Prefaţă la volumul Profesioniştii noştri 29. Profesorul, istoricul şi publicistul Vasile Stancu la 75 de ani, Editura „Eurocarpatica”, Sfântu-Gheorghe, 2021
După ce a îngrijit, prefaţat şi recenzat o bună parte a celor 28 de volume care au apărut în colecţia Profesioniştii noştri, din cadrul Editurii „Eurocarpatica”, în perioada 2010-2020, acum a sosit momentul ca profesorul, istoricul, publicistul şi liderul civic Vasile Stancu să fie onorat cu un asemenea volum, meritând cu prisosinţă cinstea de a figura în galeria personalităţilor omagiate în cunoscuta şi recunoscuta colecţie a Centrului European de Studii Covasna-Harghita.
Din această perspectivă, volumul de faţă reprezintă o recompensă morală meritată pentru întreaga activitate de peste 50 de ani, desfăşurată cu profesionalism şi dăruire pe tărâmul propăşirii şcolii şi culturii româneşti din sud-estul Transilvaniei de către prof. Vasile Stancu, om de bază al vieţii româneşti din Sfântu-Gheorghe şi din întreg arealul fostelor scaune secuieşti de odinioară, zonă atât de greu încercată de valul antiromânesc de după 1989.
Volumul oferă posibilitatea cititorilor de a cunoaşte, pe bază de documente, bogata activitate cărturărească a profesorului, publicistului şi istoricului Vasile Stancu, concretizată în peste 750 de volume, studii şi articole apărute în ultimul sfert de veac, în următoarea configuraţie: 13 volume coordonate sau îngrijite, din care şapte împreună cu Ioan Lăcătuşu; 47 de studii privind cercetarea istorică, apărute în reviste şi volume de specialitate din întreaga Ţară şi din Republica Moldova, la care se adaugă un număr de 39 de studii redactate împreună cu Ioan Lăcătuşu, din care 24 au fost publicate în volumul Contribuţii documentare privind Istoria Românilor transilvăneni, Editura „Eurocarpatica”, Sfântu-Gheorghe, 2016. Sprijinul acordat tinerilor cercetători, colegilor, colaboratorilor şi partenerilor în editarea unor volume s-a materializat în redactarea unui număr de 23 de Prefeţe, Cuvânt înainte, În loc de prefaţă, Introducere, Argument, Postfaţă, la volume cu o mare diversitate tematică. La acestea se adaugă încă 250 de studii, articole, recenzii, publicate în anuare, volume, reviste, buletine, publicaţii periodice din întreg arealul românesc.
Colaborarea statornică şi benefică, timp de 15 ani, cu săptămânalul „Adevărul Covasnei”, devenit bilunarul „Condeiul ardelean”, a făcut posibilă apariţia în paginile publicaţiei, sub semnătura prolificului şi exigentului publicist şi istoric Vasile Stancu, a aproape 400 de articole, din care: 93 cu tematică istorică, 82 de recenzii şi prezentări de carte şi reviste, 45 de materiale despre prieteni şi colegi, oameni în preajma cărora şi-a desfăşurat activitatea, şi 148 de alte articole, reportaje, interviuri, ştiri ş.a.. Majoritatea studiilor şi articolelor au fost prezentate, în ultimii 15 ani, mai întâi, sub forma unor comunicări, în programul a 211 manifestări cultural-ştiinţifice din întreaga Ţară şi din comunităţile istorice româneşti din afara graniţelor actuale ale României. Dacă punem la socoteală timpul alocat deplasării la aceste manifestări, rezultă că istoricul nostru din Sfântu-Gheorghe, Vasile Stancu, doi ani a participat, în ultimul sfert de veac, la aceste adevărate cursuri academice, care, pe lângă latura ştiinţifică, au avut un mare rol în afirmarea publică a cercetătorului Vasile Stancu şi în sporirea numărului prietenilor şi colaboratorilor săi. Încă de la început, am ţinut să prezentăm aceste informaţii credibile şi onorante, care justifică pe deplin includerea profesorului, publicistului şi istoricului Vasile Stancu în colecţia Profesioniştii noştri, a Centrului European de Studii Covasna-Harghita.
Emblematic pentru Profesorul de istorie omagiat Vasile Stancu este faptul că s-a afirmat ca un dascăl recunoscut pentru preocuparea continuă de perfecţionare profesională şi interesul constant pentru sporirea performanţelor şcolare ale elevilor săi, în anii în care a predat la şcolile din zona Întorsurii-Buzăului şi din Sfântu-Gheorghe, şi în perioada în care a îndeplinit funcţia de inspector de specialitate la Inspectoratul Şcolar Judeţean Covasna.
La începutul carierei profesionale, în 1967, a primit repartiţia ministerială la Şcoala Generală Întorsura/Buzăului, unde a funcţionat la catedra de Istorie, până în anul 1976. În anul 1968, unitatea şcolară devine liceu de cultură generală, iar în perioada 1971-1976, a fost investit şi cu funcţia de director adjunct. Din 1976 până în 1984, a fost detaşat la Casa Pionerilor Întorsura-Buzăului, unitate şcolară nou înfiinţată, având funcţia de director, apoi a fost în continuare detaşat la Sfântu-Gheorghe în calitate de şef la Catedra de Istorie - Politică Externă a Cabinetului Judeţean de Partid, unde a funcţionat până la 25 decembrie 1989, când revine la Catedra de Istorie de la Şcoala Generală Întorsura-Buzăului. În 1994, s-a prezentat la concursul pentru ocuparea unei catedre de istorie în municipiul Sfântu-Gheorghe, obţinând titularizarea la noua Şcoală Generală Nr. 1, numită ulterior „Nicolae Colan”, unde a profesat până în 2010, când a ieşit la pensie. Paralel a avut ore şi la Grupul Şcolar „Constantin Brâncuşi”, fosta Şcoală de Cooperaţie din municipiu, actualul Liceu Tehnologic „Constantin Brâncuşi”. În perioada 1995-1997, a fost detaşat la Inspectoratul Şcolar Judeţean Covasna pe funcţia de inspector şcolar de Istorie - Religie - Ştiinţe Socio-Umane, iar între 1997 şi 2008, a fost metodist la disciplina Istorie, al Inspectoratului Şcolar Judeţean Covasna.
