În conținutul multor articole publicate de subsemnatul în bilunarul de atitudine și cultură „Condeiul ardelean”, numele poetului, publicistului, rapsodului popular, juristului și astristului George G. Echim (foto) a apărut, în ultimii 9 ani, de foarte multe ori datorită multiplelor activități social-culturale în care, cu talent, profesionalism și perseverență s-a implicat, devenind asfel bine-cunoscut cititorilor noștri. Legând o adevărată prietenie din momentul cunoașterii noastre, acum 10 ani, cu prilejul celei de-a 147-a Adunări Generale a Asociațiunii (ASTRA) de la Șomcuta-Mare și impresionat de calitățile sale intelectuale deosebite, nu am ezitat a scrie, în următorii ani, trei articole omagiale prilejuite de aniversarea nașterii sale, la 3 martie 1951, în care am căutat să surprind acel „homo activus”... care-și „semnează prezența peste tot... dar nu oricum, ci chiar în miezul cotidianului, ducând în spate o desagă imensă cu sentimente, bune intenții, refuzând categoric să se abandoneze în trăiri vegetative, să se înstrăineze în Absolut, și să nu fie el însuși un mesager al Cosmosului”, precum afirma scriitorul Sabin Bodea, președintele Filialei Arad a Ligii Scriitorilor și directorul Editurii „Viața ardeleană”, cu prilejul aniversării a 65 de ani de la nașterea poetului.
Din articolele mele omagiale, dedicate poetului George Echim, intitulate: La cea de-a 62-a aniversare. Prietenul meu, poetul George Echim, din „Condeiul ardelean”, Anul VIII, Serie Nouă, nr. 231/266, 2013, p. 10-11, Prietenul nostru, poetul George Echim, din „Condeiul ardelean”, Anul IX, Serie Nouă, nr. 257/292, 2014, p. 10-11 și Poetul George Echim, de la Monorul Năsăudului la Chongqing (China) și Santa Domingo (Republica Dominicană), via Brașov, din „Condeiul ardelean”, Anul XI, Serie Nouă, nr. 306/341, 2016, p. 8-9, cititorii noștri au putut afla performanțele prietenului nostru atât în planul creației poetice, cât și al evoluției și afirmării sale în domeniul profesional, artistic, publicistic, editorial și astrist. În celelalte articole însă, în număr de 30, dintre multiplele și variatele activități desfășurate de George, am remarcat-o numai pe cea de redactor-șef al revistei trimestriale de poezie „Claviaturi”, puctând în același timp evoluția și lansările trimestriale ale publicației dragi domniei sale. Acum, la aniversarea celor 71 de ani, cred că a sosit fericitul prilej de a omagia și completa imaginea deosebită a prietenului nostru cu ceea ce, cred eu, a devenit preocuparea esențială a vieții sale - creația poetică. Pentru ca publicul cititor să fie informat, profesionist și corect, despre performanțele literar-poetice ale prietenului George Echim, ca istoric fiind ignorant în arta poetică, am apelat la critica literară a unor profesori, publiciști, editori, critici literari, prozatori și poeți consacrați. Pentru început, țin să reamintesc, cărție sale despre care am făcut cunoscute aprecierile presei de specialitate în articolele precedente: Identitate, poezii, apărută la Editura „Pastel”, Brașov, 2008; Impliniri, poezii, Editura „Timpul”, Iași, 2011; Frumoasa Cale, poezii, Editura „Timpul”, Iași, 2013 și Zori în amurg, poezii (sonete), Editura „Transilvania Expres”, Brașov, 2015. Noile creații poetice, la care voi face referiri în prezentul articol sunt: La cumpăna timpului, poezii întoarse, și Neînvinsul, macroacrostihuri, ambele apărute la Editura „Eurocarpatica” din municipiul Sfântu-Gheorghe, în anul 2016; Întrupare, poezii, Editura „KRON-Art”, Brașov, 2018; Întoarcerea în Ființă, poezii, Editura „Libris Editorial”, Brașov, 2019 și Echimisme, antologie de versuri aforistice, Editura „Libris Editorial”, Brașov, 2019, volum de a cărei apariție vă anunțam încă din anul 2016.
Primele două volume, La cumpăna timpului și Neînvinsul, editate de prietenul nostru, dr. Ioan Lăcătușu, la Editura „Eurocarpatica”, sunt publicate „sub semnul lui `65, adică în anul împlinirii de către autor a vârstei de 65 de ani”, cuprind poezii întoarse, gen anaciclice și „prezintă elemente de noutate în abordarea scriiturii și conceptului cărților”. „Volumul „La cumpăna timpului - poezii întoarse” - arată scriitorul brașovean Mircea Brenciu în prefața cărții - se constituie într-o încercare și mai vivantă față de precedentele-i titluri de carte de a răsuci substanța slobozeniei livrești în acte artistice de factură poetică, unele îmbrățișând fără drept de replică pretenția de a putea fi cântate, adică de a se transforma în librete, căci prea mult consonează în cazul autorului nostru, talentul de rapsod popular, cu care s-a făcut cunoscut în multe medii artistice, cu cel de autor de poezii, fie ele testamentare, factologice ori moralizatoare, aici incluzându-se și cele de orientare religioasă, cum stă bine ardeleanului crescut cu frica de Dumnezeu... Desigur, multitudinea încercărilor, mai mult sau mai puțin reușite, de a exploata această necesitare vocațională a rapsodului când cântător, când vorbitor, a avut ca rezultat un sumum de scrieri din care triumfă în cazuri nu puține poezia autentică. Afirmația care cuprinde adevărul că orice autor care a reușit măcar un poem autentic poate fi declarat poet se aplică și în acest caz cu succes, deși la George Echim, vorbim despre o multitudine de versuri ce pot intra cu fruntea sus în Pantheonul poeziei adevărate... Precizarea cu privire la „dezbaterea lirică ce se petrece într-un spațiu frecventabil” se transformă în concept de crez poetic, fiindcă nu rafinamentul și elegiacul ne animă, nu vorbim despre plonjări în metafore de diverse grade, vorbim despre conținut, mesaj, dorințe când fruste, când tainice, impulsiuni ce evocă tradiționalul, credința, chiar patriotismul... Versurile acestea fac parte inseparabilă din componența unei personalități complexe pe care în niciun caz nu o poți acuza de lipsă de talent, sensibilitate și viziune profund artistică... „Poeziile întoarse” ale lui George Echim constituie o nouă treaptă, cum bine se pronunța confratele Ion Mititean, o treaptă a lucidității de a fi într-o lume amneziacă și egoistă. Fie și pentru atât, adică pentru sugestia neuitării, și tot va trebui să-i recunoaștem meritul cântărețului-poet de pe meleagurile Monorului, acolo unde parfumul roadelor de pruni sugerează perenitatea absolută, optimismul sănătos și dragostea neștirbită pentru viață.”
