Zi de mare sărbătoare a fost în satul Crasna din comuna Sita-Buzăului (județul Covasna) pe 14 august, în Duminica a VIII-a după Rusalii, penultima zi din Postul Adormirii Maicii Domnului. În anul în care ne aflăm, 2016, sărbătorim, în toată Țara, 100 de ani de când România a intrat în Marele Război de Întregire a Neamului, prilej cu care în multe dintre localități se organizează manifestări de evocare a acestui semnificativ eveniment și se ridică monumente închinate Eroilor Martiri care și-au dat viața pentru ca noi, astăzi, să trăim liberi într-un stat dodoloț și democratic. Și asta chiar dacă, am spune, România nu este încă nici acum, la un veac de la acel moment istoric, pe atât de dodoloață pe cât este îndreptățită de istorie, firește, de acea istorie scrisă corect, în urma faptelor petrecute, și nu una mistificată de unele minți bolnave, inclusiv ale unor așa-ziși români, după cum ne este dat să vedem mai zilnic în spațiul public.
La Crasna, aflând vestea că vine chiriarhul locului, pentru întâia oară în satul lor de la instalarea în scaunul de la Miercurea-Ciuc, românii au pornit dis de dimineață spre micuța bisericuță ortodoxă, cu hramurile Sfântul Apostol Andrei și Izvorul Tămăduirii. Și l-au primit pe Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, conform tradițiilor seculare ale românilor, cu pâine și sare, îmbrăcați în frumoase straie populare ale locului și purtând în suflete, dar și asupra lor, tricolorul roș-galben-albastru.
Și, pentru că micul lăcaș ar fi devenit cu siguranță neîncăpător, dar și pentru că afară s-a anunțat o vreme splendidă de vară, chiar dacă deja ne găseam după Schimbarea la Față, Sfânta Liturghie Arhierească s-a ținut la altarul de vară ridicat și împodobit pe treptele bisericii. Poporul dreptcredincios a participat în număr mare pentru populația unui sătuc de munte de la capătul județului, iar în rândurile lui s-au aflat cei trei primari din partea covăsneană a Buzaielor Ardelene, Leca Băncilă (orașul Întorsura-Buzăului), Gheorghe Marin (comuna Barcani) și Nicolae Stoica (comuna, gazdă, Sita-Buzăului). Răspunsurile de la strană au fost date de un frumos grup de săteni, îmbrăcați, de asemenea, în costume populare. Totodată, la finalul Sfintei Liturghii, părintele paroh al Parohiei Zăbrătău - Filia Crasna, Ioan Urmă, a primit, pentru strădaniile sale, din partea Preasfințitului Andrei distincția de iconom - purtător de brâu roșu.
Din cuvântul PS Părinte Episcop Andrei, am reținut pentru dumneavoastră, cititorii „Condeiului ardelean”:
„Am început cuvântul meu cu versetul 15 din capitolul 14 din Evanghelia după Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei, pericopă evanghelică care s-a citit în cadrul dumnezeieştii Liturghii, versetele de la 14-22. Minunea aceasta a înmulţirii pâinilor a avut loc imediat după martiriul Sfântului Ioan Botezătorul. Dacă citim capitolul 14 întreg, ne dăm seama că acel Irod Antipa, fiul lui Irod cel Mare, stăpânea peste Galileea, iară în Betsaida, era Filip, fratele lui mai mare - am spune noi prefectul cetăţii respective. Ce s-a întâmplat? Uncenicii au mers la Domnul Iisus şi i-au spus: „Sfântul Ioan Botezătorul a fost decapitat”. De ce? El s-a luptat cu păcatul, a condamnat păcatul şi omul păcătos l-a trimis la Dumnezeu, în Rai. Mântuitorul Iisus Hristos a ieşit din Cetatea Betsaida într-o plecare oarecum fortuită. De ce? Pentru că cei care l-au martirizat pe Sfântul Ioan Botezătorul căutau să-L omoare şi pe Fiul lui Dumnezeu. De aceea, veţi vedea că Mântuitorul Iisus Hristos n-a avut în preajma Lui numai lume credincioasă, aşa cum nu avem nici noi astăzi în cadrul dumnezeieştii Liturghii. Întotdeauna trebuie să fie cineva care n-are treabă cu Dumnezeu. Păi aşa s-a întâmplat şi în perioada lui Iisus. Ce-a făcut norodul necredincios? Căutau să-L prindă în cuvânt sau în faptă. Şi aşa se explică de ce Dumnezeu a plecat din Betsaida în preajma serii, după-amiază. Ştim că ziua la iudei era împărţită în patru străji. Hristos a plecat în straja a doua din zi. De data aceasta, El s-a dus în pustie ca să se roage, ne spune Evanghelistul Matei. Văzând mulţimile că s-au îndepărtat de ei, au plecat după El, şi Domnului Iisus i s-a făcut milă şi a vindecat pe toţi bolnavii lor. Iată, dragii mei, ce a făcut Dumnezeu ca să răsplătească omului durerea. Dumnezeu i-a dat tămăduirea, i-a tămăduit pe toţi cei care au mers la El. Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi i-au spus: „Locul este pustiu şi este târziu, dă drumul mulţimilor ca să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare”.Vedeţi dumneavoastră? Viaţa socială a Bisericii cine a întemeiat-o? Domnul Iisus şi ucenicii Săi, Sfinţii Apostoli. De data aceasta Dumnezeu nu-i ascultă pe apostoli - şi ce le spune? N-au trebuinţă să se ducă, daţi-le voi să mănânce. Iubiţi credincioşi, vă veţi întreba oare de unde erau atâtea mulţimi? Pentru că cetăţile în vremea Mântutorului nu erau aşa de mari cum sunt astăzi. Tot Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune aşa: Era mulţime multă după Hristos, pentru că era aprope sărbătoarea Paştelui şi mulţimile se grăbeau să meargă la Ierusalim, iar Ierusalimul era la distanţă destul de mare de Galileea. Şi atunci toată mulţimea care se îndrepta spre Ierusalim a trecut prin Betsaida, a trecut pe lângă Dumnezeu. I-a tămăduit trupeşte şi sufleteşte, le-a vorbit despre Împărăţia Cerurilor şi iată că a venit seara şi apostolii nu au avut de unde să le dea să mănânce. Şi chiar îi spun Mântuitorului: „Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti”. Oare cine a fost acel apostol care a mers la Dumnezeu şi i-a spus că un copil are în traistă cinci pâini şi doi peşti? Este vorba despre Sfântul Apostol Andrei, pentru că el fiind al doilea ca vârstă dintre apostoli, nu avea dreptul să vorbească în adunare după orânduiala iudaică, ci vorbea întotdeauna Sfântul Apostol Petru. Şi atunci Apostolul Andrei a prealuat activitatea misionară cu copiii şi aşa se explică faptul că el merge la Dumnezeu şi Îi spune: „Doamne, nu avem decât 200 de dinari în vistierie”. 200 de dinari a fost plata, mai bine spus, în perioada aceea, a jumătate de an pentru un om care muncea la câmp; încheia ziua de lucru cu un dinar. 200 de dinari aveau în traistă şi nu puteau să cumpere de mâncare, pentru că era vorba de 5.000 de bărbaţi afară de femei şi de copii. Şi atunci Sfântul Apostol Andrei merge şi Îi spune că are copilul cinci pâini şi doi peşti, şi Dumnezeu dă poruncă: „Aduceţi-l aici la mine!”. Şi porunci să se aşeze mulţimile pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit la ceruri, a binecuvântat, a frânt, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor. ... De ce le-au împărțit ucenicii? Pentru că ei sunt administratori ai tainelor lui Dumnezeu. În epistola întâi către Corinteni, ne spune Sfântul Apostol Pavel, în capitolul 4 versetul 1, „ei sunt iconomi ai tainelor lui Dumnezeu”. Deci, iată, iubiţi credincioşi, Biserica ia fiinţă ca structură parohială şi ia fiinţă ca şi comunitate euharistică. Mergem mai departe, și aflăm că au mâncat cu toţii şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri 12 coşuri pline, adică cei 12 apostoli şi-au luat firimiturile pentru călătoria în Împărăţia Cerurilor, dimpreună cu neamurile la care ei au mers să propovăduiască. ... Mântuitorul Iisus Hristos ce a făcut după ce i-a hrănit? S-a retras în pustie ca să se roage, pentru că nimic nu este mai odihnitor decât liniştea colibei tale. El nu a avut casă, masă, nimic unde să-şi aplece capul, dar a avut Împărăţia Cerurilor pe pământ în mâna sa dreaptă şi a dat-o apostolilor zicând: „Luaţi Duh Sfânt, cărora le veţi ierta păcatele, iertate vor fi, şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi”.
În continuare, părintele Florin Tohănean, protopopul de Întorsura-Buzăului, i-a mulțumit ierarhului pentru prezența în rândurile acestei mici comunități de la Crasna și a rostit, la rându-i, un scurt cuvânt: „... Suntem obişnuiţi, în ultimul timp, să auzim, mai ales în mass-media, cuvintele acestea: Ce-a făcut Biserica pentru popor? Ce a făcut Biserica în ajutorul celor care sunt lipsiţi de una sau de alta? Şi toate aceste cuvinte sunt îndreptate, în mod special, împotriva ierarhiei Bisericii. Astăzi Preasfinţia Voastră aţi arătat ce este Biserica lui Hristos. N-ar trebui să uităm lucrul acesta şi ar trebui să-l spunem şi celor care nu ştiu sau nu vor să-l ştie. Biserica lui Hristos nu este numai ierarhia, numai episcopul şi preoţii, asupra cărora se ridică atâtea cuvinte astăzi. Biserica lui Hristos este ceea ce vedem acum, înţelesul cuvântului Biserică nefiind altul decât adunarea credincioşilor. Biserica lui Hristos este episcopul, apoi ierarhia, preoţii şi diaconii, şi ea este desăvârşită atunci când, aşa cum suntem noi prezenţi la această Sfântă şi Arhierească Liturghie şi la acest binecuvântat eveniment de comemorare, este prezent poporul dreptcredincios alături de episcop și ierarhie. Aceasta este Biserica lui Hristos, noi toţi care ne adunăm împreună. ... Preasfinţia Voastră, acum 100 de ani au păşit pe aceste locuri trupele române, care au rupt hotarele râvnite de alţii în mijlocul Țării româneşti. Este obligația noastră de români să ne aducem aminte de înaintaşii noştri, cei cărora le datorăm libertatea, demnitatea şi bucuria de a trăi vremurile acestea, și se cuvine să ne aducem aminte de ei şi să nu ne uităm istoria. Nu putem avea un viitor, dacă ne uităm trecutul”.
A urmat momentul solemn de sfințire a Monumentului Eroilor Români de la Crasna, ridicat în curtea Bisericii în cinstea martirilor căzuți pe câmpurile de luptă în urmă cu un secol, la care s-au alăturat celor prezenți ostașii Armatei Române, subprefectul județului Covasna - Necolae Radocea, generalul de brigadă Marius Giurcă - comandantul Brigăzii 61 Vânători de Munte „General Virgil Bădulescu” Miercurea-Ciuc, și Gabriel Moglan - comandantul Batalionului 22 Vânători de Munte „Cireșoaia” Sfântu-Gheorghe.
În cadrul discursului său, primarul comunei Sita-Buzăului, Nicolae Stoica, a evocat, printre altele: „Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la intrarea României în Primul Război Mondial. Acţiunea de astăzi se doreşte o invitaţie la cunoașterea istoriei, aşa cum a fost ea, cu jertfe şi înfăptuiri măreţe. În viaţa unui popor există fapte de o extremă importanţă care pot determina existenţa lui. Multe dintre ele au fost realizate cu mari sacrificii de adevăraţii martiri ai Neamului Românesc, care s-au jertfit pentru Țară, popor şi libertate. Mulţi dintre cei care au plecat la război nu s-au mai întors la familiile lor, fie că au murit pe câmpul de luptă şi au fost îngropaţi în morminte fără cruce, fie au fost luaţi prizonieri, decedând departe de Patria pentru care au luptat chinuiţi de boală, foame sau tortură. Spre exemplu: în Buzăul Ardelean, în anul 1915, s-au dat peste 3.000 de sentinţe la condamnare la moarte pentru infideli şi trădători. Comemorarea fiinţei lor este o datorie morală pentru noi. Ca-n alte părţi ale Țării noastre, satele şi oraşele Buzăului Ardelean au cunoscut din plin nenorocirile cauzate de cele două războaie mondiale. Începând cu luna august 1914, zeci de mii de tineri români şi de alte naţionalităţi au fost nevoiţi să se înroleze în armata comună, adică puterile centrale. În timpul confruntărilor de pe front, un mare număr dintre ei au fost ucişi, răniţi sau luaţi prizonieri. Situaţia se înrăutățește total începând cu iunie 1941, când Țara noastră s-a văzut nevoită să intre iar în hora morţii. Prin această acţiune, îi cinstim pe toţi cunoscuţii sau necunoscuţii, pe toţi cei care, sub diferite forme, s-au jertfit dând cel mai de preţ - viaţa - pentru apărarea pământului sfânt al Țării, pentru formarea Statului Unitar Român. Comunitatea din Sita-Buzăului şi-a cinstit mereu eroii de-a lungul anilor, s-au ridicat aici monumente, de dimensiuni mai mici sau mai mari, care să amintească urmaşilor de faptele înaintaşilor lor. ... Ei bine, să comemorăm eroii! Și cel mai bine ar fi s-o facem din convingere, nu din complezenţă, respectându-le memoria”.
Programul s-a încheiat cu un alt discurs revelator, al profesorului de istorie de la Școala Generală „Nicolae Russu” din Sita-Buzăului, Alexandru Șercu, cu interpretarea unui frumos cântec patriotic de către eleva Mălina Boricean, din comuna învecinată Barcani, cu parastasul ținut pentru sufletele eroilor martiri, cu depunerea coroanelor de flori și cu defilarea Gărzii de Onoare.

Am avut bucuria şi în acest an, precum în ultimii patru ani, să fiu invitat pentru a participa la lucrările Universităţii de Vară de la Izvoru-Mureşului, judeţul Harghita. Fiecare ediţie a adus în dezbatere probleme actuale, stringente pentru situaţia Românilor trăitori în comunităţile istorice din jurul graniţelor, pentru cei din diaspora, dar şi pentru Românii care sunt în inferioritate numerică în unele dintre localităţile judeţelor Covasna şi Harghita. Ca în fiecare an, multe dintre discursurile coerente, solid argumentate şi cu evidenţe valid demonstrate ale reprezentanţilor comunităţilor româneşti au fost „parazitate” de unele discursuri lipsite de substanţă, de perspectivă, de logică şi de viziune, prin care unii dintre politicienii invitaţi au considerat să-şi facă simţită prezenţa. De altfel, este un fapt binecunoscut prin toate canalele media că, în prezent, mai mult decât în alţi ani, dezinteresul clasei politice şi al guvernanţilor faţă de problemele reale cu care se confruntă, astăzi, Poporul Român, atât cel trăitor între graniţele actuale ale Ţării, dar şi din afara lor (multe dintre ele, de o gravitate accentuată) nu sunt decât rezultate ale cinismului, aroganţei şi autosuficienţei celor care ar trebuie să fie în slujba cetăţenilor, trăsături negative accentuate de o vădită lipsă a patriotismului, ba chiar şi de multe acţiuni orientate expres împotriva interesului naţional. Voi detalia câteva dintre aceste aspecte, în cuprinsul prezentului articol. Cu riscurile asumate ca relatarea mea să fie acuzată de prea mult subiectivism, menţionez că ea reprezintă un punct de vedere personal, bazat însă pe citate desprinse din alocuţiunile unor invitaţi. De altfel, oricine va fi interesat de o cunoaştere mai aprofundată a luărilor de poziţie exprimate în cadrul ediţiei a XIV-a a Universităţii de Vară, ce s-a desfăşurat, la Complexul Sportiv Naţional Izvoru-Mureşului, în perioada 15-20 august 2016, va avea posibilitatea să se informeze din sursele media tipărite sau electronice.
Ca de fiecare dată în ultimii ani, şi ediţia actuală a fost organizată de Centrul Cultural Topliţa (aflat în subordinea Ministerului Culturii), în parteneriat cu Fundaţia Naţională pentru Românii de Pretutindeni, Centrul European de Studii Covasna-Harghita şi cu sprijinul financiar asigurat de Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni, Institutul Cultural Român, Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei şi Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (am citat organizatorii în ordinea înscrisă pe afişul şi programul manifestării).
Spre deosebire de anii precedenţi, atunci când lucrările Universităţii de Vară se desfăşurau în săptămâna care preceda Praznicul Adormirii Maicii Domnului, încheindu-se cu participarea la această sărbătoare, ediţia din 2016 a fost plasată, mai adecvat, tocmai sub binecuvântarea acestui praznic, debutând cu participarea celor prezenţi la Liturghia Arhierească, care a fost săvârşită de Preasfinţitul Părinte Andrei Moldovan, Episcopul Covasnei şi Harghitei, împreună cu Preasfinţitul Părinte Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei, şi cu Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanu, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, în 15 august, la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din staţiunea Izvoru-Mureşului, comuna Voşlăbeni. Cei trei arhierei, însoţiţi de un sobor de peste 30 de preoţi şi diaconi, au săvârşit Dumnezeiasca Liturghie în mijlocul miilor de credincioşi veniţi din împrejurimile zonei, din Ţară, dar şi din afara graniţelor. Considerăm că este cu atât mai importantă semnificaţia acestei zile în contextul în care ajunul datei de 15 august, precum şi ziua Praznicului Adormirii Maicii Domnului, reprezintă, în acest an, două decenii de slujire monahală pe aceste meleaguri, respectiv rememorarea momentului în care s-a pus piatra de temelie pentru Mănăstirea Izvoru-Mureşului, din judeţul Harghita, atunci când, în urmă cu 20 de ani, s-a săvârşit pentru întâia dată Dumnezeiasca Liturghie, însoţită cu afierosirea Sfântului Lăcaş lui Dumnezeu prin sfinţire, cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şi a Preasfinţitului Ioan, Episcopul (de atunci) al Covasnei şi Harghitei, într-un mare sobor de preoţi şi diaconi.
Deschiderea Universităţii de Vară a avut loc în după-amiaza aceleiaşi zile, 15 august, şi a fost condusă de politicianul român de la Chişinău, Vlad Cubreacov (cel care avea să modereze, cu profesionalism şi probitate politică, toate secţiunile acestui eveniment), prin evidenţierea unor probleme de stringentă actualitate: Necesitatea definitivării politicilor publice în relaţia Statului Român cu comunităţile româneşti din vecinătatea României şi de pretutindeni, din perspectiva neîncrederii privind respectarea strategiilor Statului în acest domeniu în contextul situaţiei internaţionale actuale, probleme pe care le-au ridicat toţi reprezentanţii comunităţilor istorice româneşti din jurul graniţelor, dar şi exponenţi ai diasporei. S-a afirmat că Statul Român a făcut şi face prea puţin pentru impunerea respectării drepturilor culturale şi etnice ale Românilor din statele vecine, precum Serbia, Bulgaria şi Ucraina, dar şi pentru cei din diaspora, care nu doar că nu sunt sprijiniţi în demersul lor de păstrare a identităţii naţionale în comunităţile româneşti din statele europene, dar chiar sunt şi descurajaţi (de serviciile consulare, birocratice şi necooperante) în exercitarea drepturilor fundamentale, printre care cele privind preschimbarea actelor sau dreptul de vot. Sunt situaţii complexe şi dificile, pentru care cele două reprezentante ale autorităţilor (consilierul de stat Sandra Pralong şi ministrul Pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni, Maria Ligor) nu au ştiut să ofere răspunsurile cuvenite şi nu au reuşit să se situeze mai presus de exprimările stereotipe, precum: „România nu poate impune respectarea drepturilor Românilor din ţări precum Serbia şi Ucraina, deoarece acestea nu fac parte din Uniunea Europeană” (Maria Ligor) sau: „pentru România, protecţia drepturilor persoanelor aparţinând comunităţilor româneşti este vitală, iar Statul Român are nevoie de parteneriatul dumneavoastră pentru a vă putea sprijini” (…) sau că „este prima dată când un preşedinte al României a declarat Românii din afara frontierelor drept o prioritate strategică, naţională” (Sandra Pralong). Ambele mesaje (care nu spun nimic despre implicarea concretă şi cu rezultate vizibile a autorităţilor în rezolvarea problemelor enunţate) au fost criticate la unison de toţi reprezentanţii Românilor de pretutindeni, care au demonstrat, prin numeroase exemple, lipsa acţiunilor Statului, propunând, în final, înfiinţarea unui Minister al Românilor de Pretutindeni, cu două departamente distincte: diaspora şi comunităţile istorice.
Ziua de 16 august a fost una dintre cele mai dense, atât prin problemele abordate cât şi prin prezenţa la dezbateri a fostului preşedinte al României, Traian Băsescu. Au fost propuse teme precum: Reunirea Basarabiei cu România, obiectiv naţional al Românilor pentru 2018, în contextul evoluţiilor geopolitice şi interesului naţional românesc, dar şi chestiunea, mai puţin cunoscută de publicul larg, care priveşte Războiul informaţional la frontiera NATO şi UE, cu referire directă la mass-media din Republica Moldova. Vorbitorii invitaţi (printre care s-au detaşat Eugen Tomac - politician român, afiliat PMP, născut lângă Odesa, în Ucraina; Constantin Codreanu - preşedintele Mişcării Unioniste de la Chişinău; George Simion - preşedintele Mişcării Unioniste „Acţiunea 2012”) au încercat să sintetizeze principalele direcţii de interes: lipsa implicării active a instituţiilor Statului Român în chestiunea Basarabiei; acordarea cetăţeniei române românilor basarabeni; propaganda rusească agresivă şi insidioasă. Toate aceste luări de cuvânt, ca şi întrebările şi discuţiile din partea asistenţei, au relevat că, în multe cazuri, lipsa de cultură şi de viziune a politicienilor şi funcţionarilor publici de rang înalt ar putea fi explicată şi prin faptul că „unii parlamentari români trec mai des pragul ambasadei Federaţiei Ruse decât pragul Bisericii” (Eugen Tomac, exprimându-se metaforic faţă de acţiunile trădătoare ale unor politicieni). Ca o concluzie s-a conturat părerea unanimă a celor prezenţi, exprimându-se aserţiunea că aşa-numitul „guvern tehnocrat” actual „lucrează practic împotriva interesului naţional, demonstrând o implicare minimă şi ratându-şi toate şansele de a mai demonstra ceva în acest sens” (Eugen Tomac).
Întâlnirea cu fostul preşedinte Traian Băsescu, concentrată în jurul aceleiaşi teme, Republica Moldova şi perspectiva unionistă, a relevat, din nou, stilul speculativ al discursului fostului preşedinte al României (actual preşedinte al Partidului Mişcarea Populară). De la exprimarea unor teze generale („Republica Moldova a făcut mai mulţi paşi pentru apropierea de Moscova decât de Bucureşti”; „Republica Moldova are nevoie de alianţe care să-i garanteze securitatea”; „Republica Moldova nu are nicio perspectivă de a deveni stat membru al UE”), până la conturarea unor concluzii („unirea României cu Republica Moldova depinde strict de voinţa cetăţenilor şi a parlamentarilor acestui stat”; „există argumente solide pentru începerea discuţiilor cu Moscova pe tema unirii cu Republica Moldova, cu excepţia Transnistriei, care rămâne sub influenţă rusească”) şi de la insuflarea unui optimism moderat în privinţa acestui act („trebuie continuată apropierea cu Republica Moldova, prin activitate culturală, prin burse, prin cetăţenie română cu taxe zero”) până la emiterea unei „mărturisiri de credinţă”, în stilul sentimentalist binecunoscut: „Să facem unirea! Viaţa mea va fi dedicată acestui obiectiv. În afară de nepoţi, nu am nimic mai scump decât unirea” (Traian Băsescu), discursul fostului preşedinte a fost, din păcate, punctat de toate aceste generalităţi incerte şi de numeroase afirmaţii contradictorii. Una dintre binecunoscutele contradicţii reiese şi din modul duplicitar prin care domnia sa se raportează de ani de zile faţă de problemele Românilor aflaţi în inferioritate numerică în Arcul intracarpatic, în unele zone din estul şi sud-estul Transilvaniei; la o întrebare adresată de Costel Cristian Lazăr, directorul Centrului Cultural Topliţa, referitoare la posibilitatea ca în Programul PMP să existe un obiectiv legat de Românii din aceste zone, Traian Băsescu a răspuns, dezinvolt, că partidul pe care-l conduce „are ca obiectiv de ţară unirea României cu Republica Moldova, dar că în privinţa Românilor din Covasna şi Harghita, PMP nu are un program special”. Ceea ce era demonstrat, din perspectiva politicilor prezidenţiale ale celor două mandate deţinute de Traian Băsescu! Ulterior, chiar la finalul întâlnirii, acesta însă a declarat (într-un mod pe care îmi permit să-l numesc demagogic) că „Românii din Covasna şi Harghita ar trebui sprijiniţi în demersurile lor pentru păstrarea identităţii naţionale şi culturale”. Comentariile sunt de prisos…
După ce fostul preşedinte al României a părăsit adunarea, discuţiile s-au concentrat asupra unei teme de real interes, mai puţin cunoscută şi mai puţin sesizată de publicul larg: Războiul informaţional şi mediatic. Acesta este un domeniu-cheie la nivelul strategic al fiecărui stat care-şi respectă statutul de stat independent. S-a vorbit despre aparatul de propagandă rusească prin media (presă scrisă, audiovizuală şi electronică) din Republica Moldova, în contextul absenţei aproape totale a mijloacelor de presă româneşti. S-au adus argumente concrete, prin studii sociologice şi de monitorizare, în condiţiile în care, la o populaţie rusească (incluzând şi alte minorităţi) de doar aproximativ 20% din totalul populaţiei din Republica Moldova, prezenţa mijloacelor media ruseşti depăşeşte 80%. Este o dovadă în plus că Statul Român este (cel puţin) indiferent sau chiar neputincios în faţa provocărilor (care nu sunt deloc noi!) acestui „război mediatic” purtat cu insistenţă şi agresivitate.
Despre Drepturile minorităţilor româneşti din jurul frontierelor, din state precum Ucraina, Bulgaria şi Serbia, corelate cu problemele comunităţilor româneşti (aflate într-o permanentă luptă de păstrare a identităţii naţionale, în condiţiile politicilor agresive şi constante de deznaţionalizare duse de guvernele din aceste state), a şcolilor şi bisericilor acestor comunităţi, despre păstrarea limbii române ca factor de păstrare a identităţii etnice şi despre alte multe dificultăţi ale comunităţilor istorice ale Românilor s-a vorbit în data de 17 august.
Preşedintele Centrului Cultural „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuţi, Vasile Tărâţeanu, a deplâns din nou situaţia închiderii şcolilor româneşti din Ucraina, demonstrând că, din 91 de şcoli în 1991 nu au mai rămas decât 63 în prezent, în situaţia în care Statul Român nu face absolut nimic pentru a opri procesul de ucrainizare a lor. Militând pentru „o poziţie mai puternică pentru apărarea drepturilor naţionale româneşti”, el a mai afirmat şi că „tăvălugul ucrainizării şcolilor româneşti continuă cu acceptul tacit al instituţiilor şi partidelor din România”. În aceste condiţii şi în lipsa sprijinului Statului Român, liderii comunităţii româneşti din Ucraina nu au altă posibilitate de a se opune formelor de deznaţionalizare instituţionalizată decât prin procese în justiţie.
În acelaşi mod, Românii din Serbia (atât cei din Voivodina, dar mai ales cei din Timoc) se simt abandonaţi şi nu-şi mai pun speranţe în ajutorul care ar fi trebuit să vină din partea autorităţilor române. Predrag Balasevici, vicepreşedintele Asociaţiei pentru Cultura Românilor/Vlahilor din Serbia „Ariadnae Filum”, a relevat la rândul său faptul că „Românii din Timoc nu au niciun drept, nici şcoli, nici biserici, nici media; pe lângă faptul că Statul Român nu a făcut nimic pentru ei, diplomaţii români trimişi în Serbia au făcut mari probleme, lucrând împotriva Bisericii Ortodoxe”. De asemenea, el a demonstrat complicităţile autorităţilor române cu cele sârbe (prin prietenia dintre premierul sârb şi fostul prim-ministru român Victor Ponta, care l-a asigurat pe cel dintâi, în cadrul unei vizite oficiale pe care a efectuat-o în 2014, că România nu va ridica nicio problemă asupra Românilor din Serbia şi că va susţine necondiţionat acest stat în procesul de aderare la UE). În sprijinul acestor afirmaţii, Predrag Balasevici a relatat că Victor Ponta a fost primit din nou, la începutul lunii august a.c., „foarte călduros în parlamentul sârb de premierul Vucici”. Despre tragedia deznaţionalizării copiilor români din Timocul Sârbesc a pomenit şi Miomir Georgevici, preşedintele filialei din Zaječar a Partidului Neamul Românesc, care a reliefat că „degeaba există o bibliotecă românească în această regiune, căci stă nefolosită, deoarece copiii nu mai vorbesc Limba Română, iar adulţii nu ştiu să citească în această limbă”.
Un alt vorbitor, Ivo Gheorghiev, din Bulgaria, a prezentat situaţia Românilor din acest stat, menţionând, la rândul său, că Uniunea Comunităţilor Româneşti din Bulgaria a întocmit un memorandum prin care solicită atât dreptul de a putea achiziţiona un imobil la Vidin, dar şi drepturi generale - învăţământ de toate gradele în Limba Română, ca şi înfiinţarea unei filiale a unei universităţi de prestigiu din România.
În finalul acestei secţiuni, senatorul Viorel Badea (PNL) a subliniat (dacă mai era necesar!) faptul că Statul Român „nu are instituţii competente pentru coagularea comunităţilor româneşti (atât istorice, cât şi din diaspora)”, că se impune „eliminarea clientelismului politic, depolitizarea instituţiilor şi necesitatea ca ele să lucreze pe proiecte multianuale”. Îmi permit o remarcă personală: în ultimii 26 de ani, toate guvernările (fără nicio excepţie!) au urmărit politizarea excesivă a tuturor instituţiilor, până la ultimele nivele ale schemelor de personal; fiecare guvern a început prin a demola toate proiectele începute anterior şi a continuat prin a porni de la zero; în aceste condiţii, nu mai miră pe nimeni că nu există un proiect de Ţară care să exprime o continuitate în gândirea de perspectivă şi să coaguleze forţa constructivă a Poporului Român.
Cele mai interesante dezbateri (din punctul subiectiv de vedere asumat de autorul acestui articol!) au avut loc joi, 18 august, atunci când au fost prezentate Priorităţi privind păstrarea şi afirmarea identităţii naţionale a Românilor din judeţele Covasna şi Harghita, problemele Românilor romano-catolici din Moldova (impropriu numiţi „ceangăi” şi supuşi unor constante încercări de denaturare a propriei identităţi) şi Probleme ale retrocedărilor ilegale de proprietăţi în Transilvania, grupate sub titlul sugestiv „Transilvania furată”, poate cea mai importantă secţiune a Universităţii de Vară din acest an, deoarece a atins numeroase elemente reale de siguranţă naţională. Prima parte s-a desfăşurat cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Andrei Moldovan, Episcopul Covasnei şi Harghitei, avându-i ca invitaţi pe: prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop (avocat, preşedintele Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş), prefecţii celor două judeţe - Jean Andrei Adrian (Harghita) şi Sebastian Cucu (Covasna), precum şi Mircea Duşa (deputat PSD de Harghita, fost Ministru al Apărării) şi dr. Ioan Lăcătuşu, o emblematică personalitate care, de ani mulţi, a reuşit să capaciteze toate forţele româneşti din zona Arcului intracarpatic într-o mişcare de rezistenţă reală (culturală, spirituală şi identitară), cu valenţe multiple. Discuţiile au fost animate, pasionante şi (uneori) au avut chiar accente pasionale, în momentele în care au fost readuse în atenţia opiniei publice duplicităţile autorităţilor centrale şi ale oamenilor politici, precum şi exercitarea deficitară a atribuţiilor şi competenţelor Statului Român în cele două judeţe, marcate de tensiuni interetnice artificiale, alimentate de liderii UDMR sau de cetăţeni (încă?!) români dar care militează împotriva României (de exemplu, cazul Tokes Laszlo, atât de binecunoscut şi mediatizat, dar care nu este unic).
În acest context, în luările de cuvânt, cei prezenţi au evidenţiat, pe rând: importanţa şi rolul creării a două instituţii fundamentale pentru Românii din zonă: Episcopia Ortodoxă Română a Covasnei şi Harghitei şi Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (Mircea Duşa); activităţile desfăşurate pentru respectarea legalităţii în teritoriu (probleme legate de arborarea ilegală a „drapelului secuiesc” şi de inscripţionările bilingve), problema binecunoscută a maghiarizării accentuate (se ştie că sunt sate în care Limba Română este rostită doar în Biserică) şi alte probleme de interes actual privind administraţia locală (prefecţii Jean Andrei Adrian şi Sebastian Cucu). Dr. Ioan Lăcătuşu a evidenţiat realizările ultimilor ani, privind păstrarea şi afirmarea identităţii româneşti, relevând atât rolul personalităţilor locale cât şi implicarea specialiştilor din domenii multiple, dar şi nereuşitele care s-au datorat, în cea mai mare parte, dezinteresului Statului Român faţă de situaţia din estul şi sud-estul Transilvaniei. Din aceeaşi perspectivă, avocatul Ioan Sabău-Pop a reiterat ingerinţele Budapestei (repetate şi sistematice) în problemele naţionale interne ale României, în contextul regionalizării şi cerinţelor constituirii unui aşa-numit „ţinut secuiesc”; tot el a reamintit că, pentru Ungaria, ziua de 4 iunie 1920 (data semnării Tratatului de la Trianon) a fost declarată (în mod neoficial, bineînţeles, dar cu efecte vizibile!) „ziua în care Statul Român a fost condamnat la moarte”. De altfel, istoria a demonstrat că această „sentinţă” a fost aplicată în Transilvania în perioada 1940-1944, ba chiar s-a încercat reluarea „procesului” în decembrie 1989 şi în martie 1990. Acelaşi vorbitor a mai subliniat un fapt binecunoscut de opinia publică (dar mai puţin de foştii şi actualii guvernanţi ai României!), şi anume că „oraşul Târgu-Mureş este considerat, în cercurile iredentiste maghiare, drept a doua capitală a maghiarimii de pretutindeni”. Înscrierile la cuvânt au aparţinut prof. Florentina Teacă (consilier judeţean Covasna) şi lui Mihai Târnoveanu, din Braşov, iniţiatorul Acţiunii „Români pentru Români”; cei doi vorbitori au prezentat şi reliefat, printre altele, impactul numeroaselor acţiuni culturale care vizează păstrarea identităţii româneşti în zonă.
În fine (dar poate nu în cele din urmă), semnatarul acestui articol a menţionat câteva dintre contribuţiile proprii în lucrări ştiinţifice, manifestări naţionale şi internaţionale, ca şi în mass-media românească, şi a susţinut implicarea activă a mediului academic şi universitar românesc, prin competenţă, experienţă, profesionalism şi vizibilitate, în sprijinul păstrării şi afirmării identităţii naţionale româneşti în judeţele Covasna şi Harghita, prin raportarea permanentă la cele două valori fundamentale ale Poporului Român: tradiţia populară şi credinţa ortodoxă.
Înainte de prezentarea „ultimului act” al celei mai „dense” zile din cadrul Universităţii de Vară (cu discuţii centrate pe situaţia retrocedărilor ilegale din Transilvania), îmi permit să mai reţin atenţia privitor la o altă direcţie (dar nu nouă) a ofensivei antiromâneşti, extinsă, de data aceasta, dincolo de crestele Carpaţilor Orientali, pe văile care coboară spre Moldova (cu precădere în judeţul Bacău), acolo unde politicile iredentiste maghiare încearcă, de mulţi ani, să acrediteze şi să impună ideea unui aşa-numit „ţinut ceangăiesc”, ocupat (chipurile!) de o populaţie de etnie maghiară, numită „csangomagyar”. O teză complet eronată, căci, de fapt şi de drept, aceştia sunt români de religie romano-catolică, după cum s-a demonstrat şi prin numeroasele lucrări teoretice apărute în ultimele decenii, printre care se distinge monumentala monografie etnologică Catolicii din Moldova. Universul culturii populare (în 3 volume: 1980, 2002, 2005) pe care o datorăm distinsului cercetător prof. univ. dr. Ion H. Ciubotaru din Iaşi. Luările de cuvânt ale reprezentanţilor Asociaţiei „Dumitru Mărtinaş” a romano-catolicilor din Moldova au reamintit tentativele permanente de modificare abuzivă a identităţii naţionale şi culturale (prin maghiarizare) a locuitorilor din această zonă.
În încheierea acestei prezentări, doresc să atrag atenţia asupra uneia dintre cele mai grave fapte din ultimii ani: retrocedările abuzive şi ilegale, de terenuri şi bunuri imobile din Transilvania, fapte care au fost asimilate nu de puţine ori cu reale acte de trădare naţională, aspecte care vizează însăşi siguranţa naţională a României. Ca un studiu de caz a fost prezentat cel mai recent „incident” din această categorie, respectiv situaţia intolerabilă de la Colegiul Naţional „Unirea” din Târgu-Mureş, o unitate şcolară cu valoare excepţională şi cu tradiţie binecunoscută în învăţământul mureşean, etalon de performanţă educaţională, situată în anul 2016 pe locul 27 la nivel naţional. Prezentarea situaţiei de fapt a fost făcută (cu înalt profesionalism şi cu o analiză detaliată a contextului şi faptelor) de trei reprezentante de seamă ale acestei şcoli de renume: prof. Andreea Năznean - director, prof. Maria Motorca - director adjunct şi Delia Peter - reprezentanta Asociaţiei Părinţilor din Colegiul Naţional „Unirea” şi preşedinte al Federaţiei Naţionale a Părinţilor, filiala Mureş. Cele trei vorbitoare au arătat cum, profitându-se de prevederile aberante şi anticonstituţionale ale unor decizii guvernamentale din anii 2004-2005, privind retrocedarea unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase, începând cu anul 2013, Fundaţia „Statusul romano-catolic” şi-a impus dorinţa de a avea o unitate de învăţământ în limba maghiară, nu oriunde, ci tocmai în clădirea Colegiului Naţional „Unirea” din Târgu-Mureş, înfiinţând Liceul Teologic romano-catolic, care a început să funcţioneze din 2014 (în mod ilegal) într-unul din corpurile Colegiului. Prin complicităţi vinovate ale tuturor factorilor de răspundere (de la cei aflaţi - încă - la conducerea Inspectoratului Şcolar Judeţean Mureş, până la factorii de decizie locali şi judeţeni - Primărie şi Instituţia Prefectului), prin presiuni psihologice adresate conducerii, elevilor şi părinţilor, prin desfiinţarea unor clase şi cu elevi scoşi din corpul de clădire ocupat abuziv şi ilegal, prin desfiinţarea catedrelor şi posturilor unor profesori titulari, prin manipulări şi stratageme de genul „faptului împlinit”, prin jocuri politice „marca UDMR”, dar mai ales prin tăcerea vinovată a factorilor de decizie ai Statului Român, situaţia de la Colegiul Naţional „Unirea” din Târgu-Mureş a devenit tensionată, neclară, incertă, chiar şi acum, în pragul începerii noului an şcolar 2016-2017. Cei interesaţi pot afla mai multe detalii citind reportajul realizat de AGERPRES (http://www.agerpres.ro/social/2016/08/18/conducerea-colegiului-national-...).
Cea de-a XIV-a ediţie a Universităţii de Vară de la Izvoru-Mureşului s-a încheiat vineri, 19 august, atunci când odată cu ultimele chestiuni privind Consecinţe pe termen mediu şi lung ale declinului demografic a populaţiei României şi despre Politica partidelor parlamentare şi a instituţiilor de stat faţă de Românii de pretutindeni şi faţă de Românii din zonele multietnice şi pluriconfesionale din România (am citat titlurile din Programul manifestării), participanţii au redactat, au discutat şi au votat o Rezoluţie care să fie trimisă „factorilor responsabili, privind elaborarea unei strategii de dezvoltare economică pentru judeţele Covasna şi Harghita, finanţarea asociaţiilor culturale româneşti şi interzicerea finanţării din fonduri publice a manifestărilor cu caracter extremist.”. Despre numeroasele probleme discutate în aceste zile, ca şi despre solicitarea „implicării institutelor Academiei Române şi a principalelor centre universitare pentru realizarea unor cercetări şi studii fundamentale privind istoria, cultura şi civilizaţia românească şi a celorlalte etnii din sud-estul Transilvaniei, ca şi anchetarea şi anularea restituirilor ilegale şi abuzive din Transilvania”, mai multe informaţii pot fi găsite aici: (http://www.agerpres.ro/social/2016/08/20/universitatea-de-vara-izvoru-mu...).
În încheiere, ca o remarcă personală, consider că toate aceste deziderate vor putea fi îndeplinite doar în condiţiile primenirii clasei politice româneşti, prin accederea la putere unor partide politice care să promoveze şi să susţină în mod competent şi profesional valorile naţionale, creştine şi sociale, acţionând în slujba intereselor fundamentale ale României şi ale Românilor de pretutindeni. Poate că alegerile din 11 decembrie 2016 vor aduce clarificările atât de necesare şi aşteptate de Poporul Român. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Sunt lezate şi drepturile minoritare din România / America arată cu degetul spre România