În şcolile din zona Întorsura-Buzăului, în care a activat în tinereţe, s-a remarcat ca un profesor recunoscut pentru profesionalismul său, fiind iubit de elevi şi respectat de colegi şi părinţi. În paralel, a desfăşurat o bogată activitate cultural-educativă extraşcolară, fiind „ctitorul” Taberei de la Dălghiu - Vama-Buzăului şi apoi a celei de la Crasna, iniţiatorul şi organizatorul a numeroase activităţi instructive şi educative organizate la Casa Pionerilor din Întorsura-Buzăului. În acei ani, redutabilul publicist de mai târziu, şi-a făcut „ucenicia” ca redactor la staţia de radio amplificare a oraşului Întorsura-Buzăului, unde susţinea două emisiuni pe săptămână.
De asemenea, Domnia Sa a organizat şi participat la numeroase excursii şcolare, în întreaga Ţară, şi a vizionat, împreună cu elevii, cele mai importante monumente ale patrimoniului cultural naţional, ocazii în care a fost un valoros ghid. Ani de zile, a fost principalul organizator al manifestărilor elevilor, profesorilor, părinţilor, sprijinitorilor şcolii, desfăşurate cu ocazia „Zilelor Nicolae Colan”, precum şi al pelerinajelor la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, la mormântul patronului spiritual al şcolii, acţiuni cu mare încărcătură emoţională, la care au participat, de fiecare dată, câştigătorii concursului „Cine ştie câştigă”, având ca temă viaţa şi activitatea ierarhului-cărturar Nicolae Colan, însoţit de prietenul său, preotul-profesor Corneliu Bujoreanu. De menţionat şi faptul că în întreaga perioadă a profesoratului său a colaborat la revistele şcolare ale unităţilor în care şi-a desfăşurat activitatea: Muguri, a Casei Pionerilor din Întorsura-Buzăului; Zbor înalt, a Şcolii „Nicolae Colan”, şi Aventura cunoaşterii, a Grupului Şcolar „Constantin Brâncuşi”.
Conştient de importanţa lucrărilor monografice, în anul 2004 a redactat Analele Şcolii cu clasele I-VIII „Nicolae Colan” - Sfântu-Gheorghe, Judeţul Covasna, mărturie peste timp a ceea ce a însemnat această tânără şcoală în reţeaua şcolilor gimnaziale din acest municipiu reşedinţă. De remarcat şi buna colaborare a profesorului Vasile Stancu cu direcţiunea Grupului Şcolar „Constantin Brâncuşi” din Sfântu-Gheorghe şi bogata activitate şcolară şi extraşcolară.
În calitate de inspector şcolar, care a coordonat predarea Istoriei în şcolile din judeţul Covasna, a fost şi este un susţinător ardent al menţinerii Istoriei, ca disciplină fundamentală în cadrul sistemului instructiv-educativ românesc.
În decursul anilor, elevii săi au obţinut numeroase locuri I, II, III la fazele judeţene şi naţionale, la olimpiadele de Istorie, premii la Concursul de Istorie „Mihai Viteazul şi visul Unirii”, organizat anual pe plan judeţean, la Concursul Judeţean de Istorie „Ştefan cel Mare - Putna-500” ş.a.. În anul şcolar 1996/97, pe când era inspector şcolar, echipa judeţului Covasna a obţinut Premiul I la faza naţională a Olimpiadei de Istorie desfăşurată la Brăila, clasându-se înaintea marilor centre universitare cu facultăţi de istorie, precum Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Timişoara.
Meritele sale profesionale, obţinute în cei peste 40 ani de activitate didactică, au fost recunoscute şi răsplătite prin diferite distincţii, printre care: Diploma de Excelenţă „pentru întreaga activitate derulată în sprijinul învăţământului românesc”, din partea Asociaţiei Pedagogilor Români din Judeţul Covasna; Diplomă de Merit „pentru întreaga activitate din învăţământ”, acordată de conducerea Şcolii cu Clasele I-VIII „Nicolae Colan”, Sfântu-Gheorghe, 2010; Scrisoare de Mulţumire din partea Inspectoratului Şcolar Judeţean Covasna „pentru întreaga activitate depusă în slujba educaţiei”, 2014; Medalia „pentru întreaga activitate didactică” din partea Asociaţiei Pedagogilor Români din Judeţul Covasna ş.a.. Referitor la îndelungata şi prolifica activitate didactică, remarcăm faptul că dascălul cu o vastă cultură istorică, preocupat permanent de cunoaşterea noutăţilor editoriale, este posesor al unei biblioteci impresionante.
Calitatea sa de istoric şi valoros cercetător l-a obligat pe Omul Cetăţii Vasile Stancu să se afirme în spaţiul public local, regional şi naţional, şi în calitatea sa de principal colaborator al Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” şi cercetător al Centrului European de Studii Covasna-Harghita. În ultimii 25 de ani, practic, neobositul şi vrednicul cercetător a fost nelipsit de la toate activităţile celor două Centre, de la realizarea proiectelor de cercetare şi editare a publicaţiilor şi volumelor apărute la Editura „Eurocarpatica”, la organizarea şi desfăşurarea manifestărilor cultural-ştiinţifice (sesiuni de comunicări, simpozioane, colocvii, dezbateri, conferinţe, evocări etc.), participând, totodată, şi la manifestări asemănătoare în localităţi din întreaga Ţară şi din Basarabia.
