Autor:
S-a milostivit până la urmă Preabunul Dumnezeu, de ne-a dat nouă, „ROBILOR CUVÂNTULUI”, păstrătorii tainei visului, ai înfiorării şi înălţării omului prin slova unei scrieri, gândul cel bun de a ne aduna laolaltă spre a te preamări pe tine, CITITORULE, în toate faptele tale bune, în toate simţămintele tale alese şi înălţătoare, spre a te nemuri pe tine şi neamul nostru, întru slava şi veşnicirea bunei şi răbdătoarei noastre maici, ROMÂNIA.
Pentru că doar tu, cititorule, sfântă şi frumoasă clipă de veşnicie, stătător vremelnic pe huma pământului, cel care te silniceşti a-ţi duce traiul aici în cuibarul nemuririi noastre, meriţi a avea parte de rostitorul nostru cuvânt, care să te mângâie, să te aline, să-ţi lecuiască şi să-ţi stâmpere sufletul tău cel încărcat cu toate câte această viaţă ţi le dă şi ţi le cere mai mereu.
Noi, VISĂTORII acestei lumi, punem în palma Domniei Tale sufletul nostru cel smerit, lăudându-te, alinându-te, mărindu-te, spre a te putea face mai bun, mai iertător, mai râvnitor în credinţă, mai simţitor, ca să te poţi pune de-a curmezişul tuturor relelor acestei păcătoase lumi, ca să poţi trece peste ele, ca să te poţi înălţa deasupra lor, cătându-ţi în slava sufletului tău clipa de linişte şi de fericire pe care nu o poţi avea uneori altundeva în trăitoarea ta viaţă.
Pentru că tu, cititorule, eşti cel care porţi cu tine veşnicia lumii, dar şi sămânţa speranţei mereu reînnoită că tu vei fi cel care vei schimba în bine lumea, că o poţi face mai bună şi mai frumoasă, mai împlinită aşa cum îi e menirea, iară noi suntem aceia care îţi aprindem candela speranţei, cei care îţi dăm curajul şi dorinţa de a te schimba mai întâi pe tine şi mai apoi lumea ta, cea prea mult nemernicită şi întinată acum cu toate păcatele ei.
Aşa că, rugămu-te dă-ne şi nouă răgazul unei clipe de-a tale, ca să ne poţi afla gândurile pe care le-am pus în lungimea unui rând scris, pentru ca mai apoi, citindu-le, să te gândeşti şi la rostul nostru în această lume. Dacă aşa vei face, noi îţi vom mulţumi că nu ne-ai uitat şi că poate ne vei nemuri pentru o vreme în gândul tău. Poate că aşa, în pomelnicul timpului, urma trecerii noastre pe-aici va fi lungă şi apăsată, iar numele nostru va mai dăinui o vreme.
Mircea Dorin Istrate,
preşedintele Ligii Scriitorilor, Filiala Mureş