În prefața celei de-a doua cărți, profesoara Ligia Dalila Ghinea, scrie: „În volumul de macroacrostihuri ce poartă titlul Neînvinsul, George Echim ne propune o nouă formulă estetică, redescoperindu-se și reinventându-se pe sine drept autorul ce avansează ideea că poezia cu formă fixă nu este desuetă și nici imposibil de redefinit. Argumentul său este, așa cum observăm după ce parcurgem filele acestui volum, că palindromul poate oferi cititorului aceleași trăiri, emoții, idei, reflecții ca și poezia în vers alb și liber, atât de agreată de scriitorii contemporani. Structurat în două părți, volumul semnat de George Echim, aduce ca element novator poezii gen anaciclice, formate din două strofe a câte șase/opt/zece versuri (sau mai multe) al căror titlu se reia prin inițialele versurilor textului liric respectiv... Dacă formula propusă este îndrăzneață și inedită, despre tematica volumului putem spune că este diversă și cuprinde motive literare universale, ce denotă faptul că poetul George Echim, în „zori de amurg”, meditează profund asupra timpului, asupra iubirii, asupra rostului nostru în lume, asupra condiției ființei umane, pe care o surprinde în diferite ipostaze, cu bucuriile și tristețile sale, cu dorurile sale... Și pentru a vă face o imagine, cât de cât reală, despre bogăția tematică a volumului pe care vă invităm să-l parcurgeți, adăugăm doar că scriitorul George Echim nu poate uita nici prietenii, dar nici dragostea de Neam și de Țară.... dar mai ales nu poate uita că toate acestea reprezintă sufletul neamului nostru... La ce cloncluzie putem ajunge după ce parcurgem versurile din acest volum? Pentru George Echim nu există nici risc, nici dificultate, atâta vreme cât poetul își poate reprezenta realitatea în și prin poezie, fiindcă are o credință de netăgăduit: „Cuvântul doar mai unește!” (Neînvinsul).
Despre același volum, scriitorul, eseistul și criticul literar Nicolae Busuioc, scria în revista ieșană „Cronica veche”: „Știm că acrostihul a fost folosit încă din antichitate la oracolele grecești, ... apoi de poeții Renașterii până la Poe și alți scriitori clasici. Și unii scriitori români s-au lăsat ispitiți de această formulă. La George Echim se întâmplă un proces de desăvârșire a acestui experiment, prin inedit, abilitate, profunzime, frumusețe, sensibilitate și o undă (auto)ironie. ... George Echim redefinește poezia în formă fixă prin adopția unei tehnici originale, așa cum ne-o arată volumul Neînvinsul”.
Volumul Întrupare se deschide cu o „Mărturie de prieten” a academicianului Alexandru Surdu, mărturie care definește implicarea deosebită a Omului și Cetățeanului George Echim în viața cetății. „Pe Maestrul George Echim nu mai știu de când îl cunosc. Demult cred. Cert este faptul că a fost alături de noi, de secretarul Petre Istrate și de mine, la toate manifestările de Suflet Românesc ale Asociațiunii Transilvane pentru Literatură Română și Cultura Poporului Român - ASTRA - Despărțământul Central Brașov. Și ne-a fost alături pentru că simte și gândește ca noi. Cineva definea prietenia ca fiind un suflet în două trupuri sau chiar mai multe. Eu aș zice că este un Suflet Românesc, un Duh sau un Spirit de la care se împărtășesc și sufletele românilor, diferite totuși unele de altele. Dar unele, parcă, se împărtășesc mai mult și acestea se caută între ele și, cum se zicea mai demult, le place să fie întreolaltă. Nu știu cât ne-a căutat George, dar ne-a găsit și s-a bucurat, bucurându-ne și noi cu prezența lui. La multe agape ne-a recitat din poeziile sale... Versurile sale ne plac, iar cântecele lui și mai mult. Și nu numai nouă, astriștilor brașoveni, căci George le-a cântat și celor de la Sibiu și, în adunările generale, a cântat în tot Ardealul, iar la petrecerile de Dragobete de la București a cântat și pentru Regățeni. Și toți l-au aplaudat, și toți îl iubesc. La întâlnirile noastre îl zăresc imediat, căci vine adesea îmbrăcat în straie naționale. Și îi vine bine și lui și distinsei Sale Doamne. Și ne mândrim cu el...”
„Este interesant de urmărit în ce măsură s-au întâlnit talentul, inspirația, sensibilitatea și îndemânarea în poeziile publicate în volumul Întrupare...”, ne mărturisește, în revista „Claviaturi”, prof. Maria Trandafir, consemnând următoarele: „George Echim are talent, adică simte cuvântul, durerea sau bucuria acestuia, și îl aude, chiar dacă acesta e doar șoaptă... Inspirația inundă, de cele mai multe ori, poeziile, rezervându-și dreptul ca, uneori (din capriciu), doar să le stropească. Sensibilitatea poetului este copleșitoare, izvorând din sufletu-i deschis. Îndemânarea este la ea acasă în creațiile volumului, căci poetul mânuiește cu pricepere cuvintele și rimele, cărora nu le sacrifică, totuși, ideea. ... Este poetul iubirii maritale... Tonul elegiac din poezii amintește de șirul poeților ardeleni ce și-au exprimat dragostea pentru părinți, dar mai ales pentru mama emoționată de feciorul „astăzi domn cu multă carte”... Spațiile geografice sunt dispuse concentric, în cercuri din ce în ce mai largi, pornind de la Monor, la Reghin, apoi la Brașovul drag, situat în „Țara” lui, România, pământ străbun, în care se vorbește o limbă minunată, prin care „ființăm”, ca neam... De o evidentă originalitate sunt poeziile în care creează duble acrostihuri, dovedind incontestabil îndemânarea de a potrivi cuvintele, dexteritatea sa în ceea ce privește crearea unei tehnici poetice inedite ce dă o anume savoare exprimării poetice...”.