Împreună cu colegii şi colaboratorii de la cele două Centre, istoricul şi publicistul Vasile Stancu a participat efectiv la iniţierea şi realizarea proiectelor acestora, respectiv: a colaborat la activitatea de cercetare interdisciplinară a realităţii socio-etnice şi demografice a zonei Covasna-Harghita, la redactarea de lucrări monografice ale unor comunităţi locale, instituţii culturale şi personalităţi laice şi bisericeşti, la cercetarea vieţii românilor din spaţiul sud-estic al Transilvaniei, a activităţii culturale şi sociale a acestora. Cercetările au stabilit şi locul bisericilor ortodoxe şi a celei greco-catolice, al şcolilor confesionale, al instituţiilor şi asociaţiilor culturale, al elitelor locale şi naţionale în viaţa românilor din sud-estul Transilvaniei. S-au mai întreprins cercetări privind genealogia unor familii de cărturari, aspecte ale culturii populare, contribuţii la formarea patrimoniului cultural, monumente de for public, cimitire ale eroilor ş.a., evoluţii ale mişcării naturale şi migratorii, consecinţele evenimentelor politice şi geopolitice asupra dinamicii populaţiei şi a comportamentului demografic, dinamica procesului de asimilare etnică a românilor din zona unde ei sunt numeric minoritari, valorificarea arhivistică şi muzeală a patrimoniului documentar şi cultural din fondurile şi colecţiile Direcţiei Judeţene Covasna a Arhivelor Naţionale şi ale Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”. După participarea la dezbaterea cu tema „Monografii săteşti, şcolare şi parohiale”, moderată de IPS Arhiepiscop Ioan Selejan, azi Mitropolit al Banatului, istoricul Vasile Stancu a publicat în presa locală din judeţele Covasna şi Harghita articolul Structura tematică a unei monografii, text de un real folos pentru profesorii, preoţii şi alţi intelectuali care au redactat lucrări monografice.
A elaborat sute de studii şi articole de istorie, în urma cercetării istorice şi arhivistice, pe care le-a publicat în reviste şi volume de specialitate, precum: Angvstia şi Acta Carpatica (Sfântu-Gheorghe), Sangidava (Topliţa), Acta Bacoviensia (Bacău), Anuarul Arhivelor Mureşene, Seria Nouă (Târgu-Mureş), Pro Memoria 1940-1945 (Cluj-Napoca), Credinţă şi Mărturisire, Taină şi Mărturisire, Taină şi Comunicare (Caransebeş), şi în volumele: Românii din afara graniţelor Ţării (Iaşi); 1918 - Un vis împlinit (Ploieşti); 1940 - Dictatul de la Viena în istoria şi mentalul românilor (Oradea); Sesiunea de comunicări şi referate „Octavian Codru Tăslăuanu” (Bilbor); Buletinul Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna” (Sfântu-Gheorghe); Profesioniştii noştri (Sfântu-Gheorghe); ASTRA-Buzăul Ardelean (Întorsura-Buzăului); Eroii Neamului (Satu-Mare); Tradiţie, cultură, spiritualitate în Deda şi împrejurimi (Deda); în publicaţiile Observatorul (Toronto, Canada), Art-Emis (Stuttgart, Germania).
Bibliografia istorică personală cuprinde peste 140 de studii pe care le-a scris, numeroase articole şi comunicări ştiinţifice, în cea mai mare parte legate de Istoria Românilor din sud-estul Transilvaniei, de unele personalităţi din zonă sau din Ţară, precum: istoricul Nicolae Iorga, episcopii Justinian Teculescu şi Veniamin Nistor, mitropoliţii Ardealului Sfântul Andrei Şaguna, Nicolae Colan şi Vasile Mangra, Mitropolitul Bucovinei Visarion Puiu, Patriarhul României Miron Cristea, medicul şi astristul Pompiliu Nistor, scriitorul şi omul politic Octavian C. Tăslăuanu, de personalităţi contemporane: istoricul Ioan Ranca, istoricul şi deputatul Petre Ţurlea, poetul şi publicistul Lazăr Lădariu, istoricul şi arhivistul Liviu Boar, profesorul şi publicistul Ilie Şandru, avocatul Ioan Solomon, prof. univ. dr. av. Ioan Sabău-Pop, istoricul militar dr. Ion Giurcă, prof. Corina Bărăgan Sporea, istoricul şi scriitorul Vasile Lechinţan, etnograful şi colecţionarul Doiniţa Ana Dobrean, silvicultorii Ilie Muşat, Ion Micu, Ioan Cotici, Toth Arpad, protopopii Ioan Rafiroiu şi Aurel Nistor, preotul poet şi publicist Ioan Tămaş Delavâlcele, profesorul inginer Stela Buda, învăţătorul ghimeşean Petrică Bilibok-Bârsan ş.a..
Pentru susţinerea studiilor şi comunicărilor ştiinţifice, numai în ultimii 20 de ani a participat la peste 200 de Simpozioane Naţionale şi Internaţionale, Sesiuni de Comunicări Ştiinţifice în aproape 50 de localităţi din România şi Republica Moldova. Numeroase studii publicate de istoricul Vasile Stancu i-au fost folosite ca izvoare istorice şi bibliografice pentru lucrări de licenţă, doctorate şi cărţi publicate având ca temă Istoria Românilor din sud-estul Transilvaniei. A alcătuit şi îngrijit volumele: Analele Şcolii Generale cu clasele I-VIII „Nicolae Colan” - 1994-2004, Editura „Eurocarpatica”, Sfântu-Gheorghe, 2004; Mitropolitul Visarion Puiu, contemporanul nostru, carte publicată pe internet, 2009; Cronologie istorică - Sfântu-Gheorghe - 550 de ani de atestare ca oraş, împreună cu dr. Ioan Lăcătuşu şi drd. Vasile Lechinţan, postată pe internet, fragmente publicate în cotidianul „Mesagerul de Covasna”; volumul Contribuţii documentare privind istoria românilor transilvăneni, semnat împreună cu Ioan Lăcătuşu, Editura „Eurocarpatica”, Sfântu-Gheorghe, 2016; Recunoaşterea internaţională a Marii Uniri. Trianon 100, ediţie îngrijită împreună cu Ioan Lăcătuşu, Editura „Eurocarpatica”, Sfântu-Gheorghe, 2020; Dictatul de la Viena şi consecinţele sale asupra poporului român, ediţie îngrijită împreună cu Ioan Lăcătuşu, Editura „Eurocarpatica”, Sfântu-Gheorghe, 2020. A mai îngrijit şi prefaţat volume apărute în colecţia Ptofesioniştii noştri, din cadrul Editurii „Eurocarpatica”, dedicate prietenilor şi colaboratorilor săi Ioan Lăcătuşu, Ilie Şandru, Ioan Solomon, Ioan Sabău-Pop, Ion Giurcă, Petre Ţurlea, Corina Bărăgan Sporea şi Vasile Lechinţan.
