Interviu cu Nicolaie Cucu, viceprimarul comunei covăsnene Vâlcele
Comuna Vâlcele, cu reşedinţa la Araci, este situată în partea sud-vestică a judeţului Covasna şi se întinde deasupra zonei marginale nord-estice a Munţilor Baraolt, fiind aşezată la altitudinea de 700-900 metri. În partea de sud a comunei se află Râul Olt, iar în partea de nord, la o distanţă de numai 10 kilometri, este situat municipiul Sfântu-Gheorghe, reşedinţa judeţului Covasna.
- Domnule viceprimar Nicolaie Cucu, cum aţi descrie în câteva cuvinte comuna dumneavoastră, Vâlcele? Vă rog să faceţi pentru cititorii „Condeiului ardelean” o scurtă prezentare generală actuală.
- Din păcate, îmi este foarte uşor să fac acest lucru, deoarece, la ora actuală, nu sunt foarte multe de spus. O bună parte din populaţia comunei noastre este alcătuită din cetăţeni români de naţionalitate romă. Din totalul populaţiei de 4.300 de persoane, peste 2.000 primesc ajutor social, dintre care 99 la sută sunt din rândul etniei rome. Locuri de muncă în comună nu prea sunt şi chiar acolo unde s-ar mai găsi câte ceva se solicită calificare, ceea ce romii nu au. Cum vă spuneam, din punct de vedere etnic, romii sunt circa 55 la sută, românii 35 la sută, iar maghiarii 9 la sută, ceilalţi, 1 la sută, fiind alte naţionalităţi. Care este, însă, cea mai mare problemă? Din cauză că numărul romilor este atât de mare, implicit şi populaţia şcolară este foarte mare, undeva la 1850 de copii, iar sălile de clasă sunt foarte puţine pentru această cifră. Asta-i marea noastră durere. Aici, în satul Araci, până şi din două încăperi ale Dispensarului medical am făcut săli de clasă. Ori, ne zbatem să le asigurăm condiţiile minime pentru că prima cerinţă ca să poţi educa un copil este să îl aşezi în bancă.
- Să înţelegem, deci, că ei şi frecventează şcoala, nu trag chiulul?
- Sigur că frecventează cursurile, pentru că aici - de bine, de rău - primesc rechizite, ghiozdane, laptele şi cornul. În plus faţă de aceste facilităţi, mai avem şi o colaborare cu o fundaţie din Bucureşti împreună cu care derulăm programul „Fiecare copil la grădiniţă”, program prin care fiecare copil primeşte lunar un bon valoric de 50 de lei, ceea ce nu este chiar puţin. Asta, cum spuneam, pe lângă alocaţia de la stat şi celelalte facilităţi pe care le primesc pentru că vin la grădiniţă şi şcoală. Aşadar, asta este marea problemă, că abia putem face faţă cu construcţiile care să deservească şcoala. Nu avem spaţii suficiente şi, în plus, ei în continuare sunt, ca număr, în permanentă creştere. La Araci, de exemplu, o clădire a şcolii este începută şi nefinalizată încă din 2007. Am făcut intervenţii peste tot, la Inspectoratul Şcolar Judeţean, la Ministerul Educaţiei, la Consiliul Judeţean, la Prefectură, şi tot degeaba, pentru că nu se alocă banii necesari finalizării lucrării. Ori cu forţele proprii şi din fondurile locale, abia am reuşit să pregătim şi să igienizăm actuala clădire a şcolii. Pe scurt, romii sunt foarte mulţi şi nu putem să-i lăsăm pe stradă, pentru că dacă facem asta, nici nu vom putea să-i educăm vreodată.
- Şi totuşi, în aceste condiţii, fără niciun ajutor, cum vă descurcaţi, domnule viceprimar? Vă întreb aceasta deoarece problema ţiganilor este, până la urmă, una a Statului Român şi, în consecinţă, ea nu ar trebui lăsată spre rezolvare numai pe umerii autorităţilor locale.