Raportul departamentului de stat al SUA privind drepturile omului în România pomeneşte şi de lezarea drepturilor maghiarimii din Transilvania, lucru de care majoritatea opiniei publice din ţară nici nu a luat cunoştinţă, având în vedere că sursele de ştiri româneşti, care au prezentat documentul, vorbesc prea puţin sau chiar deloc despre aspectele vizând maghiarii. Departamentul de stat al Statelor Unite ale Americii a dat publicităţii miercuri rapoartele pe anul 2015 despre modul în care sunt validate drepturile omului în 200 de ţări din lumea largă. Din cele 40 de pagini dedicate României, presa română a citat doar pasajele care obiectează faţă de discriminarea vizând romii, violenţa aplicată de poliţişti faţă de deţinuţi, discriminarea negativă la care sunt supuse minorităţile sexuale şi corupţia extinsă la nivel naţional. Portalul de ştiri Maszol.ro a informat pe larg despre faptul că, în raportul departamentului de stat al Americii, alineatele destinate maghiarimii transilvănene vorbesc despre interzicerea utilizării oficiale a limbii maghiare, lipsa indicatoarelor cu denumirea bilingvă a localităţilor, respingerea întemeierii universităţii maghiare independente, finanţată de stat, persecutarea drapelului secuiesc şi a altor simboluri de pe Pământul Secuiesc, obstrucţionarea susţinerii cursurilor de limbă maghiară pe Pământul Ceangăiesc, respectiv despre întârzierea restituţiei imobilelor bisericeşti şi comunitare. Maszol.ro evidenţiază faptul că o parte din raport a fost elaborată în baza documentaţiei înaintate de UDMR. În textul raportului nu apar expresii care ar conţine cuvinte de critică, ci sunt doar înşiruite aspectele de care sunt nemulţumiţi reprezentanţii maghiarimii din Transilvania. Între altele, documentul aminteşte de autorităţile din Târgu-Mureş, care au respins solicitarea Consiliului Naţional Secuiesc ca anul trecut, în 10 martie, ziua libertăţi secuieşti, să-i comemoreze cu un marş pe martirii secui. În buletinul de ştiri din data de 14 aprilie, UDMR precizează: consideră drept un succes de politică externă faptul că în raportul SUA apar şi insultele suferite de maghiari. Cu ocazia unei vizite efectuate anul trecut, la Washington, o delegaţie a uniunii a prezentat lezările de drepturi vizând comunitatea, de care pomeneşte acum documentul privind drepturile omului. Ne bucură faptul că cele spuse de noi sunt evidenţiate printr-un document important, prezintă importanţă nu numai situaţia geopolitică avantajoasă a ţării, ci inclusiv problemele minoritare sunt apreciate de Statele Unite ca fiind nişte factori ce vizează siguranţa - a afirmat Kelemen Hunor.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.772, 15.04.2016;

Levente, puiul dac

Încă de la întemeierea regatului, în România, scopul permanent îl reprezenta înfiinţarea statului naţional unitar. Chiar şi în condiţiile în care nici în cele două voievodate - după cum scrie Lucian Boia - nu au trăit doar români, iar după anexarea la Regat a teritoriilor transilvane, procentul a mai scăzut. Cu toate acestea, în constituţia din 1923 a fost deja inclusă sintagma de stat naţional unitar, stabilindu-se că acest articol nu poate fi modificat. Nici nu a mai fost eliminat din constituţiile elaborate de atunci (deşi, au existat câteva). Promisiunile de la Alba-Iulia deşi abia fuseseră pronunţate, a şi demarat deja asimilarea comunităţilor etnice, iar odată cu trecerea anilor s-a ajuns în situaţia în care mai multe nume şi prenume au fost traduse în română. Mai mult de atât, denumirea localităţilor, munţilor, râurilor, hotarelor se putea scrie exclusiv în limba română. Chiar spun unii din reprezentanţii majorităţii - naţionalişti înfocaţi - că, la fel cum în Franţa toţi sunt francezi, şi în România toţi trebuie să devină români. Există aici o oarecare denaturare, având în vedere că şi francezii se scarpină acum în creştetul capului, pentru că nici acolo nu sunt toţi de naţionalitate franceză. A ieşit mai nou la iveală că trăiesc acolo şi corsicani, bretoni, basci, fără să mai pomenim şi de arabi. Iar noi nu vom deveni români (nici măcar români de origine maghiară), pentru că ne-am născut cu identitate maghiară. Cu conştiinţă maghiară, cu sentimente maghiare.
Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 73, 15.04.2016;
Semnează: Roman Gyozo

Cine îi purifică pe cei care purifică?

Mai sunt speranţe. Astăzi sau mâine ar mai putea fi anulată măsura impusă faţă de primarul Antal Arpad. S-ar putea reîntoarce la funcţia de primar al oraşului şi viaţa în Sfântu Gheorghe ar putea intra pe vechiul făgaş. In condiţiile actuale nu este de mirare dacă primarul se gândeşte chiar şi în cadrul unui picnic ce anume s-ar putea afla în spatele deciziilor. Oare scopul este obstrucţionarea ideii ca noi să ne putem duce traiul omeneşte? Pe cine deranjează dacă o localitate se dezvoltă, localitate unde cei mai mulţi vorbesc în limba maghiară? DNA a atacat un proiect de modernizare a infrastructurii deşi în legătură cu acest lucru nu a decis primarul, ci consiliul local. Această întreagă procedură este doar exteriorul întregii probleme, care are menirea de a acoperi adevăratele cauze. Nimeni nu are dubii în legătură cu faptul că se încearcă decapitarea Pământului Secuiesc, a comunităţii maghiare în curs de consolidare, în mod intenţionat, în baza unui proiect armonizat. Nu este un secret nici faptul că serviciile secrete coordonează această operaţiune. Dat fiind faptul că supravegherea civilă a organismelor moştenite din perioada dictaturii este foarte formală în România, activitatea lor este invizibilă. Se pare că în ce priveşte asuprirea maghiarilor, nici măcar pierderea credibilităţii justiţiei române -care oricum se clatină- nu reprezintă un preţ prea mare. Poate vedea oricine faptul că primarul oraşului Sfântu Gheorghe nu aparţine de acea societate de care aparţine, de exemplu, primarul din Constanţa acuzat de corupţie. Ciudat este că procurorii au cerut o nouă interdicţie de 60 de zile în cazul lui Antal Arpad, deoarece ei, în decurs de 60 de zile, nu au mişcat nimic în acest caz. Dacă acest lucru este legal -deoarece în mod sigur nu este moral- atunci există mari probleme. Oare pe procurori îi controlează cineva sau este suficient dacă instanţa va decide dacă măsura luată de ei a fost sau nu legitimă? Până la adoptarea unei sentinţe trec ani de zile şi în această perioadă viaţa persoanelor acuzate nefondat şi ilegitim se schimbă, chiar dacă în final ele sunt scoase de sub acuzaţie. Organele anticorupţie ar trebui să facă curăţenie nu numai în cadrul societăţii, ci şi în propria lor ogradă. Nu este un lucru glorios pentru ele dacă sunt coordonate de serviciile secrete, dar nici faptul dacă angajaţii lor -care dau dovadă de exces de zel- fabrică cazuri unde ele nu există. In final minciunile ies la iveală. Până atunci muncim. Antal Arpad va găsi modalitatea de a-şi desfăşura activitatea pentru comunitate şi pentru propăşirea acesteia, dacă într-adevăr va fi înlăturat din sfera autoguvernării. Din păcate nu putem conta decât pe noi înşine şi arma noastră cea mai bună este munca bine făcută. Lupta nu s-a încheiat şi nu putem renunţa deoarece unii aşteaptă tocmai acest lucru…
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.774, 18.04.2016;
Semnează: Demeter J. Ildiko

Relaţiile dintre majoritate şi minoritate reprezintă o problemă ce vizează politica de securitate

Kelemen Hunor, preşedintele UDMR, consideră că relaţiile dintre majoritate şi minoritate trebuie văzute ca o problemă ce vizează politica de securitate, iar reînsufleţirea naţionalismului extremist arată că politica română nu mai dă randament, nu are răspunsuri pragmatice la problemele societăţii. Răspunzând solicitării noastre, pe parcursul vizitei sale efectuate la Sfântu-Gheorghe, Kelemen Hunor ne-a precizat: drepturile minoritare constituie o problemă fundamentală, în lipsa acestora nu există siguranţă pe termen lung. Preşedintele UDMR a subliniat: fiecare om îşi doreşte siguranţă, iar dacă o comunitate care numără 1,3 milioane de membri vede periclitată siguranţa propriei identităţi etnice, starea în sine afectează întreaga funcţionare a societăţii. Tocmai pentru acest motiv relaţiile dintre majoritate şi minoritate trebuie abordate ca fiind o problemă ce vizează politica de securitate. Aceasta necesită o soluţie europeană. Întrebat fiind dacă există parteneri în România pentru îmbunătăţirea acestor relaţii, Kelemen a remarcat că este foarte dificil de formulat un răspuns în acest sens. Vedem într-un fel că există parteneri potenţiali, însă constatăm şi faptul că în România începe producerea unei schimbări, ale cărei consecinţe prea puţini le remarcă acum, şi eu îmi fac griji din acest motiv. Reînsufleţirea viziunilor legionare, a naţionalismului extremist arată că politica română nu mai dă randament, nu dispune de soluţii, nu are răspunsuri pragmatice, pe termen lung, la problemele societăţii, motiv pentru care aceasta revine la unele elemente ale trecutului, care generează mereu probleme. Cel care clădeşte pe ură, intoleranţă, naţionalismul extremist, îşi caută, mai devreme sau mai târziu, o ţintă, iar această ţintă o reprezintă mereu minorităţile. Îmi fac griji când văd că, în cele două partide mari, s-au intensificat aceste voci, şi acestea par să fi intrat într-o competiţie - a explicat preşedintele uniunii. Kelemen a mai accentuat: într-o societate normală, dacă ai obţinut un drept, nu se fac tentative să fii privat de acesta. În prezent, suntem în situaţia în care reprezintă deja un rezultat şi faptul că reuşim să apărăm ceea ce am obţinut la un moment dat - a adăugat Kelemen. Cu toate acestea, este puţin mai optimist decât alţii, şi acest lucru i se datorează exclusiv faptului că, în ultimul timp, a putut constata din partea Statelor Unite ale Americii şi a Europei că argumentele comunităţii maghiare sunt ascultate. Sper că, la marginea scutului antirachetă, importanţa drepturilor omului nu se va spulbera. Sper că, după alegeri, problema respectivă va putea fi tratată la locul ei, împreună cu cei care ne pot ajuta în această privinţă, împreună cu oamenii democratici şi cu bun simţ din societatea civilă română. Trebuie să recunoască şi elita din politica română că problema privind relaţiile dintre majoritate şi minoritate determină pe termen lung tot ceea ce se întâmplă cu ţara, şi, evident, pot fi în ajutorul nostru în acest sens şi partenerii la nivel internaţional. În concluzie, astăzi sunt deja cu un pic mai optimist, deşi ştiu că, în campania electorală, ne putem aştepta la retorici vehemente, deseori chiar antimaghiare, naţionaliste - a conchis preşedintele UDMR.
Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 75, 19.04.2016;
Semnează: Kiss Edit

Asedierea Pământului Secuiesc

Băsescu a tras semnalul de alarmă. El crede că democraţia este expusă pericolului. Nu ştiu cine cum consideră, însă pentru mine nu este esenţial, în problema privind democraţia - şi nici în alte privinţe -, ceea ce a afirmat bătrânul urs de mare. Acum doi ani, Băsescu şi-a exprimat înalta opinie în ceea ce priveşte autonomia în contextul manifestării organizate la Târgu-Mureş, de ziua libertăţii secuieşti. E adevărat că această opinie a sa nu a ieşit atât de frapantă cum s-a dovedit sentinţa potrivit căreia Odorheiului Secuiesc îi revine atâta autonomie cât Caracalului. Atunci critica se adresa politicienilor şi guvernanţilor ungari veniţi în vizită în Transilvania, însă în aşa fel încât să tragă concluziile necesare şi cei din Transilvania. Băsescu a cerut politicienilor ungari chiar să clarifice noţiunea de autonomie. Este cert că nici de atunci nu s-a întâmplat nimic important în această privinţă. Revenind la grija manifestată de Băsescu în privinţa democraţiei, trebuie să-i dau dreptate într-o oarecare măsură. În special când el îşi exprimă părerea potrivit căreia s-a instalat în România o sectă a securităţii naţionale, înrădăcinată în Serviciul Român de Informaţii (SRI) şi Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), o sectă care în mod intenţionat vrea să compromită instituţiile politice şi care are reprezentanţi inclusiv în cadrul guvernului. Este vorba de o sectă a securităţii naţionale care vrea să controleze decizia politică, fără s-o facă transparentă - a opinat Băsescu. În aprecierea acestuia, scopul sectei îl reprezintă discreditarea instituţiilor politice, inclusiv a parlamentului. Întrebat fiind, Băsescu a şi nominalizat liderii acesteia: analiza se produce la nivelul SRI, sub coordonarea directorului adjunct, executant fiind DNA, sub coordonarea procurorului şef. Dacă reflectăm mai serios asupra afirmaţiilor lui Băsescu, acestea se află într-o oarecare concordanţă cu opinia exprimată recent de istoricul Stefano Bottoni, potrivit căreia, pe Pământul Secuiesc, Securitatea nu a fost niciodată atât de puternică cum este astăzi SRI-ul. În felul acesta se poate explica şi punerea sub acuzaţie, în mod sistematic, a conducătorilor oraşelor de pe Pământul Secuiesc. Acesta este un asediu în toată regula!

Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 76, 20.04.2016;
Semnează: Szentgyorgyi Laszlo

Comisia naţională privind retrocedările va rediscuta cererea Eparhiei Reformate din Transilvania, referitoare la retrocedarea Colegiului Szekely Miko din Sfântu-Gheorghe - a declarat ieri Veress Emod, reprezentantul juridic al bisericii. Juristul a declarat că reprezentaţii bisericii trebuie să se prezinte astăzi în faţa comisiei din Bucureşti pentru a susţine cererea. Avocatul a mai adăugat: comisia a stabilit că procesul penal anterior nu a soluţionat dreptul de proprietate al clădirii. În anul 2014, Curtea de apel din Ploieşti a prevăzut faptul că clădirea Colegiului Szekely Miko a fost retrocedată ilegal. Procedura privind procesul retrocedării se află din nou în curs de desfăşurare şi comisia va adopta o decizie statutară. Dacă se va considera că nu trebuie retrocedat, şi acesta reprezintă un rezultat, deoarece va exista posibilitatea acţionării în instanţă - a declarat Veress Emod. Kato Bela, episcopul Eparhiei Reformate din Transilvania, consideră importantă această evoluţie deoarece sentinţa în cazul Miko a fost un punct de cotitură în cazul-Miko, la fel ca şi atacul terorist din New York, în viaţa SUA. De atunci, comisia privind retrocedările invocă aceleaşi argumente în respingerea cererilor de retrocedare pe care le-a formulat în cazul-Miko. În cadrul conferinţei de presă de la Cluj a avut loc prezentarea cărţii albe a procesului retrocedărilor din România, editată în limba engleză de către biserica reformată şi care cuprinde situaţia tuturor imobilelor naţionalizate odinioară, aparţinând tuturor bisericilor maghiare din România. Kato a declarat că această carte a fost editată în limba engleză pentru a putea căpăta o publicitate internaţională în contextul situaţiei retrocedărilor din România. Potrivit datelor totalizate în carte, bisericile au cerut retrocedarea în total a 2.147 de imobile naţionalizate. Comisia a evaluat 1.167 de cereri, a retrocedat 920 de imobile, a respins retrocedarea a 53 de imobile şi a dispus acordarea de despăgubiri în cazul a 194 de imobile. Balint Benczedi Ferenc, episcopul Bisericii Unitariene Maghiare, a declarat că statul comunist român a expropriat comunitatea de averea sa. Adorjan Dezso Zoltan a declarat că biserica este o proprietară mult mai bună a averii decât statul. Prin intermediul unor mari eforturi, bisericile reabilitează imobilele redobândite. Cele care au rămas însă în proprietatea statului şi a autoguvernărilor, au rămas în paragină. Întrebarea este dacă statul român ne consideră parteneri sau duşmani? Dacă ne consideră parteneri, trebuie să se manifeste ca atare - a declarat episcopul evanghelic.

Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.777, 21.04.2016; Titlu: Colegiul Szekely Miko / Problema retrocedării va fi rediscutată

Una caldă şi una rece - aceasta este ordinea diferitelor decizii care vizează comunitatea maghiară. După o hotărâre judecătorească dăunătoare, o normă juridică şi măsuri din partea autorităţilor, urmează o hotărâre mai favorabilă, care aduce speranţa că dreptatea poate învinge. Este prea devreme să fim optimişti în privinţa cazului retrocedării Colegiului Szekely Miko. După decizia judecătorească care pune sub semnul întrebării dreptul de proprietate al bisericii reformate, după un an de zile, am reuşit să obţinem doar ideea potrivit căreia comisia privind retrocedările de la Bucureşti este dispusă să reanalizeze problema. Mai mult ca sigur că are o importanţă semnificativă atitudinea dezaprobatoare venită din partea SUA, în privinţa faptului că problema a fost din nou fixată pe agenda de lucru. Opinia publică românească poate fi alarmată în privinţa ideii potrivit căreia maghiarii doresc să pună mâna pe un patrimoniu însemnat. Este greu să explici observatorilor străini sentinţele judecătoreşti contradictorii, faptul că statul nu îşi respectă nici propriile legi, că toată lumea redobândeşte ceea ce a fost luat de comunişti, însă acest lucru nu se întâmplă astfel în cazul patrimoniului maghiar. Argumentele juristului bisericii reformate, Veress Emod, par a fi inatacabile. El explică logic şi documentat cauza neînţelegerilor. Este clar faptul că scopul celor din cadrul justiţiei nu a fost servirea adevărului, ci mai degrabă s-a manifestat o atitudine de compromis faţă de puterile mai superioare şi astfel au obstrucţionat ideea ca imobilele cu o valoare semnificativă să ajungă înapoi în posesia bisericilor maghiare. Cazul Miko reprezintă unul din exemple, însă datele sunt consternante. Este o iluzie să se creadă că acest caz Miko va fi soluţionat de îndată. În caz de respingere, biserica reformată va putea apela la justiţie şi poate duce ilegitimitatea în faţa forurilor internaţionale. Va avea totuşi posibilitatea să lupte. Acest lucru nu este un aspect nesemnificativ în România anului 2016, în oglinda celor petrecute în ultima perioadă.

Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.778, 22.04.2016; Titlu: Posibilitatea de a lupta, Semnează: Farkas Reka

Ambasadorul Regatului Unit la Bucureşti, excelenţa sa Paul Brummell, a sosit miercuri seara din Bacău şi şi-a petrecut noaptea la Pensiunea Voros din Târgu-Secuiesc. Ieri dimineaţă, ambasadorul a purtat o discuţie de o oră, la primărie, cu primarul Bokor Tibor, după care a plecat la Miercurea-Ciuc. Primarul Bokor Tibor a vorbit în cadrul unei conferinţe de presă despre discuţiile purtate cu ambasadorul. A spus că au discutat în primul rând despre problemele care vizează comunitatea maghiară, modul în care se reflectă ele la Târgu-Secuiesc. Pe lângă acest lucru, au discutat şi despre problemele economice. Una din teme a fost descentralizarea, respectiv autonomia, ambasadorul întrebând ce vrea de fapt maghiarimea cu autonomia. Bokor Tibor le-a declarat jurnaliştilor: i-a vorbit ambasadorului despre modul în care sunt adoptate deciziile în România. Dorim ca deciziile să fie aduse cât mai aproape de oameni. Dezvoltările să depindă de comunităţile locale şi nu de capitală, de guvernul în exerciţiu. În legătură cu învăţământul, edilul s-a concentrat în primul rând asupra învăţământului superior în limba maghiară. El a subliniat că nu există universitate maghiară de stat în limba maghiară, care să perfecţioneze specialişti în domeniul tehnic. S-a discutat de asemenea despre soarta UMF din Târgu-Mureş. Bokor nu a ascuns nici faptul că există o luptă permanentă între primării şi prefectură din cauza utilizării simbolurilor, deoarece în timp ce alte oraşe sau comune din Moldova sau Oltenia pot avea simboluri proprii şi îşi pot utiliza în liber propriile drapele, pe Pământul Secuiesc, simbolurile secuilor sunt în permanenţă atacate şi fac obiectul unor procese. În cadrul întâlnirii s-a discutat şi despre cazul tinerilor arestaţi sub acuzaţia de terorism. Bokor Tibor l-a informat pe ambasadorul care s-a arătat foarte interesat, că Beke Istvan şi Szocs Zoltan se află în arest preventiv de 150, respectiv 120 de zile la Bucureşti, iar cazul lor nu a ajuns în instanţă nici acum. Edilul i-a înmânat ambasadorului un dosar despre cele două parcuri industriale, solicitându-i să încerce să îi îndrume pe antreprenorii britanici către regiunea noastră.

Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.784, 29.04.2016; Titlu: Ambasadorul britanic a fost la Târgu-Secuiesc, Semnează: Iochom Istvan

După ce joi înainte de masă s-a întâlnit la Târgu-Secuiesc cu primarul oraşului breslelor, Bokor Tibor, iar seara a discutat la Miercurea-Ciuc cu Borboly Csaba, preşedintele consiliului judeţean Harghita, ambasadorul britanic la Bucureşti, Paul Brummell, s-a întâlnit ieri cu edilii din Trei Scaune - Antal Arpad şi Tamas Sandor. Potrivit dării de seamă a politicienilor de pe Pământul secuiesc, l-au informat pe diplomat în legătură cu problemele comunităţii locale, respectiv cu privările de drepturi şi strădaniile maghiarimii din România. Borboly Csaba l-a informat pe ambasador că în şcolile din România, limba şi literatura română le este predată elevilor de etnie română şi celor de etnie maghiară după aceeaşi programă şcolară, iar acest lucru incapacitează însuşirea limbii oficiale în zonele cu populaţie maghiară compactă, în care majoritatea copiilor se întâlnesc cu limba română doar la şcoală. Preşedintele autoguvernării l-a informat pe ambasador şi în legătură cu codexul convieţuirii româno-maghiare în curs de elaborare, strădaniile autonomiste de pe Pământul Secuiesc şi situaţia creată în jurul drapelului secuiesc calificat drept drapel al judeţului. I-a atras atenţia diplomatului asupra faptului că şi alte judeţe au drapele, însă doar în cazul celor de pe Pământul Secuiesc sunt intentate procese împotriva simbolurilor regionale. Preşedintele consiliului judeţean din Trei Scaune, Tamas Sandor, a informat şi într-o postare pe Facebook că ambasadorul britanic s-a întâlnit şi cu el, respectiv cu primarul Antal Arpad. Potrivit comunicatului emis ieri seară de biroul de presă al consiliului judeţean, ambasadorul s-a interesat, în cadrul întrevederii, cu privire la autonomia Pământului Secuiesc şi situaţia comunităţii maghiare. Potrivit documentului, Tamas Sandor a prezentat pericolele apropiatei regionalizări din România la adresa comunităţii maghiare de pe Pământul Secuiesc: printre proiectele guvernului condus de Dacian Ciloş se numără şi transformarea regiunilor de dezvoltare în unităţi administrative, iar în felul acesta, maghiarii de pe Pământul Secuiesc ar urma să ajungă în nişte regiuni înzestrate cu competenţe administrative în care ar urma să fie în minoritate. Această strădanie este clar o tentativă de desfiinţare a comunităţii maghiare - a spus preşedintele. Primarul Antal Arpad a spus că UDMR a elaborat statutul de autonomie în care este definit clar modul în care ar urma să funcţioneze regiunea. A subliniat: ar dori autonomie teritorială, nu etnică, şi toate acestea împreună cu românii. A mai spus că în momentul actual, în România funcţionează structuri paralele, sunt multe suprapuneri între competenţele autoguvernărilor şi cele ale instituţiilor de stat descentralizate. În opinia mea, regiunile ar putea funcţiona cu adevărat eficient în momentul în care toate atribuţiile referitoare la regiuni le-ar reveni regiunilor. Acest lucru ar duce la un având economic la nivelul întregii ţări. În momentul de faţă, judeţele sărace sunt în aceeaşi regiune de dezvoltare cu judeţele bogate, iar acest lucru întăreşte diferenţele economice şi de nivel de trai dintre judeţe - a spus Antal. În cadrul întrevederii s-a discutat şi despre interzicerea utilizării drapelului secuiesc, despre campania prefectului împotriva inscripţiilor în limba maghiară. S-a arătat că noua generaţie politică românească nu consideră important să se preocupe de problemele maghiarilor transilvani, iar statul român nu consideră ca fiind o sarcină a sa aceea de a face unele gesturi către comunitatea maghiară, aşa cum o făcuse înainte de aderarea la NATO sau UE. Cei doi edili de pe Pământul Secuiesc au afirmat că drepturile comunităţii maghiare nu au fost extinse, dimpotrivă, acestea sunt reduse tot mai mult. Ambasadorul Paul Brummell consideră important consensul dintre majoritate şi minoritate. În Marea Britanie, importanţa regiunilor istorice este una mare, iar locuitorii regiunilor îşi pot utiliza liber simbolurile şi limba. Ca exemplu, a afirmat că la evenimentele sportive nu pot fi zărite drapele britanice, ci englezeşti sau scoţiene, iar acest lucru este unul firesc şi acceptat. În Regatul Unit au fost identificate soluţii durabile, astfel a fost introdusă devoluţia în Scoţia sau astfel a devenit limba galeză limbă regională oficială în Ţara Galilor, alături de cea engleză. După cum a mai spus, în Marea Britanie se acordă o mare atenţie pentru ca problemele apărute în regiuni să primească răspunsuri democratice; astfel, în Scoţia a fost organizat un referendum în legătură cu independenţa Scoţiei, deoarece opinia locuitorilor vizaţi este decisivă în privinţa problemelor care vizează viitorul regiunii. Ambasadorul a sosit la întrevedere cu o pungă de cadouri ornamentată cu simbolurile florale ale regiunilor Regatului Unit: narcisa galeză, ciulinul scoţian, trandafirul englezesc şi trifoiul irlandez. În legătură cu obiectivele şi culisele întrevederii, Tamas Sandor ne-a declarat, răspunzând solicitării noastre: după marele marş al secuilor, edilii de pe Pământul Secuiesc sunt contactaţi aproape lunar de vreun diplomat vest-european, ambasador, ataşat politic al vreunei ambasade sau presa vest-europeană, care se interesează cu privire la situaţia comunităţii maghiare, a judeţelor de aici sau - unii îi spun chiar pe nume - a Pământului Secuiesc. Se interesează, îşi iau notiţe, sunt deschişi şi sensibili - aceasta este concluzia. Sunt sensibili în special la lezarea drepturilor omului, însă acestea ar putea reflecta şi necesitatea drepturilor comunitare, a autonomiei - a mai spus el.

Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.785, 30.04.2016; Titlu: Ambasadorul britanic în turneu prin Trei Scaune, Semnează: Farcadi Botond

Judecătoria Târgu-Mureş a anulat în primă instanţă procesul verbal prin care Direcţia generală antifraudă fiscală a ANAF a amendat cu 10.000 lei Asociaţia Siculitas, organizaţia Consiliului Naţional Secuiesc, după iluminarea graniţelor Pământului Secuiesc, în luna octombrie a anului trecut. Inspectorii trimişi din Sibiu au efectuat controale la cele două organizaţii civile care au apelat în numele CNS - care nu este înregistrată juridic - la autorităţi în vederea autorizării acţiunii de protest. Asociaţia Siculitas a fost amendată cu 10.000 lei. Nu au fost găsite probleme de funcţionare a Asociaţiei Sepsireform. Portalului Transindex i-a atras atenţia faptul că inspectorii financiari au invocat legea 656/2002 care reglementează prevenirea şi sancţionarea evaziunii fiscale şi finanţarea terorismului. Inspectorii au reclamat faptul că Asociaţia Siculitas nu a anunţat un sprijin mai mare, pe care l-a primit din partea Oficiului Premierului, motiv pentru care a existat suspiciunea de evaziune fiscală şi finanţare a terorismului. În opinia lui Izsak Balazs, preşedintele CNS, abuzul din partea autorităţilor a fost evident. Anunţarea virării unor sume considerate suspecte nu intră în sarcina titularului de cont, ci a băncii la care este deschis contul. Potrivit sentinţei judecătoriei Târgu-Mureş, amenda aplicată prin invocarea unor false motive nu trebuie achitată de către asociaţie, iar cheltuielile de judecată trebuie achitate de către autoritatea fiscală.

Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.786, 03.05.2016; Titlu: CNS a câştigat procesul / Abuzul din partea autorităţii, anulat

La fel ca şi în anii precedenţi, autorităţile au încercat să obstrucţioneze şi anul trecut libertatea de exprimare a comunităţii maghiare, uneori cu succes - a constatat organizaţia civilă bucureşteană ActiveWatch, care a publicat ieri cel mai nou raport al său, referitor la libertatea presei din România. În capitolul de cinci pagini destinat comunităţii maghiare, din documentul de 120 de pagini, se menţionează că protestatarii care au cerut autonomia Pământului Secuiesc, cei care au amplasat indicatoarele bilingve de străzi şi cei care au amplasat simboluri ale comunitare maghiare au fost amendaţi. În parlament au ajuns proiecte de legi care limitează utilizarea limbii maghiare. Preşedintele Klaus Johannis l-a privat pe Tokes Laszlo de distincţia de stat pentru o declaraţie care se încadrează în sfera libertăţii de exprimare. Raportul se referă şi la faptul că primăria Cluj a interzis afişul publicitar Autonomia pentru Transilvania. În localitatea Oradea, arborarea drapelului secuiesc pe clădiri aflate în proprietate privată a fost declarată ilegală. În opinia ActiveWatch, o caracteristică comună a acestor cazuri este aceea că prin invocarea constituţiei, autorităţile încearcă să intimideze comunitatea maghiară şi să limiteze libertatea de exprimare. În opinia organizaţiei, obiectivele politice ale comunităţii maghiare vizând drepturile lingvistice şi pe cele privind autonomia teritorială sunt stigmatizate de stat şi de o parte a presei, obstrucţionându-se astfel purtarea de dezbateri publice pe aceste teme. ActiveWatch le propune autorităţilor purtarea unor discuţii reale cu comunitatea maghiară pe problemele care vizează această comunitate, în vederea elaborării unor soluţii comune şi a preîntâmpinării tensiunilor etnice.

Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.787, 04.05.2016; Titlu: Libertate de exprimare, limitată

În baza plângerii depuse de Mircea Diacon, conducătorul Oficiului pentru Protecţia Consumatorului Covasna, cunoscut pentru acţiunile sale antimaghiare, Oficiul pentru Protecţia Consumatorului Harghita a suspendat jocul intitulat Barca lui Noe, joc anunţat în limba maghiară de Igazi Csiki Sor, respectiv a aplicat în cazul manufacturii o amendă de 5.000 de lei. Cei care au întocmit procesul verbal au constatat că fabricantul de bere face publicitate exclusiv în limba maghiară şi lezează interesele consumatorilor prin faptul că nu oferă o informare clară, corectă şi deplină. Laurenţiu Moldovan, inspectorul general în cadrul Oficiului pentru protecţia consumatorului, a dezminţit faptul că suspendarea s-ar referi la activitatea publicitară generală a firmei şi a spus că în momentul în care manufactura va prezenta informarea în limba română a jocului, acesta va fi reluat.

Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.789, 06.05.2016; Titlu: Renumitul protector al consumatorilor a dat lovitura în legătură cu produsul Igazi Csiki Sor

Finala concursului intitulat Istoria secuilor - Concurs memorial Kadar Gyula, organizată sâmbătă, la Biblioteca Judeţeană Bod Peter din Sfântu-Gheorghe, a fost câştigată de o echipă din comuna Zagon. Anunţarea rezultatelor şi premierea au avut loc în sala Bartok a Muzeului Naţional Secuiesc. Keresztes Laszlo, iniţiator, vicepreşedintele Fundaţiei Colegiul Szekely Miko, a denumit locul de desfăşurare drept unul semnificativ, dat fiind faptul că strămoşii noştri au adoptat aici decizii importante. Scopul concursului a fost popularizarea manualului Istoria secuilor. După cum a subliniat Keresztes, cunoaşterea istoriei secuilor contribuie la formarea imaginii noastre de sine. Incze Sandor, preot reformat pensionar, fost protopop, preşedintele fundaţiei, a subliniat importanţa cunoştinţelor legate de trecut. Fără cunoaşterea istoriei şi a culturii noastre nu putem dăinui pe pământul strămoşilor noştri şi tocmai din această cauză trebuie să ne asumăm educarea unor intelectuali şi tineri maghiari capabili să obţină pe teritoriul României toate acele drepturi străvechi care li se cuvin maghiarilor indigeni din Transilvania. În finala concursului, pe primul loc s-a clasat echipa din Zagon, urmată de echipa din Voivodina şi de cea din judeţul Mureş. Joi şi vineri (05-06.05) cei din Voivodina au vizitat obiectivele zonei Trei Scaune, sub îndrumarea istoricului local Jozsef Almos.

Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.791, 09.05.2016; Titlu: Concursul istoria secuilor, Semnează: Szekeres Attila

Institutul pentru Apărarea Drepturilor Minorităţilor şi Institutul de Cercetare pentru Politică Naţională va organiza în anul 2016 Universitatea de vară intitulată Apărarea minorităţilor în Europa. Scopul programului este identificarea studenţilor la drept, a juriştilor aflaţi la început de carieră sau a doctoranzilor, care prin activitatea lor doresc să se ocupe temeinic de apărarea drepturilor maghiarilor de peste hotare şi de prejudicierea drepturilor acestora. Universitatea de vară se va concentra asupra aspectelor internaţionale ale problematicii cetăţeniei, asupra aspectelor juridice europene, asupra concepţiei autonomiste, a utilizării limbii minoritare şi asupra extinderii drepturilor educaţionale. Universitatea de vară va avea loc în perioada 31 iulie - 6 august, la Godollo şi Budapesta. Studenţilor li se vor asigura burse care includ cursul, cazarea, masa, cheltuieli de transport şi taxe de intrare. Termen de înscriere: 31 mai. Detalii: www.kji.hu.

Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.792, 10.05.2016; Titlu: Universitatea de Vară

Parcă argumentele puterii române de stat se regăsesc în decizia tribunalului UE, decizie prin care organismul a respins contestaţia iniţiatorilor Izsak Balazs şi Dabis Attila în cazul iniţiativei cetăţeneşti înaintate de CNS. Deşi cazul pare mai complicat şi mai birocratic, este vorba de fapt despre o simplă iniţiativă de validare a drepturilor, care este obstrucţionată cu orice preţ în sistemul birocratic şi antidemocratic al Uniunii Europene. În mod indirect, iniţiativa ar fi venit în sprijinul aspiraţiilor autonomiste de pe Pământul Secuiesc, însă aceasta a eşuat în prima fază a procedurii. CE a respins înregistrarea iniţiativei invocând faptul că problema nu ţine de prerogativele UE. Această decizia evident antidemocratică a CE a fost contestată de Izsak Balazs şi de colegul său, Dabis Attila, însă Curtea de Justiţie cu sediul de la Luxemburg a respins contestaţia. Stabilirea regiunilor reprezintă problema internă a statelor membre - am putea sintetiza astfel motivaţia pe care o cunoaştem bine deja şi în legătură cu care rimează sloganul potrivit căruia situaţia minorităţilor a fost soluţionată în mod exemplar. O anumită speranţă ne poate da faptul că decizia curţii nu este definitivă, iar Izsak Balazs şi ai lui se pregătesc să o conteste. Chiar dacă CNS nu va obţine alte rezultate, reprezintă oarecum ceva şi faptul că încearcă să menţină problema aspiraţiilor comunităţii de pe Pământul Secuiesc pe agenda de lucru a mai multor forumuri, sub diferite abordări.

Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.794, 12.05.2016; Titlu: Anomaliile democraţiei europene, Semnează: Farcadi Botond

România va căpăta treptat o valoare de model în sensul în ce mod nu aplică aceasta drepturile minoritare şi cele lingvistice, cuprinse în acordul european ratificat - a declarat Kelemen Hunor, după ce i-a primit la Bucureşti pe specialiştii CE. Preşedintele UDMR a vorbit despre o privare armonizată a drepturilor, ce poate fi sesizată în sistemul instituţional administrativ. Simplificând lucrurile, cuvintele sale pot fi interpretate în sensul că în ţară drepturile minoritare sunt ignorate în mod sistematic, cel puţin în cazul comunităţii maghiare. Nu este vorba despre o exagerare, despre o măsură de atragere a atenţiei. De ani de zile se poate observa reîntoarcerea naţionalismului mustit din anii ’90 în viaţa publică şi cea administrativă. Ceea ce este şi mai îngrijorător: mai nou şi în justiţie. Problema este în ce mod ar putea fi schimbat modul de gândire din România, care duce la umilirea comunităţii maghiare şi la aducerea acesteia într-o situaţie imposibilă. Pământul Secuiesc, Sfântu-Gheorghe şi Miercurea-Ciuc nu ar trebui să rămână zone de conflict româno-maghiar. În timp ce naţiunea majoritară ar putea schimba această situaţie nefastă, şi partea maghiară ar trebui să-şi inventarieze instrumentele de îmbunătăţire. Punctul de pornire este specificat: după declaraţia de la Alba-Iulia, tradiţia promisiunilor nerespectate este seculară. Problema cea mai mare nu o reprezintă faptul că diferitele acorduri minoritare nu au aproape nicio valoare, ci faptul că problemele noastre comune sunt nesoluţionate. Nu numai politicienii români ar trebui să abordeze altfel comunitatea maghiară, ci şi noi ar trebui să luptăm mai consecvent şi mai fructuos pentru drepturile noastre comunitare, cu mai mult profesionalism şi mai multă smerenie.

Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.795, 13.05.2016; Titlu: Ştirbire armonizată a drepturilor, Semnează: Mozes Laszlo

UDMR va realiza un raport din umbră la acel raport pe care guvernul român l-a înaintat CE în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor asumate cu ocazia ratificării Chartei Europene a Limbilor Regionale şi Minoritare - a comunicat ieri, Kelemen Hunor, preşedintele UDMR. În opinia preşedintelui UDMR, raportul guvernului român oferă o imagine favorabilă nejustificată despre asigurarea drepturilor lingvistice în România. Cu ocazia elaborării raportului, reprezentanţii guvernului au purtat discuţii cu organizaţiile minorităţilor, însă observaţiile înaintate în scris de către UDMR nu au fost luate în considerare. Tocmai din această cauză Uniunea va înainta CE un raport din umbră asemănător celui referitor la îndeplinirea în România a Acordului cadru privind protecţia minorităţilor.

Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.795, 13.05.2016; Titlu: Raport din umbră şi despre drepturile lingvistice

Maratonistul din Budapesta, Juhos Gabor, a parcurs duminică, pentru a patra oară, distanţa de 56 de km dintre Chichiş şi Breţcu. Anul următor va îndeplini obiectivul asumat în anul 2013, pe care l-a numit Maraton pentru Autonomia Pământului Secuiesc, contribuind astfel la dăinuirea Pământului Secuiesc unitar şi indivizibil. Maratonistul a fost întâmpinat la Chichiş de Gazda Zoltan, preşedintele CNS scaunul Sepsi, de Peter Janos, vicepreşedintele CNS, şi de Vass Imre, reprezentantul Consiliului Secuiesc din Târgu-Secuiesc. Cei din urmă l-au însoţit cu autoturismul pe maratonist. În localitatea Sântionlunca au fost aşteptaţi la Hanul Beke, de către proprietarii hanului. Următoarea staţie a fost Reci, iar la biserica reformată din Târgu-Secuiesc, Juhos a luat o mică pauză. Aici a fost aşteptat de preotul reformat Beder Imre. La podul de la Ruseni a fost aşteptat de fostul atlet Beke Erno. Maratonul din acest an s-a încheiat la casa Gabor Aron, achiziţionată anul trecut de către Juhos Gabor.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.797, 17.05.2016;
Titlu: Al patrulea maraton pentru autonomia Pământului Secuiesc,
Semnează: Iochom Istvan

CNMT şi-a exprimat indignarea generată de modul în care statul român gestionează drepturile de utilizare a limbii minorităţilor. Organizaţia condusă de europarlamentarul Tokes Laszlo a criticat în acest caz Consiliul European cu sediul la Strasbourg şi UDMR-ul. Conducerea CNMT a salutat faptul că UDMR doreşte să înainteze CE un raport din umbră la raportul român referitor la aplicarea Chartei Europene a Limbilor Regionale şi Minoritare. Conducerea a apreciat criticile dure formulate în poziţia oficială a Uniunii. În comunicatul CNMT se mai aminteşte de faptul că organizaţia va realiza un raport din umbră, lucru despre care au înştiinţat deja secretariatul chartei limbilor, dat fiind faptul că se consideră că este nevoie de solidaritatea deplină a organizaţiilor minoritare maghiare şi de colaborarea acestora, pentru ca instituţiile specializate ale CE să poată cere explicaţii în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor asumate de România. Conducerea CNMT reclamă faptul că specialiştii nu au efectuat o vizită în Transilvania în vederea cunoaşterii mai exacte a realităţii, nu au intrat în legătură cu ei. Se mai reclamă faptul că au avut loc întâlniri doar cu reprezentanţii UDMR în cadrul vizitelor la faţa locului. În final comunicatul face referire la cuvântarea de joi a preşedintelui CNMT, Tokes Laszlo, rostită în cadrul şedinţei interfracţionale a PE privind minorităţile: România seamănă cu un elev silitor, care a ratificat printre primele charta (2008), însă are calificativul insuficient la aplicarea chartei, deoarece nu este în stare să îndeplinească aşteptările legitime. În privinţa înaintării rapoartelor referitoare la îndeplinirea prevederilor CE există o întârziere de doi ani şi jumătate. Mai mult decât atât, datele sunt false, deoarece trec sub tăcere amânarea îndeplinirii obligaţiilor asumate. Pe scena internaţională promovează o politică-simulacru.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.797, 17.05.2016;
Titlu: Statul român promovează o politică-simulacru,
Semnează: Nagy D. Istvan

CNMT şi Mişcarea Angajamentului Civil (CEMO) vor întocmi şi ele un raport din umbră la rapoartele pe care guvernul le-a înaintat către CE, lunile trecute, în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor asumate cu privire la acordul-cadru privind protecţia minorităţilor şi ratificarea chartei limbilor regionale şi minoritare. În raport vor încerca să dezmintă impresia creată de Bucureşti, potrivit căreia România face tot posibilul pentru validarea drepturilor minoritare şi lingvistice. Toro Tibor, conducătorul grupului de lucru al CNMT, a susţinut prin exemple că afirmaţiile care se regăsesc în raportul guvernului îi induc în eroare pe specialiştii CE, fără explicaţii din partea civililor. În raportul guvernului se aduc câteva exemple de localităţi majoritar maghiare, în care limba maghiară este folosită în administraţia publică locală, dar nu se fac referiri la acele localităţi în care aceste drepturi nu sunt asigurate. Szigeti Eniko, preşedintele CEMO, a subliniat că România a omis să legifereze obligaţiile asumate în charta limbilor şi, ca urmare, aplicarea prevederilor chartei nu poate fi impusă nici pe calea justiţiei. Potrivit apărătorului civil al drepturilor, ar fi nevoie de divizarea muncii şi de colaborare între UDMR şi civili, dat fiind faptul că activităţile lor se completează reciproc. Civilii nu pot iniţia o modificare de lege, iar UDMR nu poate oferi o informare deplină şi credibilă organizaţiilor europene, dat fiind faptul că în multe situaţii depinde tocmai de primarii Uniunii faptul că autoguvernările nu asigură drepturile lingvistice menţionate în legea administraţiei publice. Atât Szigeti Eniko, cât şi Toro Tibor consideră că tocmai puternicei activităţi române de lobby se datorează faptul că grupul de specialişti ai chartei limbilor nu a venit în vizită în Transilvania şi nu a făcut posibil ca apărătorii civili ai drepturilor să-şi prezinte şi verbal punctul de vedere. Specialiştii chartei limbilor i-au ascultat la Bucureşti doar pe conducătorii UDMR. Acest lucru a fost amintit anterior şi de Tokes Laszlo, preşedintele CNMT. În opinia lor, România a devenit în ultimele decenii un exemplu pozitiv în privinţa îndeplinirii drepturilor minoritare, însă între timp abia dacă a făcut ceva pentru îmbunătăţirea situaţiei minorităţilor. În cadrul conferinţei de presă, Bethlendi Andras, activist civil din Cluj, a spus că de acum înainte vor întocmi informări în limba engleză despre privarea de drepturi, pe care le trimit sistematic organizaţiilor europene şi ambasadelor de la Bucureşti.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.799, 19.05.2016;
Titlu: Drepturi minoritare şi lingvistice / Va fi întocmit şi un raport civil din umbră

Reprezentanţii Tinerilor Maghiari din Transilvania (EMI), Mişcării de Tineret 64 de Comitate (HVIM) şi ai organizaţiei de tineret Minta consideră revoltător şi ridicol rechizitoriul întocmit de DIICOT împotriva lui Szocs Zoltan şi Beke Istvan, având în vedere că se bazează pe afirmaţii în totalitate false. Cele trei organizaţii de tineret şi-au exprimat poziţia într-un comunicat emis ieri şi au anunţat că în 29 mai, de la ora 14, în Piaţa Gabor Aron din Târgu-Secuiesc vor organiza un protest în apărarea tinerilor din Târgu-Secuiesc. În aprecierea reprezentanţilor celor trei organizaţii, cazul Beke reprezintă proceduri care calcă în picioare dreptul românesc, dar şi pe cel internaţional, şi care constituie o nouă staţie a campaniei derulate de statul român în interesul intimidării comunităţilor secuieşti şi maghiare din Transilvania. Pe lângă persecutarea simbolurilor, literaturii şi artiştilor noştri, conducerea statului român vrea să le arate acum membrilor comunităţii noastre că cel care îndrăzneşte să ia cuvântul poate miza pe măsuri similare de hărţuire - se precizează în poziţia comună a celor trei organizaţii. Trebuie să spunem nu acestor măsuri care evocă momentele funeste ale secolului XX. Nu putem permite ca pe pământul nostru natal să fim supuşi unor astfel de persecutări din cauza apartenenţei noastre etnice - subliniază semnatarii, apoi anunţă: în data de 29 mai 2016, de la ora 14, în Piaţa Gabor Aron din Târgu-Secuiesc, vor organiza o acţiune de protest. Cele trei organizaţii le solicită formaţiunilor maghiare din Transilvania să adere la acţiune. Le solicită îndeosebi partidelor politice maghiare din Transilvania ca folosindu-se de publicitatea campaniei electorale, să atragă atenţia opiniei publice asupra importanţei cauzei, să ajute la mobilizare şi să trateze cazul ca pe o prioritate.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.803, 24.05.2016;
Titlu: Protest pentru susţinerea tinerilor din Târgu-Secuiesc

Potrivit sentinţei definitive pronunţate de Curtea de Apel din Târgu-Mureş, drapelul ungar şi cel secuiesc, respectiv drapelul oraşului Miercurea-Ciuc trebuie înlăturate din sala de şedinţă a primăriei, însă acestea vor rămâne deocamdată la locul lor. Asociaţia Civică pentru Demnitate în Europa, condusă de blogger-ul Dan Tanasă, a intentat proces, acum un an, ca să-i fie impus primarului să înlăture din sala de şedinţă toate drapelele care - în aprecierea reprezentanţilor asociaţiei - au fost amplasate în mod ilegal. Tribunalul Harghita a admis, în prima instanţă, plângerea înaintată de asociaţie, după care oraşul a depus contestaţie, acesta fiind respinsă de Curtea de Apel. Viceprimarul Antal Attila a precizat: drapelele nu vor fi înlăturate deocamdată. Curtea de Apel a respins contestaţia, însă nu a ţinut cont de faptul că Fuleki Zoltan a formulat - în numele cetăţenilor din oraş - o cerere de intrare în proces - a menţionat viceprimarul. Acesta a adăugat: după ce sentinţa va fi comunicată şi oficial, Fuleki Zoltan se poate folosi de calea extraordinară de atac a recursului, solicitând anularea sentinţei judecătoreşti definitive. Fuleki Zoltan, preşedintele organizaţiei din Miercurea-Ciuc a UDMR, şi-a argumentat intrarea în proces prin faptul că, în cazul unui proces pierdut, primăria nu se poate adresa instanţelor europene pentru soluţii judiciare, însă un cetăţean poate proceda ca atare.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.807, 28.05.2016;
Titlu: Sentinţa a fost pronunţată, însă drapelele nu vor fi înlăturate,
Semnează: Nagy B. Sandor

Puterea română se teme de noi, maghiarii, mai mult decât de infecţiile nosocomiale. Revendicările noastre autonomiste înseamnă un risc la adresa siguranţei naţionale. Toate elementele suspecte sunt interceptate cu toate forţele, se întocmesc rechizitorii în baza unor discuţii amicale, însă nu consideră importantă supravegherea celor care, ahtiaţi după bani, pun în pericol viaţa a zeci de mii sau sute de mii de cetăţeni, prin intermediul dezinfectanţilor diluaţi. Serviciile secrete ale puterii române, numeroase chiar şi la nivel european, şi organele de urmărire penală, umflate din punct de vedere numeric, au dat din nou faliment. Mai exact, şi-au dat din nou arama pe faţă. Săptămâna trecută au ieşit la lumină multe lucruri. Serviciul Român de Informaţii a reuşit temeinic să se amestece în scandalul dezinfectanţilor. În timp ce în urmă cu câteva săptămâni afirma cu înverşunare că în sutele de informări a avertizat autorităţile în legătură cu situaţiile din spitale şi cu calitatea periculoasă a soluţiilor fabricate de Hexi Pharma, avertismentele referitoare la situaţia de pericol din domeniul sănătăţii nu au apărut, iar de câteva zile sunt nevoiţi să nege că ar fi urmărit cu atenţie suspectul care a decedat în urma accidentului. După cum formulează, nu a reprezentat un risc la adresa siguranţei naţionale. Este din ce în ce mai evident că serviciile secrete sunt implicate până-n gât în caz. Întrebarea este dacă în calitate de proprietari efectivi sau doar ca principali susţinători, beneficiari?
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.808, 30.05.2016;
Titlu: Cine este principalul adversar?,
Semnează: Farkas Reka

Colegiul Szekely Miko din Sfântu-Gheorghe rămâne în proprietatea statului. Comisia bucureşteană pentru retrocedări a respins ieri cererea de retrocedare a bisericii reformate - a declarat Lacziko Eniko, subsecretar de stat, membră a comisiei în calitate de reprezentantă a Departamentului pentru Relaţii Interetnice. Ea a comunicat că în cadrul comisiei formate din 7 persoane, ea a fost singura care a susţinut retrocedarea clădirii, iar ceilalţi membri ai comisiei au votat împotrivă. Mai mult ca sigur că eparhia reformată din Transilvania va intenta proces în caz. Din cauză că sentinţa invocă nereguli formale şi nu abordează problema dreptului de proprietate, eparhia reformată de Transilvania a cerut din nou anul acesta retrocedarea şcolii. Comisia bucureşteană care se ocupă de retrocedarea imobilelor aparţinând minorităţilor a ascultat în luna aprilie argumentele reprezentanţilor eparhiei, însă votul a fost amânat cu o lună. Kato Bela, episcopul Eparhiei Reformate de Transilvania, semnalase că în cazul în care comisia nu-i va retroceda proprietarului legitim imobilul din Sfântu-Gheorghe, eparhia va lupta mai departe pentru dreptatea sa pe calea instanţei, prin procedură civilă. Colegiul Miko a figurat de altfel şi în vechile evidenţe româneşti ca proprietate confesională.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.810, 01.06.2016;
Titlu: Comisia pentru retrocedări a decis / Miko rămâne al statului,
Semnează: Demeter J. Ildiko

Oraşul Sfântu-Gheorghe a fost prima staţie a turneului electoral întreprins în Trei Scaune de către Tokes Laszlo, preşedintele CNMT, protectorul PPMT. Europarlamentarul i-a îndrumat spre precauţie pe candidaţii formaţiunii în contextul atmosferei publice create împotriva maghiarilor de pe Pământul Secuiesc şi în legătură cu manifestările puterii române. La forumul organizat luni seara, forum intitulat Destinul în mâinile mele, s-au adunat aproximativ 100 de persoane, membri activi şi simpatizanţi. În afară de Tokes Laszlo şi Toro T. Tibor, vicepreşedintele PPMT, şi candidaţii locali ai formaţiunii, Balint Jozsef, Fazakas Peter şi Csakany Laszlo, s-au adresat celor prezenţi. Tokes Laszlo a declarat în cuvântarea sa că nici după 26 de ani nu am reuşit să scăpăm din casa slugărniciei. Conducătorul CNMT a declarat că atât el, cât şi latura naţională pe care o susţine, îşi imaginează viitorul maghiarimii din Transilvania în comun cu românii. Protectorul PPMT a atras atenţia asupra unui alt pericol, şi anume ruptura provocată de UDMR, care a dus la separarea părţii naţionale, a opoziţiei maghiare din Transilvania. Oamenii care manifestă obligaţie faţă de autonomie, faţă de problemele naţionale s-au regăsit într-o formaţiune, şi anume în PPMT. Tokes Laszlo a amintit de acele încercări care au servit la problema solidarităţii dar care au fost obstrucţionate iar şi iar de către UDMR. Situaţia este agravată de faptul că puterea română lucrează la aducerea într-o situaţie imposibilă a autonomiei, a factorilor vieţii publice, punând peste toate aceste lucruri şablonul extremismului, a iredentismului şi xenofobiei. Toro T Tibor a vorbit despre Trei Scaune, care a fost şi până acum citadela mişcării autonomiste. Vicepreşedintele PPMT a amintit şi de atacurile lansate la adresa PPMT.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.810, 01.06.2016;
Titlu: CNMT Trei Scaune / Tokes speră în continuare în schimbarea regimului,
Semnează: Nagy D. Istvan

Festivitatea de comemorare dedicată Trianonului, organizată de Consiliul Secuiesc scaunul Sepsi, va începe mâine, 4 iunie, în Parcul Elisabeta din Sfântu-Gheorghe, pe locul fostului drapel al ţării, cu dangătul clopotelor. Oratorul va fi Gergely Istvan din Sumuleu-Ciuc. În organizarea Primăriei Sfântu-Gheorghe şi a bisericilor istorice maghiare, sâmbătă, de ziua solidarităţii naţionale, de la ora 19, în biserica unitariană va avea loc o slujbă ecumenică.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.812, 03.06.2016;
Titlu: Ziua solidarităţii naţionale la Sfântu-Gheorghe

În opinia preşedintelui Parlamentului, naţiunea maghiară formează azi o comunitate mai solidară decât în urmă cu 8-10 ani. Într-o emisiune radiofonică de ieri, Kover Laszlo a spus că ziua de 4 iunie continuă să fie o zi de doliu în istorie; până şi azi, tragedia de la Trianon a rămas, pe de-o parte, imposibil de prelucrat, iar pe de altă parte, consecinţele ei nu au putut fi depăşite. În legătură cu simbolurile secuimii, preşedintele Parlamentului a afirmat că secuimea a devenit simbolul luptei pentru dăinuirea naţiunii maghiare. Şi restul comunităţilor îi consideră un exemplu pe secui, acesta fiind şi motivul pentru care drapelul şi imnul secuieşti sunt mai mult decât nişte simboluri ale identităţii proprii a comunităţii de 800.000 de suflete. În opinia sa, drapelul secuiesc a devenit, alături de tricolor, un simbol al naţiunii noastre, iar acest lucru se datorează, nu în ultimul rând, politicii agresive a românilor. Kover Laszlo a declarat că a decis ca pe clădirea parlamentului să fluture nu drapelul uniunii, ci drapelul secuiesc, deoarece este incorect tratamentul pe care îl aplică uniunea comunităţilor naţionale maghiare din afara hotarelor noastre. A adăugat că prin arborarea drapelului s-a reuşit consolidarea solidarităţii. Membrii comunităţilor rămase în afara graniţelor, care trăiesc sub imperiul unor state străine, pot simţi că există asentiment, solidaritate din partea Ungariei în direcţia lor - a adăugat el. După cum a mai declarat, este o greşeală catastrofală şi tragică din partea politicienilor români sau, uneori, a celor slovaci, să presupună că membrii comunităţilor maghiare din ţările lor sunt un risc la siguranţa naţională, un duşman intern. Kover Laszlo a reamintit de poziţia voluntară şi spontană pe care a adoptat-o grupul V4 vizavi cu ţara noastră, atunci când a vrut să apere hotarele sudice, iar acest lucru a fost mai mult decât un ajutor simbolic. Demn de atenţie este faptul că România nu a intrat în corul care ne-a atacat, deşi din 1990 încoace nu a mai existat o situaţie politică româno-ungară atât de proastă ca acum.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.813, 04.06.2016;
Titlu: Ziua Solidarităţii Naţionale / Secuimea este simbolul luptei pentru dăinuire

Sâmbătă după-amiază, în prezenţa a aproximativ 300 de participanţi, în Parcul Elisabeta din Sfântu-Gheorghe a avut loc o festivitate de comemorare dedicată zilei solidarităţii naţionale. În cadrul manifestării organizate de Consiliul Secuiesc scaunul Sepsi au luat cuvântul mai multe persoane, după care au urmat o slujbă festivă ecumenică celebrată la biserica unitariană şi programul cultural al elevilor Colegiului Szekely Miko. După dangătul clopotelor, primul care a luat cuvântul a fost Gazda Zoltan, preşedintele Consiliului Secuiesc scaunul Sepsi. În legătură cu dictatul de pace considerat unul din cele mai nedrepte ale istoriei mondiale, el a arătat: în momentul de faţă, am putea trăi mulţumiţi ştiind că România îşi respectă obligaţiile asumate. Sub masca statului de drept suntem persecutaţi pentru gândurile noastre. În lipsa acţiunii, suntem întemniţaţi pentru discuţiile noastre telefonice interceptate. Sunt fabricate rechizitorii pentru lupta noastră democratică dusă pentru libertatea noastră, ea fiind calificată drept infracţiune. Mihaly Istvan a declarat în numele Tinerilor Maghiari din Transilvania (EMI): condiţia dictatului ameninţă existenţa naţiunii maghiare. Noi am făcut faţă încercării. Întrebarea este: când se va afla în pericol existenţa naţională a puterilor care ne-au asuprit pe noi, în urma evenimentelor din Europa, vor face faţă? În numele HVIM, Beke Zsolt a vorbit despre faptul că puterea română ne discriminează zi de zi, însă nu vom accepta nedreptatea. Nagy Gabor Levente, preşedintele Asociaţiei pentru o Transilvanie Maghiară, a fost de părere că marile puteri au ştiut încă de la începutul războiului că în cazul în care vor ieşi învingătoare, nu vom prea avea şanse pentru încheierea unei păci mai favorabile. Cel care nu acceptă că a fost învins, acela nici nu a fost învins. După aproape 100 de ani, pe teritoriile obţinute în mod ilegitim încă se mai aude cuvântul maghiar. Ferencz Boglarka a atras atenţia în numele CNMT asupra faptului că Trianonul ne desfiinţează treptat comunitatea. În speranţa unui trai mai bun, mulţi părăsesc ţara, dar, spre norocul nostru, în momentul de faţă putem fi cetăţeni ungari aici acasă. Oratorul manifestării a fost Gergely Istvan (Tiszti) din Sumuleu-Ciuc. Slujba ecumenică organizată în biserica unitariană, la care au fost prezenţi edili ai oraşului, a început cu rugăciunea preotului reformat Bancea Gabor. Preotul unitarian Kovacs Istvan a declarat: Trebuie să credem că fiecare durere, fiecare moştenire furată are o valoare de sacrificiu. Manifestarea s-a încheiat, la fel ca şi acţiunea din aer liber, cu intonarea imnurilor.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.814, 06.06.2016;
Titlu: Trianon, sărbătoarea solidarităţii,
Semnează: Nagy B. Sandor

La 1 iunie 2016, European Language Equality Network (ELEN) a organizat, împreună cu europarlamentarul irlandez Liadh Ni Riada, la Bruxelles, audierea intitulată Diversitate lingvistică? Discriminare lingvistică în cadrul UE. Preşedintele executiv al CNMT, Sandor Krisztina, a susţinut o scurtă prezentare referitoare la validarea drepturilor lingvistice ale comunităţii maghiare din Transilvania - a informat CNMT într-un comunicat. Europarlamentarul basc Jordi Sebastian a declarat că utilizarea expresiei de limbă minoritară nu este corespunzătoare, deoarece fiecare limbă reprezintă o valoare, iar în felul acesta, discriminarea lingvistică înseamnă o manifestare rasistă. Davyth Hicks, secretarul general al ELEN, organizatorul audierii, a declarat că ELEN reprezintă în momentul de faţă 44 de limbi minoritare europene şi că 10% din numărul locuitorilor UE vorbesc o limbă minoritară. Este inacceptabil faptul că Franţa, Italia şi Grecia nu au ratificat nici până în ziua de azi Charta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare. În cadrul audierii s-a discutat despre problemele actuale ale minorităţilor lingvistice europene. Au participat reprezentanţi ai organizaţiilor civile şi mişcărilor basce, catalane, irlandeze, bretane, respectiv care militează pentru utilizarea limbii maghiare, precum şi reprezentanţi ai CE, Comisiei Europene, OSCE şi ONU. Reprezentantul prezent al Comisiei Europene, Kristina Cuningham, a declarat că această comisie nu poate interveni în cazul discriminărilor lingvistice. În comparaţie cu anii trecuţi, este mult mai dificilă obţinerea unor rezultate în acest caz în contextul prevederilor existente. Conchur o Giollagain, profesor universitar galez, a declarat că pe lângă soluţiile instituţionale de până acum, este nevoie de noi abordări socio-culturale şi ar trebui înfiinţată o misiune de urgenţă în cazul limbilor aflate în pragul dispariţiei.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.814, 06.06.2016;
Titlu: Audiere la Bruxelles despre drepturile lingvistice / Şi discriminarea lingvistică este rasism

Beke Csilla, soţia lui Beke Istvan Attila, aflat de peste jumătate de an în arest preventiv, a vorbit la sfârşitul săptămânii trecute, în limbile maghiară şi română, pe pagina sa de Facebook, despre faptul că autorităţile române exercită presiuni asupra ei de luni de zile şi încearcă să o forţeze să vândă firma familiei Beke, BIA Electronic, care funcţionează de aproape 18 ani. În opinia sa, puterea română încearcă să le distrugă, dintr-o singură trăsătură de condei, firma, familia şi viaţa. Firma este ameninţată de pericolul desfiinţării. Din mărturisirea lui Beke Csilla reiese că în timpul în care a funcţionat, firma nu a primit niciodată vreo sancţiune pe linia sistemelor de securitate. S-au perfecţionat sistematic şi au perfecţionat şi personalul, însă tot au ajuns ţinta serviciului secret. Serviciul Român de Informaţii şi-a retras fără vreo motivaţie avizul prealabil cu privire la funcţionarea firmei, ceea ce echivalează cu încetarea autorizaţiei de funcţionare în domeniul tehnicii de securitate. Despre ce altceva să fie vorba dacă nu despre un atentat la adresa existenţei familiei? - a întrebat Beke Csilla, în opinia căreia prin această măsură este luată pâinea de la gura copiilor, a familiei şi a angajaţilor.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.816, 08.06.2016;
Titlu: Acuzaţie de terorism pe Pământul Secuiesc / Le fac imposibilă existenţa,
Semnează: Iochom Istvan

Dacă am putea da crezare ştirilor, oraşul Sfântu-Gheorghe nu va avea din nou un viceprimar de naţionalitate română - cel puţin aşa reiese din cele spuse de politicianul liberal local, Mădălin Guruianu. Guruianu - care cu greu ar putea fi suspectat de vreo intenţie antimaghiară ascunsă, dat fiind faptul că este unul din puţinii politicieni români care manifestă deschidere spre dialog - a declarat cu tristeţe că renunţă la viaţa politică, deoarece, pentru conducerea oraşului, alegerea unui viceprimar român nu este o problemă de actualitate. Ar trebui să fim orbi să nu observăm că este mai mult de atât. Dacă în opinia primarului Antal Arpad această problemă chiar nu este de actualitate, în ce condiţii va deveni de actualitate? Un lucru este cert: o treime din locuitorii din municipiul reşedinţă de judeţ din Trei Scaune sunt de etnie română, iar acest procent, fie că place sau nu, nu se va schimba nici în viitorul apropiat. Cerinţa potrivit căreia unul din viceprimarii oraşului Sfântu-Gheorghe să fie membru al comunităţii române, nu este una draconică. Nu este ceva draconic nici faptul că în Cluj, Târgu-Mureş sau Oradea ar trebui să existe viceprimar maghiar. Prin respingerea ideii existenţei unui viceprimar român, membrii comunităţilor române ajung într-o situaţie delicată. Cu ce drept am putea cere asigurarea reprezentanţei lor în conducerea oraşului, dacă edilii oraşelor majoritar maghiare se delimitează de îndeplinirea cerinţelor legitime ale minorităţii (române) locale? Trebuie să luăm la cunoştinţă că preţul gestului nemotivat de neprietenos faţă de românii de pe Pământul Secuiesc va fi plătit cu vârf şi îndesat de maghiarii din regiunile majoritar româneşti. Greşesc cei care consideră că mult râvnita autonomie a Pământului Secuiesc poate fi înfăptuită fără convingerea măcar a unei părţi a românilor care trăiesc acolo sau cel puţin fără dispersarea temerilor şi frustrărilor acestora. Am putea fi şi noi măcar o dată generoşi!
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.819, 11.06.2016;
Titlu: Autonomia şi reciprocitatea / De ce oraşul Sfântu-Gheorghe nu ar putea avea un viceprimar român?

Consiliul Director al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (FCRCHM) protestează energic faţă de discursul celor doi lideri ai UDMR, Tamas Sandor şi Antal Arpad, care, şi cu ocazia vizitei ambasadorului SUA, Hans Klemm, s-au comportat doar ca reprezentanţi a 75 la sută din populaţia judeţului Covasna, respectiv a municipiului Sfântu-Gheorghe, neglijând complet interesele, aspiraţiile şi valorile specifice ale populaţiei româneşti.
În contrast evident cu realităţile obiective din zonă, cei doi lideri, cunoscuţi pentru promovarea unor proiecte autonomiste şi separatiste, au „inventat” fapte discriminatorii, de care chipurile ar avea parte concetăţenii de etnie maghiară în judeţ. Nu trebuia să vină în judeţele Covasna şi Harghita ambasadorul SUA pentru a cunoaşte drepturile de care se bucură maghiarii din România, în general, şi cei din judeţele Covasna şi Harghita, în special. Dar dacă tot a venit, se putea interesa şi de situaţia românilor numeric minoritari în cele două judeţe, al căror număr a scăzut dramatic, după evenimentele din decembrie 1989, ca urmare a discriminării efective la care au fost şi sunt supuşi de către administraţia publică locală, controlată perpetuu de partidele etnice maghiare.
În ceea ce priveşte aşa-zisa „renaţionalizare”, sunt afirmaţii false ale celor doi campioni ai separatismului şi antiromânismului. Menţionăm că FCRCHM va continua să întreprindă demersuri pe lângă Parlamentul, Guvernul şi Preşedinţia României pentru a se anula numeroasele cazuri de retrocedări „problematice” a unor importante imobile şi suprafeţe de terenuri arabile şi păduri.
În legătură cu preocuparea celor doi lideri faţă de problematica regionalizării, suntem convinşi că pledoaria în favoarea constituirii unei viitoare regiuni care să reînvie defunctul experiment stalinist al Regiunii Autonome Maghiare, nu are la bază preocuparea pentru binele concetăţenilor maghiari, ci dorinţa liderilor maghiari şi ai susţinătorilor lor, din Ţară şi străinătate, de a crea o „feudă” pe care ei să o conducă discreţionar, respectiv să dea viaţă conceptului geopolitic hungarist al constituirii „ţării mamă de interior”, pentru susţinerea maghiarilor din „diaspora” şi a aşa-zişilor „ceangăi” din Moldova.
Nici mult trâmbiţata nerespectare de către Statul Român a „simbolurilor istorice secuieşti” nu se bazează pe adevăr. Aşa-zisul steag secuiesc este un însemn heraldic realizat în 2004, cu scopul evident de a reprezenta, în plan simbolic, un „ţinut secuiesc” care şi-a încetat existenţa încă din anul 1867, odată cu instaurarea administraţiei austro-ungare, şi în care românii au fost supuşi unor măsuri drastice de maghiarizare.
Conducerea şi organizaţiile din cadrul FCRCHM au luat la cunoştinţă de reacţia fermă a Ministrului Afacerilor Externe faţă de gestul ambasadorului SUA de a se fotografia cu „steagul secuiesc”, precum şi modul exemplar în care opinia publică românească şi-a exprimat, cu demnitate, fermitate şi echilibru, punctul de vedere faţă de asemenea derapaje nefericite, care alterează profund climatul de convieţuire interetnică din zonă şi traiul cotidian şi de perspectivă, deopotrivă al românilor şi maghiarilor.
Cerem autorităţilor Statului Român să solicite Departamentului de Stat al SUA să retragă de la post pe ambasadorul actual din România, pentru încălcarea flagrantă a uzanţelor diplomatice şi complicitate la acţiunile iredentiste antiromâneşti care se desfăşoară în zonă de către aşa-zişii autointitulaţi reprezentanţi ai maghiarimii. Dacă ambasadorul s-a arătat preocupat de doleanţele inventate ale minorităţii maghiare, cerem să îşi ducă documentarea până la capăt şi să facă publică situaţia dezastruoasă a comunităţii româneşti, redusă numeric, din zonă, care este intimidată şi supusă discriminării.
Ne vedem îndreptăţiţi să facem conexiunea cu declaraţiile ambasadorului SUA de la Chişinău şi să ne considerăm legitim îngrijoraţi că noi, Românii, va trebui să fim din nou victime ale hotărârilor luate la mese oculte, fără să fim întrebaţi, repetarea unei istorii cu efectele Pactului Ribbentrop-Molotov, a hotărârilor de la Yalta şi Malta, între care nu există nicio deosebire. Repetarea prin atitudini neprietenoase ar fi deosebit de primejdioasă.
Nu există nicio scuză sau explicaţie plauzibilă, pentru un diplomat al unei puteri mondiale, cu structurile militare şi de informaţii ca cele ale SUA, pentru a nu cunoaşte realităţile istorice şi contemporane dintre români şi maghiari, nivelul foarte ridicat al standardelor practicat de România pentru minorităţi, spiritul cald, conciliant şi ospitalier al Poporului Român, a căror ignorare reprezintă mai mult decât un afront. Faptul că domnul ambasador a găsit de cuviinţă să nu aibă o întâlnire şi cu reprezentanţii comunităţii româneşti din judeţele Harghita şi Covasna este de neînţeles pentru noi şi pentru organizaţiile din care facem parte, ţinând seama că suntem pe aceste meleaguri din toate timpurile, unul din avanposturile cele mai înaintate ale civilizaţiei europene şi creştinismului. Nu ne mulţumeşte explicaţia abstractă şi expeditivă dată de ambasadorul Klemm, aceasta nu poate acoperi şirul de gafe diplomatice făcute aici şi semnalate de presă şi considerăm că trebuie să aibă în vedere că este interfaţa democraţiei americane şi faţă de noi, Românii, care trăim o dramă amplificată inclusiv prin conduita domniei sale.

Biroul de presă
16 septembrie 2016

Să vezi şi să nu crezi! Cine-i în fotografia publicată, marţea trecută, 13 septembrie 2016, pe Facebook, de către deputatul UDMR, Marko Attila (vezi pagina 1, jos) - infractorul-fugar pe la Budapesta, „acuzat de fapte grave de corupţie în România, privind fraude de milioane de euro”, luat la sân de premierul ungar Orban Viktor, pentru a nu da socoteală, în urma unei condamnări în România? Se află tocmai ambasadorul american la Bucureşti, Hans Klemm, ţinând zdreanţa numită steag secuiesc. Cine sunt cei din stânga şi din dreapta lui? La dreapta ambasadorului, zâmbind ironic, ca de obicei, este Antal Arpad, primarul şovin, extremist, din Sfântu-Gheorghe, sfidător înfocat al legilor româneşti, iar cel din stânga imaginii este un alt adept al autonomiei teritoriale, pe criterii etnice, a aşa-zisului „ţinut secuiesc”, Tamas Sandor.
Oare ce ai mai putea spune, ca român, privind imaginea de faţă? Că ambasadorul SUA în România „promovează steagul secuiesc la Sfântu-Gheorghe”? Oare chiar aşa înţelege diplomatul american să „apere respectarea drepturilor maghiarilor din România”? Aşa promovează el „bunele relaţii” între România şi SUA? A te afişa, zâmbitor, ţinând steagul secuiesc, nerecunoscut, prin hotărâre judecătorească, pe teritoriul românesc, oare înseamnă, cum zice el, „respect faţă de minorităţi, libertatea religiei, libertatea presei, libertatea de exprimare”? Ce are una cu alta? Ciudat! Gestul ambasadorului american la Bucureşti survine, la scurt timp, după declaraţiile controversate ale ambasadorului SUA la Chişinău, el afirmând, tocmai la împlinirea celor 25 de ani de la Declaraţia de Independenţă a Basarabiei (Republica Moldova) faţă de Moscova, că „Republica Moldova nu-i România!”, neagreând Unirea ei cu Ţara-mamă! Cum să interpretăm gestul ambasadorului SUA la Bucureşti, aflat într-o vizită în judeţele Harghita şi Covasna, având întâlniri cu preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, Borbely Csaba, cu primarul din Miercurea-Ciuc, Raduly Robert, nişte nomina odiosa? Sfidare? Jignire? Desconsiderare? Premeditare? Sau toate la un loc?! Să fie vorba despre „ignoranţă”? N-am crede! Iar dacă-i vorba despre aşa ceva, e grav. Chiar foarte grav. Să nu cunoască el (cum cel de la Chişinău nu cunoaşte istoria Ţării în care se află!) „realităţile istorice din Transilvania”? Prin gestul lui, el „încurajează extremismul maghiar”! Oare nu-i vorba, în acest caz, despre „sfidarea intereselor româneşti, a adevăratei istorii”? Mai ales acum, când neprietenii vorbesc, tot mai mult, despre ruperea Transilvaniei de România! Un context în care potrivite sunt cuvintele românului: „Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti!”. Dar reacţia clasei politice româneşti, a Statului Român, la gestul ambasadorului american la Bucureşti, care este? Niciuna! Ca de obicei. „Am ajuns chiar o colonie americană?” -, se întreabă un român.

