Autor:
Poporul român din Transilvania a fost dominat de nobilimea maghiară şi bisericile maghiare circa 700 de ani. Când au fost implantaţi pe acest teritoriu, n-au fost aduşi cu averile lor în rucsac. Românii le-au dat averile. Prin legea „restitutio in integrum” le refacem averile fiindcă nu mai putem, se pare, de dorul stăpânirii maghiare şi a batjocurii faţă de români. În această idee, despre cele ce se întâmplă acum cu o altă fostă proprietate feudală, clădirea Colegiului Naţional „Unirea” din Târgu-Mureş, am aflat şi din partea lector universitar dr. Olimpiu Sabău-Pop, consilier municipal, în convorbirea pe care am avut-o, recent, şi pe care o redăm în cele ce urmează.
- Stimate domnule consilier, cred că despre cele ce se întâmplă acum cu clădirea Colegiului Naţional „Unirea” este bine să punctaţi mai întâi câteva aspecte cu caracter istoric. Ce se ştie despre această clădire?
- Această clădire a fost construită în anul 1770, fiind în proprietatea Fondului de Studii Catolic. Era un fond, practic, generat din banii publici ai statului austro-ungar din acel moment. Statul a construit acest imobil, atunci, pentru a avea destinaţia şcoală. Ştim cu toţii că în acea perioadă de timp, o aplecare mai mare spre educaţie, cultură, şcoli, o avea în general biserica. Şcolile funcţionau în cadrul bisericilor. Maria Tereza a dat în administrare acest imobil Statusului Romano-Catolic Ardelean, deci în administrare, nu în proprietatea acestei entităţi, care se chema Statusul Romano-Catolic Ardelean. Ulterior, Transilvania intrând sub jurisdicţia sa, devenind suveran pe această zonă, Statul Român a dat-o spre administrare Ordinariatului Catolic de Rit Latin de Alba-Iulia, conform unui acord, De Arova se cheamă, între Statul Român şi Vatican, din anul 1932. La 1948, Statul Român revocă actul respectiv, denunţă acordul încheiat cu Vaticanul, moment în care putem spune că Statul Român avea în plenitudine atât proprietatea, pe care a avut-o tot timpul, cât şi folosinţa acestui imobil. După evenimentele de la 1989, Biserica Romano-Catolică a intervenit pe cale judiciară pentru a dobândi în proprietate imobilul în cauză, Guvernul României prin Secţia Specială de Retrocedări decide prin articolul 1 că „Se retrocedează nuda proprietate a imobilului, Parohiei Romano-Catolice Târgu-Mureş, Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba-Iulia”. Practic, în acel moment din anul 2004, conform actului emis de către Guvernul României prin Decizia 378/20.09.2004, a retrocedat acest imobil, cu anticipaţie, direct, fără instanţă de judecată. Din câte cunosc eu, în acest moment, această decizie a fost atacată în instanţă de municipiul Târgu-Mureş. Dar nu am înscrisul şi nu pot demonstra acest lucru. Primăria Târgu-Mureş a pierdut acest proces prin hotărâre definitivă şi irevocabilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În acel moment, Statul Român a pierdut dreptul de proprietate asupra imobilului. Tot decizia instanţei obligă proprietarul ca pe o perioadă de cinci ani de la momentul retrocedării, ilegale, să dea în chirie acest imobil, cu destinaţia şcoală. Drept urmare, s-a încheiat un contract de închiriere între Primăria Târgu-Mureş şi Biserica Romano-Catolică. Astăzi, acel contract de închiriere este denunţat unilateral de către Biserica Romano-Catolică, argumentând că este reziliat de drept acel contract deoarece Primăria Târgu-Mureş nu şi-a îndeplinit obligaţiile sale, respectiv, plata chiriei. În schimb, Statusul Biserica Romano-Catolică nu a făcut nimic din ceea ce face un proprietar, respectiv de a amenaja imobilul pentru a fi folosit conform destinaţiei sale de închiriere. Practic, conform contractului de închiriere, din cuantumul chiriei, care nu este deloc de neglijat, 17.000 de lei pe lună, trebuia ca 85 la sută din chirie proprietarul s-o investească în imobil pentru a putea fi folosit în siguranţă de către elevi. Nu a făcut acest lucru. Colegiul „Unirea” se află în paragină la acest moment, la fel ca şi Liceul „Bolyai” şi Liceul de Arte. Cei doi proprietari ai acestor imobile nu au făcut decât să încaseze banii şi nimic mai mult. Se mai întâmplă un lucru foarte interesant, în acest interval de timp. Biserica Romano-Catolică încheie un contract de comodat cu un ONG care este denumit Statusul Romano-Catolic, iar astăzi, Statusul Romano-Catolic este cel care solicită ca închirierea imobilului să se facă cu dânşii, cu organizaţia neguvernamentală. Practic, nu cu biserica. De ce? Biserica în acest mod şi-a pus un intermediar între Primărie şi proprietate. Nu ştiu care sunt asociaţii Statusului Romano-Catolic, care sunt membrii acestui ONG. Dar e foarte interesant. Adică, biserica dă în comodat unui ONG, asta însemnând drept de folosinţa gratuită pentru întreg imobilul, pentru ca apoi acest ONG să dea imobilul în chirie Primăriei Târgu-Mureş.