- Cum să ne descurcăm, domnule director? Mergem la şcoală în două schimburi, şi alea foarte aglomerate. Vă daţi seama că în satul Araci avem vreo şase grupe doar la grădiniţă?! Păi dacă ne-am lua după Legea învăţământului, nu am avea unde să-i punem! Ori noi trebuie să investim, o spun până când cineva mă va aude şi va lua măsuri, în educaţia lor, altfel nu avem nicio şansă să-i scoatem din starea jalnică în care se află. Noi, ca autoritate publică locală, facem, credeţi-mă, tot ceea ce ţine de noi, dar nu este suficient. Şi asta în condiţiile în care întreg personalul care lucrează efectiv în sediul Primăriei este de nouă angajaţi, cu tot cu primar şi viceprimar.
- Ne-aţi lămurit cu ţiganii. Spuneţi-ne cu ce se ocupă jumătatea cealaltă a populaţiei din comună, adică românii şi ungurii.
- Sunt câţiva fermieri care au un număr mare de animale şi care cultivă o suprafaţă mare de teren agricol. Mai este o altă categorie, cea care face agricultura de supravieţuire, cum se spune pe aici, pe la noi. Sunt foarte puţine persoane care au alte locuri de muncă, în comună, la Sfântu-Gheorghe sau la Braşov. Şi cam atât. Asta este situaţia.
- În ce fază se mai află, la nivelul comunei dumneavoastră, proiectul „Drumul Apelor Minerale”, derulat de Consiliul Judeţean Covasna?
- Avem în centrul satului Vâlcele acea clădire destul de mare care s-a ridicat în cadrul acestui proiect. Pentru a introduce în acest sediu apa dulce, de curând ne-am legat la o reţea de apă care alimenta în trecut Spitalul de Patologie. Va fi în această clădire o saună şi un jacuzzi mare unde se vor putea face băi cu apă minerală. Proprietarul clădirii suntem noi, dar proiectul va fi derulat în primii 5 ani sub tutela unei asociaţii coordonate de la „judeţ”. Angajările se vor face, desigur, din rândul populaţiei din comună. Cam asta este faza în care ne aflăm în ceea ce priveşte derularea acestui proiect, sper ca la anul să îi dăm drumul la treabă.
- Ştim cu toţii că Vâlcele este o comună care a dat mari nume culturii româneşti şi în care şi astăzi tradiţia şi obiceiurile româneşti îşi au un loc de cinste. Aţi devenit de ceva vreme gazda Nedeii Sânpetrului, manifestare care are loc vara. Acum, mai curând, aţi participat la manifestările prilejuite de Ziua Naţională a României, în reşedinţa judeţului, la Sfântu-Gheorghe.
- Aşa este, şi noi, vâlcelenii şi arăcenii, nu ne-am prezentat acolo, în Piaţa „Mihai Viteazul” din centrul municipiului, oricum, ci cu 12 cai şi călăreţi cu tricolor şi cu un număr mare de consăteni ai noştri. În plus, am avut la spectacolul din faţa Grupului Statuar al Voievodului Mihai Viteazul şi formaţii de muzică şi dansuri populare. Ba şi prezentatorul a fost de-al nostru, feciorul părintelui Ioan Tămaş Delavâlcele, Vasile Antonie. În continuare, vom participa şi la ediţia a 23-a a Festivalului de colinde şi obiceiuri de iarnă „Crăciunul la români”, ce se va desfăşura la sfârşitul acestei săptămâni la Sfântu-Gheorghe şi în mai multe localităţi ale judeţului Covasna. Apoi, tineretul organizează la Vâlcele an de an şi tradiţionalul Bal al Crăciunului, pentru care le punem la dispoziţie, gratuit, Căminul Cultural. Aşadar, ne implicăm cât putem de mult şi pe partea culturală.
- Una peste alta, domnule Nicolaie Cucu, cum a fost anul 2013 şi ce aşteptări aveţi de la 2014?
- A fost un an, să spunem, aşa şi-aşa. Este important, totuşi, că nu avem datorii şi că lemnele sunt asigurate pentru toate instituţiile şi pentru populaţie pentru întreaga iarnă. Acum, în 2014, avem de rezolvat, dacă o să putem, cea mai mare problemă legată de investiţii, şi anume alimentarea cu apă. Avem promisiuni că vom putea să introducem apa potabilă cu fonduri de la Guvern. În 2013 am reuşit, cu sprijinul Prefecturii, să asfaltăm o bună parte a principalului drum ce traversează comuna, iar în anul ce vine sperăm să reuşim să continuăm acest proiect în zona de ieşire spre comuna învecinată Hăghig.