Forumul „Transilvania Furată”, atac „la baionetă”

În cadrul ediţiei a XIV-a Universităţii de Vară la Izvoru-Mureş, judeţul Harghita, în zilele de 19 şi 20 august a.c., s-a desfăşurat şi una din ediţiile itinerante ale Forumului „Transilvania Furată”, în organizarea jurnalistului Marcel Bărbătei şi a prof. univ. dr. av. Ioan Sabău-Pop. Totodată, evenimentul a avut loc sub cupola generoasă a Forumului Civic al Românilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş şi în prezenţa specialiştilor cunoscători ai tematicii.
Începutul a fost o trecere în revistă a parcursului evenimentelor din cadrul Forumului din anul 2013 şi până acum, privind discutarea acţiunilor de jaf al proprietăţii, în special în Transilvania, clădiri, terenuri agricole şi păduri, rezerve naturale, în număr şi suprafeţe impresionante, ajunse pe mâna hoţilor cu complicitatea şi oblăduirea guvernanţilor efemeri şi iresponsabili ai României.
Sub masca reparării, chipurile, a abuzurilor fostului regim comunist, s-a organizat un jaf instituţionalizat al patrimoniului civil care era al statului, cu nepăsare şi complicităţi tocmai din partea celor care erau obligaţi să vegheze la apărarea averii publice a României.
S-au format grupuri infracţionale, deţinători ai deciziilor de putere gen ANRP, fondul Proprietatea, Comisia Naţională de Restituire din cadrul Guvernului, coaliţii eterne între partidele româneşti (PNL şi PSD) cu UDMR, care jefuiesc sistematic imobile sau se pun în slujba unor interese străine, ca de exemplu resursele naturale şi vânzarea de terenuri.
Canonada ilegalităţilor s-a accentuat în timpul guvernării Tăriceanu 2004-2008, atunci disputa de faţadă dintre palate a distras atenţia de la adevăratele devalizării ale economiei naţionale, în care au fost şi sunt implicaţi aproape toţi factorii de putere.
Forumul „Transilvania Furată”, desfăşurat la Izvoru-Mureşului, a prezentat şi dezbătut cazuri punctuale care denotă atât slăbiciunea, cât şi lipsa de preocupare a autorităţilor Statului Român de a apăra şi a proteja legal formele patrimoniale sub care se prezintă dreptul de proprietate. Anume, au fost prezentate cazul Colegiului Naţional „Unirea” din Târgu-Mureş; situaţia din Defileul Văii Mureşului Superior, denumit Parc Naţional şi declarat arie protejată, dar dat în administrare unui Ocol Privat din Gheorgheni, care are un comportament prin care sunt lezate interesele locuitorilor din 26 de localităţi româneşti; de asemenea, situaţia foarte gravă de la Compania Naţională de Uraniu. Aceste cazuri, ca şi celelalte prezentate în ediţiile anterioare, considerăm că afectează în bună măsură siguranţa naţională, se spune în comunicatul final din care redăm mai jos:
„În cazul Colegiului Unirea, fiind prezentă conducerea Colegiului, s-au descris încălcările de lege de către Consiliul Local Târgu-Mureş în complicitate cu inspectorul-şef al Inspectoratului Şcolar Judeţean Mureş, jocul pe care l-au făcut împotriva intereselor şcolii româneşti, ale părinţilor şi elevilor din colegiu. Totul a început prin cedarea frauduloasă a imobilului care găzduieşte Colegiul în favoarea aşa-zisului Status Romano-Catolic, înfiinţat nelegal în anul 2002 la Judecătoria Miercurea-Ciuc. A urmat o adevărată canonadă prin evacuarea parţială a sălilor de clasă în mod forţat, sub coordonarea unor fruntaşi ai UDMR. Totul a fost posibil prin abuzul în serviciu al inspectorului general a ISJ Mureş, Ştefan Someşan, care a dat aviz nelegal şi a încurajat înfiinţarea Liceului romano-catolic în dispreţul Legii nr. 1/2011, care a forţat faptic deschiderea activităţii şcolare, concomitent cu alungarea elevilor români din spaţiile Colegiului şi împrăştiaţi de acelaşi inspector pe la alte şcoli, ceea ce în timp scurt va atrage dizolvarea Colegiului „Unirea”, una dintre cele mai prestigioase şi tradiţionale unităţi de educaţie din România.
Se impune ca autorităţile judiciare şi autorităţile Statului Român să acţioneze cu fermitate, fără calcule politice şi fără trădarea intereselor naţionale. În acest sens, solicitam de urgenţă:
- Deschiderea unor anchete penale şi administrative finalizate cu tragerea la răspundere potrivit vinovăţiei celor implicaţi;
- Revizuirea „restituirii” nelegale a imobilului care în realitate constituie proprietatea Statului Român din anul 1920;
- Desfiinţarea Liceului Romano-Catolic, care funcţionează nelegal, nefiind posibilă funcţionarea a două instituţii şcolare în aceeaşi clădire;
- Crearea condiţiilor efective de reluare normală a activităţii şcolare a Colegiului „Unirea” în componenţa şi structura şcolară de până acum.
În privinţa Parcului Naţional „Defileul Mureşului Superior”, să se intre în legalitate prin retragerea dreptului de administrare Ocolului Silvic în regim privat din Gheorgheni, a respecta şi a ţine seama de interesele, de dreptul la proprietate şi de tradiţiile populaţiei locale.
- Verificarea modului în care s-au folosit sumele acordate prin subvenţii si fonduri europene pentru locuitorii zonei şi constatarea semnăturilor false prin care locuitorii şi-au dat, chipurile, acceptul pentru protecţia zonei;
- Cercetarea şi anchetarea fostului primar din comuna Răstoliţa care a înlesnit pretinse restituiri de proprietate, a funcţionarilor care au favorizat nelegalităţile, angajaţi ai Agenţiei de Mediu Târgu-Mureş, judeţul Mureş, şi din cadrul Ministerului, inclusiv foştii miniştrii care s-au perindat în perioada 2008-2014 la conducerea Ministerului;
- Cercetată implicarea şi favorizarea deputaţilor şi conducerii UDMR în toate aceste demersuri nelegale.
În privinţa Companiei Naţionale a Uraniului, reprezentanţii sindicatului, specialişti din domeniu, cunoscuţi şi implicaţi în problematică, au evocat pericolul şi riscurile pe care le prezintă indiferenţa şi ignorarea drepturilor salariaţilor, protecţia mediului şi a sănătăţii pe care le implică depozitarea nesatisfăcătoare a minereului şi a rezervelor de combustibil care nu sunt valorificate.
Este inexplicabilă şi total păguboasă pentru România atitudinea şi dispreţul pe care îl manifestă conducerea Nuclear Electrica prin directoarea generală şi conducerea CNU prin directorul ei, urmaşul securistului-anchetator al minerilor grevişti din 1977, director ce doreşte să închidă şi ultima mină de uraniu românesc, adică ruperea circuitului integrat din energie. Amintim aici că suntem SINGURA ţară din Europa cu ciclu integrat în uraniu!
Altă explicaţie nu găsim decât trădarea intereselor economiei româneşti, ale angajaţilor companiei, care companie rămâne captivă, deoarece nu poate valorifica minereul (vezi falimentul de la Apa Grea), decât pentru singurul client, Centrala Nucleară Electrică de la Cernavodă.
Solicităm premierului României, Dacian Cioloş, şi vicepremierului Costin Borc să dezamorseze rapid conflictul de muncă din ramură, să dispună de urgenţă o verificare profesionistă şi oportună a modului în care această sursă generatoare de energie atât de importantă este abandonată, aşa cum s-a întâmplat în cea mai mare parte cu industria de minerit românească.
A se apăra această ultimă redută economică semnificativă pentru România, a cărei abandonare ar duce la reacţii negative în lanţ, în zonele de mediu, economic şi social; este o prioritate naţională în condiţiile situaţiei geopolitice actuale.
Se impun de urgenţă destituirea conducerii companiei şi aducerea în staff a unor persoane competente devotate României, cu respect şi aplecare pentru salvarea/valorificarea corectă şi în interes naţional a acestei rezerve strategice. Cerem imperativ pedepsirea conform legii a celor vinovaţi de subminarea acestui sector al economiei naţionale”.

(Articol preluat de pe Cotidianul.ro, din 3 septembrie 2016)

Să ne aducem aminte mereu de tragedia din viaţa românilor, când gărzile morţii au pătruns din nou pe scumpul nostru pământ românesc al Transilvaniei! Tăcerea noastră ar însemna împăcare, acceptare şi chiar încurajare. De 100 de ani flutură necontenit duhul răzbunării asupra românilor, care şi-au înscăunat libertatea, punând capăt regimului austriac al terorii teresiene, aşa de convenabil neamului unguresc, căruia, prin clica asupririi cu imperiul austriac, i s-a sporit şi întărit spiritul criminal, barbar, cu care acesta a poposit pe plaiuri europene.
De regulă, firea feminină e considerată mai delicată, mai blândă. De aceea, „Codul penal şi de procedură penală”, scurs din „Constitutio criminalis Theresiana” uimeşte prin sadismul diavolesc cu care nemulţumiţii regimului erau pedepsiţi: „arderea de viu, îmbucătăţirea în patru, frângerea cu roata de jos în sus a condamnatului, târârea condamnatului la locul execuţiei, ruperea cu cleşte înroşite, tăierea unor fâşii de piele, tăierea limbii, smulgerea grumazului” (articolele 4 şi 5 din codul penal teresian, ed. din Viena, 1769). Aceste articole reprezintă un statut încurajator pentru maghiarimea descinsă din neam de invadatori barbari, pe care tirana austriacă i-a îmbrăţişat ca apărători şi executori ai regimului aplicat robilor majoritari.
Citind astăzi despre asemenea regim de teroare, trăind continuu, prin comemorare, jalea sălbăticiei dezlănţuite de maghiari asupra românilor în anii 40-44 ai secolului trecut, te întrebi care era atunci semnificaţia cuvântului „nobil”, de la care derivatul „nobilime” denumea pe stăpânii unguri din Transilvania românească. Potrivit percepţiei academice, nobil înseamnă om generos, capabil de sentimente înalte, distins, elegant, desăvârşit. Să fi avut atunci cuvântul „nobil” semnificaţia de ucigaş, criminal, schingiuitor, măcelar de fiinţe umane, spânzurător, asasin? Tot ce este posibil, dacă după 100 de ani de la destrămarea imperiului şi 72 de ani de la scoaterea din nou a ungurilor din teritoriul românesc, rămăşiţele barbarismului trăiesc aici ahtiate de aceeaşi sete de sânge, aspirând spre aceleaşi crime satanice, pentru care îşi instruiesc vlăstarele naţiei, mânaţi de ură, de morbul distrugerii, sădit de nazismul căruia i-au rămas fideli.
Revenind la regimul de infern al Teresiei, se pare că puterea revoltei românilor şi dorinţa împărătesei de a nu pierde dominaţia erau aşa de mari, încât a emis Constituţia crimelor abominabile şi astfel chipul ei a rămas ca femeie desfigurată ca om, menţionată în istorie drept simbol al atrocităţilor (femeia ucigaş) asupra celor care nu aveau nicio posibilitate de a se apăra. Iar noi, la Alba-Iulia, acordăm supremaţie lui tată-su, Carol al VI-lea, atribuind oraşului drept emblemă cetatea Alba Carolina, pe care o afişăm cu titlu de mândrie, înviind trecutul dureros pentru noi, românii. Se sfidează, astfel, toate semnificaţiile istorice româneşti ale oraşului, spre mâhnirea locuitorilor, care se întreabă cu revoltă de ce nu se adoptă ca emblemă a oraşului o efigie a lui Mihai Viteazul, prim unificator al Ţărilor Române, eveniment declarat aici!
Nobilimea ungurească, înrobitoare a românilor, are astăzi în Ardeal urmaşi care prelungesc în istorie politica urii şi tendinţei de rapt teritorial prin răspopitul Tokes Laszlo, noul Horthy, tartor fidel cu delegaţie naţională în spaţiul celor două judeţe româneşti (Harghita şi Covasna), un devotat exponent al ordinii ungureşti, unde ,,domneşte întoarcerea la despotism desfrânat şi compromiterea a tot ce înseamnă libertate, demnitate şi progres” (col. (r) prof. Claudiu Aiudeanu, „Teroarea horthysto-fascistă în nord-vestul României”, Bucureşti, 1985). Imperialii s-au liniştit, recunoscându-şi teroarea stăpânirii şi încadrându-se în mersul civilizaţiei, dar maghiarii au rămas aşa cum au venit, în atmosfera sălbăticiei. Fără a-şi recunoaşte propria vinovăţie pentru ucideri şi modul în care le-au săvârşit, continuă să ceară cu cinism, ca şi când noi suntem cei care le-ar datora ceva. Ar trebui să schimbăm la nivel de stat strategia îngăduinţei prea mari! Le amintim că teritoriul României ţine până la Tisa, deci le-am dat… şi e suficient, nu le mai dăm!
După aceşti zeci de ani trecuţi de la măcelul din cei patru ani, românii se înfăţişează lumii ca popor generos în politica sa de pace şi bună înţelegere, tratând pe unguri cu superdrepturi sociale de trai în pământul pe care l-au pângărit cu sânge. În peste 70 de ani, n-a murit niciun ungur sub regim românesc, românii nu i-au înrobit pe ucigaşii părinţilor lor. Dacă cei stăpâniţi încă de simţul crimei vor putea să pătrundă vreodată gravitatea propriilor fapte, ar trebui să acorde Poporului Român trofeul umanismului, care înseamnă „promovarea ideii de încredere în valoarea omului şi a perfecţionării sale, a milita pentru libertatea umană” (DEX).
Momentul tragic al Dictatului, consecinţele lui, aşează în istoria lumii o paralelă, cu viziuni şi sentimente diferite, între conduita ungurilor şi cea a românilor: „În Ungaria lui Horthy, teroarea a devenit o instituţie”, „cea mai cumplită teroare pe care a cunoscut-o Europa centrală în istoria sa modernă” (Raul Şorban, „Ardealul”, 15 septembrie 1944). „Din partea noastră, n-avem decât un sfat: a nu se clinti un fir de păr din capul unui cetăţean maghiar al României. E cea mai teribilă pedeapsă ce putem da chinuitorilor şi asasinilor!” (Nicolae Iorga, articolul „Rezultatul”, septembrie 1940). Balanţa aceasta îi ridică pe români în înaltul omeniei şi îi coboară pe maghiari în flăcările iadului.
De acolo, de sus, trebuie să continuăm veghea! Deci, să nu uităm, mai ales că ameninţările nu contenesc!

- 130 DE ANI DE LA NAŞTERE -

S-a născut la 18 septembrie 1886, în familia ţăranului român, Ştefan şi Ana Mârza din Galtiu, sat în apropierea oraşului Alba-Iulia. În anul 1893, este înscris în clasa I a şcolii primare din sat. După terminarea a şase clase primare, urmează şase ani cursurile liceale în Alba-Iulia. Între anii 1909-1911, se duce la Sibiu, ca ucenic la fotograful Iainek, unde învaţă arta fotografică pe care o practică până la sfârşitul vieţii.
Izbucnirea Primului Război Mondial, 1914-1918, îi întrerupe activitatea civilă, de fotograf. A fost mobilizat în toamna anului 1914 şi trimis pe frontul austriac din Galiţia, ajungând până în ţările baltice, la Riga în Letonia. Din 1916, este transferat pe frontul italian. Meseria de fotograf o practică şi în timpul armatei. Pe teritoriul imperiului austro-ungar, din care făceau parte Transilvania şi Banatul, trăiau aproximativ 4 milioane de români, din care au fost mobilizaţi şi trimişi pe front 800.000. În război au murit sau au fost rănite circa 300.000 de persoane. Samoilă Mârza, la sfârşitul războiului, în toamna anului 1918, se afla la Trieste; de aici, împreună cu alţi soldaţi români ardeleni, pleacă la Viena, unde soseşte la 10 noiembrie 1918. În ziua de 14 noiembrie 1918, la Viena, în cazarma „Ferdinand”, are loc ceremonia constituirii Consiliului Naţional Român Militar, depunerea jurământului militar şi sfinţirea primului steag tricolor al Consiliului, în prezenţa generalului Ioan Boeriu, a locotenentului Iuliu Maniu şi a capelanului militar Iuliu Hossu. Cei prezenţi au întâmpinat cu bucurie evenimentul strigând: „Ura! Trăiască România Mare!”. Militarul fotograf Samoilă Mârza a fost prezent la aceste manifestări, realizând trei imagini fotografice ce constituie pentru el începutul acestei activităţi, care îl va consacra ca fotograful Unirii de la 1 Decembrie 1918, din Alba-Iulia.
De la Viena, soldaţii şi ofiţerii pleacă cu trenul spre casă cu gândul de a participa la Adunarea de la Alba-Iulia, despre care au luat la cunoştinţă.
Tânărul Samoilă Mârza ajunge acasă în satul Galtiu cu patru zile înaintea Marii Adunări de la Alba-Iulia, unde este bine primit. Sătenii se pregăteau de zor pentru a fi prezenţi şi ei la acest eveniment istoric. Femei şi fete au ţesut, în război, un steag mare tricolor şi o pancartă pe care scria: „GALTIU. Trăiască Unirea şi România Mare”, împodobită cu cinci floricele în cele trei culori - roşu, galben şi albastru.
Înainte să plece la Alba-Iulia, face trei fotografii.
Consiliul Naţional Român l-a angajat pe fotograful albaiulian Artur Bach pentru a fotografia serbările Unirii, dar în ziua de 1 Decembrie 1918, acesta nu s-a prezentat să-şi onoreze angajamentul. Salvarea, norocul, vine de la tânărul patriot român, fotograful Samoilă Mârza, care împreună cu delegaţia satului Galtiu, duminică dimineaţa pleacă pe jos, la Alba-Iulia, însoţit de bicicleta pe care avea aparatul fotografic, trepiedul şi geanta cu clişee pe sticlă. Au ajuns pe platoul din jurul cetăţii la orele 11.
Comitetul Naţional Român, în jurul orei 12, aduce la cunoştinţa celor peste 100.000 de participanţi, hotărârile Unirii. În acest timp, Samoilă Mârza realizează 7 (şapte) - după alţi autori 6 (şase) - fotografii cu vorbitorii de la tribuna oficială şi scene cu poporul participant la Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia, care consfinţeşte pe vecie Unirea Transilvaniei cu Ţara-mamă, România.
Aniversând 130 de ani de la naşterea lui Samoilă Mârza şi ajunul centenarului Marii Uniri, se cuvine să prezentăm aceste fotografii unicat publicului larg românesc. Privitor la numărul de fotografii 7 sau 6, unii cercetători susţin că fotografiile 3 şi 4, cu episcopii Miron Elie Cristea şi Iuliu Hossu, ar fi una singură, care ulterior a fost retuşată pentru a se vedea crucea şi lănţişorul din mâna înaltului cleric ortodox.
Samoilă Mârza, la începutul anului 1919, întocmeşte un album intitulat „Marea Adunare de la Alba-Iulia în chipuri”, care a fost înmânat sau trimis Maiestăţii Sale Regele Ferdinand, generalului francez Henri Berthelot, primului ministru I.C. Brătianu, preşedintelui Consiliului Dirigent Iuliu Maniu, Episcopului greco-catolic Iuliu Hossu, istoricului Nicolae Iorga, altor personalităţi şi instituţii, fiind bine primit şi apreciat. Albumul a fost inclus şi în documentele prezentate de România la tratativele de pace de la Versailles şi Trianon.
Profesia de fotograf a practicat-o cu pasiune. A fost un om modest şi cu bun simţ. După Marea Unire este întâlnit la toate evenimentele şi serbările naţionale din Transilvania, în viaţa satelor şi oraşelor, unde peste tot a lăsat cel puţin o fotografie spre bucuria românilor. S-a stins din viaţă la 19 decembrie 1967, fiind înmormântat la Alba-Iulia, în cimitirul Maieri.

Ediţia a XXII-a, Hotel „Bradul” Covasna, 23 -24 septembrie 2016

Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei
Centrul European de Studii Covasna-Harghita
Liga Cultural-Creştină „Andrei Şaguna”
Asociaţia „Ştefadina” Bucureşti

cu sprijinul
Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş
Asociaţiei Cultural-Creştine „JustinianTeculescu” Covasna
Asociaţiei de Tineret GRIT Covasna

Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice
Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie, cultură, civilizaţie
Ediţia XXII-a, Hotel „Bradul” Covasna, 23 -24 septembrie 2016

Program

Vineri, 23 septembrie 2016
I. Deschiderea lucrărilor sesiunii
Cuvântul organizatorilor şi al autorităţilor publice locale, Orele 15:00 - 15:30
- Preasfinţitul Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei
- Sebastian Cucu, prefectul judeţului Covasna
- Pr. dr. Sebastian Pârvu, consilier cultural al Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, director Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”
- dr. Ioan Lăcătuşu, director ştiinţific Centrul European de Studii Covasna-Harghita
- prof. Florentina Teacă, consilier judeţean, Asociaţia de Tineret GRIT Covasna

II. Lucrări în plen, Orele 15:30-17:30
Moderatori: Preasfinţitul Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, prof. Vilică Munteanu
1. Dr. Viorica Crişan, Cluj-Napoca, Cercetările arheologice de la Covasna - Cetatea Zânelor
2. Prezentarea filmului despre Fortificaţiile dacilor din estul Transilvaniei, realizat de Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni
3. Cercet. şt. I, dr. Gelu Neamţu, Cluj-Napoca, Câteva documente care atestă o dată mai mult că „primăvara popoarelor”, pentru românii din Transilvania, a fost o mare amăgire
4. Dr. Alexandru Porţeanu, Bucureşti, La Centenarul Primului Război Mondial. Fazele istorice ale luptelor armate pentru întregirea şi reîntregirea Ţării (1916-1919; 1941-1944). O istorie integrată
5. Dr. T.A. Pokivailova, cercetător principal al Institutului de Slavistică al Academiei Ruse de Ştiinţe - Primul Război Mondial şi tezaurul românesc la Moscova
6. Prof. univ. emerit dr. av. Ioan Sabău-Pop şi dr. Olimpiu-Aurelian Sabău-Pop, Târgu-Mureş, Consideraţii privind structura de proprietate din Transilvania şi efectele reformei agrare din anul 1921, în plan juridico-economic
7. Prof. univ. dr. Ioan Ciurea-Weidner, Koln (Germania), Două etnii, un singur teritoriu. Trecut - prezent - viitor în curbura interioară a Carpaţilor Răsăriteni
8. Dr. Valeriu Cavruc, Sfântu-Gheorghe, Priorităţi ale Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni privind cercetarea, conservarea şi valorificarea patrimoniului cultural din estul Transilvaniei
9. Pr. dr. Sebastian Pârvu, Sfântu-Gheorghe, Digitizarea Bibliotecii „Eurocarpatica”, a Centrului European de Studii Covasna-Harghita, cu sprijinul Societăţii Ştefadina

III. Lansări de carte, Orele 18:00-19:30
1. Profesioniştii noştri 11. Istoricul Gelu Neamţu la 75 de ani, Editura Eurocarpatica, Sfântu-Gheorghe, 2016, prezintă dr. Vasile Lechinţan
2. Prof. univ. dr. doc. Constantin Marinescu, Preludiu la aniversarea Centenarului Marii Unirii: 1918 - 2018. Momente cruciale din lupta românilor pentru independenţă şi unitate naţională. Ecouri internaţionale, Editura „Danaster”, Iaşi, 2015, prezintă dr. Catinca Agache
3. Liliana Trofin, Creştinismul la români şi sârbi. Între exclusivism şi sincretism, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2016, prezintă autoarea
4. Zeno Milea, România încotro?, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2016, prezintă autorul
5. Ana Hancu, Vicariatul greco-catolic maghiar al Secuimii (1912-1925), Editura Vatra Veche, Târgu-Mureş, 2016, prezintă autoarea
6. Teologie, pastoraţie, istorie. Omagiu părintelui conferenţiar doctor Dorel Man, la împlinirea vârstei de 60 de ani, coordonatori Pr. lect. univ. dr. Gheorghe Şanta şi dr. Dacian But-Căpuşan, Cluj-Napoca, 2014, prezintă dr. Vasile Lechinţan
7. Dr. Iuliu Crăcană, Dreptul în slujba puterii. Justiţia în regimul comunist din România, prezintă autorul
8. Petre Ţurlea, Români şi evrei în secolul XX - 1938-1944 (vol. II), Editura Semne, Bucureşti, 2015, prezintă autorul
9. Florentina Teacă, Mocanii voineşteni, străjeri ai românismului în Arcul carpatic transilvan, Editura Eurocarpatica, Sfântu-Gheorghe, 2016, prezintă Vasile Stancu
10. Luminiţa Cornea, Romulus Cioflec. Răspântia, ediţie îngrijită şi postfaţă de Luminiţa Cornea, prefaţă de Nicolae Scurtu, prezintă autoarea
11. Maria Stoica, Theatrum in fabula, Editura Eurocarpatica, Sfântu-Gheorghe, 2016, prezintă autoarea
12. Ligia Dalila Ghinea, Aniversare, Editura Eurocarpatica, 2016, prezintă autoarea
13. Doina Elena Moisin, Cum să-mi cunosc copilul. Ghid pentru părinţii şcolarului mic, Editura Eurocarpatica, Sfântu-Gheorghe, 2016, prezintă autoarea
14. George Echim, Neînvinsul, Macroacrostihuri, Editura Eurocarpatica, Sfântu-Gheorghe, 2016, prezintă Ligia Dalila Ghinea
15. George Echim, La cumpăna timpului, Editura Eurocarpatica, Sfântu-Gheorghe, 2016, prezintă autorul
16. Revista Toplitera, Topliţa, prezintă Viorica Lazăr şi Costel Cristian Lazăr
17. Prezentarea standului de cărţi editate de Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, prezintă Daniel Ştirbu

Sâmbătă, 24 septembrie 2016
Orele 9:00-13:30
SECŢIUNEA I
ISTORIE
Sala nr. 1
Moderatori: cercet. şt. Elena Mihu, dr. Costin Scurtu
1. Dr. Dan Ştefan, dr. Magdalena Ştefan, dr. Dan Buzea, Sfântu-Gheorghe, ZBOR (Ziduri, Bastioane, Oraşe, Ruine). Mai aproape de cetăţile dacice din estul Transilvaniei (Proiect cultural cofinanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional)
2. Dr. Florin Bengean, Târgu-Mureş, Sfântul Antim Ivireanul - Mitropolit Martir şi Cărturar - 300 de ani de la martirajul său
3. Dr. Vasile Lechinţan, Cluj-Napoca, Elevi români la Gimnaziul romano-catolic din Târgu-Mureş (1782-1895)
4. Prof. Stavila Mihai, Târgu-Mureş, Petru Maior şi Căpuşul de Câmpie
5. Col. (r) Octavian Neagu, Augustin, judeţul Braşov, Nobila familie a Bucşeştilor
6. Cercet. şt. Elena Mihu, Târgu-Mureş, dr. Gelu Neamţu, Cluj-Napoca, „Purificarea” şi ,,taxa de război” impusă românilor din Târgu-Mureş în vara anului 1849-1850
7. Cercet. şt. Ana Grama, Sibiu, Un preot şi un prefect din neamul făgărăşan Barbat, în slujba românilor din sud-estul Transilvaniei
8. Dr. Milandolina Beatrice Dobozi, Târgu-Mureş, Transfer confesional la Voşlobeni (veacul al XIX-lea) - studiu de caz
9. Dr. Ana Dobreanu, Miercurea-Ciuc, Absenteismul în şcolile confesionale greco-orientale din Treiscaune, în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea - cauze şi măsuri
10. Cristina Lixandru, Carmen Bejgu, Bucureşti, Pregătirea istorică a arhivistului şi rolul acestuia în sprijinirea cercetării ştiinţifice
11. Cercet. Voicu Alexandru, Bucureşti, Activitatea informativă a Vechiului Regat în perioada neutralităţii: Agentul „F” al DPSG
12. Traian Tr. Cepoiu, Ceraşul, judeţul Prahova, Intrarea României în Primul Război Mondial în 1916. Acţiuni militare în zona Carpaţilor de curbură, pe aliniamentele: Predeluş, Bratocea, Tabla Buţii
13. Prof. Corina Bărăgan Sporea, Vama-Buzaului, judeţul Braşov, 100 de ani de la intrarea Armatei Române în Buzăul Ardelean, la începutul Războiului Reîntregirii Naţionale
14. Ing. Ciprian Hugianu, Sfântu-Gheorghe, Luptele desfăşurate în anul 1916 pe Valea Oituzului şi consecinţele lor asupra ostilităţilor din anul 1917
15. Augustin Poenaru, Bucureşti, Corpul Voluntarilor Ardeleni în Războiul de Întregire a Neamului
16. Dr. Anton Coşa, Bacău, Eroi catolici din Moldova în Primul Război Mondial
17. Dr. Adrian Deheleanu, Timişoara, Baronul Carl Gustaf Emil Mannerheim - Jurnal de pe frontul românesc (1916-1917)
18. Dr. Costin Scurtu, Ana Cristina Scurtu, Constanţa, Participarea diviziilor de voluntari sârbi şi cehi la luptele din Dobrogea în Primul Război Mondial
19. Dr. Vasile Lechinţan, Cluj-Napoca, Operaţiuni ale aviaţiei militare române în zona Oituz, Poiana-Sărată, Târgu-Secuiesc şi Miercurea-Ciuc, în Primul Război Mondial
20. Pr. drd. Marius Banciu, Parohia Sărmaş, judeţul Covasna, Mitropolitul Nicolae Colan - luptător pentru Unirea Basarabiei cu România
21. Dr. Ana Hancu, Târgu-Mureş, Biserica şi preoţii români în Primul Război Mondial
22. Prof. Ilie Şandru, Topliţa, Pagini despre Războiul de Întregire a Neamului în romanele mele

SECŢIUNEA II
ISTORIE
Sala nr. 2
Moderatori: prof. univ. dr. Petre Ţurlea, dr. Laurenţiu Szemkovics
1. Alin Aursulesei, Bucureşti, Marea Unire a Principatelor Române. De la dorinţă la realitate
2. Valeriu Tănase, Agapia, judeţul Neamţ, Nicolae Iorga - apostolul Marii Unirii de la 1 Decembrie 1918
3. Pr. drd. Laurenţiu Gabriel Panciu, Miercurea-Ciuc, Aspecte ale societăţii româneşti înainte şi după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 în actualele judeţe Covasna şi Harghita
4. Dr. Luminiţa Cornea, Sfântu-Gheorghe, Refugiul familiei Cioflec din Araci în Siberia, în Primul Război Mondial, descris în jurnalul manuscris al lui Octavian Cioflec
5. Dr. Tiberiu Tănase, Bucureşti, Rolul Biroului de Informaţii al Secţiei Militare din Transilvania în campania pentru apărarea României Mari
6. Dorin Suciu, Târgu-Mureş, Restituiri: Academicianul Camil Mureşan despre Tratatul de la Trianon
7. Dr. Virgil Pană, Târgu-Mureş, Repartiţia proprietăţii funciare din Transilvania înainte şi după Reforma agrară din 1921
8. Prof. univ. dr. Petre Ţurlea, Ploieşti, 1928, Alba-Iulia şi trădarea prinţului Carol (vezi pagina 5)
9. Dr. Alin Spânu, Bucureşti, Sindicatul Fabricii de tutun din Sfântu-Gheorghe în atenţia Poliţiei de Siguranţă (1929-1931)
10. Prof. dr. ing. Victor Doru Iancu, Cluj-Napoca, O propunere în memoria lui Horia Teculescu, cărturar patriot în perioada interbelică, din actualul judeţ Mureş
11. Prof. Vilică Munteanu, Bacău, Învăţătorul Nicolae Vleja din Covasna, elev al Şcolii Normale din Bacău
12. Eugeniu Criste, Arad, O notă informativă a Legiunii de Jandarmi Treiscaune, emisă la data de 13 martie 1940
13. Dr. Laurenţiu Szemkovics, Bucureşti, Patru documente privitoare la activitatea Legiunii de Jandarmi Treiscaune (13, 17 martie 1940)
14. Prof. Vasile Stancu, Sfântu-Gheorghe, Drama preotului ortodox Ioan I. Rafiroiu, din Parohia Târgu-Secuiesc, în perioada Dictatului de la Viena
15. Ing. Gelu Alexandru Tudor, Frankfurt, Germania, Şcoala românească din Miercurea-Ciuc, între retrocedarea Ardealului de Nord şi reforma învăţământului
16. Daniel Nicolae, Bucureşti, Studiu asupra convieţuirii româno-ungare din satele mixte Chinteni, Baciu şi Bonţida din plasa Cluj (1946)
17. Constantin Aitean-Taus, Măieruş, judeţul Braşov, Avocatul Ioan Ardelean din Arini, candidatul PNL la alegerile din 19 noiembrie1946, în Treiscaune
18. Cornel Vlad, Braşov, Consideraţiuni privind reînfiinţarea şi funcţionarea composesoratelor. Aspecte de nelegalitate
19. Dr. Stelian Gomboş, Bucureşti, dr. Ioan Lăcătuşu, Sfântu-Gheorghe, In memoriam: Material comemorativ - omagial dedicat Părintelui conf. univ. dr. Dorel Man, cu prilejul naşterii sale în viaţa cea cerească şi veşnică
20. Dr. Stelian Gomboş, Bucureşti, Pro memoria: Spre pururea aducere aminte - Săvârşirea din această viaţă a Preacuviosului Părinte Arhimandrit şi Stareţ Mihail Goia de la Mănăstirea „Sfântul Ilie” Topliţa - Harghita (1927-2016)

SECŢIUNEA III
ETNOGRAFIE, SOCIOLOGIE ŞI CULTURĂ ROMÂNEASCĂ
Sala nr. 3
Moderatori: conf. univ. dr. Liliana Trofin, dr. Mihai Suciu
1. Dr. Ovidiana Bulumac, Bucureşti, Titlul rezervat
2. Conf. univ. dr. Liliana Trofin, Bucureşti, Toleranţă, identitate şi convieţuire culturală interetnică în spaţiul românesc
3. Lily Rain, Bucureşti, De la un patriarh, la alt patriarh, despre sufletul românesc din Ardeal
4. Dr. Catinca Agache, Iaşi, Instituţii identitare româneşti şi virulenţele deconstructive, din spaţiul virtual şi cel real
5. Dr. Constantin Secară, Bucureşti, Cunoaşterea şi afirmarea valorilor identitare şi tradiţionale româneşti, de la programe punctuale până la elaborarea unui Proiect de ţară
6. Dr. Tiberiu Tudor, Bucureşti, Consideraţii asupra segregării pe criterii etnice a învăţământului din România, după decembrie 1989
7. Dr. Ioan Lăcătuşu, Sfântu-Gheorghe, Priorităţi privind păstrarea şi afirmarea identităţii naţionale a românilor din judeţele Covasna şi Harghita
8. Cătălin Nicolae Lazăr, Lisnău-Vale, judeţul Covasna, Dezvoltarea comunitară. Oportunităţi şi perspective oferite de formele asociative
9. Prof. Mihai Trifoi, Bicsad, Interlingvistica şi educaţia interculturală în contextul evoluţiei noilor tehnologii de comunicare
10. Prof. ing. Maria Peligrad, Marian Bobei, Sfântu-Gheorghe, Un proiect necesar: înfiinţarea Asociaţiei meşteşugarilor, meseriaşilor şi artizanilor români din judeţul Covasna
11. Dr. Mihai Târnoveanu, Braşov, Proiecte de solidaritate naţională cu românii din judeţele Covasna şi Harghita
12. Gheorghe Bejan, Bacău, Proiecte prioritare ale Asociaţiei Romano-Catolicilor din Moldova „Dumitru Mărtinaş”
13. Cosmin Iosub, Sfântu-Gheorghe, Unirea TV - Proiect informaţional unionist
14. Dr. Costel Cristian Lazăr, Noua tematică a expoziţiei de bază a Muzeului Etnografic Topliţa
15. Dr. Mihai Suciu, Târgu-Mureş, Porecla - suport al sistemului de denominaţie din Voşlobeni
16. Prof. Florentina Teacă, Covasna, Mocanii din Voineşti-Covasna, chezaşi ai românismului în sud-estul Transilvaniei
17. Dr. Dorel Marc, Târgu-Mureş, Noi abordări privind problematica: chiaburimea şi lumea rurală din arcul intracarpatic. Consecinţe asupra micii industrii ţărăneşti
18. Prof. Ligia Dalila Ghinea, Sfântu-Gheorghe, Evenimente dramatice din istoria Transilvaniei, reflectate în poezia lui Daniel Drăgan
19. Dumitru Hurubă, Simeria, Mihai Sin, unul dintre marii scriitori români ai sfârşitului de secol XX
20. Pr. dr. Sebastian Pârvu, dr. Ioan Lăcătuşu, In honorem. Academicianul Horia Colan, la 90 de ani
21. Erich Mihail Broanăr, Noi lucrări monografice apărute la Editura Eurocarpatica: Iarăş, Mărcuş, Poiana Sărată
22. Prof. Maria Stoica, Sfântu-Gheorghe, Teatru şcolar, modalitate de învăţare nonformală
23. Prof. Izzet Baubec,Târgu-Secuiesc, Anchetă sociologică privind lectura unor elevi din Târgu-Secuiesc, în general, şi poezia religioasă, în special
24. George Echim, Braşov, Revista „Claviaturi” şi rolul ei în promovarea creaţiei poetice
25. Prof. dr. Nicolae Bucur, Miercurea-Ciuc, Tabăra internaţională de artă plastică FreeCamp, perseverenţă şi deschidere, Ediţia a VII-a, 22-31 august 2011

Orele 13:30-14:00
Închiderea lucrărilor sesiunii. Prezentarea concluziilor.

