Declaraţie politică, a deputatului PMP de Mureş - Marius Paşcan, de miercuri, 11 aprilie 2018, de la Tribuna Camerei Deputaţilor: „Autonomia aşa-zisului ţinut secuiesc se dezbate legislativ în Parlamentul României”

Pentru a treia oară, începând din 2004, este înaintată spre dezbatere Parlamentului României propunerea legislativă privind „Statutul de autonomie al Ţinutului Secuiesc”, avându-l ca iniţiator pe un deputat reprezentând UDMR. Este un proiect legislativ vădit neconstituţional, care nu poate fi aprobat vreodată de către Parlament. Însă, reprezintă un document important care evidenţiază, fără putinţă de tăgadă, în ce constă, de fapt, proiecţia politică privind autonomia pe criterii etnice şi teritoriale, înscrisă în programul tuturor partidelor care reprezintă minoritatea maghiară din România. Despre aceasta, preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a declarat public că „autonomia este cheia rezolvării problemei păstrării identităţii etnice, a culturii şi limbii maghiare pe pământul natal”.
În această privinţă, în spaţiul public, limbajul politicienilor maghiari este dublu, iar maghiarii de rând sunt manipulaţi prin amestecul intenţionat al termenilor autonomie, autodeterminare, autoguvernare şi independenţă. Ceea ce evită să spună aceşti politicieni, care subminează consecvent Statul Român, este că autonomia locală funcţionează în temeiul legislaţiei actuale a României şi toate localităţile unde există etnici maghiari au consilieri locali proporţional cu ponderea acestei minorităţi etnice, ba chiar deţin majoritatea absolută în foarte multe localităţi din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş, dar se regăsesc în proporţii semnificative şi în Bihor, Satu Mare, Sălaj ş.a..
Maghiarii au reprezentanţi legitimi, pe baza ponderilor respective, şi în consiliile judeţene, iar în două judeţe, Harghita şi Covasna, chiar le domină confortabil. Mai mult, în localităţile în care etnicii maghiari compun mai mult de 20% din populaţie, limba maghiară poate fi folosită în administraţia publică şi adresarea autorităţilor locale, în timp ce le sunt asigurate şi educaţia de stat (în cazul căreia se izolează programatic) şi indicatoarele rutiere bilingve. Cât despre cultura maghiarilor, religie sau limbă, nu le fură nici asimilează cotropitor nimeni, este o falsă problemă de sorginte politică, subiectul având un caracter exclusiv propagandistic.
Revenind la propunerea legislativă care vizează autonomia aşa-zisului ţinut secuiesc, trebuie subliniat că vorbim de un proiect retrograd, o întoarcere în timp către perioada medievală sau o revenire la perioada de după cel de Al Doilea Război Mondial, când dominaţia sovietică, bolşevică, a trasat artificial, în mod dramatic, graniţe în interiorul naţiunilor cu scopul de a le fragmenta, şubrezi, aservi şi domina.
Budapesta a fost cea dintâi care a anihilat autonomia secuilor. În 1876, când Guvernul de la Budapesta a realizat reforma administrativă şi reorganizarea teritorială a Transilvaniei, unită cu Ungaria în 1867. Atunci a fost dizolvată legislativ autonomia secuilor. Vechile scaune secuieşti au dispărut la fel ca şi scaunele săseşti, despre care politicienii maghiari afirmau la vremea respectivă că sunt resturi ale epocii medievale care nu pot exista într-un stat modern.
Nu au existat împotriviri ale secuilor la reorganizarea scaunelor în comitate şi la dispariţia, astfel, a ceea ce a mai rămas din vechea autonomie secuiască medievală. Pentru secui, uniformizarea administrativă din 1876 a fost o integrare în sistemul administrativ din Ungaria, o acţiune fără conotaţii politice la acea vreme. Prin alegerea membrilor comunităţii secuieşti în structurile locale administrative, s-a asigurat participarea lor la actul de administrare, dar aceasta nu mai are nimic de-a face cu autonomia medievală, pentru că instituţiile locale erau un instrument modern de administraţie a statului.
Practic, în momentul unirii Transilvaniei cu România, în 1918, nu mai exista nicio urmă a autonomiei secuilor, dispărută de-a lungul secolelor în toate cele trei caracteristici ale sale: scutirea de taxe prin impozitarea secuilor, participarea la război prin organizarea regimentelor de graniţă şi autoguvernarea prin reforma administrativă.
Asistăm, pe cale de consecinţă, astăzi, la o propunere legislativă ciudată, retrogradă şi inacceptabilă, înscrisă ca „port-drapel” în programele partidelor politice care reprezintă minoritatea maghiară din România. Consiliul legislativ demontează punct cu punct, articol cu articol, această aberaţie, asupra căreia se revine legislativ din 2004 încoace. Iată, selectiv, doar câteva dintre cele mai importante argumente…
Din punct de vedere al dreptului Uniunii Europene, se impune a se preciza că problematica organizării administrative a teritoriului statului, implicit a înfiinţării unor regiuni autonome de genul celei propuse de către iniţiatorii acestui demers legislativ, nu cade sub incidenţa dreptului Uniunii Europene, competenţa de reglementare aparţinând exclusiv autorităţilor naţionale ale statelor membre. Trebuie însă menţionat că organismele europene nu promovează crearea unor entităţi infrastatale, de genul regiunilor autonome, asimetrice, neuniforme ori, pur şi simplu, singulare, constituite exclusiv pe criterii etnice.