„Percepem volumul de versuri Întoarcerea în Ființă - scrie poeta Nadia-Cella Pop, în prefața volumului - ca pe un întreg în care eul anonim problematizant, reconciliant se asociază cu o anumită geografie a semnificațiilor în vasta lume a cântărilor. Abordarea temei naturii, a condiției umane, a erosului, a jocului se face cu privirea celui suspendat deasupra a toate cele cuprinse și necuprinse, observând și admirând... Ocolind abil mediocritatea, el scoate din ființa umană doar calitățile care o pot ajuta „spre a deveni bună”, sub prelata unui neastâmpăr de copil curios, învățăcel atent și serios pe drumul maturizării. Avem impresia că George Echim poate cuprinde realitățile în afara unei gândiri abstracte, palpând doar efectele glasurilor din „simțămintele-borne” ale unei intuiții artistice. Vocea modernității se face auzită prin relația poetului cu lumea și cu creația sa. Pecetea autorului poate constitui acea diversitate de percepții, ca fin observator al spațiului decorativ al existenței imediate sau îndepărtate. ... George Echim extrage principiul fecund din întâlnirile cu tonalitățile naturii sau cu profilurile umane și condamnările sau evadările sociale ... forța poeziei lui stă în caligrafierea sentimentelor, ce pot rezona prin contaminare, cu orice cititor, fără a căuta vreun mister obscur bine ascuns. ... În casa poemelor lui George Echim palpăm lutul ars, auzim fâlfâirile diafane, vedem pumnul strâns, tușa penelului din cartea cu amintiri - putem fi, așadar, orice dorim într-un spațiu vast și fermecător, oferit prin exprimarea vizual-poetică a vastului portativ mereu descoperitor al muzicii ființei umane.”
Despre antologia de versuri aforistice, intitulată Echimisme, cea mai recentă apariție editorială a poetului, să-l lăsăm pe filosoful, scritorul și criticul literar Aurel Ion Brumaru, din Brașov, să ne introducă în tematica volumului: „Propunerea lui George Echim de a înfățișa aforismul în versiunea beletristă e îndrăzneață și originală: e, mai întâi, un câștig pentru poezie. ... Maxima, apoftegma sunt - ca să ne oprim acum în caz - o speță a meditației filosofice. ... La George G. Echim e vorba, totuși, de o speță cumva aparte, personalizată: prelucrate în spiritul secolului, datele esențiale ale apoftegmaticului vor vădi, iată, la autorul nostru, un aforism, ca să spun așa, reciclat: înzestrat cu noi conotații va reflecta, va „povesti” altfel - se înțelege că tot scurt și esențializat, dar acum - adesea moralizator - pe datele realității imediate, fără de răsucirea, frecventă și câteodată inevitabilă, în abstracțiune. ... Va răspunde, așadar, chestiunilor contemporaneității, în regim, aș spune, de urgență, punând adică, mai mult, contemporaneitatea în chestiune - o pune sub întrebare, va să zică într-o situație critică. ... Paremica românească e de regulă sănătoasă și salubră, în multe din proverbele sale românul e însă necruțător cu dezertarea de la socotință, de la cumințenie și de la povățuirea de bine. Aforistica lui George G. Echim, ardelean din ținuturile Năsăudului și Bistriței, îi urmează acestuia, fără rest, înțelepciunea, adăstarea în pocăința creștină („Cu gândul bun să-i urmărești; / Dă-le povețe de bine! / În ochii lor tu ai să crești... / Vezi, dator nu le rămâne!”; „Prea mulți își dau cu presupusul! / O atitudine nătângă! Iar răsăritul și apusul / Se tot aleargă... să se prindă...”; „Ne bat la porți mulțime de ispite, / Ce-ncearcă a ne zdruncina-n credință; / Atenți să fim ce-nseamnă pocăință; / Stăm în virtuți creștine neștirbite!”).
Trebuie să ne aducem aminte și de faptul că poetul George Echim a fost, alături de poetul Constantin Bihara, unul dintre inițiatorii, în primăvara anului 2013, a reviste brașovene de poezie „Claviaturi”, serie nouă, copilul iubit al omagiatul nostru de astăzi, iar, pe 2 aprilie 2022, aniversăm 9 ani de la lansarea festivă a primului număr al singurei, pe atunci, reviste brașovene de poezie, lansare care a avut loc în Sala „Podul Baiulescu” a Biblotecii Județene „George Barițiu” din Brașov. După o apariție permanentă și cu regularitate, trebuie să evidențiem eforturile și sacrificiile financiare ale Colegiului de redacție și Colectivului membrilor „Mecenat”, conduse cu profesionalism și deosebită competență de redactorul-șef George G. Echim, din primăvara anului 2014 și până astăzi, eforturi care au găsit calea adecvată, „ca sunetele poetice ale claviaturilor să poată rezona în mintea și inima iubitorilor de literatuă” în toți anii, de la prima apariție și până în prezent, chiar și în cursul înneguraților ani pandemici care, să sperăm, au trecut.