- Cum au evoluat demersurile?
- În ultimele două luni au existat foarte multe presiuni făcute de către Statusul Romano-Catolic, sub aspect juridic. Deci, acel ONG a depus hârtiile, nu Biserica Romano-Catolică, prin care, practic, dânşii, printr-o serie de adrese pe care le-au înaintat Primăriei Târgu-Mureş, sau Ministerului, Inspectoratului Şcolar Judeţean şi aşa mai departe, au adus la cunoştinţă că nu mai există între cele două părţi un contract de închiriere valabil. Aşa consideră dânşii, condiţionează semnarea unui contract de închiriere între Primărie şi Statusul Romano-Catolic, de înfiinţarea Liceului „Rakoczi Ferenc al II-lea”, care a fost un principe al Ardealului la un anumit moment. Ca să facem o mică paranteză, în comunitatea maghiară, marea reuşită şi marele lucru pe care l-a făcut pentru comunitatea maghiară este că ar fi inventat acest steag la aşa-zisului „ţinut secuiesc”. Aşa consideră dânşii. Dar noi ştim foarte bine că steagul aşa-zisului „ţinut” l-a inventat Mihai Viteazul, când în subordinea sa erau trupele secuieşti. Este vorba despre acei circa 4.000 de secui care luptau în subordinea lui, iar Mihai Viteazul le-a dat un steag de luptă. Exact steagul acesta, al aşa-zisului „ţinut secuiesc”, l-a făcut Mihai Viteazul, pentru ca ei să poată să meargă la luptă în armata lui. Ce ţi-e şi istoria şi cum ţi se poate întoarce împotriva ta, la un anumit moment. Practic, de acolo a apărut denumirea aceasta pentru Colegiul Naţional „Unirea”, de Rakoczi Ferenc al II-lea. Practic, noi, Primăria Târgu-Mureş suntem puşi în faţa unui şantaj, ca să fim de acord cu liceul confesional, „Rakoczi Ferenc”, deci cu înfiinţarea unui liceu confesional de stat, adică tot Statul Român să întreţină financiar acea entitate. La solicitarea Statusului Romano-catolic sunt o serie de probleme. Prima problemă: în timpul anului şcolar, nu se poate înfiinţa sau desfiinţa un liceu, nu se poate nimic, pentru că reţeaua şcolară nu permite acest lucru. Reţeaua şcolară este valabilă în municipiul Târgu-Mureş pe anul şcolar 2014-2015. Deci, până în întâi septembrie 2015, noi ştim ce şcoli avem, cum se numesc ele, care sunt adresele lor. Vă daţi, desigur, seama că nu se poate face, sub nicio formă, un liceu. Nicicum. Este imposibil. De asemenea, pentru a înfiinţa un liceu, o şcoală, sunt o serie de condiţionări. Profesorii. Această entitate nu are cum să nu aibă profesori. A doua problemă, mult mai serioasă, numărul elevilor. Conform Legii nr. 1 din 2011, Legea Învăţământului, spune foarte clar. Pentru a putea funcţiona o şcoală, indiferent că este liceu sau gimnaziu, este nevoie de minim 300 de elevi. De ce? Pentru că raţiunea Legii 1/2011 este finanţarea pe elev. Şi atunci, neavând 300 de elevi, n-ai cum să susţii financiar, practic, acea edită. Ce se întâmplă în această situaţie? Practic este imposibil să înfiinţezi un colegiu confesional, în care să ai 300 de elevi, care trebuie să fie în clasele a IX-a, dar şi a X-a, a XI-a şi a XII-a. N-ai cum. Este imposibil. Acest lucru este recunoscut şi de