30 ianuarie
Luna ianuarie, sobor al celor mai mari trăitori ai creştinătăţii răsăritene
În această primă lună a calendarului civil, Biserica a aşezat pe cei mai mari nevoitori, pe cei mai mari pustnici, pe cei mai mari povăţuitori şi împlinitori ai credinţei propovăduite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Aproape în fiecare zi din această lună a lui Gerar avem un nume mare: pe 2 ianuarie îl avem pe smeritul întru sfinţi Cuviosul Serafim de Sarov de pe pământul Rusiei (1759-1833), pe 7 ianuarie îl sărbătorim pe cel mai mare învăţător al pocăinţei şi aspru trăitor, înger în trup, Sfântul Înaintemergător şi Botezător Ioan; Sfântul Gheorghe Hozevitul (8 ianuarie), Sfântul Ierarh Grigorie, Episcopul Nyssei (10 ianuarie) - fratele Sfântului Vasile cel Mare, Sfântul Cuvios Teodosie, începătorul vieţii călugăreşti de obşte din Palestina (11 ianuarie), Sfinţii cuvioşi Pavel Tebeul şi Ioan Colibaşul (15 ianuarie), Sfântul Antonie cel Mare (17 ianuarie), Sfinţii Atanasie şi Chiril, Arhiepiscopii Alexandriei (18 ianuarie), Macarie cel Mare şi Macarie Alexandrinul (19 ianuarie), Eftimie cel Mare (20 ianuarie), Maxim Mărturisitorul (21 ianuarie), Efrem Sirul şi Isaac Sirul (28 ianuarie), şi numele ar mai putea continua. Iată ce mari exemple ne îndeamnă Biserica să urmăm la fiecare început de an. Doar rostindu-le numele acestora, ne umplem de emoţie şi ochii ni se umezesc. Vă recomandăm să citiţi faptele şi scrierile lor. Viaţa lor a fost un nesfârşit post, o nesfârşită rugăciune, o nesfârşită dragoste faţă de Dumnezeu şi aproapele, toate acestea izvorâte şi din credinţa, nădejdea şi dorul lor de Dumnezeu. Aşa ne-au învăţat aceşti sfinţi: Să trăim neîncetat cu dor de Dumnezeu! Şi până când vom ajunge la El să-l vedem şi să-l găsim în toate preocupările noastre. Şi numai acele activităţi şi atitudini să le avem, la care ar putea să stea lângă noi şi Hristos!
I-am lăsat la urmă pe Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, prăznuiţi pe 30 ianuarie. Deşi Biserica i-a pomenit separat în luna ianuarie, pe Sfântul Vasile în 1 ianuarie, pe Sfântul Grigorie în 25 ianuarie şi pe Sfântul Ioan Gură de Aur pe 27 ianuarie, ei sunt prăznuiţi împreună pe 30 ianuarie. De ce? Pentru a le descoperi învăţaţilor vremii, că nu este unul mai mare decât altul. Prin anul 1084, în timpul împăratului bizantin Alexie Comnenul, începuse o dispută între bărbaţii învăţaţi şi virtuoşi ai imperiului, privind care din cei trei ierarhi este mai mare. Astfel, chiar au apărut grupuri de susţinători ai acestor sfinţi: ioaniţii, vasilienii şi grigorienii. După ceva vreme de la declanşarea neînţelegerilor, cei trei sfinţi s-au arătat împreună, în vis, Episcopului Evhaitelor, Sfântului Ioan Mavropous, spunându-i: „După cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem şi nici o vrajbă nu este între noi. Fiecare din noi, la timpul său, îndemnaţi de Duhul Sfânt, am scris învăţături pentru mântuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfânt, aşa am învăţat. Nu este între noi unul întâi şi altul al doilea. De chemi pe unul, vin şi ceilalţi doi. Drept aceea, sculându-te, porunceşte, celor ce se învrăjbesc, să nu se mai certe pentru noi. Că nevoinţa noastră, cât am fost în viaţă şi după moarte, a fost să împăcăm pe oameni şi să aducem în lume pace şi unire. Împreunează-ne, dar, făcându-ne praznic la toţi trei într-o singură zi, şi înştiinţează cu aceasta pe creştini, că noi în faţa lui Dumnezeu, una suntem”. În urma acestei vedenii, Sfântul Ioan a ales ziua de 30 ianuarie pentru prăznuirea comună a celor Trei Ierarhi. Sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi este o sărbătoare a comuniunii. Ea ne descoperă că după cum în Sfânta Treime deosebirea dintre Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh nu duce la dezbinare şi nici unitatea lor la depersonalizare, tot astfel nici noi, ca persoane diferite, nu suntem chemaţi să trăim separat unii de alţii sau să ne ridicăm unii împotriva altora, ci să trăim după modelul Sfintei Treimi, nedespărţiţi; împreună.
Când vorbeşte despre Sfinţii Trei Ierarhi, Biserica spune că Sfântul Vasile cel Mare este mâna care lucrează, Sfântul Grigorie Teologul este mintea care gândeşte, iar Sfântul Ioan Gură de Aur (Hrisostom) este gura care vorbeşte.
„Cine este destoinic a-şi deschide buzele şi a-şi mişca limba, spre a o lăuda, cum se cuvine pe această treime de arhierei? Însă, deşi nu vom putea face aceasta, totuşi nu putem tăcea şi îi aducem aceste laude:
Bucuraţi-vă, aleşii Sfintei Treimi, flori mirositoare ale grădinii celei nestricăcioase; bucuraţi-vă, îngeri pământeşti şi oameni cereşti;
bucuraţi-vă, marilor arhierei cei luminaţi la minte de Sfânta Treime;
bucuraţi-vă, că aţi covârşit firea omenească cu darurile cele multe;
bucuraţi-vă, stâlpi neclintiţi ai Bisericii; bucuraţi-vă, credincioase slugi ale Sfintei Treimi; bucuraţi-vă, mărgăritare strălucite ale Bisericii lui Hristos; bucuraţi-vă, cei mai destoinici luminători ai pământenilor;
bucuraţi-vă, apărătorii dreptei credinţe în Hristos; bucuraţi-vă, surpătorii eresurilor şi îndreptătorii adevăratelor învăţături; bucuraţi-vă, cârmuitorii Bisericii şi pomi luminaţi roditori ai fructelor celor mai alese; bucuraţi-vă, treime de arhierei mult-lăudată!
Viaţa voastră cea sfântă, slujbele cele împodobite, cuvântările voastre cele mai alese şi mai scumpe decât toate avuţiile lumii, scrierile voastre, ce sunt ca nişte tezaure de cel mai mare preţ, v-au făcut să fiţi pentru toată lumea creştină cei mai vrednici de toată cinstirea şi venerarea noastră, fiind luaţi de cei mai vrednici păstori ai Bisericii ca pilde de viaţă curată şi sfântă, de mari şi neîntrecuţi luminători şi apărători ai dreptei credinţe, ai vieţii celei nemateriale, ai suferinţelor şi asupririlor la care aţi fost supuşi de oameni cu cugete rele, ce nu vă puteau privi bine din cauza pornirii inimilor lor celor lacome şi invidioase; dar voi, sfinţilor, pe toate le-aţi suferit cu credinţă în Dumnezeu, cu înţelepciune, cu răbdare, cu postul, cu rugăciunile şi cu viaţa voastră cea nematerială, pentru care noi, minunându-ne de tăria sufletelor voastre, îndrăznim a vă aduce laude, cântând cu voi lui Dumnezeu: Aliluia!”