Numărul 3-4 (35-36) / septembrie-decembrie 2021 al revistei „Claviaturi”, cel care încheie anul al IX-lea de apariție, este opera a 40 de poeți - publiciști - artiști plastici și cuprinde într-un spațiu tipografic de 154 de pagini, 84 de poezii, din care 82 sunt în Limba Română și două sunt biligve (română și spaniolă - traducător Ioan Friciu), 17 rubaiate (formă de creație poetică), semnate de George G. Echim și Ion Friciu și partea a II-a a poemului „Edelweiss”, sub semnătura autoarei Corina Ligia Pătrașcu; 11 texte în proză reprezentând cronică literară, opinii, referințe critice, consemnări, semnal (apel) sub semnătura a cinci autori: George G. Echim, Mircea Doreanu, Gheorghe Oprea Holbavianu, Mircea Brenciu și Al. Florin Țene, președintele Ligii Scriitorilor Români, și imagini, care însoțesc creațiile poetice și textele în proză, repezentate prin 10 fotografii - 3 reprezentând busturile poeților Mihai Eminescu (două) și Paul Valery, și șapte înfățișând momente din timpul spectacolului lasării precedentului număr al revistei - și 6 sugestive și originale compoziții grafice, creații ale artistului plastic Gh. Oprea Holbavianu, intitulate: Pocalul tinereții, Locație nouă, Sărbătoarea Iei, Vitoria Lipan, Hărnicuța și În oglindă. Mai sunt prezentate și 4 facsimile înfățișând cele trei premii obținute de revista „Claviaturi” din partea Comitetului Director Internațional al Centrului Internațional de Traducere și Cercetare a Poeziei, din China și Liga Scriitorilor din România, precum și un facsimil al publicației „Viața băcăuană” reprezentând Festivalul „Întâlnirile de la Viișoara (13-16 mai 2021), unde s-a prezentat revista „Claviaturi”, nr. 1-2 (33-34) / martie, iunie 2021. La elaborare numărului mai sus prezentat au colaborat 40 de autori, doi ditre ei fiind debutați în paginile revistei (serie nouă): Paul Valery (rubrica „Marea poezie”) și Iuliana Bejenaru (rubrica „Poeții și creațiile lor).
Astăzi, Marea Carte de Poezie „Claviaturi”, după 9 ani de la apariție și 36 de numere publicate, însumează 5.184 de pagini, formând un volum a cărui grosime are 32 cm și care cuprinde 3.046 de poezii, dintre care 2.908 în Limba Română și 138 bilingv (engleză, franceză, spaniolă), 415 texte în proză (cronici literare, opinii, consemnări, referințe critice, biografii, texte speciale, în memoriam, semnale) și 520 de imagini (fotografii, facsimile, grafică). Marea Carte de Poezie „Claviaturi” reprezintă munca, inspirația și talentul unui număr de 315 autori, din care 237 din Țară și 78 de peste hotare, exprimate în versuri, proză, artă plastică, fotografie și traduceri, carte cunoscută, prin intermediul colaboratorilor de peste hotare în 29 de state ale lumii: Franţa (15), China (11); SUA (11), Brazilia (5), Italia (4), Germania (3), Australia, Cipru, Grecia, India, Spania, Marea Britanie (câte 2), Albania, Canada, Chile, Columbia, Cuba, Danemarca, Republica Dominicană, Liban, Republica Moldova, Malta, Mongolia, Polonia, Porto Rico, Rusia, Serbia, Tunisia şi Turcia (câte unu).
Pentru o informare corectă și completă a cititorilor bilunarului nostru, trebuie să mai amintesc că poetul George Echim, pe lânga faptul că este un vechi colaborator al publicației „Condeiul ardelean” și redactorul-șef al revistei „Claviaturi” (serie nouă), mai colaborează la publicații din Țară și din Germania, printre care amintesc următoarele:
„Agora Literară”, din Cluj-Napoca; „Rimuri brașovene”; „Vatra Veche”, Târgu-Mureș; „Astra Năsăudeană”; „Astra Reghineană”; „Meridianul Cultural Românesc”, Vaslui; „Acta Carpatica”, Sfântu-Gheorghe, „Memoria slovelor”, Râmnicu-Vâlcea; „Amurg Setimental”, București; „Rapsodia”, Sibiu; „Contraste culturale”, Giurgiu; „Însemnări ieșene”, Iași și „Alternanțe”, din Germania. De asemenea, a colaborat la volumele din colecția „Profesioniștii noștri”, dedicate unor personalități din sud-estul Transilvaiei, precum cele ale profesioniștilor: dr. Ioan Lăcătușu, scriitorului Ilie Șandru, juristului Ioan Solomon și al istoricilor Corina Bărăgan Sporea și Vasile Stancu.
Pentru activitatea de excepție desfășurată, în ultimul deceniu, poetului și publicistului George G. Echim i-au fost decernate următoarele distincții:
- Premiul Ligii Scriitorilor Români, pentru cartea de poezii Împliniri (2012);
- Premiul „Octavian Goga”, acordat de Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, pentru merite deosebite în implementarea activității Asociațiunii ASTRA și promovarea literaturii române (2014);
- Premiul pentru cea mai bună revistă pe anul 2014, acordat de Centrul Internațional de Traducere și Cercetare a Poeziei Chongqing, China, din 8.01.2015, pentru Revista „Claviaturi”, editată de George Echim (România);
- Premiul pentru „Publicații literare periodice” pe anul 2018 acordat (cu Diplomă de Excelență datată 28 februarie 2019) de către Liga Scriitorilor din România Revistei „Claviaturi” (Brașov), coordonator George G. Echim;
- Premiul pentru „Publicații literare periodice” pe anul 2019 se acordă Revistei „Claviaturi” (Brașov), coordonator George G. Echim - 20 martie 2020; - Poetului George G. Echim i-a fost decernat Premiul Special al Juriului în cadrul Festivalului Național „Garabet Ibrăileanu”, Roman, Ediția a III-a, 11-13 septembrie 2020, la secțiunea Concurs de Aforisme pentru valoarea deosebită a aforismelor prezentate în concurs.