Statusul Romano-catolic, când a depus hârtia la Primărie. Dar ei îşi asumă faptul că se vor muta din Liceul „Bolyai” o serie de copii, la această şcoală, dar fără a depune şi un document prin care să-şi asume acest lucru. Nimic nu poate obliga un elev de la Liceul „Bolyai” să se mute la această unitate. Ei spun că o să transfere de la „Bolyai” şi, pe locurile care nu vor fi ocupate până la 300, vor să susţină ei financiar această şcoală. Or acest lucru este ilegal. Nu se poate, pentru că şcoala de stat este finanţată de stat. Asta este raţiunea. În schimb, legea nu-i împiedică să-şi facă învăţământ privat. Pot să-şi facă învăţământ privat. Nu trebuie să vină statul şi să plătească învăţământul confesional în limba maghiară. Deci, acestea sunt cele două aspecte de ilegalitate ale solicitărilor Statusului. Statusul Romano-Catolic este susţinut puternic în Consiliul Local Târgu-Mureş de către formaţiunea politică apropiată sufletului lor, UDMR.
- Ce a întreprins UDMR pentru a-i fi simţită prezenţa în aceste demersuri?
- Ca să ajungem mai aproape de zilele noastre, UDMR a iniţiat un proiect de hotărâre de Consiliul Local prin care au solicitat înfiinţarea Liceului „Rakoczi Ferenc al II-lea” în clădirea în care astăzi funcţionează Colegiul Naţional „Unirea”. Acel proiect de hotărâre nu a intrat încă pe ordinea de zi a Consiliului Local. Noi am văzut proiectul de hotărâre de circa o lună şi jumătate. Vreau să vă spun că în comisii, a picat acest proiect. N-a intrat pe ordinea de zi. Practic. Pentru a putea fi votat proiectul respectiv, pentru a putea trece această iniţiativă a UDMR, au nevoie de 12 voturi. În Consiliul Local Târgu-Mureş UDMR are 10 voturi. Mai au nevoie doar de două voturi de la consilierii municipali români. Aici vom vedea care sunt acei consilieri români care consideră că este în interesul cetăţenilor, votanţilor, naţiunii române pentru ca în condiţiile arătate să se înfiinţeze Liceul „Rakoczi Ferenc al II-lea”. După ce am stabilit clar ilegalitatea acestui proiect de hotărâre în acest moment, avem o altă problemă, foarte serioasă: ce vor dânşii, colegii de la UDMR în proiectul de hotărâre? Ei vor aşa: să înfiinţăm Liceul confesional maghiar „Rakoczi Ferenc”, acel colegiu să aibă contract de comodat, adică să aibă închiriere gratuită cu Statusul Romano-Catolic, şi în limita locurilor disponibile a imobilului, a disponibilităţii clădirii, să funcţioneze Colegiul Naţional „Unirea”. Adică, ce înseamnă asta? Practic, noi nu avem niciun fel de garanţie că vor încăpea în acea clădire clasele româneşti, respectiv ale Colegiului „Unirea”. Ce se poate întâmpla, spre exemplu, dacă ei vor avea nevoie de toată clădirea, mai puţin două săli? Un Colegiu Naţional nu poate funcţiona în două săli de clasă. Dar mă repet, imobilul este în paragină. Părinţii elevilor sunt cei care fac eforturi să susţină sălile de curs la parametri acceptabili.
- Competenţa gestionării unei situaţii de acest gen este a Ministerului, ISJ, Consiliului Local, sau este o interferenţă de responsabilităţi?
