Autor:
Pentru moşu, dus departe, lac de lacrimi plâns-a buna
Şi în seri de lungă vară, uşa ne-ncuiată-ntruna
A păzit-o cu privirea, tot sperând că o să-l vadă
Cum veni-va într-o seară şi la masă o să-mi şadă.
Între perne cina caldă mi-o păstra într-o păstură
Că ştia că moşu spus-a, ne-ndoios cu a sa gură
Că de-acum bătaia-i gata şi acasă o să vină,
Că-i de sapă şi-i de coasă şi că plugu-i o rugină.
A venit, mai către vară, cu-n vecin, pe la-nserat,
Ce în poarta casei noastre, cu durere l-a lăsat
Într-o haină militară, şi-un picior de lemn de fag,
Cu Virtutea Militară, şontorog şi-ntr-un toiag.
Stalingrad, i-a zis tot satul până-n clipa când s-a dus
Mulţumit şi-n uşurare către lumile de sus,
Azi sărmanul veşniceşte în uitare cât îi vara
Fără cineva să spună, cât datoare-i este Ţara.