Interviu cu primarul comunei harghitene Sărmaş, Valentin Mândru
Comuna Sărmaş, cea care este poarta de intrare în zona judeţului Harghita locuită preponderent de români, este situată în Depresiunea Giurgeului, într-un spaţiu montan mirific, şi are în componenţa sa cinci sate, respectiv Platoneşti, Runc, Fundoaia, Hodoşa şi Sărmaş, ultimul fiind şi centrul de comună. Localitatea, una destul de mare, se întinde pe Drumul European 578, pe o lungime de aproximativ 11 km, de-a lungul cursului superior al Râului Mureş.
Limita administrativă a comunei Sărmaş se întinde: spre vest până pe creasta Dealului Filpea, continuându-se, apoi, pe Valea Cicicului şi pe Valea Pârâului Fagul Rusului; spre est până dincolo de culmea munţilor Bania, Negara, Gruieţ şi Orosbic; spre nord până la Valea Secu; spre sud până dincolo de culmea Dealului Hodoşa, prelungindu-se pe Valea Pârâului Jolotca.
În partea de nord, comuna Sărmaş se învecinează cu municipiul Topliţa, în partea de est cu oraşul Borsec şi comuna Ditrău, în partea de sud cu comunele Ditrău şi Subcetate, iar la vest cu comunele Subcetate şi Gălăuţaş.
Cele mai apropiate centre urbane sunt municipiile Topliţa, la 10 km spre nord, şi Gheorgheni, la 26 km spre sud, iar capitala judeţului, municipiul reşedinţă Miercurea-Ciuc, se află la o distanţă de 80 km. Cele mai apropiate mari oraşe ale Ţării sunt, însă, la distanţe considerabile: Târgu-Mureş la 115 km, Braşov la 180 km şi Piatra-Neamţ la 115 km.
Comuna Sărmaş este, aşa cum am mai descris-o de-a lungul anilor în publicaţia noastră, liantul dintre cele două zone distincte ale judeţului Harghita, respectiv cea cu populaţie preponderent de etnie maghiară şi cea cu populaţie în majoritate de naţionalitate română.
Primar al acestei frumoase comune situată la intrarea în zona de nord a judeţului Harghita este Valentin Mândru, un edil aflat la cel de-al doilea mandat, dar care lucrează de ani mulţi în Primărie, având până în anul 2012 inclusiv trei legislaturi în calitate de viceprimar.
*
- Bună ziua, domnule primar Valentin Mândru. Care sunt noutăţile din comuna dumneavoastră?
- Avem, este adevărat, şi noutăţi, dar şi lucruri mai puţin noi. Ne continuăm zilnic munca în comună, pentru că din acest motiv ne-au ales cetăţenii, ca să lucrăm pentru dezvoltarea şi înfrumuseţarea localităţii. În această vară, am reabilitat şcoala de la Hodoşa sat şi, odată cu începerea noului an şcolar, am redat-o în funcţiune pentru ţinerea cursurilor. Am depus un proiect pentru extinderea reţelei de apă-canal, tot în Hodoşa sat, un proiect pe care l-am început, acum doi ani, de la zero, pentru că noi nu am avut la nivelul comunei nici apă, nici canal. Dar acum ne extindem, încet-încet, şi în Sărmaş, Fundoaia şi Platoneşti. Ne-am asociat cu comunele învecinate dinspre sud - Lăzarea, Ditrău şi Remetea -, pentru că am considerat că aceasta este cea mai buna soluţie pentru comuna Sărmaş, întrucât ei aveau deja o societate constituită, ceea ce nu se întâmpla de la noi în sus, în partea de nord a judeţului. După cum ştiţi şi dumneavoastră, la noi în Ţară lucrurile, hârtiile merg foarte greu, birocraţia este una foarte mare, şi câteodată mă gândesc că nu vom reuşi să scăpăm niciodată de ea. Sperăm totuşi, mai ales noi primarii, că va veni o zi când măcar parţial se va reglementa această problemă, pentru că, vă spun sincer, puteţi discuta şi cu alţi colegi, tare ne încurcă birocraţia.
- Pentru că am început să vorbim direct despre infrastructura locală, pentru că - nu-i aşa? - acesta este realmente subiectul care îi doare cel mai tare pe edili, spuneţi-ne în continuare care este starea actuală a şcolilor, a căminelor pe care le aveţi în grijă…
- Şcolile le avem pe toate reabilitate, acum inclusiv pe cea de la Hodoşa sat, lucru care mă bucură foarte mult. Ceea ce mă întristează însă, este faptul că noi am reabilitat toate aceste unităţi de învăţământ, iar ele peste câţiva ani vor rămâne goale, şi singura şcoală care va mai funcţiona în comună va fi cea din centrul de comună - „Sfântul Andrei”.
- Trebuie să vă întrerup. Dar de ce spuneţi una ca asta?