Înainte de a vorbi despre revizionismul sau neorevizionismul ungar (care, între noi fie vorba, este tot cel vechi!), ar trebui să ştim ceva, mai întâi, despre „rădăcinile” din care s-a născut, fiindcă el nu a apărut deloc întâmplător la această naţie şi se manifestă atât de virulent la toate generaţiile de unguri. Cred că aceste „rădăcini” se datorează structurii psihice a ungurilor, specifice unei naţiuni venite de aiurea în Europa, ţintind să domine, cu orice preţ, teritorii şi popoare pe care le-au supus prin forţa armelor. „O naţiune mică, dar fantastică în aspiraţiuni, cuprinsă de o febrilă epidemie spirituală”, cum a caracterizat-o Eminescu.
Nu întâmplător deci, chiar de la apariţia lor în Europa, ungurii s-au dovedit a fi un permanent factor destabilizator, dominaţi mereu de convingerea falsă că ei trebuie să stăpânească alte popoare. Această convingere a emanat de la o altă fantasmagorie, pe care doar „o naţiune mică, cuprinsă de o febrilă epidemie spirituală” şi-o putea închipui, anume că protopărinţii omenirii, „Adam şi Eva, au fost unguri, iar Dumnezeu vorbea cu ei în limba maghiară, când erau în rai”! Cel ce a afirmat o astfel de absurditate nu a fost un novice, ci chiar un istoric ungur! Cu alte cuvinte, ungurii se consideră un fel de „popor ales”, născut în Grădina Edenului! Iar misiunea lor „sfântă” aici, pe pământ, este aceea de a fi stăpâni peste alţii. Iar aceşti „alţii” trebuie să devină musai unguri, ori să dispară.
Dintr-o asemenea ideologie primitivă nu se puteau naşte decât monstruozităţi primitive, precum, de exemplu, cele cuprinse în capitolul „Mărturisirea leventului”, din „Nincs Kegyelem” (Nu există iertare) a lui Ducso Csaba: „… voi suprima pe fiecare valah şi atunci nu va mai fi în Ardeal decât o singură naţionalitate, cea maghiară, naţiunea sângelui meu!”. Aplicarea în practică a unor astfel de „mărturisiri” a făcut ca „mândrul pământ al Transilvaniei să se transforme într-o amarnică Golgotă, unde se petrec cele mai groaznice evenimente. Oamenii sunt închişi cu sutele, cu miile, sunt bătuţi, sunt torturaţi în mod cumplit. Asasinatele şi execuţiile se ţin lanţ, şi toate acestea doar pentru că unica vină a nenorocitelor de victime este aceea de a se fi născut român (…). Până aici se aude hohotul disperării a multor sute de mii de oameni, ajunşi sub stăpânire străină pe pământul Golgotei din Transilvania, unde vântul suflă leşurile celor spânzuraţi, unde cadavrele martirilor asasinaţi cu o sălbatică cruzime vestesc că instinctul bestial s-a eliberat şi barbarismul - răzbunarea joacă dansul sălbatec al morţii”(Ferenczy Gyorgy, jurnalist).
Revenind la convingerea lor falsă de a stăpâni, ungurii nu au făcut altceva decât să promoveze permanent o politică externă bazată pe expansiuni teritoriale, pe cotropirea şi asimilarea tuturor popoarelor cu care au venit în contact. Apoi au făcut totul pentru a menţine, cu orice preţ, privilegiile impuse cu forţa. Acestei politici i-au căzut victime popoare precum: sârbii, croaţii, slovenii, cehii, slovacii, polonezii şi teritoriile acestora. Între ele şi Transilvania românească. Aceasta, chiar cucerită fiind prin forţa armelor, nu a fost niciodată transformată într-o ţară ungurească. Regii unguri au trebuit să accepte o organizare politico-administrativă separată de cea a Ungariei, „menţinându-se vechile jupănii geto-dacice, pe care ungurii le-au rebotezat în limba lor” (Ion Nestor).
Situaţia românilor transilvăneni s-a înrăutăţit brusc începând din 1438, odată cu constituirea acelei monstruoase coaliţii „Unio Trium Naţionum”, dintre nobilii unguri, saşi şi secui, devenită o adevărată instituţie discriminatorie, de persecutare socială şi politică a românilor din Transilvania, deveniţi „toleraţi” pe propriul lor pământ strămoşesc. Astfel, persecuţiile îndreptate împotriva românilor au devenit o tristă realitate tocmai prin acele „drăceşti născociri”, cu scopul de a-i desfiinţa.
Loviţi crunt atât în fiinţa lor naţională, cât şi în credinţa străbună, românii transilvăneni au rezistat tuturor nedreptăţilor la care au fost supuşi, pentru că nicio frontieră artificială, marcată prin silnice borne de hotar, nicio supraveghere menţinută prin săbiile duşmane nu au reuşit să-i rupă de firul moral ce-i lega de fraţii lor de peste munţi, nu au putut să-i depărteze de credinţa că sunt parte a unui singur popor, unit de veacuri printr-un singur cuget şi o singură simţire.
Primul Război Mondial, izbucnit ca urmare a unei profunde crize care a marcat Europa începutului de secol 20, a condus, în final, la dispariţia de pe harta politică europeană a monarhiei austro-ungare. O construcţie statală multietnică, artificială, a cărei dispariţie a constituit un factor generator de progres social, prin apariţia, pe mormântul acestui colos cu picioare de lut, a noilor state naţionale, aşezate pe temelii solide. Prin voinţa unanimă a românilor transilvăneni, exprimată la Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia, din 1 Decembrie 1918, Transilvania s-a unit cu Patria-mamă, România.
A fost un proces legic la care Poporul Român, în totalitatea sa, a avut o contribuţie esenţială. Intrarea României în război alături de Antanta a fost impusă de o nedreptate strigătoare la cer: asuprirea socială şi naţională, de către un mic număr de feudali unguri, a peste trei milioane de români ardeleni. „Noi, poporul românesc - scria Octavian Goga - suntem chemaţi să aruncăm cel dintâi bulgăre de pământ pe acest sicriu vinovat (al Austro-Ungariei - n.n.). Fiindcă avem un război mai mare al suferinţelor şi ne înfăţişăm la această îngropare cu cea mai mare ură şi cea mai mare durere în suflet… Poporul Român din Transilvania a slujit cu aur, a slujit cu sânge o ingratitudine milenară”.
Dezintegrarea monarhiei austro-ungare a condus, desigur, şi la sfârşitul dominaţiei Ungariei asupra popoarelor supuse, fără voia lor, între graniţele regatului maghiar, denumit „stat naţional”! Fiindcă şi Ungaria, la rândul ei, „nu a fost decât un conglomerat artificial de neamuri diferite şi, în unele cazuri, ostile”. Procesul de descompunere al Ungariei, ca şi cel al Imperiului Habsburgic, a început înainte de debutul lucrărilor Conferinţei de Pace de la Paris, prin voinţa popoarelor. Acest proces nu a putut fi acceptat cu niciun preţ de grofii şi baronii unguri. Ei s-au opus cu toate puterile şi prin toate mijloacele pierderii privilegiilor, motiv pentru care au pus la cale cele mai oribile crime şi pogromuri asupra românilor, sârbilor, croaţilor, slovenilor, slovacilor şi polonezilor.
De aceea, imediat după semnarea Tratatului de Pace cu Ungaria, la Trianon, în 4 iunie 1920, s-a pus în mişcare angrenajul uriaş al reacţiunii ungureşti, prin „martirajul revanşard”, pentru anularea „nedreptăţii istorice” făcută Ungariei. Întreaga aristocraţie ungară şi-a exprimat voinţa de a lupta „până la ultima suflare” pentru ca prevederile tratatului să nu devină niciodată o realitate. Deviza lansată de Parlamentul din Budapesta: „Nem, nem, soha!” (Nu, nu, niciodată!) a devenit deviza simbolică a revizionismului unguresc, un fel de catehism revizionist. Era astfel spulberată dorinţa exprimată la Conferinţa de Pace de la Paris, anume că „Ungaria viitoare va fi în Europa un element de stabilitate şi pace”.
Nici nu putea fi vorba de stabilitate şi pace din moment ce revizioniştii unguri au început o aprigă campanie pentru reînvierea Ungariei milenare: „Pretindem hotarele noastre milenare, pretindem munţii ce au înconjurat patria ungară! Vom muri dacă va trebui, dar nu vom avea linişte până când nu vom recâştiga ţara”! Aristocraţia ungară, generaţiile de politicieni ce s-au perindat pe la Budapesta, din 1920 şi până astăzi, au reuşit, cu dibăcie, să infiltreze în sufletul poporului ungar ideea că Ungaria nu poate exista fără redobândirea vechilor hotare, instigând astfel la ură împotriva popoarelor vecine, care le-au furat ţara. Aceasta nu a încetat nicio clipă din 1920 şi până în prezent.
Însă acum, când s-au organizat manifestări prilejuite de împlinirea unui secol de la intrarea României în Primul Război Mondial, care a fost războiul nostru pentru întregirea neamului, revizionismul unguresc s-a lansat într-o amplă campanie pentru revizuirea Tratatului de la Trianon, în care sunt antrenate toate societăţile aşa-zise „culturale”, partidele politice mai mult sau mai puţin extremiste, din Ungaria, dar şi din România, organizaţiile extremiste, de esenţă paramilitară, unele „interzise” la Budapesta, dar cu largă libertate de acţiune în România, „pentru ca ceasul reînvierii Ungariei să ne afle înmulţiţi şi întăriţi”!
Aplicând cu tenacitate şi perseverenţă politica paşilor mărunţi; folosindu-se cu iscusinţă de toate drepturile şi privilegiile acordate de toate guvernele ce s-au perindat la conducerea României după decembrie 1989; plasându-şi oamenii în cele mai înalte funcţii politice, economice şi administrative, extremismul şi revizionismul unguresc din România s-a transformat într-o adevărată ,,coloană a cincea”, care lucrează, încet şi cu grijă, dar şi cu destul spor la dezmembrarea teritorială a Ţării. Ei sunt convinşi că „fraţii noştri din Ungaria şi amicii noştri din străinătate subminează statul român - aceia pe dinafară, iar noi pe dinăuntru”. Fiindcă „o înţelegere paşnică cu tâlharii - adică cu românii! - este esclusă. Trebuie să vindecăm rana Trianonului prin unirea celor 15 milioane de unguri şi să eliberăm pământul secular al maghiarimii”!
Acesta a fost şi a rămas visul dintotdeauna al revizionismului ungar: „dreptul indiscutabil de a-şi recăpăta patria jefuită”. Iar din această „patrie jefuită” face parte, în primul rând, Transilvania. Într-o astfel de situaţie, nu-mi rămâne altceva decât să mă rog: Doamne, ocroteşte-i pe români! Nu faţă de duşmanii ştiuţi, ci de cei neştiuţi. Nu faţă de revizioniştii şi extremiştii unguri, răi şi ticăloşi - cum bine ştim cu toţii! -, ci împotriva miopiei şi prostiei politice de care dau dovadă cei ce au guvernat şi guvernează România. Nu e vorba de greşeli, ce se mai pot îndrepta, ci de prostia în care se persistă. Blestemata sete de putere a politrucilor de după 1989 i-a orbit pe toţi, încât au fost şi sunt incapabil să priceapă jocul perfid al revizionismului unguresc, al cărui slogan a rămas acelaşi: „România este un stat artificial, creat de Trianon, stăpânind teritorii ungureşti ocupate”.

În ziua de 13 septembrie 2016, domnul Hans Klemm, ambasadorul Statelor Unite ale Americii în România s-a deplasat în judeţele Covasna şi Harghita cu scopul de a susţine clar acţiunile Ungariei, UDMR şi ale altor organizaţii ilegale, şovine şi extremiste ungureşti vizând dezmembrarea teritorială a Ţării noastre şi anexarea Ardealului la Ungaria.
Pe lângă promisiunile de sprijinire a acţiunilor separatiste întreprinse de UDMR în Ţară şi în străinătate, ambasadorul Hans Klemm s-a fotografiat cu liderii locali ai acestei organizaţii extremiste şi antiromâneşti, având în faţa lor steagul unguresc al Ardealului, steagul aşa-zisului „ţinut secuiesc”. Ambasadorul SUA a ţinut cu mâna de acest steag şi a creat un precedent foarte periculos în România! Dacă nu va fi sancţionat acest gest premeditat al ambasadorului SUA, el va fi urmat de alţi ambasadori iresponsabili şi avocaţi ai Ungariei.
Prin acţiunile şi gestul său, ambasadorul SUA a confirmat că s-a trecut, din 11 septembrie 2016, la aplicarea SUPER-MEMORANDUMULUI semnat la Strasbourg, la sfârşitul lunii iunie 2014, care are ca principale obiective: lichidarea Bisericii Ortodoxe; a statelor şi armatelor naţionale; controlul total şi exterminarea multor milioane de cetăţeni din Uniunea Europeană, în perioada 2016-2020. Prevederile acestui program apocaliptic pentru trecerea efectivă la Globalizare şi la Noua Religie Planetară, în următorii patru ani, sunt ţinute la secret pentru Poporul Român de către Preşedintele, Guvernul şi Parlamentul României.
Pentru faptele sale împotriva Poporului Român şi integrităţii teritoriale a României, pentru sfidarea Constituţiei şi pentru girul dat steagului ilegal unguresc al Ardealului este obligatorie declararea ambasadorului Hans Klemm ca persona non-grata şi să fie expulzat din Ţara noastră. În cazul în care preşedintele Klaus Werner Iohannis şi Guvernul Cioloş nu respectă jurământul depus în Parlament şi prevederile legale, dacă vor sfida Poporul Român şi Constituţia României şi nu-l vor sancţiona exemplar pe ambasadorul Hans Klemm, înseamnă că ei încalcă grav Legea fundamentală a Ţării şi susţin acţiunile separatiste ale Ungariei şi UDMR.
Preşedintele SUA, Barack Obama, are şansa să-l recheme imediat de la post din România pe trimisul său, ambasadorul Hans Klemm, care a confirmat că este un antiromân, un duşman al Poporului Român şi al Drapelului Tricolor Românesc, cel mai vechi din lume, moştenit de la strămoşii Geto-Daci.

Asociaţia „Ţara Iancului - Iubirea Mea” din municipiul Deva, judeţul Hunedoara, a participat la Serbările Naţionale de la Ţebea, şi în acest an, împreună cu reprezentanţii din Clubul său de elevi-voluntari „Crăişorii”, care au venit, ca şi alţi mii de oameni din toate colţurile Ţării, să omagieze pe Avram Iancu, pe tribunii, ostaşii săi şi lupta lor dreaptă pentru libertate, drepturi şi dreptate.
Micuţii elevi-crăişori s-au trezit „cu noaptea în cap”, în locuinţele lor de pe văile Crişului Alb şi Arieşului, pentru a fi îmbrăcaţi, în straiele moţeşti, ca într-un ritual, de către părinţii lor, urmaşi demni ai Crăişorului şi tribunilor săi, spre a participa la Serbările Naţionale de la Ţebea, desfăşurate duminică, 11 septembrie 2016. Alături de conducerea Asociaţiei noastre, au fost însoţiţi de îndrumătorii prof. Corina Tulea, prof. Nicoleta Brînda şi prof. Teodor Păiuşan (formaţia „Ioan Buteanu” din comuna Gurahonţ, judeţul Arad); prof. Aurica Mucea şi prof. Alexandra Elena Stan (formaţia „Cloşca - 1784” din comuna Gîrda de Sus, judeţul Alba); prof. Viorica Potinteu şi prof. Violeta Georgeta Parca (formaţia „Căpitan Ursu - 1784” din comuna Vadu-Moţilor, judeţul Alba). În aşteptarea momentului depunerii coroanelor de flori, „crăişorii” veniţi mai devreme au intrat împreună cu îndrumătorii lor în Biserica cu Tricolor din Pantheonul Naţional Ţebea (120 de ani de la sfinţire, în 1896), unde se oficia Sfânta Liturghie; printre aceştia, şi profesoara Corina Tulea, de la Liceul „Ioan Buteanu” din Gurahonţ, care i-a încântat pe cei prezenţi în sfântul locaş, cu vocea-i minunată, cu câteva pricesne deosebite. Până la depunerea coroanelor, conform programului, ceremonialul public s-a desfăşurat printr-o slujbă religioasă de pomenire oficiată în faţa mormântului lui Avram Iancu de către soborul de preoţi condus de Preasfinţitul Părinte Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei. Apoi au urmat scurte alocuţiuni de evocare istorică şi mesaje din partea autorităţilor şi, desigur, defilarea Gărzii de Onoare.
În timpul ceremonialului împărtăşeam câteva gânduri, impresii şi reflecţii cu unii colaboratori şi participanţi în legătură cu evenimentele de pe vremea lui Avram Iancu şi cele din zilele noastre:
- Avram Iancu se stingea din viaţă la 48 de ani, la 10 septembrie 1872, acum 144 de ani. Avea să devină icoană şi simbol al luptei pentru libertate, drepturi şi dreptate în sufletele şi casele moţilor şi a tuturor prietenilor lor. Atunci şi-acum! Tânăr fiind, la numai 24 de ani, condusese Războiul de autoapărare al românilor din Transilvania contra acelora care - din revoluţionari, la 15 martie 1848, în Ungaria, neglijând doleanţele românilor exprimate în cele trei mari Adunări Naţionale de la Blaj - aveau să se transforme în invadatori şi cotropitori tirani ai Principatului autonom transilvan, distrugând peste 200 de sate şi omorând peste 40.000 de români, de la prunc în pântecele mamei până la străbunic.
- La înmormântarea de acum 144 de ani, din 13 septembrie 1872, au participat mii de oameni într-un cortegiu funerar al cărui început era la Ţebea şi se termina, după doi kilometri, la Baia de Criş, capitala de atunci a judeţului (comitatului) Zarand, atestată documentar în anul 1390, pe vremea când Bucureştii nici nu existau în documente, judeţ care ar fi corect să se reînfiinţeze. În fruntea cortegiului erau 36 de preoţi ortodocşi şi greco-catolici, nefinanţaţi de vreun guvern. Acum, la Ţebea, erau mai puţini, mult mai puţini preoţi şi niciunul care să-şi fi periclitat averea, serviciul şi viaţa, precum atunci, în 1848-1849, tribunii Simion Groza, Simion Balint şi atâţia alţii pentru binele românilor moţi. Nu, preoţii noştri de azi sunt neutri - nu-i găsim în fruntea maselor ca la 1848-1849 sau în 1918, nici în Camera Deputaţilor sau în Senat, nici în Guvern sau în conducerea Ţării, precum erau odinioară Andrei Şaguna, Miron Cristea, Roman Ciorogaru şi atâţia alţii proveniţi din popor pentru popor. (Au avut grijă şi politicienii ca în Constituţia actuală să nu le mai ofere în Parlament un loc de drept, precum se întâmpla până acum şapte decenii.) Sunt neutri, deşi ne aflăm în plin război - uneori ascuns, alteori pe faţă - contra românilor şi Bisericii Ortodoxe deopotrivă. Sunt valabile oare şi în acest caz vorbele marelui Titulescu, rostite la 3 mai 1915, într-un alt moment crucial al României şi Naţiunii: „Neutralitatea a devenit azi pânza de păianjen, pe care cel mai inocent zefir o poate rupe în bucăţi…! Neutralitatea şi-a avut rostul, dar şi-a trăit traiul.”?
- Au fost şi anul acesta la Ţebea mulţi politicieni, şi de la nivel local şi de la nivel central, de la majoritatea partidelor politice. Aceiaşi politicieni care la guvernare sau în opoziţie nu au reuşit nici să repună în funcţie linia ferată Deva - Brad sau măcar să oprească distrugerea ei; nici să pornească mineritul pe scară mare şi mică (vezi D. 48/1980); nici să recunoască existenţa grupurilor etnice româneşti (moţi, pădureni, momârlani, oşeni, maramureşeni etc.), motiv pentru care în Camera Deputaţilor nu există reprezentate decât 18 grupuri etnice neromâneşti şi, desigur, niciunul românesc. Cum să prospere aceste grupuri etnice fără o recunoaştere şi susţinere? Unde este demnitatea lor recunoscută, inclusiv a moţilor? Pe de altă parte, definiţia de „minoritate naţională” nu este definitivată, generând şi azi mari confuzii şi nedreptăţi. Nu au reuşit să întreprindă nimic politicienii şi conducătorii noştri nici pentru repararea mormântului lui Avram Iancu şi a gardului de piatră de la Pantheon; nu a reuşit să se ocupe nimeni, absolut nimeni, de Eroii Neamului Daco-Românesc Multimilenar, Oficiul Naţional „Cultul Eroilor”(ONCE) ocupându-se prin statutul său doar de eroii de după 1 Decembrie 1918 şi nicidecum de cei dinainte, cum ar fi atâţia: Sofronie, Horea, Cloşca, Crişan, Avram Iancu, Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu ş.a.. Nimeni nu mai vorbeşte de construirea unui Mausoleu la Ţebea şi de un monument al lui Avram Iancu la Deva, acolo unde, în august 1849, Avram Iancu, însoţit de câţiva prefecţi, a participat la capitularea a 8.000 de unguri invadatori împreună cu 350 de ofiţeri, 12 steaguri şi 42 de tunuri. Politicienii, în toţi aceşti ani, au uitat ca în Legile de restituire a proprietăţilor să fie cuprinsă şi restituirea minelor şi instalaţiilor (şteampurile) moţilor, naţionalizate (furate) la 11 iunie 1948. Au uitat legiuitorii să stipuleze prin legi şi cele două porunci plebiscitare, votate de popor încă la 1848 şi 1918, privind împroprietărirea cu pământ („i se va face posibil ţăranului să-şi creeze o proprietate (arător, păşune, pădure) cel puţin atât cât o să poată munci el şi familia sa”) şi respectiv, acces proporţional la putere („fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea Ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc”).
Când oare se va mai auzi în Parlamentul României o voce ca a Episcopului Ortodox de Oradea, patriotul Roman Ciorogaru, şi când se va aplica ceea ce atunci, în 1924, acesta afirma răspicat: „Ideea naţională trebuie să străbată ca o suflare Dumnezeiască toate instituţiile noastre”? Când se va împlini ceea ce IPS Mitropolitul Primat Dr. Elie Miron Cristea, ulterior primul Patriarh al României, apoi regent şi prim-ministru, rostea la Ţebea, acum 92 de ani: „Dintre toate ţinuturile şi dintre «toţi codrii verzi de brad şi câmpurile de mătase ale pitorescului Ardeal», Munţii Apuseni merită în cea mai largă măsură întreaga luare aminte a Poporului Român şi a cercurilor lui conducătoare”.

Prefectul atacă / Împotriva drapelului secuiesc

Prefectul Sebastian Cucu se judecă în legătură cu drapelul secuiesc donat Consiliului Judeţean Covasna. Cel care a făcut donaţia, Kulcsar Terza Jozsef, a primit ieri, prin poştă, citaţia de la Tribunalul Judeţean Covasna. Kulcsar ne-a declarat că prefectul judeţului Covasna a cerut în contencios administrativ anularea contractului de donaţie şi a hotărârii de consiliu prin care a fost acceptată donaţia. Prefectul cere, de asemenea, ca preşedintele consiliului judeţean să fie obligat să îndepărteze drapelul din sala de consiliu. Prefectul a intentat procesul personal împotriva lui Kulcsar Terza Jozsef. În luna aprilie, Sebastian Cucu a somat autoguvernarea judeţeană să-şi retragă hotărârea privind acceptarea donaţiei. În opinia sa, arborarea drapelului aşa-numitului Pământ Secuiesc este ilegală. Expresia de Pământ Secuiesc apare de şapte ori în scrisoare, de fiecare dată cu litere mici, în ghilimele şi însoţită de sintagma aşa-numitul. Potrivit prefectului, drapelul în cauză a fost adoptat de Consiliul Judeţean Harghita ca drapel propriu al judeţului şi, ca atare, acesta nu poate fi drapelul Pământului Secuiesc. Într-o explicaţie ulterioară, mai menţionează că drapelul judeţului Harghita nu este unul oficial, deoarece prefectul de acolo a atacat hotărârea. În măsura în care nu ar fi vorba despre drapelul judeţului Harghita, ci despre drapelul Pământului Secuiesc, arborarea acestuia în sala de şedinţe contravine legii care reglementează simbolurile naţionale ale României - argumentează prefectul. În afara drapelului UE şi al României, este interzisă arborarea altor simboluri - mai adaugă prefectul. Este adevărat că membrii comunităţii naţionale minoritare îşi pot arbora propriile drapele, însă doar pe perioada anumitor manifestări, nicidecum cu caracter permanent - continuă Cucu.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.822, 15.06.2016
Semnează: Szekeres Attila

Politica românească bizantină anulează nu numai trecutul / Istoria noastră în banca acuzaţilor

O metodă eficientă a dezangvinizării unei naţiuni sau a unui grup etnic este strădania privării lor de amintiri şi de identitate. Un astfel de exemplu este aşa-numitul proces al drapelului secuiesc în România şi la Strasbourg, la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Oricât de ciudat ar părea, administraţia publică orădeană a fost în stare să intenteze proces împotriva unuia dintre simbolurile istoriei transilvane, mai exact a drapelului istoric al Pământului Secuiesc. Deşi falsificarea istoriei a devenit, după Trianon, o practică în ţările înconjurătoare, o astfel de procedură nu a mai avut loc nicăieri până acum. În 18 iunie 2014, europarlamentarul Tokes Laszlo s-a încumetat să arboreze pe balconul biroului său din Oradea drapelul secuilor. Acel simbol pe care îl folosesc, alături de cele proprii, şi Parlamentul ungar, şi multe dintre aşezările noastre. Instanţa română a considerat că acest simbol al secuimii este atât de periculos încât a declanşat un proces care a trenat doi ani, după care l-a pedepsit pe autor, Tokes Laszlo, printr-o sentinţă definitivă. Procedura a fost iniţiată nu de dictatura ceauşistă, ci de un stat membru UE, apărător fervent al drepturilor românilor din Moldova. Castelul Dracula din Bran este într-o stare extraordinară. A fost reabilitat, însă statul român nu vrea să-l cumpere, deşi constituie o atracţie turistică însemnată. Politica românească bizantină anulează nu numai istoria, ci şi simplul interes material şi propăşirea maghiarilor-secui, adică a contribuabililor din România. Nu se ştie dacă demararea procesului drapelului este motivată de teamă sau de invidie. În orice caz, faptul că procesul aşteaptă o sentinţă la Strasbourg spune câte ceva şi despre starea UE. O instanţă internaţională trebuie să se pronunţe în cazul unui simbol istoric, care deranjează privirea administraţiei publice româneşti.
Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 114, 15.06.2016
Semnează: Wodianer-Nemessuri Zoltan

Cui îi dăunează prefectul?

Pe prefect îl trec fiorii dacă are de-a face cu vreo hotărâre maghiară şi capătă o stare anxioasă dacă pe masa lui ajung decizii legate de drapelul secuiesc, de Pământul Secuiesc. Porneşte de îndată la atac şi ar anula, ar mătura de pe masă orice are menirea de a legitima ideea că noi suntem acasă pe aceste meleaguri. Este indubitabil că aceasta este principala sa preocupare. Sub masca respectării legii, atât el cât şi colegii săi îşi petrec o bună parte din program lucrând la dispariţia inscripţiilor maghiare şi a drapelelor secuieşti. Dacă ar fi posibil, ar exila până şi cuvântul maghiar. Prefectul judeţului Covasna nici nu prea este interesat de alte lucruri. La conferinţele de presă organizate cu chiu, cu vai reiese că nu dispune nici măcar de date superficiale despre probleme importante. Nu ştie care este situaţia retrocedării pământurilor, care este dimensiunea pagubelor provocate de animalele sălbatice. A enumerat câte fraude electorale au avut loc în timpul alegerilor, dar nu a putut oferi amănunte de fond. Strigă în gura mare că din cauza unei epidemii de scarlatină va fi închisă o grădiniţă, pentru ca mai apoi să reiasă că abia există câţiva copii bolnavi. Nu este preocupat de problemele cotidiene. El are o sarcină mai mare: să obstrucţioneze, de exemplu, finalizarea noii pieţe a oraşului Sfântu-Gheorghe, amenajarea colinei sub formă de balaur, chiar şi cu preţul ridicolului. Dacă nu este destul de eficientă alarmarea cu serviciile secrete şi cu ministerul apărării, intentează proces pentru accesul cu autoturismele. El are acest drept, i se cuvine acest lucru… Nu este uşor să supraveghezi vigilent ca nu cumva pe undeva să apară un drapel secuiesc, inscripţia Kozseghaza. Trebuie urmărită orice hotărâre adoptată, cine ştie ce au ascuns consilierii autoguvernamentali care dau dovadă de exces de zel. Fiecare hârtie reprezintă un pericol şi, ca atare, trebuie să apere România şi unitatea acesteia. Sebastian Cucu, care în calitate de jurist al instituţiei, a fost perfecţionat ani de-a rândul pentru această sarcină, a făcut faţă eroic. Investind timp şi energie, luptă împotriva aşa-numitului Pământ Secuiesc, luptă cu locuitorii acestuia, cu aleşii, însă nici nu îi trece prin cap să-i ceară explicaţii şefului de la protecţia consumatorului, cunoscut pentru abuzurile sale. El este unul dintre cei mai zeloşi colegi în marea luptă. Întrebarea este ce sens au toate acestea? Ce pericol reprezintă câteva drapele şi inscripţii maghiare şi cui îi dăunează intonarea imnului ungar sau a celui secuiesc? România va fi mai puţin importantă? Puterea guvernului va scădea? De-a lungul istoriei s-a adeverit în nenumărate rânduri că încălcarea sistematică a drepturilor nu face altceva decât să amplifice opoziţia. Clovnii care promovează naţionalismul dospit ne pot provoca o stare generală proastă, însă le fac rău în primul rând patriei şi naţiunii lor.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.823, 16.06.2016
Semnează: Farkas Reka

Kincses Elod la Bruxelles: Nu se poate renunţa la autonomia Transilvaniei

Nu se poate renunţa la autonomia Transilvaniei, deoarece, dacă nu va fi autonomie, maghiarimea împinsă în situaţie minoritară nu va putea dăinui pe termen lung - a declarat avocatul Kincses Elod, cu ocazia prezentării celei de-a doua ediţii în limba engleză a volumului său intitulat Martie cel negru de la Târgu-Mureş, care a avut loc marţi, la Institutul Balassi de la Bruxelles. Potrivit autorului, autonomia înseamnă: pe lângă respectarea hotarelor ţării, faptul că o anumită minoritate va obţine, în cadrul hotarelor, dreptul să dăinuiască şi să se simte bine pe propriul pământ natal. Maghiarimea din Transilvania aplică, în momentul de faţă, o autoapărare justă, care trebuie recunoscută şi susţinută - a adăugat avocatul. Kincses Elod a precizat: în condiţiile crizei imigranţilor, factorii decizionali occidentali cu greu pot fi determinaţi să înţeleagă că există minorităţi naţionale deasupra cărora hotarele au fost strămutate. Situaţia acestor comunităţi naţionale ar trebui analizată şi interesele lor ar trebui validate într-un alt mod - a opinat avocatul. Referitor la situaţia maghiarimii din România, Kincses a menţionat: marea problemă este indiferenţa ce persistă în rândul maghiarimii din cauza insuccesului reprezentării intereselor. Această indiferenţă ar trebui eliminată ca să reuşim să luptăm cu succes pentru autonomie, pentru dăinuirea şi drepturile noastre - a subliniat Kincses Elod. Acesta a precizat: în ultimii doi ani, situaţia minorităţii maghiare s-a înrăutăţit în mod clar. Comunitatea etnică ce numără un milion şi jumătate de membri, respectiv cauza acesteia nu pot fi măturate sub preş nici dacă Bruxelles-ul nu este dispus să se ocupe de drepturile minorităţilor naţionale indigene - a adăugat Kincses. În cadrul discuţiilor care au însoţit prezentarea de carte, Boris Kalnoky, corespondentul de la Budapesta al publicaţiei conservatoare Die Welt din Germania, a precizat: opinia publică germană nu cunoaşte problema minorităţii maghiare şi nici cauza aspiraţiei la autonomie. În cazul ţărilor europene occidentale există pericolul că, dacă maghiarii adoptă poziţie pentru susţinerea propriilor drepturi, aspiraţiile lor sunt acuzate imediat de naţionalism - a adăugat jurnalistul. În opinia sa, maghiarii ar trebui să se solidarizeze cu minoritatea germană din Transilvania ca să-şi poate valida mai bine interesele, iar în loc de autocompătimire, să atragă atenţia la nivel internaţional - prin acţiuni spectaculoase - asupra lor şi a propriilor lor aspiraţii.

Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.829, 23.06.2016;

Legea privind drapelul creează conflict
Şedinţa ordinară a Comisiei de Monitorizare a Congresului Puterilor Locale şi Regionale al Consiliului Europei va avea loc în 28 iunie, pe ordinea de zi a acesteia fiind fixată şi petiţia formulată de patru primari de pe Pământul Secuiesc cu privire la cazul drapelului secuiesc - a atras atenţia Izsak Balazs, preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc (CNS), într-o scrisoare deschisă adresată lui Kelemen Hunor. Se pare că la şedinţă, punctul de vedere al maghiarilor nu va fi reprezentat de nimeni, deoarece părerile privind reglementarea incriminată sunt împărţite. Izsak accentuează faptul că cei patru primari solicită verificări în baza punctului de vedere al CNS, cu privire la recent adoptata lege privind drapelele. Primarii apreciază că legea privind drapelele, adoptată de Camera Deputaţilor, este inacceptabilă pentru comunitatea secuiască deoarece este una restrictivă. Klarik Laszlo a declarat ieri că nu va participa la şedinţa Comisiei de Monitorizare, care va avea loc săptămâna viitoare, deoarece nu a fost invitat, iar în lipsa unei invitaţii nu poate lua cuvântul şi nu îşi poate exprima opinia. Totodată, opinia UDMR diferă de cea a CNS în ceea ce priveşte legea drapelului, reprezentanţii uniunii au votat această lege, însă nu oferă niciun sprijin pentru cazul drapelului secuiesc, ci ar rezolva doar problema drapelelor locale şi judeţene. Klarik a obiectat faptul că nimeni nu a iniţiat o dezbatere de fond cu el şi nu este de acord nici cu propunerea CNS de a solicita un control al comisiei de control al Consiliului Europei la faţa locului. De ani de zile insist asupra dezbaterilor, a creării unui consens, pentru a exista un minim naţional unitar, pe care să îl reprezentăm cu toţii. Fără acest lucru nu doar că fiecare încercare a noastră va eşua, ci mai devreme sau mai târziu va crea un efect invers, şi partenerii noştri internaţionali nu vor lua în serios propunerile noastre - a declarat Klarik.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.831, 25.06.2016
Semnează: Farkas Reka

Prefectul ar vrea să meargă cu maşina până la intrarea principală

Faptul că prefectul de Covasna se poate plimba cu maşina în noua piaţă centrală din Sfântu-Gheorghe şi nu se mulţumeşte cu parcarea amenajată la o distanţă de câţiva metri de clădirea instituţiei, a generat revoltă. Am observat că în spatele sediului prefecturii a apărut o nouă intrare. L-am întrebat pe prefect dacă ar reprezenta aceasta o soluţie. Răspunzând solicitării noastre, Sebastian Cucu a precizat ferm că înfiinţarea intrării din spate nu este o soluţie. Pe de altă parte, garajul este închiriat de către instituţie de la proprietarul acestuia. Prefectul a adăugat că pentru autovehiculele instituţiei trebuie asigurată o cale de acces până la intrarea principală. Nu pentru că şi-ar dori el acest lucru, ci pentru că aşa prevede legea - a precizat Sebastian Cucu. În urma unor îndelungi procese, terenul din spatele clădirii care găzduieşte consiliul judeţean şi prefectura a fost restituit către moştenitorul familiei Fogolyan. Szotyori Nagy Aron a deschis peretele garajului din spate şi a amenajat o ieşire spre strada Varadi Jozsef, în vecinătatea biroului sucursalei Automobil Clubul Român. Răspunzând solicitării noastre, proprietarul Szotyori Nagy Aron a precizat: prefectura închiriază garajul pentru un singur automobil. El a amplasat indicatorul cu inscripţia Garaj Prefectură, dat fiind faptul că maşinile parcate blochează mereu intrarea. Potrivit planului urbanistic zonal, întocmit de administraţia locală din Sfântu-Gheorghe, Parcul Elisabeta ar urma să se extindă şi deasupra pieţei centrale recent amenajate, adică până în faţa clădirii în care funcţionează sediul consiliului judeţean şi cel al prefecturii. Conform planului, pe spaţiul respectiv ar urma să fie construită o colină sub formă de balaur. Prefectul însă a intentat un proces, pe care l-a şi câştigat. Prefectul vrea să meargă cu maşina până la intrarea principală. Recent, primăria a asigurat - pentru autovehiculele instituţiei - o cale de acces prin piaţa centrală, indicatorul care interzice accesul precizând că excepţie face instituţia prefectului. (Există de altfel un indicator similar şi în strada Korosi Csoma Sandor, în faţa fostei clădiri a poliţiei judeţene, unde se termină circulaţia pe ambele sensuri. Se găseşte şi acolo o excepţie: Serviciului Român de Informaţii i se permite să circule pe contrasens).
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.834, 29.06.2016
Semnează: Szekeres Attila

Intentează proces pentru drepturile lingvistice

Mişcarea Angajamentului Civil a demarat o serie de proceduri împotriva primăriei Târgu-Mureş şi a instituţiilor subordonate acesteia, din cauza aplicării deficitare sau a refuzării aplicării normelor privind utilizarea limbii materne - a comunicat Szigeti Eniko, directorul executiv al organizaţiei civile. Organizaţia a făcut o sesizare la consiliul pentru combaterea discriminării pentru anunţarea de către primărie a unor posturi vacante, în cazul cărora cunoaşterea limbii maghiare ar fi trebuit să fie stabilită ca o condiţie, însă acest lucru nu a fost făcut. Organizaţia s-a adresat tot consiliului în cazul a 35 de grădiniţe şi şcoli mixte, unde informaţiile de interes public sunt afişate doar în limba română, ceea ce lezează drepturile elevilor maghiari. Vor demara o procedură şi din cauza politicii privind personalul, aplicată de poliţia locală aflată în subordinea autoguvernării oraşului Târgu-Mureş. Există puţini poliţişti locali cunoscători ai limbii maghiare, instituţia nerespectând bilingvismul nici în privinţa inscripţionărilor. CEMO a extins urmărirea validării drepturilor privind utilizarea limbii materne şi asupra judeţului Mureş. Szigeti Eniko a declarat că în paralel cu procesele strategice din România, în curs de derulare, se vor adresa şi curţii europene pentru drepturile omului cu sediul la Strasbourg, în problema indicatoarelor de străzi din oraşul Târgu-Mureş.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.838, 04.07.2016;

Patrioţii secui au fost puşi în libertate!

