Oamenii justiţiei sunt revoltaţi că li se reduce profitul special cu care se diminuează bugetul Ţării, bugetul nostru, al tuturor, chiar dacă această instituţie „este o forţă în stat”. Fără cinismul lor, e bine să-i informăm că forţă în stat suntem toţi, de la copilărie până la anii senectuţii.
Este revoltător, cum un om format pentru a sluji dreptatea acceptă să se înnămolească în această nedreptate, desfăşurată în Ţară de 28 de ani! O conştiinţă înaltă de om al dreptăţii ar trebui să se simtă umilit de principiul măririi drepturilor salariale în mod exagerat bazat pe justificarea că astfel nu vor mai accepta să fie mituiţi spre emiterea unor anume sentinţe. Cu această idee aplicată de ministrul liberal al justiţiei L. Stoica, în anul 1992, preamarele justiţiar şi-a pălmuit subalternii, motivând că numai aşa va asigura independenţa justiţiei, deşi unii dintre ei i-ar fi putut fi superiori în modul de a gândi moral. De atunci a început sarabanda pensiilor speciale, care a continuat să se extindă până la un număr considerabil de „speciali”, din care fiecare primeşte o pensie pe lună cât primeşte un fost cadru didactic gr. I, pe opt luni. Nu doar comparativ cu judecătorul, ci şi în paralel cu grefierul, tare revoltat în aceste zile, biet absolvent de liceu, care plimbă nişte dosare din uşă în uşă, în timp ce un profesor munceşte 35, 37, 40 de ani cu mintea încordată şi cu sufletul modelat după nevoie şi beneficiază de o pensie la jumătate faţă de a grefierului.
Cu ce ar valora mai mult această speţă salarială faţă de un director general din uzinele Braşovului de tractoare şi de camioane, mecanisme care străbăteau drumurile ţărilor spre lauda industriei româneşti? N-ar fi rău să se dezvăluie cuantumul de pensie a unui astfel de director, care mai trăieşte şi care, cu siguranţă, are o pensie umilitoare faţă de suma de peste 18.000, 19.000 de lei a unui funcţionar din justiţie.
Te pleci în faţa unui om bogat care şi-a câştigat banii prin muncă cinstită - un fermier, un comerciant, un constructor etc. - să alergi, să concepi, să te frămânţi, nu să ţi se toarne sume imense din bugetul statului, fără a fi supus vreunui efort, nici măcar intelectual, întrucât decizia o iei după cum te-ajută mintea sau comandată de dispute rivale. Te întrebi cum de până acum în acest sector au fost plăţi normale.
Atunci acţiunea ministrului liberal n-a fost contestată de nimeni, întrucât eram prea timoraţi şi nu existau jurnalişti curajoşi ca cei de astăzi, care merită toate laudele pentru lupta lor în primele rânduri, cu competenţă şi luciditate.
Pritocită de PSD în ultimii ani, ba pensiile speciale să fie impozitate în întregime, ba impozitate parţial, legea excluderii acestei nedreptăţi este lansată spre finalizare în parlament unde PSD, PNL şi celelalte partide parlamentare i-au dat curs spre a fi definitivată. Ce se va întâmpla nu se ştie, dar această alianţă între neprieteni vorbeşte despre marea ilegalitate a acestor pensii, în timp ce există familii cu mulţi copii pentru care părinţii luptă din greu să-i trimită la şcoală. În această conjunctură a votării acestei legi, s-a dovedit că românii din partide rivale îşi pot da mâna şi pot hotărî împreună rezolvarea gravelor probleme.
În ce constă echilibrul pensiilor, prin aplicarea normei de contributivitate pentru toţi la fel, ştie toată lumea. Cert este că s-ar recupera sume considerabile care ar putea fi distribuite spre alte necesităţi ale celorlalţi români, şi ei o forţă în stat.
Aparut in :