Studiile semnate de istoricul Vasile Stancu, publicate în diverse reviste şi volume de specialitate şi în publicaţia „Condeiul ardelean” abordează în special teme privind istoria românilor din sud-estul Transilvaniei, precum: legăturile dintre românii din zonă cu românii din Moldova şi Ţara Românească, în perioada întregului Ev Mediu şi în perioada modernă a Istoriei României; Războiul de Reîntregire Naţională şi Marea Unire, inclusiv Tratatul de Pace de la Trianon; România Mare în perioada interbelică - biserică, învăţământ, cultură, rapturile teritoriale; Al II-lea Război Mondial - Holocaust, Transnistria; România postbelică, activitatea unor organizaţii locale din judeţele Trei Scaune (Covasna), Harghita, Mureş: Frontul Plugarilor, ASTRA, Straja Ţării; tradiţiile românilor din zonă, aspecte din activitatea bisericilor, şcolilor şi presei locale în Limba Română, relaţiile economice, funciare şi silvice, evenimente şi personalităţi ale istoriei naţionale - Războiul de Reîntregire Naţională, Revoluţia de la 1848-1849, Marea Unire, Unirea Principatelor, Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul.
Pentru activitatea sa ştiinţifică laborioasă a fost cooptat în calitate de membru în Colegiul de redacţie al revistei Acta Carpatica, Anuarul românilor din sud-estul Transilvaniei, editat de Centrul European de Studii Covasna-Harghita, Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, din Sfântu-Gheorghe, şi Asociaţia „Ştefadina” din Bucureşti, şi în Colegiul de Redacţiei al bilunarului regional de atitudine şi cultură „Condeiul ardelean”.
Este cel mai avizat cronicar al manifestărilor cultural-ştiinţifice organizate, în ultimul sfert de veac, în cele două judeţe. Pentru edificare redăm un fragment din prezentarea ediţiei a XVI-a a Sesiunii Naţionale de Comunicări Ştiinţifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizaţie”: „De 16 ani, judeţele Covasna-Harghita au devenit gazda primitoare a unei manifestări ştiinţifice de larg ecou în spaţiul românesc. Peste 70 de cercetători, istorici, teologi, etnografi, profesori, sociologi, demografi, teologi, preoţi, muzeografi, arhivişti, alţi oameni de cultură, se întâlnesc, anual, când la Sfântu-Gheorghe sau Covasna, când la Miercurea-Ciuc pentru a aduce la cunoştinţa lumii ştiinţifice româneşti rodul cercetării, sau o parte a acestuia, obţinut peste an. Alături de aceştia sunt invitaţi de a participa demnitari, reprezentanţi ai administraţiei publice centrale şi locale, ai societăţii civile şi ai mass-media. Ce îi adună, de multe ori, în prag de iarnă, pe aceştia? Conştiinţa morală a intelectualului şi cea profesională a specialistului, dator poporului său de a-l lumina şi înarma cu argumentele ştiinţei şi principiilor de drept internaţional, în condiţiile în care instituţiile Statului Român l-au abandonat în braţele „democraţiei UDMR-iste”, de ai da forţa dreptului şi a ştiinţei în lupta cu falsul, fudulia orgolioasă şi privilegiul, ridicate la rang de principii de guvernare în Har-Cov… Evenimente de înaltă ţinută ştiinţifică, cu caracter multidisciplinar, „cu un coeficient crescut de noutate şi valoare adăugată”, sesiunile naţionale de comunicări ştiinţifice, au înscris zona Covasna-Harghita, după cum afirma ministrul secretar de stat, prof. univ. dr. Ioan Opriş, „între centrele intelectuale de rang naţional”.
Intervenţiile istoricului Vasile Stancu, în programul acestor manifestări, au constituit momente aşteptate cu mult interes, apreciate, conferenţiarul impresionând de fiecare dată auditoriul prin calitatea materialelor prezentate şi prin documentarea riguroasă. Cu aceeaşi atenţie au fost receptate şi comunicările sale prezentate la sesiunile şi simpozioanele organizate în întreaga Ţară, dar şi în programul Zilelor Andrei Şaguna şi Nicolae Colan, desfăşurate în Sfântu-Gheorghe, în programul Zilelor Miron Cristea, de la Topliţa, al Zilelor Justinian Teculescu, de la Covasna, precum şi la Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizaţie” şi la multe altele.
Cercetător pasionat de cunoaşterea istoriei, culturii şi civilizaţiei româneşti din această parte de Ţară, şi nu numai, istoric apreciat, profesorul Vasile Stancu a fost invitat la zeci de manifestări ştiinţifice organizate în întreaga Românie: Arad, Caransebeş, Braşov, Ploieşti, Piteşti, Sibiu, Târgu-Mureş, Timişoara, Sovata, Cluj-Napoca, Zalău, Satu-Mare, Oradea, Zalău, Miercurea-Ciuc, Bacău, Roman, Paşcani, Topliţa, Izvoru-Mureşului, Covasna, Iaşi, Chişinău ş.a..
O notă personală a distinsului şi apreciatului conferenţiar Vasile Stancu este faptul că a fascinat, de fiecare dată publicul, cu erudiţia sa, fiind recunoscut pentru cunoştinţele enciclopedice de istorie naţională şi universală, la toate manifestările la care a fost prezent.
În decursul anilor, împreună cu colegii de la Centrul European de Studii Covasna Harghita, a stabilit legături trainice între românii din sud-estul Transilvaniei cu cei din toate provinciile istorice româneşti. În acest context, au fost primite cu real interes comunicările referitoare la abordarea istoriei românilor din Transilvania în programul manifestărilor cultural-ştiinţifice şi în cuprinsul publicaţiilor de specialitate din judeţul Bacău (în principal, în Acta Bacoviensia, redactor responsabil Vilică Munteanu), la unele momente din istoria Moldovei, în mod deosebit a romano-catolicilor din Moldova, la ierarhul Visarion Puiu, evocat la Roman, Paşcani şi împrejurimi, la istoria românilor din Banat, abordată în cadrul manifestărilor organizate la Timişoara, Arad şi Caransebeş şi a celor din Transilvania, Crişana şi Maramureş, prezentate în programul manifestărilor desfăşurate la Cluj-Napoca, Oradea, Satu-Mare, Zalău, Târgu-Mureş, Sibiu, Braşov etc. şi, nu în ultimul rând, la cele similare din judeţele Covasna şi Harghita. Este cronicarul recunoscut al apariţiilor anuarelor „Acta Carpatica”, „Sangidava” şi „Acta Bacoviensia” şi al revistei trimestriale de poezie „Claviaturi” din Braşov, condusă de prietenul său, poetul George Echim.