Serviciul Naţional de Apărare a Drepturilor (NJSZ, www.njsz.hu) salută faptul că patrioţii HVIM-işti secui Beke Istvan şi Szocs Zoltan - acuzaţi de terorism, printr-o procedură-simulacru, de către procuratura română - au fost puşi în libertate la data de 1 iulie 2016 . DIICOT îi acuză - în lipsa unor dovezi şi printr-o procedură menită a fi un proces-simulacru antimaghiar - că ar fi intenţionat să detoneze o bombă artizanală la parada militară care urma să aibă loc în piaţa centrală din Târgu-Secuiesc, cu ocazia zilei naţionale române. Rechizitoriul de 70 de pagini, depus la 19 mai, este plin de aspecte antimaghiare şi inepţii juridice. În cadrul procedurii-simulacru - care urmăreşte intimidarea şi defăimarea poporului maghiar transilvan care luptă pentru autodeterminarea sa - au fost lezate în special prezumţia de nevinovăţie, dreptul la apărare şi cerinţa unei proceduri cinstite. Serviciul Naţional de Apărare a Drepturilor este preocupat în mod deosebit, încă din primul moment, de cazul celor doi patrioţi secui care, potrivit standardelor juridice internaţionale, sunt clar deţinuţi politici. Declarăm ferm că încetarea cât mai urgentă a procedurii este motivată. În locul acestor proceduri-simulacru, antimaghiare, statul român ar trebui mai degrabă să fie preocupat de asigurarea validării drepturilor individuale şi comunitare ale poporului maghiar transilvan - care este grav privat de drepturi în momentul de faţă - după model european (ex.: Tirolul de Sud, Ţara Bascilor) şi conform normelor juridice în vigoare, în strânsă colaborare cu acesta, cu statul ungar şi cu organismele internaţionale responsabile de garantarea drepturilor omului (UE, ONU, Consiliul Europei). Dr. Gaudi-Nagy Tamas, administratorul Serviciului Naţional de Apărare a Drepturilor
Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 127, 05.07.2016;

Răspuns la raportul din umbră

În data de 30 iunie, CNMT a trimis raportul din umbră întocmit împreună cu CNS pe marginea aplicării în România a Chartei Europene a Limbilor Minoritare şi Regionale, în legătură cu care guvernul român trimisese al doilea raport al său la începutul anului. Întocmirea raportului din umbră a fost semnalată la începutul lunii aprilie de către CNMT, la comisia de control a Consiliului Europei. Membrii Comisiei au efectuat în luna mai o vizită în România, însă contrar practicii generale, nu s-au adresat tuturor organizaţiilor care întocmesc raporturi din umbră. Documentul de 70 de pagini, redactat în limba engleză, face o analiză amănunţită a aplicării în România a articolelor 9 şi 10 ale chartei limbii (referitoare la utilizarea limbii în justiţie şi în administraţie) - informează biroul de presă al CNMT. Pe lângă prezentarea cadrului juridic, raportul include observaţii despre modul în care autorităţile aplică dispoziţiile referitoare la drepturile lingvistice, după care prezintă studii de caz. Acestea din urmă servesc la a le demonstra specialiştilor CE că în domeniul utilizării limbilor minoritare nu există un cadru bine gândit, bazat pe norme de aplicare clare, pe posibilităţi de sancţionare şi pe un buget central. Lipsa acestui cadru permite apariţia unor manifestări antiminoritare ale autorităţilor, dat fiind faptul că în multe cazuri, autorităţile nu apără, ci lezează aceste drepturi. Prima semnalare la raportul din umbră trimis membrilor comisiei de control, a sosit din partea lui Vesna Crnic Grotic, preşedinta comisiei de specialişti a chartei limbilor, care a informat CNMT că potrivit chartei limbilor, raportul poate fi luat în considerare la şedinţa din luna noiembrie a comisiei de monitorizare, cu ocazia analizării raportului din România. Raportul din umbră a fost realizat de Toro Tibor, profesor la universitatea Sapientia, şi de Arus Zsolt. În timpul elaborării raportului au ţinut permanent legătura cu reprezentanţii organizaţiilor care au elaborat alte rapoarte din umbră: Szigeti Eniko, conducătoarea CEMO, şi Bethlendi Andras, activist civil al Mişcării Musai-Muszaj.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.839, 05.07.2016

Ziua Libertăţii Secuieşti / CNS a câştigat procesul

Organizatorii demonstraţiei din 10 martie, de la Târgu-Mureş, au câştigat definitiv procesul împotriva primarului oraşului, Dorin Florea. Curtea de Apel a stabilit că edilul nu putea interzice demonstraţia anunţată de CNS - a informat varianta online a publicaţiei Kronika. În opinia lui Kincses Elod, reprezentantul juridic al CNS, primarul oraşului Târgu-Mureş a procedat ilegal atunci când a ignorat prevederile legii privind întrunirile şi nu a avizat demonstraţia din 10 martie, anunţată pentru anii 2016 şi 2017. Primarul, prefectul judeţului Mureş şi presa de limbă română care a relatat despre caz au informat că este vorba despre o acţiune neautorizată, iar jandarmeria, bazându-se pe acest lucru, a aplicat amenda - a reamintit avocatul. Înainte de evenimentul din 10 martie, Izsak Balazs şi colegul său avocat i-au prezentat personal comandantului de jandarmi, Iulius Cenan, prevederile legii privind întrunirile şi tot lui i-au prezentat şi sentinţa în primă instanţă. Este culmea nesimţirii ca jandarmeria să ceară lista celor care ajută la menţinerea ordinii, iar după demonstraţia desfăşurată fără tulburarea ordinii publice să îi amendeze, şi încă în calitate de organizatori - a arătat Kincses. Mai mult decât atât, jandarmeria nu a verificat dacă la manifestare au fost prezenţi toţi cei 50 de voluntari care s-au oferit. A reieşit că din diferite motive, şase persoane nu au participat la demonstraţie, însă tot au fost amendate. În urma sentinţei definitive care le dă dreptate organizatorilor, CNS aşteaptă cu speranţă procesele intentate jandarmeriei de către participanţii amendaţi.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.840, 06.07.2016;

Colina sub formă de balaur, nudă,

În cursul zilei de ieri a fost demontat gardul protector din zona nefinalizată a pieţei centrale din Sfântu-Gheorghe - din faţa consiliului judeţean şi a prefecturii. După cum a informat viceprimarul Sztakics Eva, gardul este proprietatea executantului lucrărilor din piaţa centrală, iar pentru că firma şi-a terminat lucrul, va lua gardul. Din informaţiile pe care le deţinem, firma a fost însă amendată de inspectoratul naţional pentru construcţii, acesta fiind de fapt motivul pentru care gardul de sârmă a fost demontat. De asemenea, terenul a fost tasat într-atât încât zona din spatele consiliului judeţean să poată fi accesată cu autoturismul, prin gangul de sub imobil. De altfel, prefectul cere să existe acces cu autoturismul. Proiectul colinei sub formă de balaur a fost atacat de prefect şi în contencios administrativ, şi în instanţă. Autoguvernarea i-a permis prefecturii accesul cu autoturismul prin piaţa centrală, însă prefectul nu şi-a retras acţiunea, ca urmare, procesul continuă.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.843, 09.07.2016;
Semnează: Demeter J. Ildiko

De mult nu mai este vorba despre planul urbanistic, ci despre o luptă politică / Rămâne sau nu balaurul?

Sebastian Cucu ar muta iniţiativa colinei sub formă de balaur din faţa prefecturii. În opinia prefectului, prezenţa unei grămezi de pământ în faţa sediilor prefecturii şi consiliului judeţean este inadecvată. Primăria Sfântu-Gheorghe nu se pripeşte. Populăm din ce în ce mai bine noua piaţă centrală din Sfântu-Gheorghe: cu manifestări în aer liber, plimbări, mers pe bicicletă, jocuri. Pentru a o putea stăpâni pe deplin, transformarea spaţiului din faţa prefecturii într-o zonă verde este indispensabilă. Firma executantă i-a predat de curând autoguvernării din Sfântu-Gheorghe spaţiul în discuţie, însă din cauza piedicilor sistematice, nu este posibilă deocamdată nicio intervenţie. Autoguvernarea va continua disputa juridică cu prefectura până când va primi autorizaţiile definitive pentru extinderea parcului - se arată în comunicatul de ieri al instituţiei. Conform planului urbanistic, grămada de pământ a fost adusă în centru pentru amenajarea unei Coline sub formă de balaur. În 2015, după ce au trecut luni bune de când au votat planul -, consilierii locali români au realizat că această Colină nu are altă funcţionalitate decât aceea de a masca statuia de bronz a unificatorului de naţiune, Mihai Viteazul. Acest aspect este cel puţin îndoielnic, deoarece sunt slabe şanse ca intenţia să fi fost aceea ca pământul dus în zonă să fie ridicat la un asemenea nivel încât să mascheze statuia. Indiferent - zice-se - de acest lucru, prefectul şi-a adus aminte că în astfel de cazuri, ar fi trebuit - conform legii - solicitat aviz şi din partea ministerului apărării şi a serviciului secret, fapt omis, ce-i drept, de către autoguvernare - care a invocat faptul că nu a mai solicitat aşa ceva în nicio altă situaţie. După ce prefectul a atacat hotărârea în cauză, aceasta a fost - de jure - suspendată. Pentru a evita judecarea în instanţă, care ar fi durat probabil mai mulţi ani, primăria Sfântu-Gheorghe a retras hotărârea şi a luat de la început procedura de avizare. Cu ocazia dezbaterii publice de la finele lunii martie, organizaţiile româneşti au reluat placa şi au acuzat conducerea oraşului de intenţii de mascare a statuii, de asemenea, au pomenit de izbucnirea unui conflict etnic în cazul nemodificării planului. Deşi s-au adresat instituţiilor desemnate de către prefect, în vederea obţinerii avizelor, acestea au răspuns fie evaziv, fie nu la obiect. Deocamdată, câştigătorul războiului psihologic pare să fie prefectul, cel care, în calitate de persoană numită, evaluează deciziile organismelor alese şi, practic, face ce vrea. Autorul machetei pieţei, Damokos Csaba, este de părere că vorbim despre o cauză pierdută, chiar şi numai pentru faptul că nu mai este de mult vorba despre plan urbanistic, despre estetic, despre artă; totul a căpătat o conotaţie politică.
Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 132, 12.07.2016
Semnează: Erdely Andras

Târgu-Secuiesc / Şi drapelul oraşului trebuie înlăturat,

Curtea de Apel Braşov a adoptat o sentinţă definitivă în legătură cu necesitatea îndepărtării drapelelor secuieşti din faţa fostei şcoli de aprozi din Târgu-Secuiesc. Drapelele sunt încă la locul lor, însă primarul Bokor Tibor a primit ieri un ultimatum în legătură cu îndepărtarea drapelelor. După cum a informat ieri edilul oraşului, Curtea de Apel i-a respins în 6 iulie contestaţia pe care o depusese în calitate de pârât în legătură cu drapelul oraşului. Sentinţa definitivă îl obligă pe primarul oraşului breslelor să îndepărteze de pe clădirea primăriei şi pe de alte terenuri publice drapelul adoptat oficial de către oraş. Dan Tănasă ameninţă pe blogul său că în zilele următoare va verifica dacă Bokor Tibor s-a conformat aceste somaţii, iar în caz contrar, va cere sancţionarea acestuia. Primarul a mai comunicat că şi prefectul a pus beţe-n roate. Prefectul Sebastian Cucu trebuie să îşi dea acordul în legătură cu proiectul de drapel al oraşului, pentru ca acesta să fie adoptat de către guvern. În zadar a respectat fosta autoguvernare toate punctele legii referitoare la acest lucru şi a adoptat drapelul oraşului în mod legal, pentru că deocamdată nu poate fi folosit. În următoarea fază, vor trimite o adresă către prefectură, în care vor cere analizarea amănunţită a documentelor anexate şi verificarea legalităţii acestora.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.847, 14.07.2016;
Semnează: Iochom Istvan

Retrocedarea bunurilor confesionale / Cer sprijinul Washingtonului

Delegaţia UDMR le cere membrilor Congresului de la Washington sprijin în vederea reluării problemei retrocedării imobilelor confesionale şi comunitare naţionalizate din România. Mai mulţi membri influenţi ai congresului au asigurat delegaţia că vor sprijini soluţionarea problemei privind retrocedarea. Parlamentarul Korodi Attila şi secretarul de probleme externe al UDMR, Vincze Lorant, preşedintele FUEN, au informat, în organizarea Fundaţiei Maghiare pentru Drepturile Omului cu sediul la New York (HHRF), birourile delegaţiilor congresului în legătură cu evoluţia procesului de retrocedare a imobilelor confesionale şi comunitare, împotmolit de mai mulţi ani. Ei au arătat că procesul de retrocedare a fost în totalitate stopat. Comisia responsabilă adoptă pe rând decizii împotriva bisericilor istorice maghiare. Biserica reformată a fost privată din nou de Colegiul Szekely Miko, membrii comisiei de retrocedare au fost condamnaţi la închisoare. A fost respinsă şi retrocedarea clădirii Batthyaneum din Alba-Iulia, confiscată bisericii romano-catolice. În opinia lui Vincze Lorant, statul român încearcă să minimalizeze regresul existent în procesul retrocedării imobilelor confesionale, în timp ce prezintă drept ideală situaţia minorităţilor din România. Le cerem partenerilor noştri americani să îi ceară explicaţii României în legătură cu respectarea obligaţiilor şi să urmărească cu atenţie evoluţia situaţiei minorităţilor. Congresul american a cerut anul trecut şi în legea bugetului urgentarea retrocedării imobilelor din România. Departamentul de stat de la Washington ar trebui să obţină valabilitatea celor cuprinse în lege - a formulat preşedintele FUEN. În opinia lui Korodi Attila, maghiarii din România simt că după aderarea ţării lor la UE, atenţia Europei Occidentale şi a SUA s-a diminuat în direcţia problemelor juridice fundamentale şi a minorităţilor, deşi mai există o serie de probleme nesoluţionate. Potrivit lui Hamos Laszlo, preşedintele HHRF, mai mulţi congresmeni sunt foarte obligaţi faţă de soluţionarea problemelor legate de retrocedare, mai ales republicanul influent Andu Harris şi democratul Marcy Kaptur, care au promis sprijin şi aplicarea instrumentelor de care dispune congresul, în interesul soluţionării retrocedării imobilelor din România.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.848, 15.07.2016;

Ziua Libertăţii Secuieşti / CNS va demara organizarea demonstraţiei din anul 2017

CNS va organiza şi în anul 2017, la Târgu-Mureş, demonstraţia şi festivitatea dedicate zilei libertăţii secuieşti, iar acestea nu vor fi din nou declarate la primăria din Târgu-Mureş - a declarat pentru Agenţia MTI, Izsak Balazs, preşedintele CNS, după şedinţa de vineri, de la Sfântu-Gheorghe, a comisiei permanente a consiliului. Preşedintele CNS s-a referit la faptul că în martie 2015, au declarat la primăria oraşului Târgu-Mureş atât festivitatea şi demonstraţia din anul 2016, cât şi pe cele din 2017, iar o sentinţă judecătorească definitivă a confirmat poziţia CNS conform căreia primarul a luat la cunoştinţă de declararea evenimentului. Izsak Balazs a declarat că acţiunea de protest va fi de actualitate în primăvara anului 2017, deoarece premierul a declarat că reorganizarea administrativă continuă după alegeri, iar guvernele nu au elaborat încă un proiect de regionalizare prin care să nu se dorească asimilarea Pământului Secuiesc într-o regiune mai mare, majoritar românească.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.850, 18.07.2016;

Tabără etnică în Trei Scaune / Împreună-diferit,

Tabăra multiculturală a fost organizată şi anul acesta în Trei Scaune, cu participarea reprezentanţilor a 8 comunităţi naţionale minoritare din România. Cu sprijinul Departamentului pentru Relaţii Interetnice, Asociaţia Alteris din Sfântu-Gheorghe şi-a desfăşurat majoritatea activităţilor la Pensiunea Teglas din Bicfalău. În tabără au fost prezente 36 de persoane, iar elevii de gimnaziu au fost însoţiţi şi de supraveghetori. Au venit turci din Constanţa, lipoveni din Ghindăreşti, tătari din Valul lui Traian, greci din Brăila, şvabi şi bulgari din judeţul Timiş, evrei din Cobor din judeţul Braşov şi secui din Ciuc - ne-a informat Victor Sibianu, organizator principal, preşedintele asociaţiei. Scopul taberei coordonate de psihologul Brassai Laszlo este cunoaşterea reciprocă a membrilor comunităţilor naţionale care trăiesc în minoritate, renunţarea la prejudecăţi şi apropierea reciprocă. Participanţii au sosit duminica trecută şi au plecat ieri.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.849, 16.07.2016;
Semnează: Szekeres Attila

Să nu mai persecute simbolurile secuieşti! / Zi de rugăciune pentru autonomie

Dacă în toamna anului 2015 au fost iluminate hotarele Pământului Secuiesc, anul acesta, Consiliul Naţional Secuiesc (CNS) insistă asupra unei solidarizări similare în cadrul unei zile de rugăciune şi asupra aprinderii focurilor de veghe, pentru a le da de ştire Bucureştiilor şi lumii întregi că nu vor permite nici dezmembrarea, nici asimilarea Pământului Secuiesc. În cadrul şedinţei sale de la Sfântu-Gheorghe, Comisia Permanentă a CNS a adoptat propunerea de a le adresa bisericilor istorice apelul de a anunţa, în 30 octombrie, la nivelul întregului Bazin Carpatic, o zi de rugăciune pentru autonomie. Răspunzând solicitării noastre, preşedintele Consiliului Secuiesc scaunul Sepsi, Gazda Zoltan, ne-a declarat că în conformitate cu decizia Comisiei Permanente, manifestarea mai de amploare a CNS de anul acesta, ar urma să fie organizată tot în ultima săptămână a lunii octombrie. La nivelul Bazinului Carpatic ar urma să aibă loc o zi de rugăciune pentru autonomia teritorială a Pământului Secuiesc. Sperăm că se vor angrena toate confesiunile, bisericile istorice maghiare. Scopul nostru este să ne rugăm unitar, peste tot, pentru autonomie - a subliniat Gazda. Preşedintele Consiliului Secuiesc scaunul Sepsi a spus că rugăciunea comună poare fi organizată fie în cadrul unei manifestări în aer liber, fie în fiecare biserică în parte. Dacă ziua de rugăciune va putea fi organizată în 30 octombrie, tot atunci vor fi aprinse, seara, şi focurile de veghe. De această dată nu vor mai fi iluminate hotarele Pământului Secuiesc, ci vor fi aprinse focuri de veghe în toate aşezările de pe Pământul Secuiesc. Am dori să extindem acest moment în Bazinul Carpatic, pentru că foarte multe aşezări au localităţi înfrăţite şi sperăm că se vor angrena şi ele şi vor aprinde focuri de veghe pentru obţinerea autonomiei teritoriale a Pământului Secuiesc - a explicat Gazda Zoltan. În cadrul şedinţei de la Sfântu-Gheorghe, Comisia Permanentă a CNS a adoptat mai multe hotărâri. De asemenea, a somat autorităţile române să renunţe la persecutarea simbolurilor secuimii.
Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 137, 19.07.2016;
Semnează: Kiss Edit

CNS cere hotărâri proautonomiste

Comisia Permanentă a CNS le-a cerut noilor autoguvernări de pe Pământul Secuiesc - create după alegerile din luna iunie - să adopte hotărârile proautonomiste propuse de CNS dacă nu au făcut-o până acum. Din cele 153 de autoguvernări de pe Pământul Secuiesc, 62 au răspuns apelului CNS. Aceste consilii şi-au exprimat prin hotărâri de consiliu cerinţa autonomistă comunitară reprezentată de ei. Ele au exprimat ideea că doresc să aparţină unei singure unităţi administrative care poartă denumirea de Pământ Secuiesc, pentru care legea să garanteze autonomia şi pe teritoriul căreia, pe lângă limba statului, să fie oficială şi limba maghiară. CNS le cere autoguvernărilor care nu au adoptat încă hotărârile să nu considere definitorii declaraţiile lansate împotriva hotărârilor de către însărcinaţii de pe Pământul Secuiesc ai guvernului român, prefecţii. Potrivit consiliului, hotărârile pot demonstra că poziţia autoguvernărilor secuilor este contrară cu cea a puterii centrale în problema organizării administrative. Comisia permanentă a CNS le-a cerut în scris primarilor şi autoguvernărilor de pe Pământul Secuiesc să-i adreseze o petiţie comisiei de monitoring a Congresului Local şi Regional al Consiliului Europei în legătură cu legea privind drapelul român.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.850, 18.07.2016;

Aspiraţii legate de autodeterminare

Nu a fost lipsită de contradicţii acea discuţie care a avut ca temă centrală amplificarea conştiinţei regionale europene şi prezentarea diferitelor aspiraţii. Invitaţii, reprezentanţi ai Alianţei Liberale Europene, au vorbit despre prezentul şi viitorul Europei, din prisma situaţiei naţiunii lor. Aşa cum a declarat moderatorul, Sandor Krisztina: în mare parte au luat cuvântul persoane care ar dori ca Uniunea să devină Europa regiunilor, cu autonomii în interiorul statelor naţionale, cu aspiraţii legate de independenţă, dar în acelaşi timp ar dori o Europă mai puternică şi mai unitară. În timpul prezenţei pe podium, Gunther Dauwen, directorul Alianţei Libere Europene (EFA), a purtat tricoul cu inscripţia Szekerland under construction, dorind astfel să semnalizeze faptul că nu suntem singuri şi numeroase regiuni ale Europei se străduiesc să obţină o independenţă mai mare. În opinia lui, brexit-ul va urgenta aceste procese, cel puţin în Marea Britanie. Trebuie construită o Europă bazată pe autodeterminarea naţiunilor şi trebuie să se acorde o atenţie mai mare nu numai comunităţilor care dispun de stat-mamă, ci şi vocii popoarelor etnice care nu dispun de stat. Ca şi răspuns la globalism, în Europa populismul se află în curs de amplificare, ceea ce este extrem de periculos - a constatat Jose Maria Extebarria, membru al comisiei de externe din cadrul Partidului Naţional Basc. Identităţile locale europene se amplifică, ceea ce poate fi un lucru bun, dar trebuie avute în vedere unele provocări cu care statele nu se pot confrunta singure şi tocmai din această cauză este nevoie de o Europă mai puternică - a declarat el. Bascii sprijină cerinţele secuilor, în cazul în care statul român se aşteaptă la loialitate din partea cetăţenilor, atunci trebuie să recunoască legitimitatea aşteptărilor comunităţii maghiare. Ne mai avertizează asupra faptului că pentru obţinerea scopurilor noastre, colaborarea forţelor politice maghiare, lupta consecventă sunt indispensabile. Trebuie folosite toate instrumentele pentru ca în cadrul diferitelor forumuri să putem prezenta încălcările de drepturi. Joanie Willett, profesor universitar din Cornwall din Marea Britanie, a povestit despre procesul trezirii la conştiinţa comunitară a propriei sale naţiuni. După închiderea minelor, pentru regiunea ajunsă în sărăcie calea de ieşire a reprezentat-o sprijinul UE. Au putut accesa fonduri însemnate, au obţinut autonomie, au avut propriile instituţii şi au devenit mai transparenţi şi la Londra. Nu şi-au atins în totalitate scopurile. Guvernul britanic le recunoaşte instituţiile, dar nu doreşte să îi recunoască ca şi naţiune independentă, deşi în anul 2014 CE i-a acceptat ca şi comunitate naţională. În opinia sa, prin intermediul consolidării identităţii culturale pot fi validate mult mai bine şi interesele economice. Pablo Nuevo Lopez, jurist spaniol, a subliniat la începutul discursului său că situaţia comunităţii maghiare diferă de cea a catalanilor sau a bascilor, dat fiind faptul că graniţele Spaniei nu s-au schimbat în ultimii 400 de ani, în timp ce acest lucru s-a întâmplat în nenumărate rânduri în Europa Centrală şi de Răsărit, în ultimii 400 de ani. Provocările europene necesită state puternice. Indivizii ar trebui să aibă mai multe drepturi, pentru ei dezvoltarea ar trebui să fie mai accesibilă, iar acest lucru este posibil numai dacă în cadrul UE se asigură drepturi fundamentale pentru toţi cetăţenii. Harold Amann, referent de presă în cadrul Partidului din Bavaria care luptă pentru independenţa Bavariei, a declarat că statele mari nu sunt potrivite pentru realizarea democraţiei, au aspiraţii imperiale. Acest lucru este constatat şi în Germania şi tocmai din această cauză ar dori să se separe. El a numit drept păcat uniformizarea culturală a statelor naţionale, aspiraţiile trebuie să vizeze crearea Europei regiunilor, ca deciziile să fie adoptate la un nivel cât mai scăzut. Este nevoie de o colaborare lipsită de garduri şi de ziduri. Europa poate deveni puternică dacă funcţionează ca şi alianţă a unor ţări puternice, a unor naţiuni puternice şi a unor regiuni puternice - a declarat Szilagyi Zsolt, preşedintele PPMT. Nu va exista o Europă puternică dacă o naţiune doreşte să îşi realizeze propria libertate prin intermediul asupririi celeilalte naţiuni, el referindu-se la situaţia din România. Naţiunea română nu va deveni mai puternică dacă neagă dreptul secuilor şi al maghiarilor la autodeterminare şi dacă prin intermediul organizaţiilor represive şi al serviciilor secrete îi persecută pe cei care doresc să beneficieze de libertate, de decizie, de libertatea autodeterminării, prin intermediul organizării unor manifestări - a formulat el. O comunitate maghiară autonomă, puternică, un Pământ Secuiesc care dispune de un parlament ar avea drept rezultat o Românie şi o Europă mai puternice. Dorim pace, securitate, bunăstare şi înţelegere între români şi maghiari, dar nu dorim să dispărem pe de harta Europei. Un indice al modernităţii politice a României este faptul în ce măsură se poate discuta despre aspiraţiile privind autodeterminarea secuiască. Faptul că parlamentul român a acordat în ultimii 90 de ani doar 15 minute acestei probleme, arată că această ţară este incapabilă să se înnoiască. Responsabilitatea Uniunii este să sprijine statele membre în procesul reînnoirii - a subliniat Szilagyi Zsolt.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.853, 21.07.2016;
Semnează: Farkas Reka

Deschiderea Universităţii de Vară şi a Taberei de studenţi / Căutarea drumul în Europa,

Viaţa staţiunii Băile-Tuşnad a devenit efervescentă pentru câteva zile, unii au venit să se distreze, iar conferenţiarii caută o confirmare a ideii că Am fost, suntem şi vom fii acasă în Europa. Deschiderea oficială anunţată pentru orele 10:00 a început cu o întârziere de jumătate de oră, iar la masa discuţiilor s-au aşezat fondatorii, organizatorii şi gazdele. Potapi Arpad Janos, secretar de stat responsabil cu politica naţională, a declarat că în ultimii 26 de ani, Tusvanyos a devenit una din cele mai importante manifestări ale tinerilor maghiari din Bazinul Carpatic. În opinia lui Potapi, manifestarea este importantă deoarece oferă posibilitatea purtării de discuţii, este locul naşterii unor proiecte care ulterior au devenit realitate. El a amintit ca exemplu sprijinul în domeniul educaţiei, legea privind statutul, norma juridică care asigură dubla cetăţenie şi mai multe articole ale legii fundamentale. El a spus că începând din anul 2010, 850 de mii de persoane au solicitat cetăţenia ungară şi 780 de mii de persoane au depus jurământul. El a mai afirmat că începând din anul 2014, sprijinirea dăinuirii pe pământul natal a devenit un lucru prioritar în politica naţională a guvernului ungar. Un prim astfel de program a fost în Voivodina, cu un fond de sprijin de 50 de miliarde de forinţi. Ei sunt conştienţi de faptul că comunităţile maghiare, familiile trebuie să se consolideze din punct de vedere economic şi copiii trebuie să aibă un viitor acasă. A menţionat că printre sarcinile cele mai importante se numără migraţia şi scăderea demografică. Nemeth Zsolt, preşedintele comisiei parlamentare ungare pe probleme externe, unul din iniţiatorii Universităţii de Vară de la Balvanyos, a vorbit despre mesajul denumirii ediţiei din anul acesta. Am fost acasă în Europa, identitatea noastră europeană poate părea o certitudine dar nu este, mai ales acum după ieşirea britanicilor. Există din ce în ce mai multe voci radicale şi în Ungaria. Ei consideră că identitatea noastră este europeană, că suntem solidari cu popoarele europene şi că această cultură a noastră este comună. În opinia lui Nemeth Zsolt, în sistemul instituţional european se poate observa o criză profundă iar printre răspunsurile la această problemă se numără şi răspunsul ungar. Suntem acasă în Europa, nu avem nevoie de lecţii, ce înseamnă europenismul şi ca atare avem dreptul de a nu fi de acord cu curentele europene dominatoare - a declarat politicianul din Ungaria. Criza de acum se află în legătură cu migraţia, cu ameninţarea teroristă, care fac parte în mod dramatic din viaţa noastră de zi cu zi. Comisia Europeană oferă răspunsuri nepotrivite la aceste provocări şi avem dreptul de a spune nu la toate acestea. Partea finală a denumirii manifestării, vom fii acasă în Europa, nu înseamnă faptul că dispunem de imagine de viitor în Europa, faptul că ştim cum trebuie să arate Europa, ce loc are regiunea noastră în Europa şi care le este locul comunităţilor minoritare maghiare. În zilele care urmează conferenţiarii vor căuta răspunsuri la aceste întrebări - a declarat el. Tarnok Maria, preşedintele curatoriului Fundaţiei Pro Minoritate, organizator principal, a oferit informaţii practice celor prezenţi şi a spus că există două locaţii noi cum ar fi cafeneaua Janos Pannonius unde sunt aşteptaţi iubitorii de literatură şi Cortul Kriza Janos, unde sunt aşteptaţi iubitorii muzicii populare. Toro T. Tibor, vicepreşedintele CNMT, i-a salutat pe cetăţenii liberi ai Republicii Tusvanyos, spunând că suntem acasă în Tusvanyos, pe Pământul Secuiesc, în Transilvania, în Bazinul Carpatic şi în Europa. Toro s-a referit la problemele importante: ar fi important de adăugat ceva la ideea transilvanismului, dat fiind faptul că viitorul maghiarilor din Transilvania are legătură cu cel al românilor, trebuie găsită calea comună, este nevoie de o schimbare de paradigmă, deoarece încercările de până acum au eşuat. Potrivit speranţelor sale, universitatea liberă din acest an poate contribui la acest lucru. Sandor Krisztina, preşedintele executiv al CNMT, a răspuns în calitate de organizator acelor politicieni români care nu au acceptat invitaţiile. Suntem acasă şi vom fii acasă în Transilvania. Conferenţiari români au fost invitaţi la toate expunerile politice şi regretă că nu am ajuns în situaţia ca aceştia să poată participa fără să fie stigmatizaţi de către presa bucureşteană. Mai există multe lucruri de făcut în această privinţă, mai există multe întrebări la care ediţia din acest an a universităţii caută răspunsuri. Trebuie să fim pregătiţi, trebuie să ştim care este imaginea noastră de viitor şi ce anume dorim să obţinem - a spus el. Albert Tibor, primarul staţiunii Băile Tuşnad a declarat că am primit Pământul Secuiesc de la strămoşii noştri ca să îl păstrăm şi să dăm mai departe viitoarelor generaţii. Nu dorim altceva decât să trăim ca şi minorităţile din zona mai occidentală.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.853, 21.07.2016;
Semnează: Farkas Reka

Autodeterminarea regiunilor, viitorul Europei

În prima zi a ediţiei a 27-a a taberei Tusvanyos, la cortul principal, denumit după numele lui Lorincz Csaba, au fost susţinute expuneri sub titlul Ce fel de Europă ne-o dorim?, respectiv despre autodeterminarea naţiunilor. La cortul Banffy Miklos a avut loc un forum sub titlul Identitate europeană în transformare, în oglinda migraţiei. David Campanale, corespondentul din Londra al BBC, a încercat să argumenteze, prin exemple biblice, că creştinismul ar putea deveni limba comună a Europei, însă a invocat şi o zicală engleză, potrivit căreia gardul puternic reprezintă baza celor mai bune relaţii de vecinătate. Takacs Szabolcs, secretar de stat pentru afaceri europene al Oficiului Premierului, l-a citat pe unul din fondatorii Uniunii Europene, Robert Schuman: democraţia va fi una creştină, ori nu va fi. Takacs Szabolcs a arătat: poate fi remarcată existenţa unei linii de ruptură între ţările membre fondatoare şi elita politică din Europa Centrală. Nemeth Zsolt, preşedintele comisiei pentru probleme externe a Parlamentului Ungar, a menţionat: gardul ridicat la graniţa sudică a demonstrat că este funcţional, acesta constituind baza ideii pazei europene de frontieră (deşi nu prea se recunoaşte acest lucru). Politicianul a arătat: ideea privind Europa creştină nu este o noţiune religioasă, aceasta ar trebui percepută ca fiind o punte de legătură care este clădită, dintr-o parte, de biserica creştină, iar din cealaltă parte, de politica europeană. Peter Krajnak, secretar de stat în ministerul educaţiei din Slovacia, susţine că creştinismul ar trebui să se manifeste şi în viaţa politică, o obligaţie fundamentală a politicianului creştin ar fi întrajutorarea nevoiaşilor. În cadrul discuţiilor susţinute pe marginea intensificării la nivel european a conştiinţei regionale, Gunther Dauwen, director de partid al Alianţei Libere Europene (EFA), a arătat: mai multe regiuni din Europa insistă să-şi obţină o autonomie mai mare, mai mult de atât, aspiră la independenţă. Acest lucru poate fi sesizat şi pe Pământul Secuiesc - a spus politicianul -, confirmându-şi constatarea prin tricoul cu inscripţia Pământul Secuiesc, în proces de dezvoltare, purtat de el. Szilagyi Zsolt, preşedintele PPMT, a apreciat: Uniunea Europeană ar trebui să recunoască faptul că, prin edificarea regiunilor, vom deveni cu toţii mai puternici. Întrebat fiind, Szilagyi a menţionat: România este un regim centralizat de jecmănire, unde se fură 24 milioane de euro din preţul fiecărui kilometru de autostradă, motiv pentru care ei luptă pentru autonomia regiunilor istorice. La cortul Banffy Miklos nu au mai venit jumătate din invitaţi, ca urmare, discuţiile purtate sub titlul Identitate europeană în transformare, în oglinda migraţiei au devenit puţin cam lipsite de conţinut în pofida importanţei pe care o prezenta tema respectivă. Andrej Cus, parlamentar sub culorile Partidului Democrat din Slovenia, plictisit de prea multe generalităţi, a adus un exemplu concret: pe parcursul războiului din Slovenia de Sud, Slovenia a acceptat 70.000 de refugiaţi, majoritatea lor fiind bosniaci. Aceştia au schimbat societatea, politica socială, sistemul educaţional, viaţa culturală şi sportivă. Construiesc moschee, derulează activităţi de misionariat, se ajunge treptat în situaţia în care ei îi vor integra pe sloveni - a spus politicianul. Vă asigur că refugiaţii nu intenţionează deloc să se întoarcă acasă, însă este clar şi faptul că Slovenia nu mai supravieţuieşte unui astfel de potop - a reflectat Andrej Cus asupra viitorului.
Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 139, 21.07.2016
Semnează: Erdely Andras