Propunerea legislativă excedează nu numai dispoziţiilor Convenţiei europene, ci şi spiritului şi literei ansamblului reglementărilor internaţionale la care România este parte, statuând o discriminare pozitivă, în defavoarea cetăţenilor majorităţii, adică a românilor.
A se acorda drepturi speciale şi sporite, de autoadministrare unor entităţi administrativ-teritoriale, nerecunoscute de Constituţia statului, organizate exclusiv pe criterii etnice, pe baza ponderii unei minorităţi naţionale, înseamnă a admite încălcarea principiului egalităţii dintre cetăţenii aceluiaşi stat, indiferent de apartenenţa lor la o majoritate sau la una dintre minorităţi, contravenind flagrant normelor dreptului internaţional în materie, dar şi prevederilor constituţionale.
Din punct de vedere al dreptului intern, propunerea legislativă contravine flagrant ordinii constituţionale a Statului Român. Astfel, ea instituie unităţi administrativ-teritoriale noi, distincte de unităţile administrativ-teritoriale consacrate de Constituţie, atât prin modul de organizare, cât şi prin prerogativele speciale care se doresc a fi atribuite autorităţilor publice constituite în cadrul acestora. Semnalăm că proiectul nu ţine seama de dispoziţiile din chiar debutul Legii fundamentale a statului, potrivit cărora România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil (art. l, alin.(l)).
Referitor la organizarea administrativ-teritorială, potrivit art. 3 alin. (3) din Constituţie, teritoriul Statului Român este organizat în comune, oraşe şi judeţe. Rezultă, deci, că acestea sunt singurele unităţi administrativ-teritoriale recunoscute de Legea fundamentală a Ţării. Organizarea lor nu are la bază criterii de naţionalitate, de origine etnică ori religioasă, întrucât România este, conform art. 4 alin. (2) din Constituţie, patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.
Potrivit propunerii legislative, dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase este înlocuit cu un drept la „identitate naţională” de natură politică, simultan cu înlăturarea de pe teritoriul „Ţinutului Secuiesc” a dreptului la identitate naţională a populaţiei majoritare în Statul Român. În acest fel, propunerea legislativă contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 6 alin. (2), privind dreptul la identitate, potrivit cărora „Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români”.
Mai mult, organizarea administrativ-teritorială a acestei regiuni autonome este una proprie (Ţinut, Scaune) în cadrul sistemului general uniform al descentralizării administrative a statului. Sunt consacrate instituţii politico-administrative specifice, cum sunt un „preşedinte”, cu o competenţă într-o evidentă similitudine cu Preşedintele României, „Consiliul de Autoadministrare” - un adevărat Parlament local, „Comisia de Autoadministrare” cu competenţe similare unui Guvern, precum şi „Consiliul Scaunal”, „Comisia Scaunală”, „Preşedintele Scaunului”, altele decât cele prevăzute de Constituţie.
Referindu-se la regiune, ţinuturi şi scaune, structuri neconsacrate constituţional, ca şi la organe proprii, altele decât cele consfinţite de Constituţie, propunerea legislativă depăşeşte limitele organizării statale recunoscute de Legea fundamentală, reprezentând, aşa cum am arătat, o gravă încălcare a dispoziţiilor şi principiilor constituţionale sus-menţionate.
Că autonomia este greşit înţeleasă şi că, sub pretextul acesteia, se doreşte existenţa unui teritoriu rupt de statul naţional, unitar şi indivizibil, o denotă şi intenţia, expres exprimată prin proiect, de a avea instituţii şi societăţi comerciale proprii, camere de comerţ, poliţie proprie, protecţie socială şi asigurări sociale proprii, ca şi o structură administrativă internă proprie. Or, în cadrul Statului Român, asemenea posibilităţi nu sunt îngăduite de Constituţie. Autonomia poate fi numai administrativă şi financiară şi ea nu poate avea la bază criterii etnice, lingvistice sau teritoriale (regionale).
Depăşind graniţele constituţionale, limba maternă în „ţinutul secuiesc” se doreşte a avea „acelaşi statut ca şi limba oficială a statului” (art. 10 alin. (l)), care, potrivit art. 13 din Constituţie, este limba română.
Propunerea legislativă prevede la art. 11 alin. (3) „folosirea liberă a simbolurilor naţiunii maghiare”, referindu-se la „stabilirea simbolurilor Ţinutului Secuiesc”. Prin aceste norme însă, se încalcă prevederile art. 12 din Constituţie care, reglementând simbolurile naţionale, se referă la Drapelul României, la Ziua Naţională a României, la Imnul Naţional al României şi la stema şi sigiliul Statului Român, precum şi reglementările cu privire la folosirea acestora.
În mod evident, propunerea legislativă contravine, în ansamblul său, normelor şi principiilor constituţionale, ordinii juridice interne, legislaţiei Uniunii Europene şi dreptului internaţional. Este un proiect neconstituţional, inacceptabil, care vizează de fapt dizolvarea şi federalizarea Statului Român. Această direcţie asumată programatic este, prin urmare, proiecţia politică pe care UDMR şi toate celelalte formaţiuni politice reprezentând minoritatea maghiară, susţinute din Ungaria, o pregătesc României la o sută de ani de la Marea Unire. Instituţiile Statului Român sunt datoare să reacţioneze şi să contracareze astfel de acţiuni etnocentriste, cu caracter revizionist, separatist, subminatoare la adresa Constituţiei şi a Ţării noastre.