- Domnule viceprimar Nicolaie Cucu, cum aţi descrie în câteva cuvinte comuna dumneavoastră, Vâlcele? Vă rog să faceţi pentru cititorii „Condeiului ardelean” o scurtă prezentare generală actuală.
- Din păcate, îmi este foarte uşor să fac acest lucru, deoarece, la ora actuală, nu sunt foarte multe de spus. O bună parte din populaţia comunei noastre este alcătuită din cetăţeni români de naţionalitate romă. Din totalul populaţiei de 4.300 de persoane, peste 2.000 primesc ajutor social, dintre care 99 la sută sunt din rândul etniei rome. Locuri de muncă în comună nu prea sunt şi chiar acolo unde s-ar mai găsi câte ceva se solicită calificare, ceea ce romii nu au. Cum vă spuneam, din punct de vedere etnic, romii sunt circa 55 la sută, românii 35 la sută, iar maghiarii 9 la sută, ceilalţi, 1 la sută, fiind alte naţionalităţi. Care este, însă, cea mai mare problemă? Din cauză că numărul romilor este atât de mare, implicit şi populaţia şcolară este foarte mare, undeva la 1850 de copii, iar sălile de clasă sunt foarte puţine pentru această cifră. Asta-i marea noastră durere. Aici, în satul Araci, până şi din două încăperi ale Dispensarului medical am făcut săli de clasă. Ori, ne zbatem să le asigurăm condiţiile minime pentru că prima cerinţă ca să poţi educa un copil este să îl aşezi în bancă.
- Să înţelegem, deci, că ei şi frecventează şcoala, nu trag chiulul?
- Sigur că frecventează cursurile, pentru că aici - de bine, de rău - primesc rechizite, ghiozdane, laptele şi cornul. În plus faţă de aceste facilităţi, mai avem şi o colaborare cu o fundaţie din Bucureşti împreună cu care derulăm programul „Fiecare copil la grădiniţă”, program prin care fiecare copil primeşte lunar un bon valoric de 50 de lei, ceea ce nu este chiar puţin. Asta, cum spuneam, pe lângă alocaţia de la stat şi celelalte facilităţi pe care le primesc pentru că vin la grădiniţă şi şcoală. Aşadar, asta este marea problemă, că abia putem face faţă cu construcţiile care să deservească şcoala. Nu avem spaţii suficiente şi, în plus, ei în continuare sunt, ca număr, în permanentă creştere. La Araci, de exemplu, o clădire a şcolii este începută şi nefinalizată încă din 2007. Am făcut intervenţii peste tot, la Inspectoratul Şcolar Judeţean, la Ministerul Educaţiei, la Consiliul Judeţean, la Prefectură, şi tot degeaba, pentru că nu se alocă banii necesari finalizării lucrării. Ori cu forţele proprii şi din fondurile locale, abia am reuşit să pregătim şi să igienizăm actuala clădire a şcolii. Pe scurt, romii sunt foarte mulţi şi nu putem să-i lăsăm pe stradă, pentru că dacă facem asta, nici nu vom putea să-i educăm vreodată.
- Şi totuşi, în aceste condiţii, fără niciun ajutor, cum vă descurcaţi, domnule viceprimar? Vă întreb aceasta deoarece problema ţiganilor este, până la urmă, una a Statului Român şi, în consecinţă, ea nu ar trebui lăsată spre rezolvare numai pe umerii autorităţilor locale.
- Cum să ne descurcăm, domnule director? Mergem la şcoală în două schimburi, şi alea foarte aglomerate. Vă daţi seama că în satul Araci avem vreo şase grupe doar la grădiniţă?! Păi dacă ne-am lua după Legea învăţământului, nu am avea unde să-i punem! Ori noi trebuie să investim, o spun până când cineva mă va aude şi va lua măsuri, în educaţia lor, altfel nu avem nicio şansă să-i scoatem din starea jalnică în care se află. Noi, ca autoritate publică locală, facem, credeţi-mă, tot ceea ce ţine de noi, dar nu este suficient. Şi asta în condiţiile în care întreg personalul care lucrează efectiv în sediul Primăriei este de nouă angajaţi, cu tot cu primar şi viceprimar.