De-a lungul timpului, publicistul Vasile Stancu a colaborat la numeroase ziare şi reviste din rândul cărora menţionăm: Cuvântul nou, Info Eurocarpatica, Mesagerul de Covasna (Sfântu-Gheorghe), Grai românesc, Informaţia Harghitei (Miercurea-Ciuc), Cuvântul liber (Târgu-Mureş), revistele Vatra veche (Târgu-Mureş), Pro Memoria 1940-1945 (Cluj-Napoca), Ţara Iancului (Deva), Claviaturi şi Ritmuri Braşovene (Braşov), dar mai cu seamă publicistul Vasile Stancu s-a afirmat în calitate de colaborator constant şi apreciat al publicaţiei regionale bilunare de atitudine şi cultură „Condeiul ardelean”, condus de mai tânărul său prieten Doru Decebal Feldiorean, fiind un reporter modern, echipat cu toată logistica necesară: laptop, aparat de fotografiat digital, reportofon performant ş.a..
Prioritate, aşa cum era şi firesc, o au articolele pe teme de istorie, urmate de recenziile şi prezentările de carte, interviurile cu personalităţi din domeniile administraţiei publice, culturii şi a vieţi publice din judeţele Covasna şi Harghita, reportajele despre desfăşurarea unor manifestări cultural-ştiinţifice şi civice, ştirile etc.. Îi datorăm publicistului Vasile Stancu păstrarea, în Arhiva Centrului „Nicolae Colan”, a unei colecţii cuprinzând câteva mii de fotografii de la principalele manifestări româneşti din zonă şi din Ţară.
În acelaşi timp, în calitate de lider civic, profesorul Vasile Stancu, prin activitatea sa pusă în slujba binelui public, este recunoscut, pe bună dreptate, ca un reprezentant de frunte al intelectualilor din judeţul Covasna, unul din cei mai activi membri ai societăţii civile, prezent la toate manifestările culturale şi civice româneşti, aducându-şi de fiecare dată, o contribuţie de substanţă la reuşita lor. Este membru fondator şi în conducerile: Fundaţiei „Mihai Viteazul”, Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna”, Asociaţiei Pedagogilor Români din Judeţul Covasna, Despărţământului ASTRA Covasna-Harghita, Fundaţiei Naţionale „Neamul Românesc” - Filiala Covasna, Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş. Ani de zile a activat ca membru al Comisiei Inspectoratului Şcolar Judeţean de denumire a şcolilor, membru al Comisiei Judeţene de aprobare a stemelor localităţilor şi a Comisiei Judeţene de aprobare a numirii unor obiective şi străzi.
Fiind membru activ în toate aceste organizaţii neguvernamentale, a susţinut sute de conferinţe, a participat la numeroase mese rotunde, sesiuni de comunicări, simpozioane, manifestaţii civice, întâlniri cu ierarhii Bisericii Ortodoxe, parlamentari şi membri ai guvernelor postrevoluţionare, la cursuri ale Universităţilor de Vară de la Izvorul-Mureşului şi Vălenii de Munte, la întâlniri cu delegaţii ale românilor din Bulgaria, Bucovina, Serbia, Ungaria şi Republica Moldova, atât în Ţară, cât şi peste graniţe, cu preponderenţă în oraşele basarabene Chişinău, Anenii Noi, Cahul etc..
Bun comunicator prin intermediul internetului, sociabil şi generos, profesorul Vasile Stancu se bucură de prietenia a numeroşi istorici şi cercetători din domeniul ştiinţelor sociale, din întreaga Ţară şi din comunităţile istorice româneşti din străinătate. Cu prietenii din Sfântu-Gheorghe, după modelul cluburilor englezeşti, adaptat în variantă covăsneană, se întâlneşte permanent, la locaţia „de la semafor”.
Pentru întreaga sa activitate didactică, culturală, ştiinţifică, publicistică şi civică a fost distins cu titlul de „Cetăţean de onoare al comunităţii româneşti din Sfântu-Gheorghe”, cu premiul „I.I. Russu” pentru studiul Istoriei Românilor din sud-estul Transilvaniei, precum şi cu numeroase alte distincţii, diplome şi medalii din partea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna”, fundaţiilor „Mihai Viteazul” şi „Miron Cristea”, Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş ş.a..
O contribuţie importantă la obţinerea acestor performanţe profesionale şi civice, desigur, a avut-a şi o are soţia sa, distinsa doamnă prof. Ileana Stancu, „îngerul păzitor” al lui Bebe, la bine şi la greu, împreună cu îndrăgitul căţeluş Codiţă. Să adăugăm şi satisfacţiile familiei Stancu, prilejuite de situaţia celor doi copii: Alina şi Alin - doctori în matematică, care fac o carieră didactică universitară strălucită în Canada şi SUA, având minunaţi copii, nepoţii româno-canadieni şi româno-americani ai profesorului Bebe Stancu.
Volumul „Profesioniştii noştri” - Profesorul, istoricul şi publicistul Vasile Stancu la 75 de ani are o structură după cum mărturisea odată autorul omagiat că i-ar plăcea să aibă o carte a sa: mesajele, mărturisirile, gândurile, cuvintele de suflet din partea prietenilor, colaboratorilor şi partenerilor (prezentate în ordinea alfabetică a autorilor) şi o antologie a unei perioade istorice înfăţişate în studiile şi articolele pe care le-a scris.