Nota autorului: Am criticat, după cum se vede mai sus, în termeni duri, dar argumentat proiectul privind „Statutul de autonomie al Ţinutului Secuiesc” depus de UDMR la Parlament, susţinând că iniţiatorii agresează România în chiar Anul Centenarului Marii Uniri! Ei - UDMR şi celelalte partide şi organizaţii maghiare din Transilvania susţinute de la Budapesta - nu fac altceva decât să tensioneze artificial relaţia dintre maghiari şi români. Partidul Mişcarea Populară (PMP) nu are cum să-i preţuiască pe aceşti parlamentari UDMR câtă vreme, în mod evident, subminează Statul Român din interior. Camera Deputaţilor a respins miercuri, 11 aprilie 2018, propunerea legislativă privind „Statutul de autonomie al Ţinutului Secuiesc”.

Interviu cu preşedintele PNL Covasna, Olimpiu Floroian
- Domnule Olimpiu Floroian, a trecut un an de când sunteţi preşedintele Organizaţiei Judeţene Covasna a Partidului Naţional Liberal. S-au petrecut mai multe lucruri importante pe scena politică naţională de atunci, din primăvara anului trecut, când aţi acordat un interviu în exclusivitate în paginile publicaţiei noastre.
- S-au întâmplat, într-adevăr, multe în ultimul an pe scena politică. Noua guvernare a schimbat trei prim-miniştri în toată perioada asta, şi cine ştie dacă au încetat spectacolul acesta jalnic sau încă mai au resurse să surprindă opinia publică românească şi internaţională..?! Dar, pe noi, cei de la PNL, ne interesează, în special, activitatea pe care a avut-o partidul nostru în toată această perioadă. Lucrurile merg pentru noi într-o direcţie bună, în sensul că au început să se îngroaşe rândurile partidului, au început oamenii să vină către noi, atât la nivel naţional, cât şi local. Avem o bună vizibilitate, iar acest lucru înseamnă că ne putem expune mai bine acţiunile şi proiectele noastre populaţiei. Acum un an de zile spuneam că vreau să atrag oameni noi către organizaţia Covasna a PNL, şi mă bucur că am reuşit acest lucru; sunt oameni serioşi, care fac cinste partidului, şi îmi pare bine că şi în acest fel reuşesc să îmi îndeplinesc angajamentul pe care l-am făcut în faţa colegilor atunci când m-au ales preşedinte.
- Revenind la guvernanţii de astăzi, şi la măsurile pe care ei le iau de mai bine de un an de zile încoace în societatea românească, spuneţi-mi, vă face bine sau rău că PSD este la putere? Cum se vede, din interiorul PNL, faptul că PSD va avea un mandat întreg la guvernare?
- Trebuie să vă spun că, paradoxal, de câte ori vine PSD la guvernare, PNL-ului îi este bine, în sensul că populaţia este atât de bulversată de măsurile pe care socialiştii le iau, încât instinctiv oamenii vin către noi, văzând în partidul nostru salvarea. Iar acesta este adevărul, că de câte ori PNL s-a aflat la guvernare, a remediat cât a putut toate legile contradictorii date de PSD şi toate acţiunile făcute împotriva populaţiei şi a firmelor de aceştia. Vă mai amintiţi, desigur, de toate măsurile care au bulversat, în acest început de 2018, mediul privat, activitatea firmelor care este practic dată peste cap. Şi sunt atâtea măsuri la care pot face referite, dintre care însă voi aminti aici doar contul special de TVA, mărirea salariului minim la 1.900 de lei şi mutarea contribuţiilor de la angajator la angajat, măsură care a dus de fapt la scăderea salariilor. Pentru mine personal, PSD reprezintă o mare dilemă - nu ştiu cum reuşeşte, dar reuşeşte de fiecare dată să aducă populaţia în stare de disperare. De fiecare dată preţurile cresc şi salariile scad, iar acestea se întâmplă în vreme ce populismul este la cote de neimaginat.
- Cândva la începutul lunii martie, a avut loc câte un eveniment major în cadrul fiecăruia dintre cele două partide mari, Congresul Naţional la PSD şi Convenţia Naţională la PNL. Care sunt noutăţile, în opinia dumneavoastră, aduse de aceste întruniri?
- Am văzut la televizor Congresul Naţional socialist, s-a desfăşurat după un tipic al Partidului Comunist Român, unde un preşedinte domină şi îşi doreşte puterea absolută, iar toată lumea i se înclină, îl ovaţionează, pe tovarăşul prim-conducător al partidului. Tare aş vrea şi eu să ştiu dacă Poporul Român, la 28 de ani de la schimbarea fostului regim, mai poate suporta, îndura aşa ceva, ce am văzut cu toţii la TV la realegerea în fruntea PSD a lui Liviu Dragnea..., sau mai bine preferă să meargă pe calea stabilită de România împreună cu Uniunea Europeană?! Cât despre Convenţia Naţională de la PNL, în cadrul acesteia s-a stabilit strategia partidului pentru viitoarele alegeri prezidenţiale, şi anume faptul că îl vom susţine pentru a obţine un nou mandat pe preşedintele României în funcţie, Klaus Iohannis. De asemenea, s-a mai stabilit că în momentul în care PNL va accede la guvernare, prim-ministru va fi, aşa cum este şi normal, Ludovic Orban, preşedintele partidului. Aceste aspecte au fost stabilite foarte clar şi, prin urmare, ele nu se negociază cu alte partide, aşa încât dacă cineva va vrea să negocieze, la un moment dat, ne vom alia, sigur, cu oricare formaţiune de dreapta, sau cu toate la un loc, dar în condiţiile în care candidatul susţinut pentru funcţia de preşedinte va fi Klaus Iohannis, iar pentru cea de premier, Ludovic Orban. Am repetat acest lucru ca să fie foarte clar.