Dragul nostru prieten și colaborator George,
Cu prilejul împlinirii celor 71 de primăveri, ne înclinăm cu respectul cuvenit în fața muncii, talentului, inteligenței și sufletului tău frumos și onest, născut și format să dăruiască bijiteriile creației poetice, comorile folclorice natale și bucuriile cele mai dorite celor apropiați și prietenilor. Cu prețuirea și deosebita noastră considerație pentru întreaga ta operă poetică și realizările obținute pe plan profesional și social, îți urăm la această frumoasă aniversare La mulți, mulți ani cu sănătate alături de cei dragi și noi împliniri pe calea spinoasă, dar plină de satisfacții, a creației poetice!
Te îmbrățișăm, ai tăi prieteni de la „Condeiul ardelean”!
În numele meu, al directorul fondator Doru Feldiorean și al colaboratorilor publicației noastre,
Bebe Stancu
Sfântu-Gheorghe,
3 martie 2022
Din articolele mele omagiale, dedicate poetului George Echim, intitulate: La cea de-a 62-a aniversare. Prietenul meu, poetul George Echim, din „Condeiul ardelean”, Anul VIII, Serie Nouă, nr. 231/266, 2013, p. 10-11, Prietenul nostru, poetul George Echim, din „Condeiul ardelean”, Anul IX, Serie Nouă, nr. 257/292, 2014, p. 10-11 și Poetul George Echim, de la Monorul Năsăudului la Chongqing (China) și Santa Domingo (Republica Dominicană), via Brașov, din „Condeiul ardelean”, Anul XI, Serie Nouă, nr. 306/341, 2016, p. 8-9, cititorii noștri au putut afla performanțele prietenului nostru atât în planul creației poetice, cât și al evoluției și afirmării sale în domeniul profesional, artistic, publicistic, editorial și astrist. În celelalte articole însă, în număr de 30, dintre multiplele și variatele activități desfășurate de George, am remarcat-o numai pe cea de redactor-șef al revistei trimestriale de poezie „Claviaturi”, puctând în același timp evoluția și lansările trimestriale ale publicației dragi domniei sale. Acum, la aniversarea celor 71 de ani, cred că a sosit fericitul prilej de a omagia și completa imaginea deosebită a prietenului nostru cu ceea ce, cred eu, a devenit preocuparea esențială a vieții sale - creația poetică. Pentru ca publicul cititor să fie informat, profesionist și corect, despre performanțele literar-poetice ale prietenului George Echim, ca istoric fiind ignorant în arta poetică, am apelat la critica literară a unor profesori, publiciști, editori, critici literari, prozatori și poeți consacrați. Pentru început, țin să reamintesc, cărție sale despre care am făcut cunoscute aprecierile presei de specialitate în articolele precedente: Identitate, poezii, apărută la Editura „Pastel”, Brașov, 2008; Impliniri, poezii, Editura „Timpul”, Iași, 2011; Frumoasa Cale, poezii, Editura „Timpul”, Iași, 2013 și Zori în amurg, poezii (sonete), Editura „Transilvania Expres”, Brașov, 2015. Noile creații poetice, la care voi face referiri în prezentul articol sunt: La cumpăna timpului, poezii întoarse, și Neînvinsul, macroacrostihuri, ambele apărute la Editura „Eurocarpatica” din municipiul Sfântu-Gheorghe, în anul 2016; Întrupare, poezii, Editura „KRON-Art”, Brașov, 2018; Întoarcerea în Ființă, poezii, Editura „Libris Editorial”, Brașov, 2019 și Echimisme, antologie de versuri aforistice, Editura „Libris Editorial”, Brașov, 2019, volum de a cărei apariție vă anunțam încă din anul 2016.
Primele două volume, La cumpăna timpului și Neînvinsul, editate de prietenul nostru, dr. Ioan Lăcătușu, la Editura „Eurocarpatica”, sunt publicate „sub semnul lui `65, adică în anul împlinirii de către autor a vârstei de 65 de ani”, cuprind poezii întoarse, gen anaciclice și „prezintă elemente de noutate în abordarea scriiturii și conceptului cărților”. „Volumul „La cumpăna timpului - poezii întoarse” - arată scriitorul brașovean Mircea Brenciu în prefața cărții - se constituie într-o încercare și mai vivantă față de precedentele-i titluri de carte de a răsuci substanța slobozeniei livrești în acte artistice de factură poetică, unele îmbrățișând fără drept de replică pretenția de a putea fi cântate, adică de a se transforma în librete, căci prea mult consonează în cazul autorului nostru, talentul de rapsod popular, cu care s-a făcut cunoscut în multe medii artistice, cu cel de autor de poezii, fie ele testamentare, factologice ori moralizatoare, aici incluzându-se și cele de orientare religioasă, cum stă bine ardeleanului crescut cu frica de Dumnezeu... Desigur, multitudinea încercărilor, mai mult sau mai puțin reușite, de a exploata această necesitare vocațională a rapsodului când cântător, când vorbitor, a avut ca rezultat un sumum de scrieri din care triumfă în cazuri nu puține poezia autentică. Afirmația care cuprinde adevărul că orice autor care a reușit măcar un poem autentic poate fi declarat poet se aplică și în acest caz cu succes, deși la George Echim, vorbim despre o multitudine de versuri ce pot intra cu fruntea sus în Pantheonul poeziei adevărate... Precizarea cu privire la „dezbaterea lirică ce se petrece într-un spațiu frecventabil” se transformă în concept de crez poetic, fiindcă nu rafinamentul și elegiacul ne animă, nu vorbim despre plonjări în metafore de diverse grade, vorbim despre conținut, mesaj, dorințe când fruste, când tainice, impulsiuni ce evocă tradiționalul, credința, chiar patriotismul... Versurile acestea fac parte inseparabilă din componența unei personalități complexe pe care în niciun caz nu o poți acuza de lipsă de talent, sensibilitate și viziune profund artistică... „Poeziile întoarse” ale lui George Echim constituie o nouă treaptă, cum bine se pronunța confratele Ion Mititean, o treaptă a lucidității de a fi într-o lume amneziacă și egoistă. Fie și pentru atât, adică pentru sugestia neuitării, și tot va trebui să-i recunoaștem meritul cântărețului-poet de pe meleagurile Monorului, acolo unde parfumul roadelor de pruni sugerează perenitatea absolută, optimismul sănătos și dragostea neștirbită pentru viață.”