Sunt de-a dreptul emoţionante mesajele primite de la prieteni, care-i conturează personalitatea văzută din unghiul fiecăruia, cu diferitele-i aspecte morale şi intelectuale: modestie, amabilitate, atenţie faţă de cei din jur (Constantin Aitean Taus); iubirea de oameni şi de frumos, generozitatea (Florin Bengean); verva şi buna dispoziţie „în colectivitatea cărturărească” (Nicolae Bucur); energia şi spiritul metodic şi combativ (Gheorghe Calcan); caracterul puternic, firea deschisă, eleganţa în comportament, rigurozitatea faţă de sine şi faţă de ceilalţi, calitatea de a fi un mare patriot (Elena Chiaburu); cariera didactică de excepţie (Anton Coşa); devotamentul faţă de oamenii buni (Adrian Deheleanu, Adriana Filofteia Dehelemu); viaţa drept „pildă de bunătate şi jertfă pusă în slujba neamului românesc” (Eugeniu Criste); specialist cu fină expertiză şi cu bogată experienţă (Doru Decebal Feldiorean); viaţa şi activitatea pusă în slujba concetăţenilor săi (George G. Echim); calitatea de a spune lucrurilor pe nume, cu toate riscurile asumate (Ion Giurcă); talentul şi harul de cronicar (Constantin Gomboş); munca şi osteneala în activitatea de cercetare (Stelian Gomboş); firea de „om profund, generos şi talentat” (Ioachim Grigorescu); faptul de a fi săpat „în adâncurile istoriei neamului” (Mircea Haas); „înaltul profesionalism, documentarea exemplară, ataşamentul faţă de adevăr şi nu în ultimul rând patriotismul” (Titel Ionescu); aura de modelator de suflete de copii, chipul grav şi blând (Vasile Lechinţan); „dragostea pentru istorie şi tot ceea ce înseamnă pământ şi suflet românesc, istorie pe care o slujeşte cu pasiune, rigurozitate şi profesionalism (Vilică Munteanu): lupta sa pentru ca „istoria să ocupe locul pe care îl merită în pregătirea elevilor, în formarea conştiinţei lor naţionale, a sentimentului de apartenenţă la un neam, la o ţară” (Rodica Pârvan); erudiţia, prezenţa în public întotdeauna cu expuneri documentate (Maria Peligrad); conduita moral-civică „de excelenţă, model superior de altruism, înţelepciune, profesionalism” (Viorica Popescu); prezenţa întotdeauna în public cu teme de real interes chiar şi pentru cei de altă etnie (Ciprian Popica): situarea mereu „în litera şi spiritul documentelor”, formulând concluzii fără ură şi părtinire (Gavriil Preda); rigoarea, acribia, exactitatea şi profesionalismul de care a dat şi dă dovadă (Dan Prisăcaru); caracterul jovial şi energic (Domniţa Radu); prezenţa benefică în viaţa comunităţii, faptul că „aduce consistenţă în exprimarea valorilor reprezentative şi profunde ale românilor din zonă”, fiind „preocupat de acurateţea mesajului său” (Ioan Sabău-Pop); scrierile pe teme de istorie îi sunt de înaltă ţinută ştiinţifică, cu mare încărcătură de conştiinţă naţională, sădită „cu generozitate şi patriotism în sufletele oamenilor, ca şi ale multor generaţii de copii care au avut privilegiul de a-l avea dascăl” (Ioan Solomon); caracterul jovial, „loial misiunii de cercetare şi răspândire a informaţiei istorice” (Corina Bărăgan Sporea); o „voce” distinctă şi puternică, un „apărător al românilor, românismului şi românităţii din arcul intracarpatic” (Alin Spânu); „dascăl de excepţie, important om al cetăţii, profesionist al ideii de a fi Român” (Maria Stoica); un „apropiat sufletului meu” (Ilie Şandru); un istoric adevărat, cu scrieri care „poartă stindardul veridicităţii, al certitudinii” (Toth Arpad); o personalitate marcantă a Centrului European de Studii Covasna-Harghita din Sf. Gheorghe (Mihai Trifoi); „un istoric adevărat, cu care istoriografia românească are a se mândri” (Petre Ţurlea); „un model de urmat în viaţa tinerilor care i-au trecut prin mână” (Ioan Paul Voinescu). Toate aceste creionări la un loc formează o identitate de cărturar minunat şi deosebit de necesar vieţii româneşti atât de urgisită în zonă, dar şi vieţii spirituale naţionale.
Rugămintea îngrijitorului volumului transmisă prietenilor autorului omagiat, ca din frânturi de gânduri, mesaje şi impresii personale ori instituţionale să realizăm, împreună, un portret de profesionist, a fost pe deplin onorată. Textele primate redau sugestiv şi convingător, un portret complex al protagonistului din multiple unghiuri şi perspective, care poate reprezenta modelul-imbold pentru tinerii studenţi şi doctoranzi, care au folosit şi folosesc în cercetările lor lucrările de referinţă ale istoricului Vasile Stancu.
Capitolul Repere biografice cuprinde Curiculum Vitae, redactat „nemţeşte”, de autorul omagiat, fără a omite niciun amănunt dintr-o carieră profesională pilduitoare şi o valoroasă implicare în viaţa cultural-ştiinţifică şi civică a municipiului Sfântu-Gheorghe şi a judeţelor Covasna şi Harghita.
Un capitol important al volumului este format din cele 15 de studii şi articole purtând semnătura autorului omagiat, texte care au apărut în diverse publicaţii de specialitate: anuare, buletine, reviste şi articole în „Condeiul ardelean”, iar acum sunt prezentate în volumul de faţă, oferind posibilitatea cititorului să aibă acces la conţinutul lor şi să poată cunoaşte o parte din scrierile istoricului Vasile Stancu.
Studiile au fost selectate de către autor, din cele privind istoria românilor până la Marea Unire. De remarcat atenţia acordată unor personalităţi ale istoriei naţionale şi locale, care au îndeplinit importante demnităţi publice în secolele XIX şi XX, precum: istoricul Nicolae Iorga, Mitropolitul Vasile Mangra, publicistul şi omul politic Octavian Codru Tăslăuanu, preotul Aurel Nistor şi alţii. De asemenea, sunt evidenţiate unele tradiţii ale românilor din sud-estul transilvan, în mod deosebit, cele din localitatea Breţcu.