- Domnule preşedinte, la început de luna martie, şi în anul acesta al Centenarului Marii Uniri a românilor, sângele din venele unora s-a încins din nou pe-aici prin inima Ţării şi, după cum ştiţi, acţiuni şi manifestări cu caracter şovin au avut loc prin mai toate târgurile din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, ele culminând cu manifestarea din 10 martie de la Târgu-Mureş şi cu arborarea steagului statului vecin Ungaria, din 13 până în 16 martie, în Sfântu-Gheorghe. Cum comentaţi aceste evenimente, în calitatea de preşedinte al PNL Covasna?
- Pentru mine este din ce în ce mai evident faptul că şi maghiarii au aceleaşi probleme existenţiale, în această Ţară, ca şi românii. Este deja vizibil faptul că şi din rândurile lor, oamenii de rând, adică marea majoritate, nu îşi mai urmează orbeşte liderii, că şi pentru maghiari traiul, viaţa lor de zi cu zi este prioritară. Este evident atât pentru noi, românii, cât şi pentru maghiari, că această autonomie teritorială etnică, în inima României, nu se va înfăptui niciodată! Politicienii îşi fac treaba lor, îi incită în continuare pentru a-i atrage, dar repet, este tot mai clar că pe maghiarii de rând nu îi mai interesează autonomia, ci traiul lor să fie unul cât mai bun. Este adevărat că mai există nostalgici ai Ungariei Mari, şi vor exista întotdeauna, dar numărul lor este insignifiant în comparaţie cu cel al celor care văd realitatea şi ştiu şi îşi doresc să se plaseze şi să trăiască în ea. Ce altă dovadă în acest sens, mai bună, doriţi, decât manifestarea despre care aţi amintit chiar dumneavoastră, de la Târgu-Mureş, unde organizaţiile maghiare, partide şi ONG-uri la un loc, anunţau ele, cu gura lor, că vor atrage la eveniment 40.000 de maghiari, şi au fost... 2.000?! Eu cred că acest lucru confirmă întocmai cele spuse de mine. Nu ştiu, eu dacă aş chema la şedinţă 40 de oameni şi ar veni 2, m-aş simţi cel puţin stânjenit! Cât priveşte arborarea steagului Ungariei la Sfântu-Gheorghe, în preajma zilei de 15 martie, nu vă pot spune decât că nu este în regulă acest lucru, pentru că aici nu avea loc o vizită oficială de stat, aşa cum prevede legea că se poate arbora drapelul altui stat în România. Mie mi se pare normal ca la Sfântu-Gheorghe, în România, să fie arborat drapelul românesc. De aici încolo, consider că prefectul judeţului a luat măsura legală pe care el era, practic, obligat să o ia, dar şi că... mai mult de atât deja revine în sarcina statului România să se apere, să aplice legile, să îşi apere cetăţenii, români, maghiari şi toate celelalte naţionalităţi, şi să nu se mai lase batjocorit de influenţele altor state pe teritoriul său.
- Domnule preşedinte, sunteţi totodată şi consilier judeţean din partea PNL; cum vedeţi, cum simţiţi că decurge activitatea în acest for de aproape doi ani de când aţi fost ales în „legislativul” judeţului?
- Este foarte adevărat că nici aici noi, românii, nu putem schimba soarta votului, fiind numai şase consilieri judeţeni, trei de la PNL şi trei de la PSD. Dar, de fiecare dată când constatăm derapaje, luăm atitudine, mai ales în comisiile de specialitate, şi încercăm să le explicăm colegilor maghiari, prin discuţii deschise, că şi comunitatea românească din judeţul Covasna este plătitoare de taxe şi impozite şi are drepturi egale cu cea maghiară. Dar, în consecinţă, nu pot spune că, în toată această perioadă de doi ani, în mare parte lucrurile nu s-au rezolvat şi pentru zonele româneşti, pentru că atunci nu aş fi cinstit cu mine însumi. Colegii maghiari au înţeles că şi localităţile populate de români trebuiesc sprijinite şi, prin urmare, că aproximativ un sfert din resursele judeţului trebuie să se îndrepte către români. Nemulţumirea mea, însă, anul acesta este alta, şi anume că bugetul este diminuat şi nu vom putea beneficia de proiectele care până acum s-au derulat pe domenii ca sportul, cultura etc., poate numai după o eventuală rectificare să reuşim să finanţăm aceste proiecte. Şi, pentru că ne aflăm la acest capitol, trebuie să vă dau şi o veste bună, şi anume că Drumul Judeţean 121 A (Întorsura-Buzăului - Valea-Mare - Boroşneu-Mic - Boroşneu-Mare) va beneficia, în sfârşit, de o asfaltare totală. Cum fondurile au fost deja aprobate, anul acesta se va intra în linie dreaptă şi, după atâta amar de luptă, iată, drumul spre Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” de la Valea-Mare va fi asfaltat, din ambele direcţii, atât dinspre oraşul Întorsura-Buzăului, cât şi dinspre reşedinţa judeţului, Sfântu-Gheorghe.