Viitorul Pământului Secuiesc / Este nevoie de încredere şi colaborare,

În cadrul discuţiilor purtate ieri, la Tusvanyos sub titlul Autoguvernările locale de pe Pământul Secuiesc, după alegeri, Demeter Szilard, analist la Fundaţia Szazadveg, le-a adresat, în calitate de moderator, liderilor autoguvernamentali invitaţi, întrebări pe marginea a două tematici: La ce ne putem aştepta după alegerile parlamentare din toamnă? şi Dispun sau nu autoguvernările de pe Pământul Secuiesc de strategii de dezvoltare economică, socială şi culturală, care să poată fi incluse într-o strategie unitară vizând Pământul Secuiesc? Au fost prezenţi: Antal Arpad, primarul din Sfântu Gheorghe, Galfi Arpad, primarul din Odorheiu Secuiesc, Molnar Tibor, edilul din Vlăhiţa, Nagy Zoltan, edilul din Gheorgheni, Raduly Robert, primarul din Miercurea Ciuc, Borboly Csaba şi Tamas Sandor, edilii judeţeni din Harghita şi Covasna, Soos Zoltan, candidatul la funcţia de primar din Târgu Mureş şi Zakarias Zoltan, consilier local, vicepreşedintele PPMT. Antal Arpad a semnalat: în cadrilaterul Ankara-Moscova-Bruxelles-Washington, Pământul Secuiesc se află într-o situaţie geopolitică deosebit de stranie, şi tocmai din acest motiv trebuie văzut ce se va întâmpla cu el. În zilele noastre, totul este analizat din punctul de vedere al politicii de securitate. În opinia edilului, în următoarele decenii, Pământul Secuiesc va fi supus unui proces de evaluare, şi vom reuşi să ne reprezentăm interesele, dacă vom adopta o poziţie unitară şi raţională. Este nevoie de încredere şi solidaritate în acest sens. Doar în felul acesta se vor obţine rezultate. În Trei Scaune, acestea au fost realizate, a fost demonstrată forţa acestora, şi le propune şi celorlalţi. Una din provocările din următorul an o reprezintă reorganizarea administrativă. Aceasta trebuie ori împiedicată, ori făcut în aşa fel încât noua structură să fie bună şi pentru noi. O altă problemă o constituie competitivitatea Pământului Secuiesc, iar o alta treia: cum răspundem hărţuirilor din partea autorităţilor, ne continuăm drumul sau batem în retragere - a explicat Antal. Tamas Sandor a precizat: alegerile locale şi cele parlamentare sunt legate între ele. Există trei nivele: local, judeţean şi naţional. Dacă lipseşte vreunul, viitorul comunităţii maghiare se poticneşte - a spus Tamas. Alegerile parlamentare trebuie întâmpinate cu solidaritate, în mod raţional şi unitar - l-a citat pe Antal. Cea mai importantă este solidaritatea comunitară, aceasta trebuie realizată în primul rând de către politicieni. Raduly Robert, primarul din Miercurea Ciuc, a menţionat: în ultimi trei ani, prea puţine legi au fost modificate, centralizarea s-a intensificat în România. A fost modificată o singură lege, cea vizând slăbirea puterii liderilor judeţeni: preşedinţii judeţeni sunt aleşi nu în mod direct, ci unul indirect, dacă acesta nu este pe placul cuiva, poate fi schimbat prin voinţă majoritară. Pentru această centralizare deosebit de josnică era nevoie de trei scaune, dar nu de Trei Scaune condus de Tamas - a precizat Raduly -, ci de curtea de conturi, procuratura şi curtea securiştilor. În urma conlucrării acestora s-a putut realiza restabilirea, pe care oamenii nici nu au sesizat-o, acum încep să remarce acest lucru, când pe faţada sediului primăriilor nu mai figurează inscripţia Varoshaza sau Kozseghaza. Sau decide curtea securiştilor cine să fie la conducere în Miercurea Ciuc, Gheorgheni, Sfântu Gheorghe sau Constanţa, Braşov etc. Un astfel de proces este în curs de derulare. Mulţi au încercat ca lipsa statului secuiesc să fie compensată prin surplusul de sarcini asumate de autoguvernări. Era o muncă deosebit de grea, având în vedere că a trebuit contracarat nu un stat român neutru, ci statul român care, din 1920 încoace, urmăreşte filozofia puterii invadatoare. El însuşi şi-a depus eforturile în acest sens timp de 11 ani. Trebuie vorbit clar despre acest lucru - a spus Raduly. Acesta a adăugat: echipa maghiară prezentă în parlament a tolerat în linişte toate acestea. Nu spune că nu au existat tentative din partea a unu sau doi oameni. Insă, când cineva era în funcţie de minister sau secretar de stat, tremura de frică când va fi luat, motiv pentru care a preferat să tacă în parlament. Nu se pune problema că n-ar mai fi şi reprezentanţi maghiari în parlamentul român, pentru că vor fi, la fel cum s-a întâmplat şi până acum. Întrebarea este dacă va fi şi când va fi un grup în parlament care să reprezinte imaginea maghiaro-seuiască - a continuat Raduly Robert. Nu atribuţii vrem să obţinem din partea statului invadator, ci vânăm funcţii. Actuala mare întrebare este dacă continuăm să ne învăluim în tăcere sau vom fi capabili să ne arătăm o nouă imagine, una puternică. În politică trebuie să se ajungă în sfârşit până acolo încât prezenţa, forţa, puterea autoguvernamentală să fie mai importante decât cele parlamentare. În tematica vizând vii torul Pământului Secuiesc, Raduly Robert a precizat: în sfera menţinerii identităţii, sunt asumate o mulţime de sarcini în plus, sunt destinate fonduri în plus în scopul contracarării puterii române invadatoare. Aspectul cel mai îngrijorător este cel privind cunoştinţele - a tras atenţia Raduly. Stăm foarte prost în această privinţă. Dacă analizăm rezultatele de la examenul de bacalaureat , vedem nu faptul că tânărul în situaţie minoritară luptă din răsputeri să se evidenţieze, ci tocmai contrariul, sistemul educaţional în limba maghiară s-a integrat în sistemul de învăţământ în limba română, iar acest lucru nu este în ordine. Una din cauzele faptului că în multe ramuri nu există forţă de muncă locală este şi aceea că există probleme cu nivelul de cunoştinţe. Salariile sunt mici în Trei Scaune deoarece concurenţa nu permite mai mult. Tamas Sandor a întrebat dacă va exista vreodată Pământ Secuiesc. Rolul reprezentanţei parlamentare este unul important - a adăugat el. Se tot aude în ultimul timp că anul viitor va fi reluată problema privind regionalizarea, actualele regiuni de dezvoltare se vor transforma în regiuni administrative, judeţele fiind desfiinţate. Este vorba de un real pericol , în special dacă se va constitui marea coaliţie. Dacă Regiunea de Dezvoltare Centru va fi transformat într-un judeţ mare, acolo procentul maghiarimii va fi de 25%. Administraţiile judeţene vor fi desfiinţate, acestea constituind cadrul instituţional care asigură funcţionarea unor ateliere spirituale maghiare. Principala sarcină a viitoarei fracţiuni parlamentare este să împiedice acest lucru, ori să influenţeze lucrurile astfel încât să-i fie bine şi Pământului Secuiesc. Trebuie să participăm la guvernare, însă acest lucru nu este un scop, ci un instrument. Scopul este ca Pământul Secuiesc să fie menţinut cel puţin în forma sa actuală, sau, dacă regionalizarea va avea loc, viitorul Pământului Secuiesc să se îndrepte în direcţia bună. Antal Arpad a subliniat: este deosebit de important să existe colaborare şi strategie. Aşa simte că trebuia mult mai mult să ne gândim şi să acţionăm împreună. Domeniile de specialitate trebuie împărţite, şi să asigure profesionişti atât învăţământul profesional, cât şi instituţiile culturale sau mediul antreprenorial.Trebuie armonizate activităţile pe Pământul Secuiesc. Problemele noastre mici le putem soluţiona aici, acasă, însă dacă nu vom asigura reprezentanţa comunitară, nu vom reuşi ca problema privind Pământul Secuiesc s-o îndreptăm în direcţia bună în următorii patru ani. Esenţa este să existe o imagine asupra viitorului. Trebuie spus clar: nu există altă soluţie, decât autonomia - a subliniat Antal Arpad.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.854, 22.07.2016;
Semnează: Szekeres Attila

Validare a drepturilor maghiare în Bazinul Carpatic

Situaţia maghiară în Bazinul Carpatic este nesoluţionată, există un mare regres în privinţa validării drepturilor minoritare, însă situaţia nu este lipsită de speranţe -astfel poate fi sintetizată imaginea prezentată de reprezentanţii maghiarilor din teritoriile rupte. Csoti Gyorgy, directorul Institutului de Apărare a Drepturilor Minorităţilor, a subliniat în mai multe rânduri că membrii comunităţilor maghiare ajunse în minoritate încearcă să obţină prin instrumente paşnice şi parlamentare asigurarea drepturilor lor, însă până în momentul de faţă, au puţine rezultate. El a subliniat că ar exista o singură soluţie liniştitoare: asigurarea autonomiilor pe diferite nivele. Csoti Gyorgy a sintetizat situaţia actuală aşa cum se vede ea de la Budapesta. În Slovacia, politica minoritară slovacă este brutal de discriminatorie. În Ucraina Subcarpatică, situaţia maghiarilor este diversă. Politica ucraineană se ocupă în primul rând de minoritatea rusă - zece milioane de persoane. Viitorul lor depinde în mare măsură de evoluţia situaţiei Ucrainei. Politica minoritară românească este mârşavă, mincinoasă şi făţarnică. În Voivodina există cele mai multe speranţe, autonomia culturală începe să se dezvolte şi deşi politica sârbă se străduieşte să o limiteze, aspiraţia privind obţinerea calităţii de membru UE poate aduce progrese. El a vorbit şi despre cei care nu au fost prezenţi: în Croaţia şi în Slovenia trăiesc foarte puţini maghiari şi, ca atare, se poate manifesta toleranţă faţă de ei. În Austria există un dublu etalon. În timp ce s-a luptat cu vehemenţă pentru germanii din Tirolul de Sud, nu există dispoziţie pentru asigurarea de drepturi colective maghiarilor din Burgenland. Noi trebuie să soluţionăm cauza maghiară. Europa nu consideră importantă această problemă - a declarat Pasztor Istvan, preşedintele Uniunii Maghiarilor din Voivodina (VMSZ). Fiecare trebuie să îşi îndeplinească sarcina. Guvernul ungar are un rol important, ponderea economică şi politică a Ungariei este importantă. După alegerile din aprilie, VMSZ a reuşit să obţină un rezultat prin care a putut observa rolul ei de validare a intereselor. Serbia a deschis capitolul 23 al aderării la UE, care se ocupă de justiţie şi de drepturile fundamentale şi din care face parte şi planul de acţiune privind minorităţile. Şi VMSZ a participat la elaborarea acestuia şi au fost înregistrate progrese în legătură cu angajarea proporţională a membrilor minorităţilor naţionale în sfera publică şi a societăţilor în domeniul afacerilor publice. Acest aspect este deja parte a sistemului juridic sârb. În următorii trei ani trebuie să evalueze exact situaţia şi trebuie făcut în aşa fel încât locuitorii să fie reprezentaţi proporţional în sfera publică. Sunt conştienţi de faptul că pentru asta este nevoie de specialişti maghiari, iar acest lucru poate fi realizat prin elaborarea de strategii şi prin formarea unui sistem educaţional. Situaţia nu este lipsită de probleme, însă există speranţe. Maghiarii sunt acceptaţi de către societatea sârbă. Ungaria nu este văzută drept un adversar - a declarat în final Pasztor Istvan. Ucraina nu este stat de drept În Ucraina nu se poate vorbi despre validarea drepturilor minorităţilor, deoarece Ucraina nu este stat de drept - a declarat Darcsi Karolina, secretara Uniunii Culturale Maghiare din Ucraina Subcarpatică. La nivel de normă juridică, lucrurile sunt în ordine, însă degeaba există legi dacă ele nu sunt aplicate, dacă nu există resurse în privinţa aplicării lor. Ea a dat ca exemplu legea electorală care a trecut prin multe schimbări. Raioanele maghiare au fost dezmembrate şi ajungerea în parlament a reprezentanţilor maghiari a devenit lipsită de şanse. În anul 2015, Porosenko a promis totul, norma juridică a fost schimbată însă nu au fost dispuşi să aplice noua lege. Situaţia este asemănătoare şi în privinţa descentralizării, în privinţa reformei în administraţie, sunt de ani de zile pe ordinea de zi. În anul 2014, parlamentul a adoptat legea privind unificarea voluntară a autoguvernărilor, însă ordonanţa de aplicare nu s-a referit la ceea ce s-a promis. Legea ucraineană a limbii este una din cele mai permisive, însă nu este pusă în aplicare. Nu există resurse, nu există un mecanism de aplicare, depinde de primari dacă o respectă sau nu, iar cei mai mulţi se tem şi nu o aplică. În mare parte este validat dublul etalon: faţă de ruşi sunt mai permisivi, maghiari sunt puţini, iar acest lucru reprezintă un mare dezavantaj în învăţământ. Constituţia garantează învăţământul în limba maternă. În perioada 2005-2012 nu se putea susţine examenul de bacalaureat în limba maghiară, ci doar în limba rusă, metoda de predare a limbii ucrainene este foarte proastă, este predată ca limbă maternă, iar copiii maghiari învaţă mai repede limba engleză decât limba ucraineană. Darcsi Karolina a vorbit şi despre aspectele pozitive. În cadrul alegerilor locale au obţinut rezultate bune şi a amintit de faptul că graţie sprijinului statului ungar limba maghiară a devenit mai valoroasă. Mulţi ucraineni au început să o înveţe, în speranţa obţinerii de paşaport şi de sprijin economic. După cum a spus, situaţia nu este lipsită de speranţă nici la ei. Menyhart Jozsef, preşedintele Partidului Comunităţii Maghiare (MKP), a prezentat o imagine sumbră a situaţiei maghiarilor din Slovacia. Slovacizarea, migraţia amplifică pesimismul maghiarilor din Slovacia, regiunile maghiare s-au separat din punct de vedere economic iar această slăbiciune materială a condus la o slăbiciune morală. Puterea politică a maghiarilor din Slovacia s-a divizat. MKP nu a intrat pentru a treia oară în legislativ, iar lipsa puterii lor politice a apărut şi în privinţa validării drepturilor. El a criticat Partidul Most-Hid. MKP este puternică încă în cadrul autoguvernărilor şi tocmai acolo încearcă să obţină valabilitate drepturilor lor, mai ales celor lingvistice. În 20 de ani de la înfiinţarea Slovaciei independente, în privinţa drepturilor minoritare a fost construit un adevărat sate ale lui Potemkin. Au fost acceptate toate acordurile şi prevederile internaţionale, există un tratat de bază maghiaro-slovac, există prevederi constituţionale numai că nu sunt respectate. Toate acestea sunt sabotate de stat - a declarat Menyhart Laszlo. Cu poliţia politică împotriva revendicărilor de drepturi Situaţia maghiarilor din România a fost schiţată de Dabis Attila, însărcinatul Consiliului Naţional Secuiesc. El a prezentat evenimentele din ultimul an ale zilei libertăţii secuieşti, piedicile, amenzile aplicate şi a concluzionat: a devenit evident că România este o ţară în care oricare autoritate publică poate interveni ca poliţie politică. România se află undeva între democraţie şi dictatură - a subliniat el. El a mai spus că CNS priveşte către instituţiile internaţionale nu ca asupra unor instrumente de exercitare a puterii ci ca asupra unor forumuri generatoare de dialog. Este conştient de faptul că autonomia poate fi obţinută doar prin dialog, iar în cazul României a devenit evident că este nevoie de un stimulent extern pentru a fi dispusă să poarte discuţii cu propriii săi cetăţeni.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.856, 25.07.2016
Semnează: Farkas Reka

Autonomie va exista doar dacă vom dori cu toţii acelaşi lucru / Este atmosfera duşmănoasă?

Condiţia primordială a cuceririi autonomiei este să vrem cu toţii acelaşi lucru şi să ne facem cunoscută această atitudine şi la nivel internaţional - a spus Kalmar Ferenc vineri, în cadrul celei de-a 27-a ediţii a Universităţii Libere de Vară şi Taberei Studenţeşti de la Balvanyos. Comisarul ministerial responsabil cu dezvoltarea politicii de vecinătate a Ungariei a participat la dezbaterea intitulată Autonomiile noastre şi evoluţiile în planul politicii mondiale. În cadrul dezbaterii, preşedintele Institutului de Cercetare pentru Strategie Naţională, Szasz Jeno, a afirmat că Brexit-ul va duce la creşterea nivelului de apreciere a Europei Centrale şi de Est şi va urma perioada dialogului la un nivel mai înalt. Politologul catalan Marc Gafarot i Monjo, şeful cabinetului de politică externă al Partidului Convergenţa Democratică din Catalonia, i-a îndemnat pe maghiarii din România să nu utilizeze expresia minoritate, deoarece în felul acesta continuă să-şi diminueze propria importanţă. Expresia corectă ar fi comunitate naţională, deoarece 50 de milioane de oameni din uniune trăiesc într-un mediu lingvistic şi cultural diferit de cel al lor. Dacă eliminăm sloganul Uniunii Europene, Unitate în diversitate, UE s-a pierdut - a precizat politicianul din păcate, încă tot spaniol. Preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc (CNS), Izsak Balazs, a apreciat că este un pas înainte pozitiv faptul că judecătoria judeţului Mureş a anulat amenda pe care i-a aplicat-o jandarmeria . Este important ca oamenii să nu se teamă, pentru că, iată, nici în România nu pot fi îngrădite libertăţile fundamentale - a subliniat preşedintele CNS. Toro T.Tibor, vicepreşedinte PPMT pe probleme strategice, a spus că este un succes faptul că partidul său a reuşit să menţină chestiunea autonomiei pe ordinea de zi, iar pentru validarea acestui lucru este în continuare în căutare de parteneri strategici. Repassy Robert a atras atenţia asupra faptului că Ungaria are obligaţia constituţională de a sprijini strădaniile autonomiste ale maghiarilor de peste hotare. În opinia comisarului ministerial responsabil cu dezvoltarea politicii de vecinătate a Ungariei, Kalmar Ferenc, nu este deloc sigur că urmează o perioadă a dialogului, dimpotrivă, în Europa se consolidează politica temerii, care ar putea suspenda atenţia acordată drepturilor minorităţilor. Insărcinatul premierului, Szili Katalin, a atras atenţia asupra importanţei consensului între organizaţiile de peste hotare, pentru ca maghiarimea să nu fie, în Europa secolului al XXI-lea, parte a problemei, ci a soluţiei. Într-un mod străin de spiritul de la Tusvanyos, Szili a criticat acea parte a presei care a perceput cu nedumerire faptul că în cadrul unei discuţii iniţiate de Szili Katalin, reprezentanţii organizaţiilor politice maghiare transilvane au adoptat o declaraţie conform căreia în campania electorală din 2016 din România, nu intenţionează să dezbată între ele detaliile autonomiei. Însărcinatul premierului a sugerat că absenteismul ridicat a fost generat de presă, nu de incompetenţa politicienilor.
Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 141, 25.07.2016
Semnează: Erdely Andras

Tusvanyos / Să spunem nu colonizării forţate,

Ieri reprezentanţii maghiarimii de peste hotare au semnat o declaraţie în care s-a stabilit că nu numai Ungaria, ci întreaga maghiarime din Bazinul Carpatic trebuie să transmită către Bruxelles mesajul că nu suntem de acord cu colonizarea forţată şi vrem ca noi să fim cei care decidem cu cine vrem să convieţuim. Unul dintre subiectele centrale ale dezbaterilor pe marginea politicii naţionale a fost migraţia, importanţa referendumului stabilit a avea loc în 2 octombrie împotriva cotelor obligatorii stabilite de Bruxelles. Documentul comun a fost prezentat de Repas Zsuzsanna, specialist în politică naţională, moderatorul dezbaterii. Prin intermediul acestui document, liderii aleşi ai maghiarimii din Bazinul Carpatic condamnă politica imigraţională greşită a UE şi colonizarea forţată. Este în curs de desfăşurare o migraţie modernă, Europa este în pericol, milioane de persoane au pornit la drum spre acest continent în speranţa unei vieţi mai bune. Europa se află în război, de la începutul crizei migraţionale a crescut numărul atentatelor teroriste. Liderii Uniunii Europene nu înţeleg încă problema, considerând că soluţia este colonizarea forţată a imigranţilor în statele membre, fără însă să se consulte cu parlamentele naţionale despre acest lucru. Birocraţii de la Bruxelles nu ar putea decide în locul nostru, avem dreptul să decidem în ceea ce priveşte viitorul nostru comun şi cu cine vrem să convieţuim - scriu liderii de peste hotare. Ii roagă pe toţi cetăţenii maghiari ca în 2 octombrie să participe la referendumul împotriva colonizării forţate. Declaraţia comună a fost susţinută de toţi liderii de peste hotare - din Transilvania, Slovacia, Ucraina Subcarpatică, Voivodina, Croaţia, Moravia- participanţi la dezbaterea privind politica naţională, în cuvântările lor toţi îndemnându-i pe maghiarii de peste hotare care dispun de cetăţenie să participe la vot. La această dezbatere, guvernul budapestan a fost reprezentat de Potapi Arpad Janos, secretar de stat pentru politică naţională. Acesta a accentuat: după 2010 au fost elaborate noi cadre privind politica naţională, până în prezent 850.000 de maghiari solicitând cetăţenia ungară. Programele privind dezvoltarea economică iniţiate de guvernul ungar fiind în beneficiul traiului pe pământul natal şi consolidarea comunităţilor maghiare. Brenzovics Laszlo, preşedintele Asociaţiei Culturale Maghiare din Ucraina Subcarpatică, a declarat că luptele din Ucraina s-au mai domolit, însă linia de front a devenit permanentă. Guvernarea ucraineană nu este preocupată de probleme minoritare, deşi 1/5 din locuitorii ţării nu sunt ucraineni, iar pentru soluţionarea crizei trebuie să se confrunte şi cu acest lucru. De altfel nu s-a întâmplat lucrul de care mulţi s-au temut şi anume că din rândul maghiarimii din Ucraina Subcarpatică va porni un val de imigranţi, comunitatea a rămas acasă, asigurându-şi funcţionarea instituţiilor cu ajutor din partea Ungariei. Pasztor Istvan, preşedintele Uniunii Maghiare din Voivodina, a vorbit despre faptul că au pierdut mandate la alegeri din cauza divergenţelor, însă au acţionat intrând în coaliţie cu Partidul Radical Sârb şi astfel vor încerca să obţină rezultate. Menyhart Jozsef, preşedintele recent ales al Coaliţiei Maghiare din Slovacia, a declarat că nu au intrat în parlament nici de această dată, însă şi-au păstrat baza, intenţionează să lucreze şi în continuare pentru consolidarea identităţii maghiarimii din Slovacia. Horvath Ferenc, preşedintele Comunităţii Autoguvernamentale Naţionale Maghiare din Moravia, a vorbit despre situaţia maghiarilor din Slovenia. Din punct de vedere numeric, este cea mai mică comunitate maghiară de peste hotare, iar pentru a-şi putea păstra identitatea sunt ajutaţi de sprijinele guvernamentale ungare, respectiv relaţiile regionale cu judeţele Zala şi Vas. Jankovics Peter, preşedintele executiv al Comunităţii Maghiare Democrate din Croaţia, a declarat că, cu toate că situaţia minorităţilor este în ordine din punct de vedere juridic, validarea lor practică este destul de greoaie. Este un semn îmbucurător că numărul elevilor înscrişi la şcolile maghiare nu a scăzut. Situaţia din Transilvania a fost prezentată de liderii UDMR, PCM şi PPMT. Biro Zsolt, preşedintele PCM, a declarat: organizaţia condusă de el consideră că una din sarcinile sale este să facă în aşa fel încât promisiunile de la Alba Iulia să apară în politică. Mulţi consideră că la alegerile parlamentare din toamnă în mod sigur vor candida împreună cu UDMR, însă înainte de acordul final vor mai avea loc dezbateri serioase. În cadrul acestora vor cere printre altele ca autoguvernările în a căror frunte se află primari PCM să nu fie tratate cu vitregie şi ca UDMR să-şi asume obiectivele din programul PCM. În procesul de modificare al constituţiei să includă garanţii în vederea protecţiei minorităţilor, să insiste asupra descentralizării şi să-şi asume cauza statului autonomist. Tanczos Barna, lider de fracţiune din senat, a vorbit despre faptul că în ultimul timp, majoritatea atacurilor antimaghiare au trecut pe un front pe care ne mişcăm cu greutate: totul este criminalizat, liderii autoguvernărilor sunt hărţuiţi, simbolurile noastre sunt atacate la tribunal. A accentuat şi importanţa alegerilor parlamentare din toamnă. În curând vor fi puse din nou pe ordinea de zi revizuirea constituţiei şi regionalizarea, iar noi trebuie să intervenim în aceste decizii, trebuie să negociem - a argumentat Tanczos. Szilagyi Zsolt, preşedintele PPMT, a atras atenţia asupra faptului că la alegerile locale din acest an, numărul celor care au votat cele trei partide maghiare a fost mai mic cu 106.000 faţă de acum 4 ani. 60-70% din maghiarii din Transilvania nu vor să voteze, lucru care reprezintă o problemă reală. 10-15% din voturi au fost date pentru candidaţi români, care nu au avut nicio propunere pentru maghiari. Obiectivul PPMT este să mobilizeze cât mai multe persoane în vederea participării la referendumul împotriva cotei de imigranţi din 2 octombrie şi la alegerile parlamentare din toamnă. Fidesz salută declaraţia Maghiarii din Bazinul Carpatic spun da pentru Europa şi nu pentru colonizarea forţată - este concluzia lui Nemeth Zsolt pe marginea declaraţiei comune a liderilor de peste hotare, salutând-o în calitate de şef al cabinetului de politică externă al Fidesz. În opinia sa, maghiarii nu sunt eurosceptici ci doar eurocritici, ei nu vor să destrame ci să construiască Uniunea Europeană. Pasztor Istvan, preşedintele MVSZ, a concluzionat în numele tuturor liderilor de partide maghiare din Bazinul Carpatic: La prima vedere, pare că acest referendum este o problemă internă a Ungariei, însă deoarece suntem o naţiune, problemele interne ale Ungariei sunt problemele noastre, ale tuturor.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.855, 23.07.2016
Semnează: Farcadi Botond

De pe Pământul Secuiesc până la Bruxelles,

Ungaria să îşi asume statutul de putere protectoare faţă de maghiarii de peste hotare, faţă de Transilvania, aşa cum a procedat Austria în cazul Tirolului de Sud din Italia - a declarat Tokes Laszlo, sâmbătă, în apelul pe care l-a reiterat la Băile Balvanyos. Cuvintele sale au generat reacţii isterice în anul 2013 din partea politicienilor români, partidele din Bucureşti întrecându-se între ele în manifestări antimaghiare. Nu ştim care va fi de această dată reacţia Bucureştiului. Parcă până ieri am văzut o atitudine mai rezervată, poate din cauza week-end-ului estival. Ştim însă sigur că în locul vociferărilor naţionaliste, puterea de la Bucureşti ar trebui să iniţieze mai degrabă un dialog efectiv cu liderii comunităţii maghiare care trăiesc în România şi să încerce să creeze cele mai bune relaţii cu Ungaria vecină. Acest lucru ar fi necesar deoarece întreaga Europă se află în faţa unor provocări din ce în ce mai serioase, la care România nu poate oferi singură răspunsuri corespunzătoare. În perioada tulbure, în care criza ucraineană, criza refugiaţilor, pericolul terorismului şi evenimentele din Turcia înseamnă un risc major, interesul fundamental al Bucureştiului ar fi să adopte o atitudine comună împreună cu ţările din zonă. Despre aceste provocări a vorbit premierul ungar Orban Viktor, care este acuzat de antieuropenism de către partidele ungare de opoziţie, de presa occidentală şi de liderii de la Bruxelles. Una din cele mai dificile sarcini ale politicii externe ungare este de a convinge celelalte ţări ale continentului în legătură cu faptul că critica Bruxelles-ului şi apărarea graniţelor nu înseamnă respingerea Europei.
Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 7.856, 25.07.2016;
Semnează: Farcadi Botond

În interesul retrocedărilor ecleziastice din Transilvania la Congresul Statelor Unite

Deputatul Korodi Attila şi Vincze Lorant, preşedintele Uniunii Federative a Naţionalităţilor Europene (FUEN), au participat la Congresul Statelor Unite pe tema blocării retrocedărilor imobilelor ecleziastice. În cursul vizitei efectuate la jumătatea lunii iulie au fost clarificate informaţiile Ministerului de Externe al SUA, care se afla departe de adevăr, şi au speranţa ca în privinţa punctului de vedere ferm al congresului să existe un răspuns pozitiv din partea Bucureştiului.
Interviu cu Korodi Attila:
- Cere a fost scopul călătoriei voastre în Statele Unite?
- Drumul către Washington a fost precedat de faptul că, pentru această perioadă, Institutul de cercetare al Partidului Popular European şi Centrul Wilfred Martens au organizat împreună cu Institutul Republican o călătorie de specialitate pentru politicienii europeni, în cadrul căreia am acordat o atenţie specială politicii din domeniul afacerilor externe şi armatei americane în oglinda campaniei. În cadrul UDMR există un grup de lucru, al cărui membri sunt colegi care au sarcini şi responsabilităţi în domeniul european sau al afacerilor externe. Am împărţit activitatea şi am decis ca în această călătorie să plec eu împreună cu Vincze Lorant. Am anunţat Fundaţia Maghiară pentru Drepturile Omului (HHRF) că mergem în Statele Unite şi, împreună cu preşedintele Hamos Laszlo, luăm legătura cu membri congresului interesaţi pe tema maghiarilor din Transilvania, pentru a le prezenta întâmplările din ultimele luni.
- Acest lucru a avut deja precedente, întorcându-ne chiar şi până la perioada anului trecut, la vizita efectuată de preşedintele Uniunii, Kelemen Hunor. Care sunt cele mai recente evoluţii?
- Tema retrocedărilor bunurilor ecleziastice din Transilvania a fost o muncă pe întreaga perioadă a zilei, muncă care s-a desfăşurat exclusiv în cadrul Congresului. Ne-am înţeles cu preşedintele HHRF şi am analizat evoluţiile din ultimele luni. Toate acestea au fost precedate de faptul că în iunie, episcopul reformat Kato Bela a participat la o serie de consfătuiri ale congresului, organizată tot de HHRF, în cadrul cărora a reieşit că Ministerul Afacerilor Externe al Statelor Unite deţinea informaţii cu privire la evoluţiile din România, care erau departe de adevăr. Din acest motiv este foarte bine, ca urgent, la o lună de la vizita domnului episcop, să putem prezenta printre altele şi ordonanţele de urgenţă ale guvernului, sau să enumerăm câteva cazuri ale comisiei pentru retrocedări în care au corectat punctul de vedere total greşit al Ministerului de Externe al Statelor Unite.
- Care sunt acele argumente cu care, de aici, din Ţinutul Secuiesc, se poate atinge pragul de excitabilitate al membrilor Congresului Statelor Unite?
- Trei abordări sunt utile pentru reprezentarea problemei noastre. Prima este atunci când ne întâlnim cu un asemenea membru al Congresului, care are strămoşi maghiari. Al doilea caz: în circumscripţia electorală trăieşte o comunitate maghiară cu tradiţii - chiar şi din anii 56 - care decide politica statului respectiv. Al treilea: dacă membrul respectiv are de asemenea strămoşi din Europa Centrală, şi înţelege ce înseamnă comunismul, cunoaşte efectele care le-a avut asupra acestor societăţi şi simte de ce este important într-un proces de democratizare de aici, modul în care se raportează democraţia faţă de tot ceea ce a fost normal înaintea dictaturii... Cum ar fi de exemplu dreptul la proprietate. În baza acestor trei abordări putem să începem un dialog. De altfel, este greu, pentru că societatea americană şi elita politică se leagă în mare parte de Europa, în schimb, trăiesc într-o lume atât de abstractă, care se află departe de realitatea europeană. Nu există puncte de legătură mai strânse şi nu pot să înţeleagă procesele de aici.
- Mai concret, cu ce poate să contribuie Congresul American la situaţia retrocedărilor din România?
- De exemplu cu ceea ce s-a întâmplat în urma dezbaterii Congresului, la care a participat Kelemen Hunor în toamna anului trecut: în raportul privind drepturile omului, bisericii şi dreptul la libertate, Ministerul Afacerilor Externe al Statelor Unite formulează clar faptul că România are lipsuri. În domeniul drepturilor minoritare şi al redării dreptului la proprietate nu au fost respectate asumările, iar România trebuie să vină cu răspunsuri. Există un parteneriat strategic româno-american, care uneori este considerat de către Bucureşti ca fiind mai important decât parteneriatul unional. Astfel este parteneriatul pentru stabilitate din regiunea Mării Negre, pentru că în această zonă, în care situaţia poate să degenereze până la conflicte între state, democraţia americană poate reprezenta o garanţie bună. Ca urmare a acestui lucru, este foarte important dialogul dintre guverne în domeniul democraţiei, drepturilor omului şi corupţiei, iar partea română acceptă acest lucru. După foarte mulţi ani, este acum o premieră faptul că Ministerul Afacerilor Externe din Statele Unite vine cu formulări foarte clare pe tema bisericii şi drepturilor minoritare şi se aşteaptă la progrese din partea părţii române. În răspuns, România a adoptat în primăvară o ordonanţă de urgenţă a guvernului, doar că aceasta nu face referire tocmai la bunurile ecleziastice. Unul din punctele importante ale negocierilor noastre din Statele Unite a fost acela de a convinge Congresul că evoluţia este într-adevăr pozitivă, dar numai pe o scară mai mică, iar bunurile ecleziastice sunt excluse. Ştim că statul român a respins chiar şi în cursul lunii iulie restituirea mai multor zeci de imobile ecleziastice, prin intermediul comisiei pentru retrocedări, şi a respins din nou şi cazul Colegiului Szekely Miko. Aceste argumente sunt înţelese în totalitate de Congresul american.
- Uniunea Europeană nu ar putea fi un partener mai eficient în acest domeniu?
- Uniunea Europeană nu este deocamdată un partener funcţional, pentru că până în perioada aderării a avut un sistem de criterii foarte serios, pe care trebuia România să-l îndeplinească. Acestea au fost îndeplinite de România, dar după o perioadă a pus frână. Congresul Partidului Popular European din anul 2012 de la Bucureşti a fost primul care a introdus în program politica minoritară. Până atunci nu au dezbătut pe această temă nici partidele de dreapta, iar din partea celor de stânga nici nu ne putem aştepta la acest lucru. În cadrul Congresului de anul trecut de la Madrid, acest lucru s-a intensificat şi mai mult şi, în prezent, au început şi formaţiunile politice ale Uniunii Europene să se preocupe de problemele minoritare, însă, Uniunea Europeană este şi acum prea lentă. Din acest motiv, în acest caz, este mai avantajos să ne folosim de parteneriatul strategic american. De Consiliul European se leagă Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, unde în numeroase cazuri România a fost condamnată din cauza înfrânării retrocedărilor. Şi din acest motiv, procesele de acolo au fost oprite, motivând faptul că România trebuie să elaboreze din nou legile. Legile au fost rescrise, prin asumarea răspunderii guvernul Boc le-a creat un drum, dar nu există efectele. Deci, rezultatul nu a adus o evoluţie pozitivă - putem observa acest lucru dacă ne uităm de exemplu la retrocedarea terenurilor. Revenind la imobilele ecleziastice, există un vid imens. Şi în acest caz nu este de ajuns UE, mai ales ştiind faptul că în parteneriatul strategic american reprezintă un rol important acele probleme, precum cea a rromilor, retrocedarea averilor comunităţii evreieşti sau problema drepturilor omului. Dacă vorbim de geopolitică sau de apărarea comună, atunci aici trebuie să fie inclus şi faptul că în societate să fie asigurate acele drepturi fundamentale, prin care devine sustenabilă societatea respectivă. În sens contrar se intensifică tensiunile interne. - Într-un context mai personal, în calitate de participant la călătoria de specialitate a Partidului Popular European, ce aţi observat, prin ce diferă politicianul american şi campania americană de cea europeană? - Societatea Statelor Unite nu este atât de închegată, echilibrată în comparaţie cu ţările europene. La noi, fiecare comunitate îşi are propriul caracter, în schimb, societatea americană reprezintă un mediu eterogen, care se construieşte în baza concepţiei Americii. În America, excluzând armata, politica externă, justiţia şi dezvoltările economice interne, statele membre şi consiliile locale au un rol foarte important. Din acest motiv, atunci când americanul simplu alege un preşedinte, în realitate se gândeşte la alegerea preşedintelui unei mari puteri. Tot această gândire globală este caracteristică şi politicianului. Abordarea de la Washington este mult mai diferită faţă de cea din ţară sau din alte ţări ale Europei Centrale, sau chiar ale Europei Occidentale.
- Atunci când aţi spus că aţi sosit dintr-o ţară care se numeşte România şi sunteţi un membru al minorităţii maghiare, v-au considerat o raritate?
- Partenerii noştri din Congres - fie că sunt grupuri de specialitate ale Congresului sau angajaţi în domeniul politicii externe sau ai instituţiilor de cercetare - ştiu şi înţeleg de unde venim. Un om simplu însă, nu ştie unde este România. Pentru ei, această dimensiune este prea mică. În schimb, şi societatea americană se schimbă: În timp ce până acum, familiile politice de provenienţă europeană erau mai degrabă decisive, în prezent, Statele Unite se confruntă cu o imigrare foarte serioasă din America de Sud şi Mexic. Aceste comunităţi latino-americane s-au consolidat şi acest lucru va avea efecte serioase. Statele Unite vor avea din ce în ce mai puţine legături cu Europa, dar există şansa ca problemele globale - precum cea rusească, chineză sau a Orientului Mijlociu - să intensifice legăturile cu noi.
- Mergând mai departe: în funcţie de candidatul care va câştiga, ar putea exista vreun efect asupra maghiarilor din Transilvania? Pornind de exemplu de la problema retrocedărilor...
- În opinia mea, din acest punct de vedere, o guvernare Clinton este mai previzibilă. Trump a anunţat că nu doreşte să se implice în politica externă, intenţionează să reducă participarea Statelor Unite în cadrul NATO şi, se poate că punctul de vedere din ce în ce mai pozitiv al Washington-ului să slăbească în acest domeniu. Acest lucru nu ar fi benefic pentru noi.
Cotidianul „Hargita Nepe” (Harghita), nr. 143, 27.07.2016;
Semnează: Kovacs Hont Imre

