1. „UNDE ESTE ÎNŢELEPCIUNEA LUI DUMNEZEU NU MAI ESTE NEVOIE DE ÎNŢELEPCIUNEA OAMENILOR. GÂNDEŞTE-TE LA DUMNEZEU ÎN VREME DE PACE, CA SĂ SE GÂNDEASCĂ ŞI EL LA TINE ÎN VREME DE RĂZBOI. PE CEL CE SE BUCURĂ ÎN DOMNUL NICIUN NECAZ NU-L VA SCOATE DIN BUCURIA LUI.”
2. „DUMNEZEU NE-A DAT DOUĂ MÂINI, DOUĂ PICIOARE, DOI OCHI, DOUĂ URECHI, ASTFEL ÎNCÂT DACĂ UNA PĂŢEŞTE CEVA, SĂ NE SLUJIM DE CEALALTĂ. DAR DACĂ PIERDEM SUFLETUL, DE UNDE MAI GĂSIM ALTUL? SUFLETUL CUPRINS DE DEZNĂDEJDE ÎN PRIVINŢA MÂNTUIRII NU ESTE DEPARTE DE NEBUNIE.”
3. „FII TOTDEAUNA CU DUMNEZEU, DACĂ VREI CA DUMNEZEU SĂ FIE TOTDEAUNA CU TINE. CEEA CE NE ESTE DE FOLOS, ACEEA VREA DUMNEZEU ŞI, CEEA CE VREA DUMNEZEU, ACEEA NE ESTE DE FOLOS. DUMNEZEU, NU DOAR CĂ NU LASĂ SĂ FIM ISPITIŢI PESTE PUTERILE NOASTRE, DAR NE ŞI AJUTĂ, CHIAR ÎN ISPITĂ, NE SPRIJINĂ ŞI NE ÎNTĂREŞTE, DACĂ NOI FACEM CE SE CUVINE DIN PARTEA NOASTRĂ ŞI NU NE LIPSEŞTE BUNĂVOINŢA, NĂDEJDEA ÎN EL ŞI RĂBDAREA.”
Sfântul Ioan Gură de Aur (347-407),
Născut în Antiohia din părinţi nobili: tatăl său, Secundus, era ofiţer de rang înalt în armata imperială, iar mama Antuza, era deosebit de credincioasă. Şi-a început educaţia pe lângă educatorul păgân Libanius, apoi a studiat teologia cu Diodor din Tars, timp în care practică o asceză deosebită. A fost hirotonit diacon în anul 381, iar în 386 a fost hirotonit preot de către Sfântul Meletie al Antiohiei. Cele mai valoroase lucrări ale sale sunt Omiliile la diferite cărţi ale Bibliei, iar în anul 397, în timpul Postului Mare, ţine 21 de predici memorabile în care arată greşelile poporului. Ca episcop a refuzat să găzduiască orice petrecere luxoasă, ceea ce i-a adus critici dure din partea bogaţilor şi o parte a clerului. În anul 403, Teofil Papă al Alexadriei şi împărăteasa Eudoxia l-au exilat şi acuzat de origenism.
A fost un cunoscut episcop, teolog, predicator din secolele IV-V, în Siria şi Constantinopol. Este binecunoscut pentru elocinţa cuvântărilor publice şi pentru denunţarea abuzurilor de autoritate din Biserică şi din Imperiul Roman din acea vreme. Avea o mare aplecare spre asceză. După trecerea sa la Domnul, a fost numit Chrysostom: Gură de Aur. Biserica Ortodoxă îl cinsteşte ca sfânt cu pomenirea la 13 noiembrie şi l-a rânduit între Sfinţii Trei Ierarhi, pomeniţi la 30 ianuarie. Este recunoscut şi de Biserica Romano-Catolică şi Biserica Anglicană. O parte din Sfintele sale moaşte au fost furate de cruciaţi în 1204 şi duse la Roma, iar în anul 2004, Papa Ioan Paul al II-lea, le-a înapoiat Bisericii Constantinopolului. Ultimele lui cuvinte au fost: „SLAVĂ LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE”.