- Domnule preşedinte, o ultima întrebare: se apropie, cu paşi repezi, „Zilele Sfântu-Gheorghe” şi, aproape firesc, disputele dintre maghiarii din administraţie care provoacă şi românii din societatea civilă care le răspund au escaladat de săptămâni întregi; cum aţi perceput, anul acesta, această întreagă realitate, având ca punct terminus faptul că Primăria nu a mai vrut să lase scena centrală în faţa Magazinului „Şugaş”, acolo unde şi românii aveau mai mult timp de evoluţie?
- Da. Noi, cei de la PNL, suntem un pol de echilibru între populaţia românească şi cea maghiară. Am ascultat părerile ambelor părţi şi nu am putut decât să dăm dreptate fiecăruia atâta câtă are. Totuşi, primarul are un rol principal în toată această poveste şi consider că trebuia să vină cu argumente mai solide decât acela că bugetul este anul acesta mai mic. Noi nu contestăm faptul că bugetul este mai mic cu 20% în acest an, şi că asta infulenţează, evident, organizarea „Zilelor Sfântu-Gheorghe”, dar de aici şi până la a arăta domnia sa că dacă banii care i-au fost luaţi de Guvern ar fi daţi înapoi, atunci şi domnia sa ar face orice pentru comunitatea românească, mi se pare că e o cale foarte lungă... Dar să ne spună domnul primar, dacă tot stau lucrurile aşa, ai cui parteneri de guvernare sunt cei care au făcut ca bugetul să fie mai mic anul acesta, oare nu ai UDMR-ului din care şi domnia sa face parte? Prin urmare, acesta nu cred că este un mod sănătos de a pune problema. Adică să înţelegem că dacă banii nu ar fi fost luaţi de Guvern, toate propunerile românilor ar fi fost îndeplinite? Aceste fapte şi declaraţii le percepem ca pe o presiune pusă pe noi românii. Asta în vreme ce dânşii, cei de la UDMR, sunt cei care sunt mână în mână cu PSD, iar atunci când le convine cum merge treaba, tac mâlc. Totuşi, noi, cei de la PNL, în ciuda acestor evidenţe pe care vi le-am descris, nu puteam să ne raliem mitingurilor organizate în faţa Primăriei, ci mai degrabă am dori ca anul viitor să vedem că şi societatea civilă românească va fi consultată din timp şi, prin urmare, lucrurile vor merge în direcţia bună, civilizată, echilibrată, pentru ca atât românii cât şi maghiarii să fie mulţumiţi de organizarea acestui eveniment al oraşului nostru.
- Domnule preşedinte, vă mulţumesc pentru amabilitatea acordării în exclusivitate a acestui nou interviu în „Condeiul ardelean”!
- Şi eu vă mulţumesc!

După evenimentele din decembrie 1989, doi politicieni iubitori de Neam şi Ţară, Vadim şi Funar, s-au interpus în calea furtunii abătută asupra Ţării noastre şi au reuşit să atenueze efectele sale negative. O parte din presa din acea perioadă, cea aservită Puterii dar şi unor interese străine, i-a catalogat ca exageraţi în exprimare, i-a denigrat şi a mers cu tupeul până la a-i eticheta drept nebuni. Majoritatea românilor au putut constata pe propria piele că afirmaţiile celor doi politicieni s-au adeverit în totalitate. După moartea lui Vadim, Partidul România Mare intrând într-un blocaj statutar şi juridic (din 2010 n-a mai putut să organizeze un congres care să fie validat de Tribunalul Bucureşti), a urmat o perioadă în care pretenţiile maghiarilor, lăcomia străinilor şi trădarea guvernanţilor s-au manifestat fără niciun fel de oprelişti.
Iată că, după o absenţă de câţiva ani, Gheorghe Funar (foto) revine pe scena politicii româneşti ca preşedinte al Partidului România Noastră, un partid nou, înscris vineri, 27 aprilie 2018, în Registrul partidelor politice. În aceeaşi zi, a fost sunat de B1 TV pentru a i se cere părerea în legătură cu declaraţia vicepremierului Ungariei care solicită autonomia Ţinutului Secuiesc, amestecându-se în treburile interne ale României. Trebuie să recunoaştem că un naţionalist ca Gheorghe Funar este necesar, fie şi numai ca să-i tempereze pe unguri, să stopeze vânzarea pe nimic a resurselor naturale, să vină cu idei atractive care să determine întoarcerea românilor plecaţi din România ca dintr-o ţară pustiită etc..
Să-i urăm succes şi multă putere de muncă astfel încât partidul pe care îl conduce să devină o voce puternică în Parlament, aşa cum au fost PUNR şi respectiv, PRM.