Bogata activitate de cercetare istorică desfăşurată de Vasile Stancu, în calitate de colaborator statornic al Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” şi de cercetător asociat al Centrului de Studii Covasna-Harghita, include şi titlurile altor, peste 30, de studii redactate împreună cu dr. Ioan Lăcătuşu. Majoritatea acestora valorifică editorial informaţii din documentele aflate în păstrare la Arhivele Naţionale Covasna şi în Arhiva Centrului Eclezistic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” şi cele din baza de date a Centrului European de Studii Covasna-Harghita. Studiile menţionate au fost prezentate în cadrul unor sesiuni de comunicări ştiinţifice care au avut loc la Caransebeş, Arad, Timişoara, Oradea. Satu-Mare, Târgu-Mureş, Bacău, Roman, Iaşi, Bucureşti, Topliţa etc. şi au fost publicate în prestigioase reviste de specialitate sau în volume colective, inclusiv în volumul Contribuţii documentare privind istoria românilor din Transilvania, apărut la Editura „Eurocarpatica” din Sfântu-Gheorghe, în anul 2016, sub semnătura celor doi autori.
În capitolul Despre cărţi, … sunt prezentate 45 de recenzii (introduceri, prefeţe, cuvinte înainte) ale unor volume referitoare la istoria şi cultura românilor din Arcul Intrcarpatic semnate de Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, Erich-Mihail Broanăr, Maria Cobianu Băcanu, Ilie Şandru, Stela Buda, Corina Bărăgan-Sporea, Florentina Teacă, Petre Ţurlea, Elena Cobianu, Constantin C. Gomboş, Ioan Rad, Dan Prisăcaru, Vasile Ilica, Doru Victor Iancu, Victor Ştirbeţ, Cristina Ţineghe sau volumele din colecţia „Profesioniştii noştri”, dedicate unor personalităţi precum Liviu Boar, Ioan Ranca, Ion Micu, Ioan Lăcătuşu, Ioan Sabău-Pop, Ion Giurcă, Petre Ţurlea.
Deoarece mai mulţi dintre autorii mesajelor au apreciat metoda statistică folosită de istoricul Vasile Stancu în unele din recenziile sale, reproducem un fragment dintr-o asemenea recenzie: „Volumul Repere Identitare Româneşti din Judeţele Covasna şi Harghita - Ediţia a II-a / 2019, de Ioan Lăcătuşu şi Erich-Mihail Broanăr, se constituie din două părţi distincte, părţi care au însă o structură asemănătoare, diferenţa constituind-o argumentul (sursa, izvorul) adus în sprijinul temei abordate, care, după cum bine ştim, este „depozitarul memoriei naţiunii”… Prima parte a volumului este practic un album care prezintă imagini reprezentative despre istoria şi cultura românilor, grupate tematic şi cronologic. Într-un spaţiu tipografic (p. 19-484) de 462 de pagini, format A4, sunt cuprinse patru capitole şi sunt prezentate 1.812 imagini, 18 planşe cu imagini (cuprinzând 158 de piese) şi 7 hărţi. Din cele 462 de pagini, 256 + 2 coperţi (55,60%) sunt integral acoperite de imagini… În prima parte, argumentul îl reprezintă fotografia, care face fiecare, după spusele lui Nicolae Iorga, „cât o mie de cuvinte”, iar în partea a doua, argumentul îl reprezintă documentul, actul scris, actul din arhivă… Capitolul al treilea, care dă şi titlul volumului, Repere identitare româneşti (cuprinde 184 de pagini, cu 7 mai multe decât în prima ediţie), se referă la instituţiile românilor în 888 imagini, mai mult cu 78 de imagini decât în prima ediţie: 217 privitoare la biserica ortodoxă şi greco-catolică, 189 la şcoala românească, 61 la instituţiile de cultură, 53 la asociaţiile culturale, 58 la publicaţiile în Limba Română şi bilingve, 80 la monumentele de for public, 177 la manifestările cultural-ştiinţifice organizate de comunităţile româneşti, 15 la performanţele sportive şi 38 la însemnele identitare”.
Despre prieteni, oameni … actualul volum, cuprinde „portrete” (evocări, interviuri, laudation etc.) dedicate unor personalităţi locale sau centrale contemporane. Printre cele omagiate se află oameni care au „sfinţit” sau „sfinţesc locul”, din rândul cărora amintim pe: Ioan Ranca şi Ilie Muşat sau Ilie Şandru, Dorin Coltofeanu, Constantin C. Gomboş, George Echim, Toth Arpad, Ioan Cotici, dar şi pe „doamnele profesoare” Corina Sporea-Bărăgan, Doiniţa-Ana Dobrean, Florentina Teacă şi „intelectuali români din inima Ţării din paginile colecţiei „Profesioniştii noştri”. Textul Laudatio este dedicate profesionistului inginer Sorin Mihail Stoican, care a primit titlul de Cetăţean de onoare al comunităţii româneşti din Sfântu-Gheorghe.
Aşa cum s-a arătat, bibliografia istoricului şi publicistului Vasile Stancu cuprinde mult mai multe recenzii, prezentări de carte şi texte asemănătoare, în primul rând a volumelor apărute la editurile „Eurocarpatica”, „Grai Românesc” şi „Angvstia”.
În prezentul volum sunt redate şi autografele, premiile şi distincţiile primite de autorul omagiat, precum şi un bogat capitol de ilustraţii.
În această perioadă, când principalele organizaţii nonguvernamentale româneşti din judeţele Covasna şi Harghita împlinesc 30 de ani de la înfiinţare lor, iar Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei şi Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” împlinesc un sfert de veac de rodnică activitate pentru prezervarea şi afirmarea identităţii româneşti în mediul multietnic şi pluriconfesional al judeţelor Covasna şi Harghita, volumul omagial dedicat profesorului, publicistului şi istoricului Vasile Stancu prezintă viaţa şi activitatea acestui intelectual român de pe meleagurile covăsnene, implicat profund în realizarea obiectivelor principale ale instituţiilor sus-menţionate, dar, în acelaşi timp, reprezintă o cronică fidelă a manifestărilor organizate în zonă, a puţinelor izbânzi şi a numeroaselor încercări şi neîmpliniri, constituind o mărturie credibilă, pentru generaţiile viitoare, despre oamenii acestor binecuvântate locuri din inima României şi despre faptele lor pentru asigurarea dăinuirii româneşti, în pace şi bună învoire, cu concetăţenii maghiari şi cei de alte naţionalităţi.