Pagini regăsite

În evoluţia demografică a Transilvaniei şi în repartizarea etnică a populaţiei, timp de două secole, până la Marea Unire, au avut un impact deosebit măsurile motivate politic aplicate de autorităţile maghiare, cu scopul de a inversa raportul dintre majoritatea românescă şi naţionalităţile minoritare, în special cea maghiară. Mijloacele întrebuinţate au fost extrem de diverse: pe lângă cele discutate de-a lungul timpului la rubrica Pagini regăsite, putem menţiona admiterea existenţei doar a învăţămâtului primar confesional în Limba Română (plătit de comunităţile locale), obstrucţionarea misiunii spirituale a Bisericii Ortodoxe, permisiunea de a ridica doar lăcaşuri de cult din lemn, încercarea de maghiarizare a cultului ortodox (Episcopia de la Hajdudorog, de exemplu), maghiarizarea numelor de persoane şi a toponimiei, cenzurarea cărţilor şi a publicaţiilor periodice (şi acestea restrânse sever din punct de vedere numeric), interzicerea manifestărilor publice cu implicaţii naţionale sau supravegherea poliţienească strictă a acestora etc.. De unele din aceste aspecte ale încercării de „fabricare” de unguri prin deznaţionalizarea românilor (proiect care, în parte, s-a şi realizat, uneori cu un rezultat nescontat nici de autorităţi, ca pe Valea Nirajului de pildă) ne-am ocupat în articole publicate în anii trecuţi (vezi colecţiile „Condeiul ardelean” şi „Cuvântul liber”).
Ca o completare la articolele anterioare, credem că este util şi instructiv pentru cititori să ia cunoştinţă şi cu rezultatele primului recensământ efectuat de Statul Român în Transilvania şi în Banat; statistica aceasta, cuprinsă în „Buletinul Statistic al României” (iulie-decembrie 1923), corectează viciile de procedură de la recensământul maghiar din 1910 şi - poate cel puţin la fel de important - ea reflectă opţiunile respondenţilor în lipsa oricărei constrângeri. Din ea rezultă discrepanţa dintre procentajul diverselor etnii şi ponderea lor în centrele urbane şi, de asemenea, o pondere, am spune invers proporţională cu raportul numeric între naţionalităţi, în ceea ce priveşte ocupaţiile industriale şi comerciale, principalele furnizoare de capital şi de bunăstare colectivă şi personală. Statistica reflectă, practic, situaţia ab initio de la care trebuia să plece Statul Român în revenirea la nişte raporturi normale, bazate pe egalitate între cetăţenii transilvăneni ai României Mari.
O sinteză a acestei statistici o aflăm în editorialul Gazetei Oficiale a Oraşului Târgu-Mureş, „ORAŞUL”, Anul II, Nr. 17, din 18 august 1924, p. 151-152, nesemnat, şi pe care îl reproducem în întregime în cele ce urmează. Am păstrat ortografia timpului şi am sesizat cele câteva greşeli de limbă. Sublinierile aparţin autorului editorialului.
„După datele din 1920, numărul locuitorilor din Transilvania şi Banat era de 5.114.124, răspândiţi pe o suprafaţă de 102.200 km². Repartizând locuitorii după naţionalitate, avem pentru acel an următorul tablou:
Români.......................2.930.120
Unguri.........................1.305.753
Germani.........................539.427
Evrei...............................181.340
Alţii.................................157.484
Comparată cu statistica din 1910, avem în 1920 o scădere de 135 mii locuitori. Această micşorare de populaţie se datoreşte pe deoparte expatrierii multor unguri, cât şi pierderilor cauzate în timpul războiului, când şi naşterile au fost în număr mult mai redus ca în anii normali.
De remarcat este, însă, că populaţia românească totuşi a crescut şi în acest interval, fapt care-şi găseşte explicaţia atât în repatrierea familiilor româneşti din America şi de pe acele teritore [=teritorii] ale fostei monarchii cari nu au revenit României, cât - mai ales - prin stabilirea în anii din urmă în Ardeal a numeroşi militari, profesori şi funcţionari de origine din alte ţinuturi româneşti.
Contribuţia acestora din urmă la creşterea populaţiei româneşti se observă în deosebi în comunele urbane, astfel numărul românilor la oraşe a crescut cu peste 62 de mii locuitori.
Dimpotrivă, numărul ungurilor se află în scădere foarte evidenţiată [sic!]: la oraşe a scăzut cu 100 mii de locuitori faţă de anul 1910.
De amintit că scăderea populaţiei maghiare e datorită şi faptului că evreii la statistica din 1920 au fost scoşi din rubrica ungurilor, contrar cu stasticele din 1900 şi 1910.
Elementul românesc e însă covârşitor la sate, aproape în toate judeţele din Ardeal şi Banat, cu excepţia judeţelor din Secuime: Ciuc, Odorheiu şi Trei-Scaune.
Totuşi, şi în acestea, în afară de judeţul Odorheiu, ungurii n'au decât o majoritate relativă. În judeţul nostru, numărul ungurilor nu întrece azi decât cu vre-o 3 mii pe al românilor. Ungurii se mai găsesc într'o proporţie însemnată în judeţele: Bihor, Braşov, Sălaj, Cojocna.
Numărul cel mai mare al Românilor a fost în anul 1920 în judeţele Caraş-Severin, Bihor, Hunedoara, Arad, Solnoc-Dobâca, Cojocna, Alba de Jos, Timiş-Torontal, Sătmar, Sălaj, Turda Arieş, cele mai româneşti în raport cu populaţia totală fiind: Făgăraş - 95,86 la sută, Hunedoara 84,45 la sută, Solnoc-Dobâca - 81,28 la sută. În majoritate relativă Românii se află numai în judeţele Târnava Mare şi Braşov.
Şvabii au majoritate relativă în judeţul Timiş-Torontal, iar Saşii sunt pretutindeni în minoritate, fiind într'o proporţie mai însemnată în Târnava Mare, Braşov şi Sibiu. Evrei[i] sunt mai numeroşi în judeţul Maramurăş (20 la sută).
Foarte nefavorabil se prezintă însă proporţia elementului românesc în comunele urbane faţă de celelalte naţionalităţi.
Deşi majoritatea absolută n'o are nici o naţionalitate în ce priveşte totalul populaţiei orăşăneşti, totuşi majoritatea relativă este de partea ungurilor, cu 45,79 la sută, după care urmează Românii cu 25,18 la sută, apoi germanii (şvabii şi saşii) şi evreii.
Românii au avut majoritate în anul 1920 în: Abrud, Alba-Iulia, Baia-Mare, Caransebeş, Deva, Făgăraş, Gherla, Haţeg, Ocna Sibiului, Orăştie, Sebeşul-Săsesc; Ungurii în oraşele: Aiud, Baia Sprie, Arad, Braşov, Cluj, Dej, Dicio-Sânt-Martin [Târnăveni], Gheorgheni, Hunedoara, Ibaşfalău [Dumbrăveni], Miercurea-Ciuc, Odorheiu, Oradea-Mare, Reghinul-Săsesc, Tg.-Mureş, Turda şi Zalău.
Germanii (saşii şi şvabii) au fost în majoritate la Bistriţa, Careii-Mari, Mediaş, Sibiu, Sighişoara şi Timişoara, iar Evreii au avut majoritatea la Sighetul-Marmaţiei.
În Cluj românii sunt în număr de 28.274, faţă de 41.583 unguri şi 10.733 evrei. - Noi [oraşul Târgu-Mureş] avem 7.500 români, faţă de 22.500 maghiar[i], 3.500 evrei şi 1.500 nemţi şi alte naţiuni.
De remarcat că în oraşe mari ca Timişoara, Oradea-Mare şi Arad numărul românilor e foarte redus (Timişoara - 15.892 români, faţă de 63.669 de alte naţionalităţi; Oradea-Mare - 8.441 români, faţă de 40.744 unguri şi 17.880 evrei; Arad - 12.469 români, faţă de 39.399 unguri şi 5.306 evrei).
La Sighetul-Marmaţiei, numărul populaţiei evreieşti e de două ori mai mare ca al românilor. Deasemeni, evreii sunt mai numeroşi decât românii la Baia-Sprie şi în număr egal cu românii în oraşele: Careii-Mari, Dej, Reghinul-Săsesc, Sătmar şi Şimleul Silvaniei.
Desimea [densitatea] mijlocie a populaţiei e de 60 de loc.[uitori] pe km.p., cea mai deasă populaţie fiind în judeţele Braşov (68), Timiş-Torontal (67), Arad (66), Târnava-Mică (65), iar cea mai rară în Bistriţa Năsăud (28), Ciuc (27). Judeţul nostru are o densitate medie de 52, iar oraşul Târgu-Mureş de 83.
Cât priveşte ocupaţia locuitorilor, 73% reprezintă agricultura. Procentul cel mai mare de agricultori îl are Târnava Mică 87,9%, Făgăraş, Timiş-Torontal, apoi Caraş-Severin, Arad, iar de comercianţi - Timiş-Torontal, Bihor, Mureş-Turda, Cojocna.
O statistică a profesiunilor după naţionalitate nu s'a făcut încă, dar simpla constatare că numai 1/6 din întreprinderile industriale şi abia 1/4 din firmele comerciale - şi nici pe departe celea mai mari, au fost româneşti, reiese că atât industria, cât şi comerţul se află în mâinile cetăţenilor de origină etnică străină. Se impune deci o politică de îndreptare conştientă, cu mijloace bine alese în favorul neamului care prin suferinţe şi sânge a întemeiat prea frumoasa sa ţară. Aceasta se înţelege nu prin slăbirea minorităţilor, ci prin întărirea elementului românesc.”

EXCLUSIV

Curtea de Apel Braşov a respins ieri, 29 septembrie, recursul preşedintelui Consiliului Judeţean Covasna împotriva sentinţei Tribunalului Covasna prin care a fost obligat să îndepărteze inscripţia în limba maghiară „Megyehaza” de pe faţada instituţiei.
În luna martie a.c., Tribunalul Covasna a admis acţiunea Asociaţiei Civice pentru Demnitate în Europa (ADEC) împotriva Preşedintelui Consiliului Judeţean Covasna, Tamas Sandor (foto), şi a Consiliului Judeţean Covasna şi i-a obligat pe pârâţi să îndepărteze inscripţia „Megyehaza” de pe faţada Consiliului Judeţean Covasna, să amplaseze traducerea corectă în limba minorităţii a inscripţiei „Palat administrativ”, prezentă pe faţada instituţiei şi să plătească cheltuieli de judecată.
Sentinţa Tribunalului Covasna a rămas astfel definitivă şi irevocabilă.
UDMR-istul Tamas Sandor are la dispoziţie 30 de zile pentru a executa sentinţa, în caz contrar riscând amendarea.
(Articol, din 30 septembrie 2016, preluat de pe www.dantanasa.ro. Foto: agerpres.ro)

Primul lider eurosceptic care pierde pe „teren propriu”

Derută totală în rândul partidelor eurosceptice din Ungaria, după înfrângerea surprinzătoare administrată de cetăţenii care au boicotat referendumul împotriva cotelor de imigranţi impuse de Uniunea Europeană. Viktor Orban, care dorea să ralieze întreaga ţară în spatele său, pentru a avea o putere mult mai mare de negociere la Bruxelles în chestiunea migraţiei, a devenit peste noapte mai slab, primul lider eurosceptic din UE care pierde de o asemenea manieră un vot pe „teren propriu”.
Începând de duminică seara, Viktor Orban a căutat cu orice preţ să transforme înfrângerea de la referendum într-o mare victorie. Premierul de la Budapesta nu a vrut să se uite decât la cele 90 de procente din electoratul prezent la urne care a votat „NU”. În cazul în care Comisia Europeană va considera că referendumul din Ungaria nu poate avea vreun efect juridic, Viktor Orban a repetat că „UE nu va putea să-şi impună voinţa în Ungaria”. În declaraţia sa de după scrutin, Orban a lăsat să se înţeleagă că guvernul va propune modificarea Constituţiei Republicii Ungare, astfel încât propunerile Bruxelles-ului să fie blocate din start de legea fundamentală.
„Vorbim despre viitorul Ungariei, despre copiii noştri şi nepoţii noştri. Are loc o mare migraţie a timpurilor moderne. Bruxelles sau Budapesta, aceasta este întrebarea şi am decis că e bine ca această decizie să aparţină exclusiv Budapestei. Am pornit pe un drum care va fi lung, cu multe bătălii care ne aşteaptă… Promit fiecărui maghiar că voi face totul să împiedic Bruxelles-ul să-şi impună voinţa în ţara noastră”, a spus Orban în seara referendumului.
Viktor Orban a spus, apoi, că guvernul trebuie să facă două lucruri după votul masiv pentru „NU”, chiar dacă referendumul a fost invalidat de prezenţa redusă la urne. În primul rând, Orban va depune în Parlament un proiect de modificare a Constituţiei, care să statueze că deciziile publice trebuie să reprezinte voinţa poporului. În al doilea rând, Orban doreşte să convingă Bruxelles-ul să recunoască referendumul din Ungaria.

Viktor Orban, în corzi, atacat şi de prieteni

În corzi, Viktor Orban a ajuns să recurgă la exerciţii de aritmetică ridicole, dacă nu ar fi însă extrem de periculoase în jocul democratic. Înfrânt prin invalidarea referendumului, premierul s-a apucat să compare procentele absenteismului cu cele de la referendumul din urmă cu 13 ani, când populaţia a fost consultată în privinţa aderării la UE. Şi Orban a numărat că acum a participat la vot cu 15% mai mult electorat. Concluzia: „Arma va fi mai puternică la Bruxelles”, a spus Orban. A devenit, astfel, limpede pentru cetăţeni că premierul nu a urmărit prin acest referendum respingerea cotelor de imigranţi (proiectul se referea la doar 160.000 de imigranţi din Grecia şi Italia, nicidecum la toţi imigranţii din UE şi fusese deja îngropat la Bruxelles şi în cancelariile occidentale), cât întărirea poziţiei sale pe plan intern şi extern.
Grav este pentru Orban că este atacat acum inclusiv de tabăra anti-imigraţionistă din Ungaria, partidul extremist Jobbik. „Ungurii sorb acum supa aroganţei lui Viktor Orban”, a declarat, după referendum, liderul Jobbik, Gabor Vona. El a comparat situaţia premierului ungar cu cea a fostului premier britanic, David Cameron, imediat după referendumul Brexit şi i-a cerut să facă acelaşi lucru - demisia.
Este grav pentru Orban că până şi cei mai fanatici anti-imigraţionişti din Ungaria s-au declarat oripilaţi de campania sa împotriva unui proiect european şi împotriva imigranţilor. „O asemenea campanie arogantă, insolentă şi exorbitant de scumpă nu poate rămâne fără consecinţe. A fost un sondaj de opinie care a costat 50 de milioane de dolari, în condiţiile în care rezultatul putea fi aflat cu precizie şi fără a plăti vreun şvab”, a declarat purtătorul de cuvânt al Jobbik.
Neregulile financiare grave nu au fost trecute cu vederea de rivalii politici ai premierului, iar o parte din oamenii săi de încredere s-au făcut nevăzuţi în ziua referendumului şi în cursul zile de luni. Doar majoritatea confortabilă a Fidesz în Parlament şi reformele operate de Guvernul Orban în justiţie îi pot ţine acum departe de boxa acuzaţilor pe unii dintre miniştrii lui Viktor Orban. Unul dintre ei este Antal Rogan, aşa-numitul „ministru al propagandei”, omul care a semnat pentru cheltuirea a peste 55 de milioane de dolari pentru o campanie ce s-a dovedit inutilă în plan politic şi extrem de periculoasă în planul societal, o campanie care a instigat la ură rasială şi xenofobie. Presa a scris că Rogan şi-a oferit duminică o „ieşire” împreună cu familia cu elicopterul, o excursie care costă circa 5.000 de euro. Fostul comisar european ungar, Laszlo Andor, a declarat că o asemenea campanie nu a mai avut loc în Ungaria decât în perioada comunismului.

Opoziţia - vitează şi ridicolă după războiul purtat de oamenii simpli

Coaliţia Democratică din Ungaria (de stânga) cere şi ea demisia premierului. „Mai multe milioane de unguri s-au opus campaniei fricii şi i-au spus „NU” lui Viktor Orban”, a spus fostul premier Ferenc Gyurcsany, liderul formaţiunii. El a cerut stângii să caute o soluţie alternativă la guvernarea Fidesz.
Liderul socialiştilor, Gyula Molnar, a spus că acum este posibil ca Guvernul Fidesz să fie înfrânt, făcând aluzie la alegerile ce vor urma în 2018. „În 2018, trebuie să avem contracandidaţi peste tot împotriva celor de la Fidesz”, a spus Molnar.
„Seara asta s-a dovedit a fi un eşec pentru Viktor Orban, mulţumesc lui Dumnezeu, arătând că nu contează cât de mult cheltuieşti pentru o campanie dezgustătoare, care nu serveşte niciunui scop în afară de a asmuţi oamenii unii împotriva altora. Se pare că în Ungaria trăiesc oameni normali, care nu cred în propaganda urii a lui Viktor Orban, pe care o promovează doar pentru a rămâne la putere”, a spus Peter Juhasz, vicepreşedintele partidului „Împreună” (liberal).
Referendumul de duminică s-a întors în cele din urma împotriva premierului Viktor Orban. A fost un test politic ratat, din care Orban iese vulnerabilizat în politica internă şi la Bruxelles. Însă de aici şi până la a decreta că se apropie sfârşitul guvernării Fidesz şi al euroscepticismului în Ungaria este cale lungă.
Viktor Orban a declarat că, indiferent de validarea sau nu a referendumului, Ungaria a fost prima ţară UE care a recurs la consultarea poporului în chestiunile grave ce ţin de imigraţie. Budapesta a oferit un exemplu, care poate fi replicat şi în alte state din regiune, iar din această perspectivă Orban a punctat.
În al doilea rând, trebuie să aruncăm o privire şi la liderii politici din opoziţie, care jubilează şi se văd la putere după acest referendum. Cine este, spre exemplu, Gyula Molnar, liderul Partidului Socialist (MSZP)? Ei bine, este şeful unui partid cotat cu 8% din voturi în luna iulie 2016. Cine este Peter Juhasz, de la partidul „Egyutt”? Este şeful unui partid cotat cu 1% în sondaje în iulie 2016. Sau cine este Coaliţia Democrată, de care am amintit mai sus? Este un partid de 5% condus de un fost premier (Gyurcsany) ce s-a confruntat cu cele mai grave proteste din Ungaria post-comunistă, după ce a minţit electoratul în mod grav, pentru a rămâne la putere. A jubilat duminică seara şi partidul ecologist „Politica poate fi altfel”, un partid de 3%. Aceasta în condiţiile în care Fidesz este cotat cu 30% în sondaje, iar Jobbik cu 14%. În plus, aceste partide de opoziţie nu au fost capabile să facă front comun la referendum şi să transmită un mesaj limpede - ori boicotarea scrutinului, ori un vot „DA”, adică împotriva Guvernului. Meritul lor este minor în această înfrângere a lui Viktor Orban. Opoziţia rămâne în continuare fragilă, fragmentată si decredibilizată.
Dacă un referendum inutil, precum cel din Ungaria, poate releva un lucru important, atunci acesta ţine de Ungaria tăcută. Acea majoritate care a boicotat referendumul, acele 38% de indecişi (cum arăta sondajul amintit din luna iulie), acei 66% dintre unguri care consideră că actuala guvernare este coruptă deţin cheia viitorului politic al ţării. Pentru minţile şi sufletele lor se vor bate actuala opoziţie, actualul Guvern, comisarii europeni şi liderii politici străini care vor veni la Budapesta pentru a da un ajutor electoral până în primăvara anului 2018.

(Articol, de Călin Marchievici, preluat de pe www.cotidianul.ro, din 3 octombrie 2016)

Motto: „Am adormit şi am visat că viaţa este bucurie, dar m-am trezit şi am văzut că viaţa este datorie, şi am muncit şi am făcut din truda vieţii, bucurie.”
(Rebindranath Tagore)

Despre revista „Claviaturi” am avut prilejul şi oportunitatea de a scrie mai multe articole, bucurându-mă totodată de o deosebit de plăcută şi utilă colaborare cu publicaţia bilunarului de atitudine şi cultură „Condeiul ardelean” din Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna, prin distinsul istoric şi publicist prof. Vasile Stancu.
Astfel, detalii despre revista „Claviaturi” din Braşov (revistă de poezie, serie veche şi serie nouă) se găsesc în articolul Revista „Claviaturi” şi rolul ei în promovarea poeziei. Colaborarea revistei cu presa din judeţul Covasna, de avocat George Echim, precum şi în alte articole scrise de subsemnatul şi de către prof. Vasile Stancu, publicate atât în revistă, cât şi în „Condeiul ardelean”, articole despre evoluţia revistei, cu ocazia lansărilor trimestriale ale numerelor acesteia.
Mulţumesc organizatorilor pentru onoranta invitaţie făcută, de a participa la lucrările celei de-a XXII-a ediţii a Sesiunii Naţionale de Comunicări Ştiinţifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie, Cultură, Civilizaţie” şi pentru ocazia oferită de a prezenta comunicarea pe tema ce constituie titlul lucrării de faţă.
Prin aceasta continuăm să prezentăm date şi informaţii despre revista „Claviaturi” şi rolul ei în promovarea creaţiei poetice şi prin aceasta, implicit, promovarea culturii în general.
Revista „Claviaturi” a fost fondată de poetul jurist Vania Gherghinescu (12.11.1900-05.10.1971) în anul 1941, fiind primul ei director, publicaţia apărând sub forma şi titulatura „caiet de poezie”, pe parcursul a doi ani (1941-1943), după care şi-a încetat apariţia.
Pe fondul dispariţiei revistelor literare şi de cultură din Braşov, datorată, printre altele, şi crizei economice de după anul 2008, în viaţa culturală a Braşovului s-a întâmplat, totuşi, ceva paradoxal din acest punct de vedere.
Începând cu anul 2013, după pregătirile corespunzătoare în acest sens (încă din vara-toamna anului 2012), la iniţiativa scriitorului prof. Constantin Bihara, cu susţinerea şi colaborarea esenţială a subsemnatului, ulterior colaborarea extinzându-se cu noi membri, revista a reapărut, cu aceeaşi titulatură, „Claviaturi”, ca revistă trimestrială de poezie, serie nouă.
Noile „Claviaturi” au crescut repede şi frumos, dezvoltându-se şi diversificându-se atât din punct de vedere al colaborărilor, cât şi a conţinutului creaţiilor literar-artistice publicate, fiind tipărite nu numai poezii, ci şi eseuri şi recenzii în legătură cu poezia, completându-se şi cu arta grafică şi fotografică.
Cu toate greutăţile întâmpinate în coagularea forţelor creatoare şi în asigurarea posibilităţilor de editare, prin capacităţile organizatorice ale primului redactor-şef al noii serii, poetul Constantin Bihara, pe parcursul anului 2013, iar apoi ale celui de al doilea redactor-şef al seriei noi, poetul George Echim, aplicând principiul colegialităţii, având în vedere interesul public, împreună şi prin noi înşine, am reuşit ca de la numerele 3-4/2013 revista să ajungă la maturitate, din punctul de vedere al structurii ei, al rubricilor, preocupaţi continuu de creşterea calităţii creaţiilor literare publicate, de la numărul 3 începând să sărbătorim (omagiem) câte un colaborator al revistei. În evoluţie am trecut mai multe praguri. Primul prag a fost încheierea cu succes a primului an de apariţie.
Începând cu anul 2014, sub coordonarea noului (şi actualului) redactor-şef al revistei, subsemnatul, revista s-a dezvoltat sub toate aspectele, devenind, prin colaboratorii din mai multe judeţe din Ţară, o revistă de interes naţional, iar prin colaboratorii din mai multe ţări (Grecia, Cipru, Malta, Anglia, SUA, Canada, Germania, China, Rusia, Brazilia, Italia, Franţa, Polonia, Republica Dominicană, Australia, Serbia, Spania, Mongolia, India, Cuba etc.), o revistă de interes internaţional.
Cu mare bucurie am sărbătorit, odată cu lansarea (prezentarea) numărului 4(8)/2014, în decembrie 2014, împlinirea a doi ani de publicare a revistei, calea pe care ne aflam dându-ne credinţa depăşirii duratei de apariţie a seriei vechi.
Astfel, am ajuns ca la data de 25 iunie 2015 să lansăm numărul 10 al revistei. Ajungând şi aici, am considerat şi considerăm că am mai trecut un prag.
Cu această ocazie, alături de sărbătorirea poetei Mariana Popa, de lansarea spectacol realizată prin recitalul poeţilor publicaţi şi prezenţi la eveniment, o surpriză de proporţii a fost de natură a atrage atenţia şi a aduce bucurie, încântare, satisfacţie şi mulţumire, manifestate sincer de către întreaga asistenţă.
Surpriza a venit tocmai din îndepărtata Chină, fiind „adusă” de către poeta Nadia Cella Pop şi de către Dragoş Barbu, autorul mai multor traduceri publicate în paginile revistei „Claviaturi”, din creaţiile poetice ale diferiţilor autori din mai multe ţări (enumerate mai sus).
Este vorba de diploma emisă de Centrul Internaţional de Traducere şi Cercetare a Poeziei, din Chongqing, China, act care atestă, sub semnătura Dr. Arthur Zhang, Preşedinte al IPTRC (cu ştampilele centrului), acordarea, la data de 8 ianuarie 2015, revistei „Claviaturi”, editată de George Echim [România], premiul pentru cea mai bună revistă de poezie pe anul 2014.
Premiul acordat ne onorează, considerându-l că este o recunoaştere şi, în acelaşi timp, o încurajare pentru strădaniile noastre de promovare a creaţiilor literar-artistice (poezia fiind o artă) ale tuturor colaboratorilor revistei.
Deşi în articolul respectiv, din care am reluat unele aspecte menţionate mai sus şi altele la care vom face referire în continuare, am adresat mulţumiri tuturor celor ce au contribuit şi au determinat realizările semnalate, consider că îndeplinesc o plăcută îndatorire de a mulţumi cu recunoştinţă Centrului Internaţional de Traducere şi Cercetare a Poeziei din Chongqing - China, domnului preşedinte al IPTRC, Dr. Arthur Zhang, pentru premiul acordat, asigurându-i de stima şi respectul nostru şi prin acest nou demers al nostru.
Am arătat şi arătăm încă odată că suntem recunoscători poetei Nadia Cella Pop şi traducătorului Dragoş Barbu - colaboratori ai revistei, pentru contribuţia domniilor lor la promovarea revistei „Claviaturi” în alte ţări ale lumii, făcând astfel posibilă acordarea susmenţionatului premiu, ca recunoaştere internaţională a activităţii noastre de creaţie poetică.
Se cuvine, totodată, de a-i felicita şi a le mulţumi tuturor colaboratorilor (şi, desigur, simpatizanţilor şi susţinătorilor) revistei, fără de care aceasta nu ar fiinţa, încurajându-i să participe în continuare la promovarea frumosului prin arta poetică, încurajare pe care o facem şi prin publicarea şi aici a Certificatului de premiere menţionat, în original, în limba engleză, cât şi în traducerea în limba română, precizând faptul că acest premiu este al revistei şi al colaboratorilor acesteia.

CERTIFICAT DE PREMIERE
Centrul Internaţional de Traducere şi Cercetare a Poeziei (IPTRC)
Jurnalul Trimestrial Multilingv „Poeţii Lumii”
Departamentul Editorial Internaţional al revistei „Poezia Chineză”
Aceasta este recunoaşterea unei realizări meritorii către revista
Claviaturi, editată de George Echim (România)
Am onoarea de a vă informa că în ziua de 8 Ianuarie 2015
revista dumneavoastră a fost aleasă de către Comitetul Director
Internaţional al Centrului Internaţional de Traducere şi Cercetare a
Poeziei (IPTRC)
Cea Mai Bună Revistă Internaţională de Poezie
apărută în anul 2014
Dr. Arthur Zhang, preşedinte IPTRC
Chongqing, China
L.S. s.s. indescifrabil
(Traducere de Dragoş Barbu. Pentru conformitate, av. George Echim)

Facem acest lucru nu spre laudă, ci spre ştiinţă şi cunoaştere, pentru aprecierea calităţii revistei, care cu fiecare nou număr apărut şi-a adus o contribuţie importantă la promovarea creaţiei poetice: prin colaboratori aparţinând mai multor asociaţii scriitoriceşti, ori independenţi; poeţi-elevi; poeţi de vârste medii şi înaintate; poeţi din ţară ori alte multe ţări ale lumii, unii dintre aceştia fiind poeţi dintre cei mai valoroşi în ţările lor.
Zecile de colaboratori, poeţi, critici şi eseişti literari, în fiecare număr al revistei, cu un cuprins în medie de peste 150 de pagini, prin creaţiile lor materializate în sute de poezii, recenzii, eseuri, comunicări, opinii, texte speciale etc., îşi aduc o remarcabilă contribuţie la creşterea valorii creaţiei poetice de Limbă Română şi nu numai, a cronicii şi eseisticii literare.
Revista fiind deschisă creaţiei poetice şi cronicii şi eseisticii în legătură cu poezia, cu preocuparea pentru îmbunătăţirea calităţii creaţiei, contribuie la dezvoltarea simţului estetic al colaboratorilor şi cititorilor revistei, comandamente cu atât mai importante cu cât societatea se confruntă cu o scădere continuă a apetitului - mai ales al tineretului - pentru poezie, pentru literatură, pentru cartea tipărită în general, urmare expansiunii internetului, cu toate avantajele şi dezavantajele sale în formarea intelectuală a tinerei generaţii.
În contextul existenţei şi viabilităţii revistei „Claviaturi”, serie nouă, revistă trimestrială de poezie, ajungând îndată la 4 ani de apariţie, cu aprecierile şi rolul ei în sensul celor de mai sus, arătăm (tot spre cunoaştere şi recunoaştere) că este regretabilă dezinformarea produsă în articolul-interviu intitulat «Dialog despre Romulus Cioflec şi Revista „Caietele de la Araci”», publicat în ziarul „Mesagerul de Covasna”, Nr. 1644, Luni 11 iulie 2016, pagina 4, interviu luat de către Maria Creţu Graur, profesoarei dr. Luminiţa Cornea - redactor-şef a revistei „Caietele de la Araci”. Nu dorim polemici cu nimeni, dar, din respect pentru adevăr şi o (altă) evidenţă a realităţii, arătăm că în răspunsul la întrebarea a doua din cuprinsul interviului menţionat s-a strecurat, dintr-o eroare inadmisibilă, afirmaţia neadevărată cum că revista „Caietele de la Araci” ar fi „singura revistă literară din zonă”. Se mai insistă şi se zice: «Când spun „zonă”, am în vedere sud-estul Transilvaniei, inclusiv Braşovul». Este prea mult! Mult prea mult să faci o asemenea afirmaţie neconformă adevărului. Şi când spuneam = neconformă adevărului = încercăm să fim delicaţi în exprimare.
Şi este cu atât mai regretabilă afirmaţia cu cât prof. dr. Luminiţa Cornea a participat, la invitaţia noastră, la lansări - prezentări ale revistelor literare braşovene, atât la revista „Claviaturi”, revistă trimestrială de poezie, recenzii şi eseuri în legătură cu poezia, având ca redactor-şef şi editor pe subsemnatul, cât şi la revista „Ritmuri braşovene” - revistă trimestrială de cultură, editată de Filiala Braşov a Ligii Scriitorilor Români.
De remarcat este şi faptul că revista „Claviaturi” este la al XV-lea număr de apariţie, apărând de 4 ani cu regularitate, iar revista „Ritmuri braşovene” apare şi ea de cca. 2 ani. Mai mult, după cum se poate observa, revista „Claviaturi” este cunoscută şi în Chongqing - China, dar nu şi la Araci - România.
Acestea sunt adevăruri care nu pot fi trecute sub tăcere şi cu atât mai puţin falsificate.
Cât despre orice altă sau alte reviste, publicaţii de literatură, ştiinţă, cultură în general etc., prezente sau viitoare, deie Dumnezeu cât mai multe şi cât mai valoroase, fiind suficient loc pentru toate în cultura română şi aşa destul de văduvită în vremurile de ieri, de azi şi cine ştie dacă nu şi de mâine…

Cei aflaţi în conducerea Ţării noastre, în ultimii ani, au ajuns nişte marionete manevrate de construcţia administrativă şi legislativă a Europei, supuşi în faţa ordinelor militare NATO, în faţa autorităţii americane, entităţi de supunere, după bunul plac, a ţărilor membre ale comunităţii europene. Urmare acţiunii cozilor de topor naţionale, revolta noastră este catalogată drept lovitură de stat, suntem ţinuţi la periferie, jucăm după cum ne cântă puterile europene, n-avem drept de hotărâre în rezolvarea nevoilor noastre, ni se vâră forţat pe gât împrumuturi financiare etc.. Halal europeni!
„Ţara noastră are armată cel mai bine dotată cu armament din toată Europa”, am auzit în dialogul unui gradat superior cu un civil, puţin înainte de evenimentul din 1989. Angajaţii armatei noastre sunt oameni bine pregătiţi, au depăşit de mult vremea lui Moş Teacă, iar tinerii ieşeau din stagiul de militărie bărbaţi pregătiţi pentru noi paşi în viaţă. Nu degeaba mergea vorba că cel care n-a făcut armata nu era considerat un bărbat adevărat.
E neclar care sunt beneficiile pentru noi în urma dublei aderări la Uniunea Europeană şi la NATO (Alianţa Nord-Atlantică). I s-a cerut Ţării să-şi reducă puterea armată, s-a hotărât ca tinerii să nu mai fie obligaţi să urmeze stagiul militar. Tinerii au fost astfel abandonaţi tocmai în momentul când trebuia să înveţe ce înseamnă bărbăţia, ce înseamnă corectitudinea, în ce constă datoria de cetăţean al Ţării, să înveţe din istoria eroismului românesc, cultivată în armată, cum se luptă pentru Ţară, cum se moare pentru Ţară. Lăsaţi de izbelişte, la această vârstă, tinerii noştri primesc o altă învăţătură: cum să facă din viaţă o neîntreruptă petrecere populând localurile dezmăţului, cum să mutileze vieţi ale tinerelor prin violuri barbare, cum să-şi piardă minţile în lumea drogurilor, cum să-şi batjocorească Ţara, înregimentându-se în lumea infractorilor. Astăzi, armata noastră, atâta câtă mai este, a devenit un simplu executant al ordinelor Americii, chiar dacă participarea în detaşamentele păcii, trimise în alte ţări, este benevolă. Potrivit ironiei românilor că „au venit americanii”, asistăm cum s-a inundat teritoriul Ţării cu trupe şi armament NATO, drept scut american. Pentru ce? Pentru cine? Împotriva cui? Noi nu avem diferende cu nimeni. Acest „scut” nu este un apărător pentru România, ci un instigator la disensiuni cu Rusia, în care americanii văd un pericol pentru ei. Ne amintim că atunci când Rusia şi-a plasat nave de război în apele Cubei, America i-a somat sub ameninţarea declanşării unor faimoase rachete atomice, iar Rusia, reflectând asupra pericolului, şi-a retras flota. Se constată că Rusia e, totuşi, mai răbdătoare în faţa acţiunii americanilor de a plasa scuturi de rafinat armament atât de aproape de graniţa ei, manifestându-se doar la nivel de protest. România este pusă în situaţia de a-şi înrăutăţi relaţiile cu Rusia, ştiut fiind că, în ciuda perioadei de sovietizare a Ţării, schimburile economice ajunseseră la un înalt nivel de beneficii pentru noi, după momentul achitării obligaţiilor de război.
De ce să ne angajăm în pericolul pierderii de vieţi omeneşti şi în consumul financiar consistent în ţările unde se ivesc neînţelegeri între grupuri etnice? De ce să nu-i păstrăm pe militari pentru bunul mers al vieţii noastre, mult mai bine plătiţi, tot mai preţuiţi în misiunea lor? Ţara are nevoie de ostaşi, mulţi şi hotărâţi, pentru a expulza tot ce este rău şi străin duşmănos în aici, pe teritoriul naţional, aşa cum este mare nevoie de armată în Transilvania, unde maghiarimea este în vârf de stăpânire, mai ales în judeţele Harghita, Covasna şi Mureş. Sub ocrotirea armatei, aici, fiecare român trebuie să fie un ostaş postat în spatele fiecărui ungur revizionist, nu cu puşca, ci cu mătura, ca să curăţăm întregul teritoriu de vest de acest gunoi putrezit, urât mirositor, de acest praf negru al istoriei Transilvaniei. Prezenţa mai numeroasă a armatei în cele trei judeţe din centrul Ţării şi în cele din nord şi nord-vest, ar diminua obrăznicia ungurilor în pretenţia că „Ardealul este pământul nostru”. Dese exerciţii ale ostaşilor români în spaţiile unde progeniturile maghiare se antrenează ar avea rosturi strategice de descurajare.
Pe tot şi pe toate ale noastre s-a pus amprentă străină: în Limba Română sunt înlocuiţi, în lexicul naţional, mulţi termeni cu încâlceli din limbi străine, care înnegresc pagini publicistice, străinii ne-au ruinat toată industria, străinii strâng roadele pământului nostru, străinii ne înghit pădurile, aurul s-a mutat în ţară străină (pentru care fapte?), sunt cumpărate ieftin multe conştiinţe şi orientări politice, ungurii îşi impun limba şi drapelul în Ardeal în mare dispreţ faţă de tot ceea ce este românesc! S.O.S.!
Nu e cazul să spunem stop „investitorilor”? Nu e cazul să ne amintim de ce au fost în stare să realizeze românii în ultima jumătate de mileniu? Mihai Viteazul a transformat Dunărea în balaur care a înghiţit puhoiul turcesc mânat de la Călugăreni la Griviţa, „curcanii” i-au spart capul lui Osman, la Mărăşeşti şi Oituz, am fost superMackenseni, ne-am arborat opinca pe faimosul parlament maghiar, am curăţat Tatra de hienele hitleriste… Şi ne-am păstrat Ţara întreagă! Iar astăzi ne lăsăm târâţi în umilinţă, cu viaţa otrăvită de vipera băsistă şi de îngâmfatul aristocrat sas încornorat, Iohannis, care taie pentru sine halca cea mare din bugetul Ţării. Nu găsesc băieţii noştri deştepţi o „bomboană” cu care să-l îndulcească pe Soros să-şi retragă molima din Ţara noastră, iar pe ambasadorul american nu putem să-l înfăşurăm în cârpa secuilor şi să-l trimitem acasă la mumă-sa, ca netrebuincios pentru noi?
În Armata Română nu s-a stins sentimentul patriotic. Este singurul leagăn care ne mai asigură odihna! Este de neînţeles de ce nu se face front comun cu celelalte forţe de protecţie şi veghe pentru a se anihila, cu îndrăzneală şi autoritate, toate actele de batjocură ale ungurilor la adresa românilor transilvăneni. Nu mai avem oşteni? Să-i chemăm la ordin! Şi România îşi va recăpăta încrederea în forţele proprii, vom reînvăţa să ne hotărâm singuri soarta! Să fim iarăşi ce am fost, şi mai mult decât atât - ca să îl parafrazăm pe Petru Rareş.