Cozi de topor!

Se găsesc prin jur topoare,
cozile-au rămas la noi;
de e pace, de-i război,
să lovească unde doare!

Ce să facă un topor,
chiar de aur, chiar de fier,
chiar de-i ascuţit ager?
Fără coadă, n-are spor!

Însă, cozile-s la noi!
Sincer, poţi ca să te temi!
le găseşti printre prieteni,
fiindcă toate-au acest soi!

Cozile… drepte, curbate,
toate de esenţă tare
se grăbesc, care pe care,
de topor să aibă parte!

Un topor când are coadă
se-nmieşte în putere,
braţe de duşman când cere.
Şi duşmanii ne stau roată!

Trei arginţi… aceasta-i plata
care cumpără trădarea…
fiindcă s-a făcut vânzarea,
când „perechea” este gata!

Şi lovesc… unde te doare,
chiar în mamă, chiar în frate,
chiar în Ţară, pân’ la moarte,
cozile… cu noi topoare!