În acelaşi timp, prin apariţia acestui volum, îngrijitorul său are posibilitatea să răsplătească, fie şi parţial, generozitatea istoricului Vasile Stancu omagiat, care, în decursul anilor, cu acribia cunoscută, a redactat recenzii valoroase ale tuturor lucrărilor sale. Mulţumesc, Bebe! Bunul Dumnezeu să-ţi dea sănătate să poţi să continui activitatea, în domeniile în care te-ai consacrat, şi să te bucuri de succesul copiilor şi nepoţilor, aflaţi la mare depărtare geografică, dar foarte apropiaţi sufleteşte. La mulţi şi rodnici ani, alături de frumoasa ta familie şi de familia mare a prietenilor din întreaga Ţară.
Prietenul meu - Domnul Profesor Vasile Stancu - Doru Decebal Feldiorean (Sfântu-Gheorghe)
L-am cunoscut pe Domnul Profesor Vasile Stancu în urmă cu aproape un deceniu și jumătate - deși "din oraș", cum se spune, "îl cunoșteam" cu mulți ani înainte.
Se întâmpla la redacția săptămânalului, pe atunci, "Condeiul ardelean", de pe strada Lăcrămioarei din cartierul Lenin, pe care l-am fondat în anul 2006 cu sprijinul unor oameni de cultură și de bine din județul Covasna. Pe atunci ne-am cunoscut deci, când Domnul Profesor preda în fosta Școală de Cooperație din municipiul reședință Sfântu-Gheorghe, actualul Liceu Tehnologic "Constantin Brâncuși", nefiind ajuns încă la binemeritata pensionare. Mi-amintesc și acum, de parcă a fost ieri, aerul sobru, pe alocuri chiar sever, pe care îl avea (și încă îl mai are, că așa îi șade bine, că așa îl distingi din mulțime!), când pășea în redacție ca să-și predea materialele ce urmau să apară în ediția din săptămâna aceea, în format... manuscris (zâmbesc!... căci între timp mânuiește laptopul de toată minunea). Am spus sever, conștient de ceea ce las aici posterității, dar în mina Domniei Sale era acea severitate, absolut necesară, vitală chiar aș spune, a Profesorului... de altă dată, mai exact de până prin anii 2000, cu alte cuvinte... de până când s-a mai făcut școală și carte în Țara aceasta, parcă blestemată, mereu în genunchi, ce a avut în 30 de ani tot atâția miniștri la Educație! Un profesor bun, așadar, care nu punea note din burtă, care avea pretenția de la elev să mai și rămână cu câte ceva în cap, cum ziceau bătrânii, nu să treacă prin școală ca gâsca prin apă.
Profesorul de Istorie, căci despre el vorbim aici (deși Vasile Stancu, așa cum sigur se specifică în nenumărate locuri din paginile volumului de față, a îndeplinit și numeroase alte funcții în cariera Domniei Sale, de director, de inspector școlar ș.a.m.d.), este recunoscut pentru calitatea sa excepțională de specialist cu fină expertiză, cu bogată experiență, care a participat inclusiv la elaborarea manualelor de Istorie și a fost membru, vreme îndelungată, în comisia de heraldică a județului. Știam că are distincții, și diplome, și premii de la diferite concursuri și manifestări întinse pe zeci de ani, pe durata vieții unui intelectual - și de aceea am acceptat cu mare plăcere, atunci, la începutul cunoașterii noastre, să "mă fac elevul" Domnului Profesor Vasile Stancu și, deci, prin natura parcurgerii tuturor materialelor, înainte de a vedea bunul de tipar, din această foaie a noastră de spiritualitate ortodoxă, atitudine și cultură românească, să aprofundez, voit, lecțiile de la materia Istoria Românilor! Căci un popor care nu își știe trecutul și nu își trăiește prezentul apărând demnitatea Națiunii sale, nu va avea nici viitor. Acest lucru îl știe Domnul Profesor Vasile Stancu și de aceea, adesea, cu durere, a criticat în paginile publicației "Condeiul ardelean", al cărei colaborator de marcă este, sistemul educațional actual din România și batjocura la care sunt supuse, de către conducători vremelnici, generații întregi de copii. Adică exact aceia care reprezintă viitorul Țării și care, fără de voia lor, vor fi niște ... dezrădăcinați (ca să nu spun altfel) de trecul multimilenar al Poporului Daco-Românesc din care au răsărit. Tragic, dar adevărat! Și ceea ce am pierdut astăzi, nu vom mai recupera niciodată, pentru că domeniul numărul 1 într-un stat, într-o Țară este EDUCAȚIA. Dacă nu ai Educație, nu ai nimic; nici Sănătate, nici Tehnologie, nici Cercetare, nici Armată, nici Serviciu Secret, nici... Stat (pe urmă, la final, nici Stat)!
În finalul modestelor mele rânduri, în care am încercat să vorbesc despre Profesorul de Istorie Vasile Stancu, poate puțin și despre publicistul ce a colaborat la numeroase reviste în carieră, aș vrea, dragi cititori, să vă fac o mărturisire, și anume că în toți anii aceștia, în zeci, poate sute de împrejurări fiind împreună, la manifestări cultural-științifice prin Țară, l-am perceput pe Domnul Profesor ca fiind bunul meu prieten! Este genul de sentiment pe care nu ți-l poate fura nimeni, de adâncă prețuire, pentru totdeauna!
Să ne trăiți sănătos întru mulți ani, nea Bebe, alături de frumoasa Dumneavoastră familie, de soția care vă este mereu aproape și de copiii și nepoții pe care știu că îi iubiți atât de mult, chiar dacă viața și, implicit, educația pe care le-ați dat-o i-au dus tocmai în îndepărtata Americă pentru a reprezenta cu cinste Țara aceasta - Grădină a Maicii Domnului, în definitiv pentru a arăta lumii că românii sunt oameni cu știință de carte, oameni de omenie, oameni de toată isprava...
La Mulți, Binecuvântați și Fericiți Ani, nea Bebe!