În prefața celei de-a doua cărți, profesoara Ligia Dalila Ghinea, scrie: „În volumul de macroacrostihuri ce poartă titlul Neînvinsul, George Echim ne propune o nouă formulă estetică, redescoperindu-se și reinventându-se pe sine drept autorul ce avansează ideea că poezia cu formă fixă nu este desuetă și nici imposibil de redefinit. Argumentul său este, așa cum observăm după ce parcurgem filele acestui volum, că palindromul poate oferi cititorului aceleași trăiri, emoții, idei, reflecții ca și poezia în vers alb și liber, atât de agreată de scriitorii contemporani. Structurat în două părți, volumul semnat de George Echim, aduce ca element novator poezii gen anaciclice, formate din două strofe a câte șase/opt/zece versuri (sau mai multe) al căror titlu se reia prin inițialele versurilor textului liric respectiv... Dacă formula propusă este îndrăzneață și inedită, despre tematica volumului putem spune că este diversă și cuprinde motive literare universale, ce denotă faptul că poetul George Echim, în „zori de amurg”, meditează profund asupra timpului, asupra iubirii, asupra rostului nostru în lume, asupra condiției ființei umane, pe care o surprinde în diferite ipostaze, cu bucuriile și tristețile sale, cu dorurile sale... Și pentru a vă face o imagine, cât de cât reală, despre bogăția tematică a volumului pe care vă invităm să-l parcurgeți, adăugăm doar că scriitorul George Echim nu poate uita nici prietenii, dar nici dragostea de Neam și de Țară.... dar mai ales nu poate uita că toate acestea reprezintă sufletul neamului nostru... La ce cloncluzie putem ajunge după ce parcurgem versurile din acest volum? Pentru George Echim nu există nici risc, nici dificultate, atâta vreme cât poetul își poate reprezenta realitatea în și prin poezie, fiindcă are o credință de netăgăduit: „Cuvântul doar mai unește!” (Neînvinsul).
Despre același volum, scriitorul, eseistul și criticul literar Nicolae Busuioc, scria în revista ieșană „Cronica veche”: „Știm că acrostihul a fost folosit încă din antichitate la oracolele grecești, ... apoi de poeții Renașterii până la Poe și alți scriitori clasici. Și unii scriitori români s-au lăsat ispitiți de această formulă. La George Echim se întâmplă un proces de desăvârșire a acestui experiment, prin inedit, abilitate, profunzime, frumusețe, sensibilitate și o undă (auto)ironie. ... George Echim redefinește poezia în formă fixă prin adopția unei tehnici originale, așa cum ne-o arată volumul Neînvinsul”.
Volumul Întrupare se deschide cu o „Mărturie de prieten” a academicianului Alexandru Surdu, mărturie care definește implicarea deosebită a Omului și Cetățeanului George Echim în viața cetății. „Pe Maestrul George Echim nu mai știu de când îl cunosc. Demult cred. Cert este faptul că a fost alături de noi, de secretarul Petre Istrate și de mine, la toate manifestările de Suflet Românesc ale Asociațiunii Transilvane pentru Literatură Română și Cultura Poporului Român - ASTRA - Despărțământul Central Brașov. Și ne-a fost alături pentru că simte și gândește ca noi. Cineva definea prietenia ca fiind un suflet în două trupuri sau chiar mai multe. Eu aș zice că este un Suflet Românesc, un Duh sau un Spirit de la care se împărtășesc și sufletele românilor, diferite totuși unele de altele. Dar unele, parcă, se împărtășesc mai mult și acestea se caută între ele și, cum se zicea mai demult, le place să fie întreolaltă. Nu știu cât ne-a căutat George, dar ne-a găsit și s-a bucurat, bucurându-ne și noi cu prezența lui. La multe agape ne-a recitat din poeziile sale... Versurile sale ne plac, iar cântecele lui și mai mult. Și nu numai nouă, astriștilor brașoveni, căci George le-a cântat și celor de la Sibiu și, în adunările generale, a cântat în tot Ardealul, iar la petrecerile de Dragobete de la București a cântat și pentru Regățeni. Și toți l-au aplaudat, și toți îl iubesc. La întâlnirile noastre îl zăresc imediat, căci vine adesea îmbrăcat în straie naționale. Și îi vine bine și lui și distinsei Sale Doamne. Și ne mândrim cu el...”
„Este interesant de urmărit în ce măsură s-au întâlnit talentul, inspirația, sensibilitatea și îndemânarea în poeziile publicate în volumul Întrupare...”, ne mărturisește, în revista „Claviaturi”, prof. Maria Trandafir, consemnând următoarele: „George Echim are talent, adică simte cuvântul, durerea sau bucuria acestuia, și îl aude, chiar dacă acesta e doar șoaptă... Inspirația inundă, de cele mai multe ori, poeziile, rezervându-și dreptul ca, uneori (din capriciu), doar să le stropească. Sensibilitatea poetului este copleșitoare, izvorând din sufletu-i deschis. Îndemânarea este la ea acasă în creațiile volumului, căci poetul mânuiește cu pricepere cuvintele și rimele, cărora nu le sacrifică, totuși, ideea. ... Este poetul iubirii maritale... Tonul elegiac din poezii amintește de șirul poeților ardeleni ce și-au exprimat dragostea pentru părinți, dar mai ales pentru mama emoționată de feciorul „astăzi domn cu multă carte”... Spațiile geografice sunt dispuse concentric, în cercuri din ce în ce mai largi, pornind de la Monor, la Reghin, apoi la Brașovul drag, situat în „Țara” lui, România, pământ străbun, în care se vorbește o limbă minunată, prin care „ființăm”, ca neam... De o evidentă originalitate sunt poeziile în care creează duble acrostihuri, dovedind incontestabil îndemânarea de a potrivi cuvintele, dexteritatea sa în ceea ce privește crearea unei tehnici poetice inedite ce dă o anume savoare exprimării poetice...”.