(Articol, de L.M., preluat din cotidianul „Cuvântul liber” de la Târgu-Mureş, din data de 2 mai 2018)

Prin poziţia sa foarte fermă de a nu accepta picior de islamic pe pământul Ungariei, premierul Orban Viktor (foto) şi-a făcut o mare reclamă, el devenind purtătorul de cuvânt al celor care-i împărtăşesc mai mult sau mai puţin idealurile. Idealuri care sunt, lucru ştiut, în contrasens cu punctul de vedere al mai-marilor Europei. Evident că nici nouă nu ne convine împânzirea Ţării cu cine ştie ce refugiaţi, care pe termen mediu şi lung pot deveni o bombă demografică, dar de la o atitudine raţională la isterie este o cale destul de lungă.
Dată fiind atitudinea vehementă a celor care în decursul veacurilor şi-au clădit o naţiune pe asimilarea etnică, această întorsătură de 180 de grade surprinde pe oricine şi cu atât mai mult pe noi, cei care le ştim bucătăria. Şi aici sunt mai multe aspecte. Este de amintit faptul că studiile genetice elaborate de specialiştii unguri pe bază de ADN arată că cel mult 10 la sută din actuala populaţie ar fi formată din unguri get-beget, adică uralici. Majoritatea covârşitoare a populaţiei maghiare, după origini, are următoarea componentă: 50 la sută - slavi maghiarizaţi, 30 la sută - români maghiarizaţi, iar ultimele 10 procente aparţin evreilor, germanilor, ţiganilor etc.. Această distribuire antropologică dovedeşte că naţiunea maghiară, în unitatea ei, este mai mult una culturală decât biologică, ea fiind o creaţie a hungarismului, o doctrină a trufiei revanşarde şi a superiorităţii de rasă, ademenitoare pentru mulţi din cei de altă etnie, care au căzut sub incidenţa ei şi au dorit să parvină.
De notorietate sunt cazurile slovacului Kosuth Lajos, devenit un maghiar înrăit, al poetului de origine sârbă Petofi Sandor, al lui Horthy Miklos, provenit dintr-o familie de maramureşeni maghiarizaţi, imediat după 1848, dar şi al multor conţi, baroni, nu puţini de provenienţă românească, şi care în calitatea lor de convertiţi devin duşmani ai propriului neam etc.. Să nu uităm, de asemenea, de Matei Corvin (1458- 1490), fiul lui Iancu de Hunedoara, considerat cel mai mare rege al Ungariei din toate timpurile.
Lăsând la o parte dramatismul acestei metode, asimilarea etnică a adus în decursul veacurilor mari beneficii, Ungariei şi hungarismului, ea reuşind să ţină la un nivel ridicat creşterea demografică, astfel încât, prin educaţia primită, specifică acestei etnii, să menţină numărul populaţiei instruite într-un anumit fel, la un nivel care să-i asigure dominaţia asupra altor naţiuni, chiar în condiţii de inferioritate numerică. De altfel, trebuie arătat faptul că în compoziţia demografică a Transleithaniei (partea ungurească a imperiului austro-ungar, de după 1867), ponderea elementului maghiar era de numai 41 la sută din totalul populaţiei acestui semi-imperiu. Pentru a face faţă, în decursul veacurilor, presiunii mari a etnicilor nemaghiari, din imperiul lor, fie că este vorba de români, slavi, germani etc., autorităţile maghiare au menţinut la cote înalte procesul de asimilare etnică, el devenind la un moment dat principala politică de stat, cu scopul de a şterge orice urmă a altor etnii din arealul lor de dominaţie. Aşa se explică creşterea demografică, unică în felul ei, care a atins cote de neimaginat. Conform datelor ONU privind evoluţia populaţiei pe continentul european, plecând de la anul 1000, rezultă că în vreme ce populaţia continentului nostru a crescut în intervalul 1000-2016 de 12,3 ori, populaţia Ungariei a crescut de 42 de ori. Dacă populaţia Ungariei ar fi crescut ca şi cea a Europei de numai 12,3 ori, la ora actuală Ungaria s-ar fi ales cu un efectiv demografic de numai 3.075.000 de locuitori, de câteva ori sub nivelul de 9,8 milioane de locuitori, conform ultimului recensământ, şi o densitate de 107 loc./ kmp, în timp ce la nivel european gradul de acoperire al teritoriului este 93 loc./kmp, iar în România de 94 loc./kmp.
Deosebirea între atunci şi acum este că în timp ce în secolele trecute masa de asimilaţi era de origine indo-europeană (români, sârbi, slovaci, sloveni, ruteni etc.), acum, ceea ce i se propune Budapestei sunt musulmanii, cu care ungurii au avut o tristă experienţă în perioada 1526-1699, interval de 173 de ani în care, în urma luptei de la Mohaci cu turcii, Ungaria a fost desfiinţată şi transformată în paşalâc turcesc. De altfel, ungurii înşişi recunosc faptul că, dacă în acea vreme n-ar fi existat „supapa” Transilvania, unde şi-au transferat puterea, cultura şi tradiţiile, supravieţuirea lor ar fi fost pusă sub semnul întrebării. Iar cine s-a fript odată cu ciorba, suflă şi-n iaurt.