- Este o interferenţă. Ce ne cere legea? Legea ne spune aşa: „Decizia aparţine Consiliului Local”. Dar prealabil hotărârii Consiliului Local, trebuie să avem un aviz conform din partea Inspectoratului Şcolar Judeţean. Eu am văzut în documentaţia aceea, pe care am primit-o la Primărie, un aviz nefavorabil al Inspectoratului Şcolar Judeţean, prin care aduce o serie de argumente. Atenţie: juridice, în principal juridice şi în subsidiar de oportunitate, prin care, nu avizează înfiinţarea acestui liceu. Ce vreau să vă mai spun: în Târgu-Mureş există o foarte mare frământare a consilierilor locali, a ISJ, a profesorilor, să încercăm să eficientizăm liceele, şcolile în general din Târgu-Mureş, pentru că, din păcate, numărul elevilor este tot mai mic. Din acest considerent, nu se mai justifică să ai clădiri mari pentru elevi mai puţini. Noi încercăm să eficientizăm. De fapt, suntem obligaţi să luăm aceste măsuri prin care comasăm. S-au comasat anul trecut o serie de şcoli, pentru că, din păcate, nu mai erau suficienţi elevi. Nu mai puteam avea acea clădire funcţională pentru elevi. Noi în Târgu-Mureş comasăm unităţi de învăţământ: grădiniţe cu şcoli generale; şcoli generale cu licee, urmând ca noi să înfiinţăm, din neant, o şcoală de care nimeni n-are neapărată nevoie?! Pe de o parte comasezi şcoli, pe de alta, înfiinţezi?! Oricum, nu se îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege vizavi de numărul de elevi, profesori şi aşa mai departe. Prin urmare, la ora actuală este ilegal să se voteze acest proiect în Consiliul Local. De asemenea, nu este nici oportun, fiindcă nu se poate, pe de o parte să comasezi, din trei şcoli să faci două, să cauţi să eficientizezi costurile de întreţinere, din cauza lipsei elevilor, nu din altă raţiune, dar pe de altă parte, să dovedeşti că eşti larg la buzunar şi să-ţi permiţi să înfiinţezi un liceu cu 50 de elevi, câţi vor fi.
- Să remarcăm un aspect. Statul Român a fost şi a rămas proprietarul de drept al imobilului Colegiului Naţional „Unirea”. Dar ani de zile a plătit chirie… în proprietatea sa! Acum a ajuns să-şi piardă şi proprietatea, toate astea printr-o serie de ilegalităţi? Ce se poate face?
- Iată ce se poate face. Este foarte simplu. Eu am susţinut, încă din momentul în care a început această tensiune: nu se poate discuta izolat situaţia de la „Unirea”. Situaţia de acolo trebuie discutată împreună, la pachet, spuneţi-i cum vreţi dumneavoastră, dar împreună cu Liceul „Bolyai” şi Liceul de Artă. Destinul pe care-l are Colegiul „Unirea” trebuie să fie destinul comun cu al celorlalte două licee. De ce? Pentru că în celelalte două licee avem o chirie care se plăteşte aceloraşi biserici. Practic, dacă anul acesta cedăm la un şantaj al unei biserici, deja am cedat la unul în anul 2002, şantajul vine şi revine periodic. Mie îmi este teamă ca în cazul CN „Unirea” să nu se întâmple ca şi la Liceul „Bolyai”, respectiv să avem parte de segregare etnică. Cred că dacă acum le acordăm acest drept solicitat, în mod sigur rezultatul va fi similar cu cel de la „Bolyai”. Din aceste motive îmi susţin opinia că situaţia trebuie discutată la pachet. Dacă se mută „Unirea” din clădire, automat se mută Liceul „Bolyai” şi Liceul de Artă, practic, proprietar fiind aceeaşi biserică, e vorba de aceeaşi etnie. Trebuie găsită o soluţie unică. Nu se poate doar românii să nu fie agreaţi într-un imobil al unei biserici, însă maghiarii să fie foarte agreaţi. Dar să avem în vedere că în cele două clădiri nu se stă pe gratis. Se plătesc foarte mulţi bani de chirie pentru toate aceste licee. Anul trecut, Liceul de Artă a avut o mare problemă de structură de rezistenţă. Era o grindă în tavanul unei clase care era aproape să cadă peste elevi. Stăm în chirie în acel imobil doar pentru că unii şi alţii îşi doresc să facă ceva cu acele clădiri pe care le-au dobândit ilegal după 1990 încoace.
