Într-o noapte rece, un om bogat a întâlnit în faţa casei lui un biet bătrân. L-a întrebat: - „Nu simţi că este frig afară şi nu porţi niciun palton?”.
Bătrânul a răspuns: - „Nu am, dar m-am obişnuit cu asta”.
Bogatul i-a răspuns: - „Aşteaptă-mă. Am să intru acum în casa mea şi am să-ţi aduc unul”.
Bietul bătrân a fost atât de fericit şi a spus că îl va aştepta. Bogatul a intrat în casă şi l-a uitat pe bătrân. Dimineaţa, şi-a amintit de acel biet bătrân şi a ieşit să-l caute, dar l-a găsit mort din cauza frigului. A lăsat însă lângă el o hârtie: - „Când nu aveam haine calde, am avut puterea de a lupta cu timpul rece, pentru că eram obişnuit cu asta, dar când mi-ai promis că mă vei ajuta, m-am ataşat de promisiunea ta şi asta mi-a luat puterea de a rezista”.
Cuvântul traduce pe înţelesul vremurilor de azi următorul îndemn: Nu promite nimic, dacă nu-ţi poţi păstra promisiunea. S-ar putea să nu însemne nimic pentru tine, dar ar putea însemna totul pentru altcineva! Că uitarea vine de la neatenţie, de la neseriozitate, insensibilitate şi nepăsare faţă de păcat.
Aparut in :