„Percepem volumul de versuri Întoarcerea în Ființă - scrie poeta Nadia-Cella Pop, în prefața volumului - ca pe un întreg în care eul anonim problematizant, reconciliant se asociază cu o anumită geografie a semnificațiilor în vasta lume a cântărilor. Abordarea temei naturii, a condiției umane, a erosului, a jocului se face cu privirea celui suspendat deasupra a toate cele cuprinse și necuprinse, observând și admirând... Ocolind abil mediocritatea, el scoate din ființa umană doar calitățile care o pot ajuta „spre a deveni bună”, sub prelata unui neastâmpăr de copil curios, învățăcel atent și serios pe drumul maturizării. Avem impresia că George Echim poate cuprinde realitățile în afara unei gândiri abstracte, palpând doar efectele glasurilor din „simțămintele-borne” ale unei intuiții artistice. Vocea modernității se face auzită prin relația poetului cu lumea și cu creația sa. Pecetea autorului poate constitui acea diversitate de percepții, ca fin observator al spațiului decorativ al existenței imediate sau îndepărtate. ... George Echim extrage principiul fecund din întâlnirile cu tonalitățile naturii sau cu profilurile umane și condamnările sau evadările sociale ... forța poeziei lui stă în caligrafierea sentimentelor, ce pot rezona prin contaminare, cu orice cititor, fără a căuta vreun mister obscur bine ascuns. ... În casa poemelor lui George Echim palpăm lutul ars, auzim fâlfâirile diafane, vedem pumnul strâns, tușa penelului din cartea cu amintiri - putem fi, așadar, orice dorim într-un spațiu vast și fermecător, oferit prin exprimarea vizual-poetică a vastului portativ mereu descoperitor al muzicii ființei umane.”
Despre antologia de versuri aforistice, intitulată Echimisme, cea mai recentă apariție editorială a poetului, să-l lăsăm pe filosoful, scritorul și criticul literar Aurel Ion Brumaru, din Brașov, să ne introducă în tematica volumului: „Propunerea lui George Echim de a înfățișa aforismul în versiunea beletristă e îndrăzneață și originală: e, mai întâi, un câștig pentru poezie. ... Maxima, apoftegma sunt - ca să ne oprim acum în caz - o speță a meditației filosofice. ... La George G. Echim e vorba, totuși, de o speță cumva aparte, personalizată: prelucrate în spiritul secolului, datele esențiale ale apoftegmaticului vor vădi, iată, la autorul nostru, un aforism, ca să spun așa, reciclat: înzestrat cu noi conotații va reflecta, va „povesti” altfel - se înțelege că tot scurt și esențializat, dar acum - adesea moralizator - pe datele realității imediate, fără de răsucirea, frecventă și câteodată inevitabilă, în abstracțiune. ... Va răspunde, așadar, chestiunilor contemporaneității, în regim, aș spune, de urgență, punând adică, mai mult, contemporaneitatea în chestiune - o pune sub întrebare, va să zică într-o situație critică. ... Paremica românească e de regulă sănătoasă și salubră, în multe din proverbele sale românul e însă necruțător cu dezertarea de la socotință, de la cumințenie și de la povățuirea de bine. Aforistica lui George G. Echim, ardelean din ținuturile Năsăudului și Bistriței, îi urmează acestuia, fără rest, înțelepciunea, adăstarea în pocăința creștină („Cu gândul bun să-i urmărești; / Dă-le povețe de bine! / În ochii lor tu ai să crești... / Vezi, dator nu le rămâne!”; „Prea mulți își dau cu presupusul! / O atitudine nătângă! Iar răsăritul și apusul / Se tot aleargă... să se prindă...”; „Ne bat la porți mulțime de ispite, / Ce-ncearcă a ne zdruncina-n credință; / Atenți să fim ce-nseamnă pocăință; / Stăm în virtuți creștine neștirbite!”).
Trebuie să ne aducem aminte și de faptul că poetul George Echim a fost, alături de poetul Constantin Bihara, unul dintre inițiatorii, în primăvara anului 2013, a reviste brașovene de poezie „Claviaturi”, serie nouă, copilul iubit al omagiatul nostru de astăzi, iar, pe 2 aprilie 2022, aniversăm 9 ani de la lansarea festivă a primului număr al singurei, pe atunci, reviste brașovene de poezie, lansare care a avut loc în Sala „Podul Baiulescu” a Biblotecii Județene „George Barițiu” din Brașov. După o apariție permanentă și cu regularitate, trebuie să evidențiem eforturile și sacrificiile financiare ale Colegiului de redacție și Colectivului membrilor „Mecenat”, conduse cu profesionalism și deosebită competență de redactorul-șef George G. Echim, din primăvara anului 2014 și până astăzi, eforturi care au găsit calea adecvată, „ca sunetele poetice ale claviaturilor să poată rezona în mintea și inima iubitorilor de literatuă” în toți anii, de la prima apariție și până în prezent, chiar și în cursul înneguraților ani pandemici care, să sperăm, au trecut.
