi eseistului Constantin Bihara
Motto: „Dacă veţi învinge răul, veţi fi buni ca Dumnezeu, pentru că Dumnezeu va locui în voi. El, care e Tatăl nostru”
(din volumul Totul în adevăr. Totul în iubire, de Constantin Bihara).
Chiar zilele acestea v-am citit cărţile pe care mi le-aţi dat şi evident, şi efectiv sunt impresionat! Vă înţeleg... povestea...
Neînţeles... poate de nimeni...
Ori de mult prea puţini, în modul manifest,
Eu însă sunt în stare de un atare gest,
Fiind un iubitor... de semeni...
De ce e aşa... greu s-apreciezi demersul, să recunoşti valoarea?
Nu-i cere orbului să distingă... şi culoarea...!
Răul rămâne rău!
Şi chiar de nu ar fi...
Dar nu ştiu zău cum ai putea să îi caracterizezi,
Când invidia, ura-i adună pe unii... în cirezi...
E bine însă a şti!
De vrem,... nu vrem, dar trebuie să-i recunoaştem pe cei care cu har sunt înzestraţi!
Noi cu noi s-avem răbdare şi să ne iubim, ca fraţi!
Altfel... totul se năruie...!
av. George Echim, Braşov, la 25 martie 2013 (de Buna Vestire)