Autor:
Dacă simţi că tu eşti dac,
Să nu uiţi asta în veac!
Din adânc neamul tău vine
Şi tare mândru se ţine!
Din trecutul tău se ştie
C-ai luptat cu vitejie
Şi nicicând n-ai acceptat
De străin să fii-mpilat.
Din istorii toţi te ştiu
Devotat Daciei fiu,
Strâns legat de munţi Carpaţi,
Scut puternic, braţ de fraţi.
Cu dreptate scriu istorii
Că ai dărâmat imperii,
Fiindcă nu ţi-a convenit
Trai de „câine-nlănţuit”.
În orice dacică davă,
Precum şi în Piatra Craivă,
Sunt dovezi cu crezământ,
C-ai fost stâncă pe pământ.
De la Herodot se spune -
Şi o ştie-ntreaga lume -
Că ţi-au fost strămoşii daci
„Cei mai viteji dintre traci”.
Sunt mărturii prin milenii,
Că-n momentul greu al vremii,
Tu mereu ai dovedit
Că Herodot n-a greşit.
Că suntem dacilor urmaşi,
Iubim pământul pătimaş.
Onor lui Burebista în tărie!
Onor lui Decebal pentru mândrie!