- Ne-aţi lămurit cu ţiganii. Spuneţi-ne cu ce se ocupă jumătatea cealaltă a populaţiei din comună, adică românii şi ungurii.
- Sunt câţiva fermieri care au un număr mare de animale şi care cultivă o suprafaţă mare de teren agricol. Mai este o altă categorie, cea care face agricultura de supravieţuire, cum se spune pe aici, pe la noi. Sunt foarte puţine persoane care au alte locuri de muncă, în comună, la Sfântu-Gheorghe sau la Braşov. Şi cam atât. Asta este situaţia.
- În ce fază se mai află, la nivelul comunei dumneavoastră, proiectul „Drumul Apelor Minerale”, derulat de Consiliul Judeţean Covasna?
- Avem în centrul satului Vâlcele acea clădire destul de mare care s-a ridicat în cadrul acestui proiect. Pentru a introduce în acest sediu apa dulce, de curând ne-am legat la o reţea de apă care alimenta în trecut Spitalul de Patologie. Va fi în această clădire o saună şi un jacuzzi mare unde se vor putea face băi cu apă minerală. Proprietarul clădirii suntem noi, dar proiectul va fi derulat în primii 5 ani sub tutela unei asociaţii coordonate de la „judeţ”. Angajările se vor face, desigur, din rândul populaţiei din comună. Cam asta este faza în care ne aflăm în ceea ce priveşte derularea acestui proiect, sper ca la anul să îi dăm drumul la treabă.
- Ştim cu toţii că Vâlcele este o comună care a dat mari nume culturii româneşti şi în care şi astăzi tradiţia şi obiceiurile româneşti îşi au un loc de cinste. Aţi devenit de ceva vreme gazda Nedeii Sânpetrului, manifestare care are loc vara. Acum, mai curând, aţi participat la manifestările prilejuite de Ziua Naţională a României, în reşedinţa judeţului, la Sfântu-Gheorghe.
- Aşa este, şi noi, vâlcelenii şi arăcenii, nu ne-am prezentat acolo, în Piaţa „Mihai Viteazul” din centrul municipiului, oricum, ci cu 12 cai şi călăreţi cu tricolor şi cu un număr mare de consăteni ai noştri. În plus, am avut la spectacolul din faţa Grupului Statuar al Voievodului Mihai Viteazul şi formaţii de muzică şi dansuri populare. Ba şi prezentatorul a fost de-al nostru, feciorul părintelui Ioan Tămaş Delavâlcele, Vasile Antonie. În continuare, vom participa şi la ediţia a 23-a a Festivalului de colinde şi obiceiuri de iarnă „Crăciunul la români”, ce se va desfăşura la sfârşitul acestei săptămâni la Sfântu-Gheorghe şi în mai multe localităţi ale judeţului Covasna. Apoi, tineretul organizează la Vâlcele an de an şi tradiţionalul Bal al Crăciunului, pentru care le punem la dispoziţie, gratuit, Căminul Cultural. Aşadar, ne implicăm cât putem de mult şi pe partea culturală.
- Una peste alta, domnule Nicolaie Cucu, cum a fost anul 2013 şi ce aşteptări aveţi de la 2014?
- A fost un an, să spunem, aşa şi-aşa. Este important, totuşi, că nu avem datorii şi că lemnele sunt asigurate pentru toate instituţiile şi pentru populaţie pentru întreaga iarnă. Acum, în 2014, avem de rezolvat, dacă o să putem, cea mai mare problemă legată de investiţii, şi anume alimentarea cu apă. Avem promisiuni că vom putea să introducem apa potabilă cu fonduri de la Guvern. În 2013 am reuşit, cu sprijinul Prefecturii, să asfaltăm o bună parte a principalului drum ce traversează comuna, iar în anul ce vine sperăm să reuşim să continuăm acest proiect în zona de ieşire spre comuna învecinată Hăghig.
Categorie:
Aparut in :