- Să remarcăm un aspect. Descendenţii nobilimii maghiare din Transilvania, dar şi alte categorii de oameni, vin şi îşi revendică drepturi de proprietăţi. Ungurii, care cândva au fost plantaţi aici, nu au venit în Transilvania cu pământurile şi averile lor în rucsac. Acum, le refacem domeniile, fiindu-ne probabil dor de exploatarea lor economică şi socială.
- Să vă spun ce se petrece. Acest lucru este dirijat de statul ungar. Să ne referim doar la cărţile funciare. Când statalitatea maghiară s-a retras din Ardeal, nu de bucurie, ci fiindcă n-au avut de ales, au plecat cu cărţile funciare, au plecat cu documente, cu dovezile de proprietăţi. Acum, statul ungar lansează pe piaţă documente ştiute doar de ei. Dacă sunt sau nu originale, n-avem niciun control. Sunt documente despre care ei consideră că trebuie să ajungă în procesele care au loc astăzi în România. Practic, cred, cele mai multe retrocedări moştenitorilor unguri şi bisericilor ungureşti li se fac pe baza unor documente aduse din Ungaria, documente pe care instanţele judecătoreşti din România, autorităţile din România nu le-au emis. Ele provin din Ungaria. Nu ştim dacă sunt originale. N-avem niciun instrument să le controlăm. Acest lucru se suprapune cu o neglijenţă, rea credinţă, lipsă de pregătire, dezinteres, a reprezentanţilor autorităţilor administrative din România, sau autorităţilor judiciare, a lipsei, probabil, a pregătirii clasei politice de pe poziţia de legislaţie. Cele două elemente, actele care vin din Ungaria, dublate de o lipsă de pregătire şi de coerenţă a Statului Român în această zonă, duc la aceste victorii mici: un teren, o clădire, încă un teren, încă o clădire, proprietăţi mici, punctuale, ale tot felul de entităţi aflate în simpatia ungară, iar în timp se poate ajunge la o dominare patrimonială prin acordarea drepturilor de proprietate care se încearcă a fi reconstituită. Aş vrea să dau un exemplu din cele furnizate de istorie. Statul Israel a fost înfiinţat prin convenţie internaţională. Proprietatea asupra terenului, pe care astăzi se află Israelul, se afla deja în mare parte în patrimoniul reprezentanţilor evreilor. Ei au făcut foarte bine. Şi eu cred că a trebuit ca ei să aibă o ţară. Până la urmă, s-a înfiinţat o ţară pentru ei şi o meritau, pentru că sunt un popor foarte mare şi serios. Însă, s-ar putea acest lucru să-l fi învăţat din istorie şi maghiarii. Revin pe ideea mea. Cele trei licee din Târgu-Mureş trebuie să aibă aceeaşi soartă. Au aceiaşi proprietari, aceeaşi biserică, trebuie să aibă aceeaşi soartă. Mutăm CN „Unirea”, atunci mutăm şi Liceul „Bolyai” şi Liceul de Artă. Am ajuns să ne cramponăm mult prea tare pe o clădire a cărui proprietar nu ne vrea. Ca să nu mai fim şantajaţi, nu văd o problemă ca Statul Român, Primăria, să construim o clădire, de data asta adecvată unui învăţământ de nivelul CN „Unirea”, care, la drept vorbind, nu este o clădire adecvată. Este ca după război. Nu văd nicio problemă de a găsi un amplasament undeva în centrul oraşului, care să servească toate condiţiile educative la nivel de mileniu trei, nu de secol XVIII, când a fost construită clădirea. Va fi simplu: mutăm toate liceele din municipiul Târgu-Mureş într-o clădire: Liceul Bolyai, Unirea şi Artele. Cred că această propunere trebuie pusă pe tapet într-o oricare discuţie viitoare pe această temă. Dar asta nu înseamnă că Statul Român nu trebuie să verifice şi să constate caracterul ilegal al retrocedării, pentru a reveni în patrimoniul României acel imobil, pentru că a fost dobândit prin declaraţii şi înscrisuri false. Cele două acţiuni cred că trebuie să meargă paralel. Statul Român să-şi ia înapoi clădirile care sunt ale lui, ca efect al legii, iar elevii de toate etniile să poată avea acces în clădirile şcolilor unde să se poată învăţa la un nivel de foarte înaltă performanţă.
- Domnule Olimpiu Sabău-Pop, vă mulţumesc!
- Şi eu vă mulţumesc!