Numărul 3-4 (35-36) / septembrie-decembrie 2021 al revistei „Claviaturi”, cel care încheie anul al IX-lea de apariție, este opera a 40 de poeți - publiciști - artiști plastici și cuprinde într-un spațiu tipografic de 154 de pagini, 84 de poezii, din care 82 sunt în Limba Română și două sunt biligve (română și spaniolă - traducător Ioan Friciu), 17 rubaiate (formă de creație poetică), semnate de George G. Echim și Ion Friciu și partea a II-a a poemului „Edelweiss”, sub semnătura autoarei Corina Ligia Pătrașcu; 11 texte în proză reprezentând cronică literară, opinii, referințe critice, consemnări, semnal (apel) sub semnătura a cinci autori: George G. Echim, Mircea Doreanu, Gheorghe Oprea Holbavianu, Mircea Brenciu și Al. Florin Țene, președintele Ligii Scriitorilor Români, și imagini, care însoțesc creațiile poetice și textele în proză, repezentate prin 10 fotografii - 3 reprezentând busturile poeților Mihai Eminescu (două) și Paul Valery, și șapte înfățișând momente din timpul spectacolului lasării precedentului număr al revistei - și 6 sugestive și originale compoziții grafice, creații ale artistului plastic Gh. Oprea Holbavianu, intitulate: Pocalul tinereții, Locație nouă, Sărbătoarea Iei, Vitoria Lipan, Hărnicuța și În oglindă. Mai sunt prezentate și 4 facsimile înfățișând cele trei premii obținute de revista „Claviaturi” din partea Comitetului Director Internațional al Centrului Internațional de Traducere și Cercetare a Poeziei, din China și Liga Scriitorilor din România, precum și un facsimil al publicației „Viața băcăuană” reprezentând Festivalul „Întâlnirile de la Viișoara (13-16 mai 2021), unde s-a prezentat revista „Claviaturi”, nr. 1-2 (33-34) / martie, iunie 2021. La elaborare numărului mai sus prezentat au colaborat 40 de autori, doi ditre ei fiind debutați în paginile revistei (serie nouă): Paul Valery (rubrica „Marea poezie”) și Iuliana Bejenaru (rubrica „Poeții și creațiile lor).
Astăzi, Marea Carte de Poezie „Claviaturi”, după 9 ani de la apariție și 36 de numere publicate, însumează 5.184 de pagini, formând un volum a cărui grosime are 32 cm și care cuprinde 3.046 de poezii, dintre care 2.908 în Limba Română și 138 bilingv (engleză, franceză, spaniolă), 415 texte în proză (cronici literare, opinii, consemnări, referințe critice, biografii, texte speciale, în memoriam, semnale) și 520 de imagini (fotografii, facsimile, grafică). Marea Carte de Poezie „Claviaturi” reprezintă munca, inspirația și talentul unui număr de 315 autori, din care 237 din Țară și 78 de peste hotare, exprimate în versuri, proză, artă plastică, fotografie și traduceri, carte cunoscută, prin intermediul colaboratorilor de peste hotare în 29 de state ale lumii: Franţa (15), China (11); SUA (11), Brazilia (5), Italia (4), Germania (3), Australia, Cipru, Grecia, India, Spania, Marea Britanie (câte 2), Albania, Canada, Chile, Columbia, Cuba, Danemarca, Republica Dominicană, Liban, Republica Moldova, Malta, Mongolia, Polonia, Porto Rico, Rusia, Serbia, Tunisia şi Turcia (câte unu).
Pentru o informare corectă și completă a cititorilor bilunarului nostru, trebuie să mai amintesc că poetul George Echim, pe lânga faptul că este un vechi colaborator al publicației „Condeiul ardelean” și redactorul-șef al revistei „Claviaturi” (serie nouă), mai colaborează la publicații din Țară și din Germania, printre care amintesc următoarele:
„Agora Literară”, din Cluj-Napoca; „Rimuri brașovene”; „Vatra Veche”, Târgu-Mureș; „Astra Năsăudeană”; „Astra Reghineană”; „Meridianul Cultural Românesc”, Vaslui; „Acta Carpatica”, Sfântu-Gheorghe, „Memoria slovelor”, Râmnicu-Vâlcea; „Amurg Setimental”, București; „Rapsodia”, Sibiu; „Contraste culturale”, Giurgiu; „Însemnări ieșene”, Iași și „Alternanțe”, din Germania. De asemenea, a colaborat la volumele din colecția „Profesioniștii noștri”, dedicate unor personalități din sud-estul Transilvaiei, precum cele ale profesioniștilor: dr. Ioan Lăcătușu, scriitorului Ilie Șandru, juristului Ioan Solomon și al istoricilor Corina Bărăgan Sporea și Vasile Stancu.
Pentru activitatea de excepție desfășurată, în ultimul deceniu, poetului și publicistului George G. Echim i-au fost decernate următoarele distincții:
- Premiul Ligii Scriitorilor Români, pentru cartea de poezii Împliniri (2012);
- Premiul „Octavian Goga”, acordat de Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, pentru merite deosebite în implementarea activității Asociațiunii ASTRA și promovarea literaturii române (2014);
- Premiul pentru cea mai bună revistă pe anul 2014, acordat de Centrul Internațional de Traducere și Cercetare a Poeziei Chongqing, China, din 8.01.2015, pentru Revista „Claviaturi”, editată de George Echim (România);
- Premiul pentru „Publicații literare periodice” pe anul 2018 acordat (cu Diplomă de Excelență datată 28 februarie 2019) de către Liga Scriitorilor din România Revistei „Claviaturi” (Brașov), coordonator George G. Echim;
- Premiul pentru „Publicații literare periodice” pe anul 2019 se acordă Revistei „Claviaturi” (Brașov), coordonator George G. Echim - 20 martie 2020; - Poetului George G. Echim i-a fost decernat Premiul Special al Juriului în cadrul Festivalului Național „Garabet Ibrăileanu”, Roman, Ediția a III-a, 11-13 septembrie 2020, la secțiunea Concurs de Aforisme pentru valoarea deosebită a aforismelor prezentate în concurs.
Dragul nostru prieten și colaborator George,
Cu prilejul împlinirii celor 71 de primăveri, ne înclinăm cu respectul cuvenit în fața muncii, talentului, inteligenței și sufletului tău frumos și onest, născut și format să dăruiască bijiteriile creației poetice, comorile folclorice natale și bucuriile cele mai dorite celor apropiați și prietenilor. Cu prețuirea și deosebita noastră considerație pentru întreaga ta operă poetică și realizările obținute pe plan profesional și social, îți urăm la această frumoasă aniversare La mulți, mulți ani cu sănătate alături de cei dragi și noi împliniri pe calea spinoasă, dar plină de satisfacții, a creației poetice!
Te îmbrățișăm, ai tăi prieteni de la „Condeiul ardelean”!
În numele meu, al directorul fondator Doru Feldiorean și al colaboratorilor publicației noastre,
Bebe Stancu
Sfântu-Gheorghe,
3 martie 2022