Prin asimilarea forţată pe care a practicat-o imediat după Tratatul de la Trianon, din iunie 1920, acum, în propriul teritoriu, redus la 93.000 kmp, faţă de 368.000 kmp, cât cuprindea Transleithania, adică partea ungurească a imperiului austro-ungar, statul maghiar şi-a realizat o puternică coeziune demografică, el situându-se, la ora actuală, printre ţările Europei cu cea mai mare omogenitate etnică. Conform ultimului recensământ, 93,3 la sută din cetăţenii acestei ţări s-au declarat unguri, în vreme ce, la noi, în România, procentul românilor este de 88,6 la sută, diferenţa revenind minorităţilor. Numai că în vreme ce la noi ponderea cea mai mare o deţin maghiarii, cu 6,5 la sută, în Ungaria recensământul plasează pe primul loc, ca pondere, ţiganii, care, după unele surse, ar deţine un procent de 6,1 la sută din totalul populaţiei acestei ţări. Mai mult decât atât, aflăm că mişcarea de conştientizare a ţiganilor în ţara vecinilor este foarte puternică. În Budapesta se vorbeşte de un cartier întreg controlat de aceştia, în care autorităţile nu prea au ce căuta, iar la nivel naţional, în patru judeţe din estul Ungariei, a luat amploare mişcarea de constituire a unui Ţinut ţigănesc, după modelul Ţinutului secuiesc de la noi.
Aşadar, cumulate, cele două probleme, una venită din istorie, iar cealaltă din actualitate, creează suficiente motive, Ungariei, domnului Orban Viktor, să joace rolul pe care-l joacă, simulând că se face „luntre peste punte” pentru menţinerea şi asigurarea purităţii propriei naţii. Acesta ar fi şi unul din motivele pentru care se încearcă prin orice motive, inclusiv mai puţin ortodoxe, reaprinderea spiritului de apartenenţă la naţiunea-mamă a maghiarilor din diasporă, pe care-i doreşte recuperaţi, atrăgându-i într-un periculos joc al reconstituirii Ungariei Mari, prin constituirea de Ungarii mici înăuntrul ţărilor în care domiciliază, gen Ţinutul secuiesc şi Regiunea Autonomă Maghiară în România, dar şi în Ucraina Subcarpatică, Slovacia şi Serbia, până chiar şi în Austria. Şi pentru a nu da impresia unui act de sinucidere, şi a se da puternic, domnul Orban Viktor a mai făcut un pas în propriul interes, aliniindu-se, nu cu oricine în demersul său, ci cu la fel de aventurierul Putin al Rusiei, fapt care ne obligă să nu subestimăm ameninţările la care suntem supuşi atât din est, cât şi din vest, dar şi din interior. Mai mult decât atât, aura pe care pretinde că o are, de apărător al Europei creştine în faţa valului de refugiaţi islamici, bine garnisită cu o propagandă adecvată, constituie un atu în plus, care îl poate face credibil în faţa multora: europeni, americani şi chiar chinezi, cum că nedreptatea de la Trianon, marea lor durere, se cere şi ea repusă pe tapet, iar primii din cei vizaţi nu pot fi alţii decât românii. Aşadar, domnilor guvernanţi şi parlamentari, consilieri judeţeni, locali, vă invităm să reflectaţi mai cu atenţie la legile, hotărârile pe care le adoptaţi, la înţelegerile pe care le încheiaţi, pentru acel permanent „pumn de voturi” după care alergaţi mereu în goana după menţinerea puterii, ca vouă să vă fie bine, făcând astfel un imens rău poporului, Naţiunii Române. Din toate acestea, câştigătorul nu este altul decât Orban Viktor, cel care, prin introducerea dublei cetăţenii a reuşit să-şi asigure rezerva electorală, dar şi creşterea demografică de care dispune din resurse proprii, pentru că, nu-i aşa, „fiecare ungur contează”, lucru de care în cazul românilor, guvernanţii noştri habar nu au.
(Articol, de Ioan Cismaş, preluat din cotidianul „Cuvântul liber” de la Târgu-Mureş, din data de 26 aprilie 2018)

Unde este granița etnică românească la vest? Vrem autonomie pentru Ținutul Crișanei până la Tisa!

Istorie adevărată…
Unde e granița etnică românească la vest? Vrem autonomie pentru Ținutul Crișanei până la Tisa!
Ungurii tot urlă și miorlăie, plângând după teritoriile pe care le-au pierdut din cauza Trianon-ului.
Până la urma cine a pierdut în urma Trianon-ului? Unde e granița etnică românească la vest?
Celor care militează inconștienți pentru „autonomia” sau federalizarea României, le trebuie reamintite anumite informații și pentru asta o să folosim chiar date statistice STRICT de proveniență maghiară.
După cum se vede în imaginea alăturată, românii și alte etnii de pe teritoriul actual al Ungariei au suferit o maghiarizare forțată agresivă. Cum a evoluat maghiarizarea de la eliberarea Panoniei de sub turci de către austrieci?
În 1715, în actuala Budapesta, pe atunci Offen, erau recenzați 55,6% germanii și doar 19,4% unguri și maghiarizați (cam 25% erau slavii și românii), ca în 1891 să mai rămână doar 23,7% germani, în timp ce ungurii și maghiarizații să atingă aproape 46,1%! Între 1880 și 1890, structura etnică a municipiului Deva a evoluat astfel: ungurii și maghiarizaţii au crescut cu 293,9%, românii au crescut cu 21,2%, iar germanii au scăzut cu 67,7%!
Astăzi, România s-a trezit vulnerabilă din cauza legislatiei prost concepută și a corupției, și este pusă în situația de a restitui in integrum proprietăți, clădiri sau terenuri pentru care Statul Român oricum a plătit despăgubiri în tone de aur, în anii ’30 ai secolului trecut.
