În acest secol al globalizării şi al goanei turbate după funcţii şi bani, tot mai puţini români se mai gândesc la evenimentele din 1989; memoria se diluează, mlaştina ignoranţei şi a manipulării cuprinde încet, încet mintea noastră, a românilor, iar tinerii habar nu au cine a fost Nicolae Ceauşescu şi, mai ales, ce era Securitatea Statului şi cu ce se ocupa ea. Serviciile Secrete au existat de când lumea. Ele sunt pomenite în Biblie de Prorocul Moise, ce-şi trimite oameni (spioni) să iscodească în Ţara Canaanului; sunt amintite în Grecia Antică, la Delphi, când sub masca preotesei Pitia se ascundea o spioană ce culegea informaţii pentru Hegemonii Tebei; sunt întâlnite în Imperiul Roman, care a purtat războaiele punice cu vestitul Hanibal ce trimitea spioni în tabăra romană, dar sunt existente şi în Evul Mediu, unde japonezii au furat de la chinezi secretul fabricării mătăsii, iar romanii de la cartaginezi, secretul preparării purpurii. Nu mai vorbesc de vestitul Richard Sorge sau de Mata Hari, spioni ai Primului Război Mondial, şi mulţi, mulţi alţii. Intrând în epoca modernă, fiecare naţiune are serviciul ei secret. Acum celebre sunt serviciile secrete ale naţiunilor mari, ca: KGB, CIA, STASI, MOSAD ş.a..
La noi, în România, părintele Serviciilor Secrete a fost Mihail Moruzov, el fiind urmat apoi de Eugen Cristescu. După Al Doilea Război Mondial, după ce România este părăsită de occidentali şi cade sub influenţa sovietică, la noi se înfiinţează de către regimul comunist, la 30 august 1948 prin Decretul 221, Direcţia Generală a Securităţii Poporului, care, la 30 martie anul următor, devine Direcţia Generală a Securităţii Statului. Din păcate, în acea perioadă ofiţeri calificaţi au fost înlocuiţi cu diletanţi având carnet de partid şi care, într-adevăr, au făcut poliţie politică. Veneau noaptea în maşini negre şi te luau, iar familia habar nu avea unde erai închis. După moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, când puterea a fost preluată de Nicolae Ceauşescu, încet, încet au fost îndepărtaţi ofiţerii securişti impuşi de PCR şi de Moscova, fiind aduşi ofiţeri serioşi, bine instruiţi, cu dăruire spre interesul Ţării. Au fost momente bune pentru Nicolae Ceauşescu, care a ţinut un discurs antisovietic memorabil atunci când Cehoslovacia a fost invadată de ruşi. Ţin minte, copil fiind, că sloganul Ceauşescu-Svoboda se striga în toată Ţara. Apropierea de America, prin vizita lui Jimmy Carter, primul preşedinte american aflat într-o ţară a Pactului de la Varşovia, şi vizita în Anglia, unde Ceauşescu a fost primit de Regina Elisabeta şi prinţul consort, sunt succese răsunătoare ale politicii externe din acea vreme a României. Şi, de ce să n-o spunem, aceste vizite ale lui Nicolae Ceauşescu în exterior, dar şi primiri ale înalţilor oaspeţi la noi în Ţară au fost bine organizate de nimeni altcineva decât de serviciile secrete. Însă, pe măsură ce timpul a trecut, posesivitatea nefastă a soţiei şi-a pus amprenta pe Nicolae Ceauşescu. Aceasta amprentă şi vizitele externe în China şi Coreea l-au îndepărtat, însă, pe Ceauşescu de Occident. Şi avea în plus şi veşnica obsesie de a plăti datoria externă a României, lucru care în principiu nu a fost rău, numai că a fost aplicat în dauna poporului care nu l-a mai vrut pe conducătorul mult iubit, ba pe care chiar l-a urât în ultimii ani. Ei bine, structurile Securităţii Statului au informat permanent şi insistent conducerea statului despre starea de spirit a populaţiei, dar cei doi, Nicolae şi Elena Ceauşescu, aveau o surditate continuă, ceea ce le-a şi adus sfârşitul bine cunoscut.
Evenimentul principal din regimul trecut care a zdruncinat încrederea în Securitatea Statului a lui Ceauşescu a fost fuga generalului Ion Mihai Pacepa în RFG şi, apoi, în America. Ca şi în alte cazuri de oameni care l-au trădat pe Ceauşescu, se pune întrebarea dacă nu cumva au existat nişte cârtiţe, implantate de CIA sau KGB, care „l-au lucrat” pe Ceauşescu la Revoluţie. Actorul Dan Puric, în cartea sa Sufletul românilor, spune: „Poţi negocia teritorii, poţi vinde o ţară, dar nu sufletul unui popor. În schimb, îl poţi otrăvi”. Cu ce-l poţi otrăvi? Cu efectele bombei manipulării. Desigur că au fost securişti răi, cu gândire cripto-comunistă, dar au fost şi foarte mulţi securişti buni şi inteligenţi, care au vrut să-l influenţeze în bine pe Ceauşescu, lucrând în favoarea României. Cele mai importante manipulări, grosolane, instituite Securităţii Statului au fost la Revoluţie: otrăvirea apei, împuşcarea populaţiei nevinovate de către lunetişti terorişti, măcelul de la Timişoara cu 64 de mii de morţi şi multe alte asemenea aberaţii, pe care atunci le credeam cu toţii. De ce, în ce scop s-a făcut această manipulare? Simplu ca buna ziua, acum când ne uităm retrospectiv. Pentru ca românii să-şi desfiinţeze sistemul de securitate şi să devină o pradă uşoară şi vulnerabilă în faţa prădătorilor din Occident. După câteva luni însă, noua conducere a Ţării, în frunte cu primul preşedinte post-revoluţionar, Ion Iliescu, şi-a dat seama de pericolul desfiinţării Securităţii Statului şi a înfiinţat Serviciul Român de Informaţii, care, din păcate, a purtat o vreme stigmatul de securist. Totuşi, manipularea nu a putut fi oprită şi românii au fost convinşi că industria este un morman de „fiare vechi”, că flota nu este performantă şi trebuie vândută, că trebuie ca tinerii să plece spre Occident dacă nu au ce lucra în România şi, în fine, acum suntem convinşi în fiecare zi ce trece că trebuie să facem parte din grupuri politice rivale şi că, dacă se poate, să ne şi omorâm între noi.
Ca să concluzionez, fireşte că ochiul şi timpanul au existat şi înainte şi există şi acum, însă trebuie să înţelegem că un stat nu poate funcţiona fără servicii secrete, că aceia care ni le doresc slabe sau chiar desfiinţate, ne doresc nouă dispariţia ca stat. Asta nu exclude, fireşte, faptul că au existat dintotdeauna şi încă mai există, securişti buni şi securişti răi. Să reţinem însă că securiştii buni sunt cei care lucrează în folosul naţiunii, în folosul statului, şi să nu îi mai băgăm în aceeaşi oală cu securiştii răi, adică acele secături care trădează în folosul altor state, neprietene. De aceea vă spun, trebuie să avem încredere în serviciile secrete, pentru că ele nu înseamnă Coldea şi mai ştiu eu care alte nume vehiculate zi şi noapte pe canalele de ştiri, ci înseamnă mii de oameni puşi în slujba Statului şi a Poporului Român.
Aparut in :