Roşia Montană este o aşezare frumoasă din Ţara Moţilor. Aici se află cel mai mare zăcământ auro-argentifer de la noi din Ţară. Vechimea mineritului, ocupaţie de bază a locuitorilor, se pierde în cenuşiul epocii fierului, continuând în perioadele istorice până în zilele noastre.
Între anii 1786-1855, în minele de aur au fost descoperite tăbliţele cerate („cărţi din lemn”) care datează dintre anii 131-167 p. Chr.. S-au găsit 50 de piese, din care 25 s-au păstrat întregi sau părţi din ele, fiind publicate integral, în anul 1873, de Th. Mommsen şi reanalizate mai târziu de I.I. Russu.
Tăbliţa cerată XVIII, datată 6 februarie 131 p. Chr., a fost descoperită în anul 1854 în galeria Ohaba - Sfântul Simion de pe versantul sudic al muntelui Cârnic. Din conţinutul acesteia se cunoaşte prima dată toponimul localităţii Roşia Montană de Alburnus Maior.
În anul 1981, cu prilejul aniversării a 1850 de ani de atestare documentară a localităţii şi mineritului, s-au organizat ample manifestări cultural-istorice, la care au participat acad. Ştefan Pascu, prof. univ. dr. Hadrian Daicoviciu, profesori şi cercetători din Alba-Iulia şi Cluj-Napoca, cadre tehnice locale. Au fost prezentate comunicări ştiinţifice, filmul „În California antichităţii” şi s-a inaugurat oficial Muzeul Mineritului din Roşia Montană, unicat la noi în Ţară. Generaţiile prezente şi viitoare au datoria de a păstra şi valorifica în interes naţional această avuţie de la Roşia Montană.
An de an, la 6 februarie aducem un omagiu Roşiei Montane. Să luptăm pentru ca Roşia Montană să fie inclusă în circuitul cultural-istoric naţional şi internaţional şi în patrimoniul UNESCO.