Din surse jurnalistice, reiese că ungurii, cetăţeni simpli ai României, îşi desfăşoară viaţa în bună înţelegere cu românii. Aceasta înseamnă că pârâtele partide ungureşti acţionează dictatorial faţă de conaţionali, amărându-le traiul, înduşmănind relaţiile în vecinătăţile cu românii.
Traducerile din presa maghiară din ediţia nr. 270 (305), perioada 5-8 septembrie 2014, a ziarului „Condeiul ardelean” conţin, în mare parte, aceeaşi otravă scursă din creiere iredentiste, dar şi, surprinzător, câteva consideraţii emise cu luciditate. Benedek Erika face referire la „dăinuirea maghiarimii pe propriul pământ natal”. Tu, române, când auzi aşa ceva, primeşti o lovitură sub centură şi te chirceşti de revoltă. Ori insa în cauză are ceva lipsuri la minte, ori şi-a propus să nu renunţe la tonul de instigare. S-o fi născut ungurul de vârsta ei pe acest pământ, şi aceasta îi dă dreptul să-l categorisească „natal”, dar pământul nu e „propriu” (unguresc), că e românesc. Ce mărturii există că Transilvania este ungurească, în prezenţa atâtor dovezi traco-dacice, autentificate ca persistând aici cu multe veacuri înainte de a se rătăci hunii în Europa? Deci nu noi, românii, locuim pe pământul vostru, ci voi locuiţi pe pământul nostru, pentru că în nicio împrejurare istorică nu v-am oferit noi teritoriul Transilvaniei. Această realitate a toleranţei noastre faţă de toţi care s-au aşezat aici obligă la respect pentru legile statului care te găzduieşte, pentru pământul care te hrăneşte, pentru legea care te ocroteşte. Balasz Attila defineşte autonomia ca „mijloc pentru un grup etnic dintr-o anumită regiune să-şi organizeze viaţa, bazându-se pe resursele, munca, patrimoniul şi principiile proprii”. Musai să lămurim lucrurile şi aici: „muncă şi principii” mai merge, dar „resurse şi patrimoniu proprii” nu e de acceptat că ele au redevenit româneşti de aproape 100 de ani, după ce câteva secole au fost stăpânite abuziv şi tiranic?
După ce s-au văitat că Europa nu le dă atenţie şi lasă problema minorităţilor în administrarea statelor unde ele trăiesc, răspopitul şi proaspătul în ale însurătoarei Tokes Laszlo pleacă în vizită, cu jalba în proţap, tocmai în America, de unde se întoarce jelindu-se, cu notă de acuzaţie, că „America nu acordă suficientă atenţie problemei minorităţilor”. Dacă natura te-a făcut nătâng, aşa rămâi până la moarte. Păi în America vorbeşte el de naţionalităţi, când acolo este un amalgam etnic?! Cum s-a dus, aşa a venit, n-a observat buna vieţuire dintre toate naţionalităţile Americii, unde fiecare îşi găseşte un rost şi trăieşte în linişte. Dar Tokes rămâne Tokes, care intuieşte cu inteligenţa lui ruginită că „autonomia ar fi cheia stabilităţii din Europa Central Răsăriteană”. Aşa se petrece, în viziunea unui iredentist, „stabilitatea” din Ucraina, din Moldova, din nordul Angliei, din Spania!!! De aceea noi, românii, apărăm vieţi şi româneşti şi ungureşti neacordând autonomie acestei haite de înrăiţi, care sunt în stare să repete tragedia anilor 1940-1944. Momentul acela de eveniment tragic îi înscrie pe unguri ca popor cu instinct de ucigaşi despre care a aflat toată populaţia globului. Astăzi, moştenitorii acelora se înfăţişează ca îngeraşi nedreptăţiţi, afişând pretenţii la multiple drepturi, ca neam plin de merite.
Curios şi îmbucurător, citim şi despre câteva acţiuni conturate de o minte limpede, aşa cum este răspunsul responsabil în urma hotărârii Curţii de Apel Braşov, prin îndepărtarea inscripţiei „Varoshaza” şi a celor trei drapele, chiar dacă supăraţii edili îşi propun să le arboreze la fiecare manifestare a oraşului. Mintea de pe urmă i-a dat-o Dumnezeu şi primarului Antal Arpad, care a „prevenit încăierările stradale prin faptul că nu va autoriza desfăşurarea protestului de autonomie iniţiat de PCM pentru data de 1 decembrie”. Aşa Da!
După derapajul care durează de 25 de ani, România îşi va reveni, îşi va regăsi drumul corect al vieţii şi vom demonstra, în continuare, frumuseţea spirituală a neamului nostru, care nu este fitecine în Europa, unde Ţara noastră se afirmă cu principii de bună înţelegere, cu valori universale, cu intenţii şi strădanii de progres economic. În ultimul timp, tot mai mult, România se afirmă cu produse rodite de un pământ neotrăvit, aşa cum ne este şi sufletul. Iar micii româneşti au învins bătălia cu denigratorii şi au trecut graniţa, devenind europeni. Sunt ştiri că au pătruns şi pe uşa Parlamentului European. În condiţiile instaurării unei conduceri lucide la cârma Ţării, de ce n-am putea trăi în bună înţelegere şi cu ungurii, aşa cum sunt relaţiile şi cu celelalte grupuri etnice?
Notăm cu toată responsabilitatea că nu poporul maghiar, în majoritate, hrăneşte sentimentul antiromânesc, ci acel morb al urii pătruns în câţiva indivizi, alteraţi la minte şi la suflet, menţine neînţelegerea dintre noi. Au trecut 1000 de ani de când s-au aşezat în acest spaţiu european şi tot nu s-au integrat ca cetăţeni civilizaţi. Încă se menţine sămânţa de invadatori.
România răbdătoare le propune o bună convieţuire!
Aparut in :