- Ştiu că este trist. Credeţi că mie îmi convine situaţia? Numai că privind realitatea în faţă, trebuie să vă spun că asta ne arată situaţia deja drastică în care ne aflăm. Dacă acum câţiva ani, şi nu demult, ne aflam binişor la o cifră de peste 4.000 de locuitori, acum am scăzut sub, iar această scădere este tot mai dramatică. Mor 30-35 de oameni într-un an şi se nasc 10-12 copii. Aşa să vă imaginaţi că în anul 2000 erau în toate şcolile din comuna noastră, cinci la număr (Platoneşti, Fundoaia, Hodoşa gară, Hodoşa sat şi Centru, fiecare cu grădiniţa ei), 627 de copii, iar acum mai sunt 370!! Ei, acum înţelegeţi de ce vă spun că, în timp, doar şcoala din centru va mai funcţiona ca şcoală, iar noi va trebui să gândim de aşa fel încât celorlalte şcoli pe care le-am reabilitat, ca şi construcţii, să le dăm alte utilităţi?! Cât despre Şcoala „Sfântul Andrei” din centru, pe aceasta vrem să o dotăm suplimentar, cu toate cele necesare desfăşurării cursurilor în condiţii moderne.
- Înţeleg din tot ceea ce mi-aţi spus că nici pe dumneavoastră nu va ocolit flagelul plecării tinerilor în străinătate, la muncă printre străini, unde sigur duc dorul de casă şi de părinţi, dar unde câştigă bine şi nu îşi fac planuri să revină definitiv prea curând.
- Aşa este. Aceasta este o mare tristeţe a vremurilor pe care le trăim, iar acest lucru se răsfrânge în toate domeniile de activitate şi, dacă nu vor fi luate măsuri urgente, ne vom autodistruge ca naţiune. Pentru că tinerii noştri nu mai aleg să se întoarcă, deşi nici acolo unde sunt nu câştigă la nivelul localnicului, dar câştigă mai bine decât aici. Acasă, să fim sinceri, nu au la ce să vină, aşa că vin acasă şi investesc în case. Nu le poţi oferi un loc de muncă, iar o garanţie că afacerea pe care vor, eventual, să şi-o deschidă va merge, nu le-o poţi da. După cum vă spuneam şi mai la începutul discuţiei, pe noi ne omoară birocraţia, şi nu avem certitudinea zilei de mâine.
- Cei, puţini, care totuşi aleg să rămână, cu ce ocupă?
- Cu agricultura, cea mai mare parte a lor. Mai sunt şi cei care lucrează la cele două unităţi de prelucrare a lemnului, şi cei care lucrează la cele câteva locuri de muncă de stat ori la puţinii agenţi economici. Şi, din păcate, cam atât. Revin, totuşi, la cei care au fermele de animale spunându-vă că şi dintre aceştia rezistă doar cei care au efective mari, ceilalţi dispărând încet-încet. Dacă acum câţiva ani cât de cât agricultura şi creşterea animalelor mai mergeau, acum din păcate iarăşi ne află în descreştere. Fermierii nu mai găsesc oameni care să le lucreze, iar pe aceia puţini pe care îi mai au, imediat nu îi mai pot plăti, atât de puţin câştigă din contravaloarea produselor animale.
- Discutam mai înainte despre infrastructură dar, din cauza acestei tristeţi, acestei tragedii pe care o trăieşte astăzi România, am deviat de la subiect.
- Da, aş mai fi avut şi eu multe de adăugat, dar acum voi încerca să rezum măcar această parte, legată de infrastructură. Avem un singur Cămin cultural în localitate, în centru, care este reabilitat, mai vrem doar să îl extindem cu o terasă în faţă şi să rezolvăm situaţia grupurilor sanitare, ca să aibă intrare din interior. Proiectarea anul acesta, execuţia anul viitor. Cât despre starea drumurilor din comună, în proporţie de 70 la sută ele sunt asfaltate, iar celelalte pietruite cu macadam. Dar, adevărul este că n-am mai prea lucrat la drumuri ca să trecem acum, cum vă spuneam, cu canalizarea. Noi sperăm că anul viitor în primăvară va începe lucrarea, dacă la iarnă vom reuşi să facem achiziţiile; este totuşi un proiect important, de 7 milioane de lei.
- De instabilitatea aproape permanentă de la nivelul guvernării ce ziceţi? Ca primar, simţiţi că ceea ce s-a promis începe să se facă, sau dimpotrivă?
- Începe să se facă. Dar nu prea bine şi nu prea repede. Vă spuneam şi mai înainte că în România nu ştim astăzi ce se va întâmpla mâine, iar asta nu este în regulă. Să ajungă Consiliul Local să stabilească salariul primarului şi aparatului Primăriei…, apăi asta este, spre exemplu, o aberaţie.
- Domnule primar, vă mulţumesc mult pentru amabilitate!
- Şi eu vă mulţumesc şi vă mai aşteptăm pe la noi, ca de fiecare dată!