Autor:
Fiecare om are o pasiune mare în viaţă, ceea ce în cazul meu de oier/profesor de facultate de Agronomie, se numeşte oieritul în Carpaţi. O astfel de pasiune m-a împins în ultimii 4 ani pe urmele din afara Ţării a oierilor plecaţi din Carpaţi.
În articolul de faţă vă propun câteva imagini şi consideraţii pe care le-am surprins în călătoriile mele prin Carpaţii păduroşi din sudul Poloniei.
Când spui astăzi Polonia mică, spui dacii liberi de la Izvoarele Vistulei, aşa cum se prezintă prietenii mei oierii vlahi polonezi pe la festivalurile pe care le organizează.
Când spui Polonia mică, spui Papa Ioan Paul al II-lea (Pavel al II-lea în limbajul vlahilor), apărătorul de suflet al oierilor vlahi în timpul prigoanei comuniste în vremea în care era Cardinal al Cracoviei. De altfel, prenumele Pavel al Papei este cel mai frecvent prenume de băiat în această populaţie de peste un milion de vlahi din Polonia, Cehia şi Slovacia.
În 2014, eram la un Festival al vlahilor la Lăpuşna (peste 500 de localităţi din Polonia mică au nume româneşti), în sudul Cracoviei, împreună cu un grup de 50 de români (1 prefect, 12 primari maramureşeni, muzicologi, etnologi, muzeografi, oieri, profesori etc.). Vizitând Muzeul Regilor de la Cracovia, în sala dedicată Papei Ioan Paul al II-lea ne-am apucat să facem fotografii cu veşmintele Papei, şi au rezultat instantanee fotografice foarte surprinzătoare, regăsite şi în fotografia de bază a acestui articol.
Ce să caute tricolorul românesc alături de tricolorul polonez pe mitra Papei, i-am întrebat noi pe prietenii vlahi polonezi?! Poveşti de acest gen am văzut noi în ziarele din România, dar de aici până la explicaţiile fraţilor noştri am crezut că este drum lung.
Ei bine, când s-au apucat să ne spună legăturile lor tainice cu Papa Ioan Pavel al II-lea (îi tot corectam noi cu Paul), am început să ne muşcăm limbile şi să devenim foarte atenţi la subiect. Între Papa născut Vojtilă (Voitilă) în satul de oieri vlahi Ţaniec (tată vlah şi mamă poloneză) şi comunitatea de oieri sunt legături profunde pe care urgia regimului comunist polonez le-a surprins şi sancţionat ani de zile.
Aşa ni s-a explicat de către prietenii noştri vlahi polonezi, identitatea socio-culturală a Papei Ioan Pavel al II-lea, care a purtat ca Papă, o mitră dublu tricoloră (tricolor românesc în partea superioară, revendicându-şi astfel tatăl vlah, şi tricolor polonez în partea inferioară, revendicându-şi astfel mama poloneză).
Am avut parte la acest festival la un dineu, la o discuţie despre Papa Ioan Paul al II-lea cu Preşedintele Poloniei, Bronislaw Komorowski (2014), aflat în campanie electorală. La masă alături de prefectul de Maramureş, Anton Rohian, preşedintele Komorovski ne-a povestit legăturile neştiute de mare public (clasificate într-o vreme) dintre Papa şi oierii Vlahi (Gorali) şi, în special, originea transilvăneană a strămoşilor Papei Ioan Paul al II-lea.
Această poveste m-a incitat să căutăm bibliografie veche în limba poloneză aşa că astăzi după ani de cercetare suntem în posesia multor cărţi (poloneze, ceheşti, slovace) despre oierii vlahi (dacii liberi de la izvoarele Vistulei, cum se prezintă ei public).
Una dintre acestea cântăreşte 5 kg, scrisă de Jiri Langher (profesor ceh de arhitectură la Universitatea din Brno, Cehia), şi surprinde în 10.000 de fotografii case de ţărani oieri din Rusia, Lituania, Letonia, Estonia, Bielorusia, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, România, Austria, Elveţia, Italia, Slovenia, Croaţia, Serbia, Bosnia, Grecia, Albania, Muntenegru, Bulgaria. Concluzia lui Jiri (l-am întâlnit, în 2014, împreună cu Mircea Groza şi Ioan Bejinariu, ca să ne ofere un exemplar cu autograf), după 50 de ani de muncă pentru această adevărată Biblie a oieritului din Carpaţi, este una singură: concepţia arhitecturală a acestor 10.000 de case de oier are un singur creator, acela al oierului din Transilvania.
În 1970, celebrul arheo¬log şi profesor universitar Tadeusz Sulimirski, ulterior profesor de arheologie central şi est europeană, la Universitatea din Londra, o so¬mitate a istoriografiei poloneze, spunea despre lumea dacilor liberi de la Vistula:
„Arealul format de Carpaţii de Nord din zona Poloniei şi colinele din jurul lor a fost locuit în pre¬istorie de triburi traco-dace!”
Dacă povestea cu mitra Papei ne-a surprins extrem de mult, am început să ne obişnuim cu ideea Tricolorului Românesc, când l-am regăsit la festival pe coiful bucătarilor vlahi sau pe pipa oierilor vlahi de la Muzeul Vlah din Wisla, Polonia.
Harta colonizării vlahe a Carpaţilor păduroşi aflată la loc de cinste în această lume (pe case, în cărţi, pliante, broşuri etc…) este un alt element de curiozitate pentru sute de mii de turişti europeni, ce descoperă traseul secular de transhumanţă de la Braşov, Sibiu, Gorj, Vatra Dornei, Năsăud, Maramureş până în sudul Cracoviei.
Ce spuneţi dragi români, oare ce foc viu întreţine astăzi în Carpaţii Păduroşi o stare de spirit de dac liber?
Când v-aţi putea petrece oare un sfârşit de săptămână în Carpaţii Păduroşi pe urmele dacilor liberi (7-9 ore de mers cu maşina de la Oradea)?
Nota redacţiei: Acum, în urma acestui extraordinar pelerinaj al profesorului Avram Fiţiu, înţelegeţi, iubiţi cititori ai „Condeiului ardelean”, de ce atunci când, în 1999, a venit la Bucureşti într-o vizită istorică, la invitaţia Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist, bătrânul şi blândul Papă Ioan Paul al II-lea a sărutat pământul românesc şi a spus că „România este Grădina Maicii Domnului”?! Mai încape vreo îndoială? În nici un chip.