Cu alte cuvinte, România iese în pagubă de două sau chiar de trei ori, dacă stăm să ne gândim că taxele folosite pentru a ridica multe dintre clădirile din Transilvania erau plătite de către pătura socială inferioară, adică de țărani și mici meșteșugari sau comercianți, care în marea lor majoritate erau români, nobilimea din cele trei națiuni privilegiate fiind scutită de taxe.
Multe din așa-zisele restituiri din Transilvania s-au făcut prin fraude grosolane și, practic, România este furată metru cu metru pătrat în fiecare zi. Dar dacă tot militează liderii maghiarilor din România pentru restituirea imobilelor in integrum pentru comunitatea maghiară, de ce nu cer același lucru și pentru românii ale căror biserici au fost confiscate în Ungaria?
E vorba de cel puțin 192 de biserici românești confiscate în Ungaria și de multe alte imobile și proprietăți care nu au mai fost niciodată retrocedate sau acordate despăgubiri proprietarilor de drept sau moștenitorilor acestora. În România, dacă vă vine să credeți, au venit unii cetățeni unguri să ceară proprietăți sau imobile ca moștenire pe baza unor acte din secolul XVI!?
În cartea „NAȚIONALISMUL RASIAL UNGURESC - Documente” (Dr. Johann Weidlein Schondorf, Germania, 1961), partea a II-a „Războiul de exterminare a germanilor din Ungaria”, autorul citează articolul lui Gyulla Illyes (poet, prozator - n.n.) - „Anchetă despre Șvabi” din ziarul „Nyugat” (1933): „Transdanubia se află în pericol, toată lumea știe asta aici (în Branau) ”.
„Ce se întâmplă dacă Transdanubia, într-o zi, se separă de Ungaria? Poate ca mica bucată care rămâne între Dunăre şi Tisa să mai rămână maghiară? Va avea dreptul de a exista, va fi în valoare, pentru a obţine acest lucru între naţiuni? Separarea regiunii Keil (Suabiei turcești - n.n.) este o mare pierdere. Se pune piciorul pe râul Drava şi se răzbate în acest fel până în fața Pestei, realizând jumătate din calea de a avea graniţa cu judeţul Weisseburg (județ la est de taul Balta - Balaton - n.n.).
Împotriva ciumei nu trebuie să ne temem, pentru că acest oraş (Branau, capitala Suabiei turcești, oraș german, încă nemaghiarizat complet în 1933 - n.n.) a fost, probabil, capitala ţării (Suabiei Turcești - n.n.), dar niciodată a poporului…”
Temerile acestui scriitor ungar sunt grăitoare prin ele însele și nu mai trebuiesc comentate.

EXCLUSIV

UDMR-istul Gruman Robert, vicepreşedintele Consiliului Judeţean (CJ) Covasna a fost ales vicepreşedinte al Camerei regiunilor la Strasbourg, unde în perioada 26-28 martie a.c. a avut loc sesiunea ordinară a Congresului Autorităţilor Locale şi Regionale al Consiliului Europei, se arată într-un comunicat de presă al Consiliului Județean Covasna preluat de Agerpres.
Funcţia de vicepreşedinte asigură şi obţinerea statului de membru cu drepturi depline în biroul de conducere al Congresului, printre membrii acestuia numărându-se şi Magyar Anna, vicepreşedinte al Adunării Generale a judeţului Csongrad, şi Karl-Heinz Lambertz, membru al Senatului Belgiei din partea comunităţii germanofone din Belgia, se mai arată în comunicatul de presă.
Cine este UDMR-istul Gruman Robert și cu ce se ocupă el la Strasbourg?
Gruman Robert face parte din noul val de politicieni UDMR, crescuți în spiritul șovin și separatist promovat atât de agresiv de această formațiune etnică. Gruman și-a început activitatea publică în funcția de președinte al Asociatiei Tinerilor Maghiari din Covasna (HARIT). Președintele CJ Covasna, UDMR-istul Tamas Sandor, era și el membru al acestei asociații, legătură care a asigurat asociației zecii de mii de lei din fonduri publice, iar mai nou i-a asigurat lui Gruman o funcție în organizația UDMR locală și funcția de vicepreședinte al CJ Covasna.
Gruman este 100% produsul politic al liderului UDMR Covasna, Tamas Sandor, și al liderului UDMR Sfântu-Gheorghe, Antal Arpad. Apropierea de cei doi l-a contaminat pe acesta cu virusul urii față de români și România. Gruman este un promotor agresiv al separatismului pe criterii etnice și al simbolurilor separatiste.
Mai nou, Gruman se ocupă cu denigrarea României la Strasbourg pe banii Statului Român. Astfel, prin intermediul lui Gruman, UDMR forțează, printre altele, impunerea limbii maghiare ca limbă oficială de stat în România.
(Articol preluat de pe www.dantanasa.ro, din data de 17 aprilie 2018)

A plecat spre veşnicie Academicianul, Profesorul, DINU C. GIURESCU, ultimul mare dascăl al istoriei Naţionale.
Este primul mare sacrificiu pe care îl aduce Centenarului Marii Uniri - Ziua tuturor vremurilor Neamului Românesc, este destinul care l-a împlinit, omul care trece dar rămâne opera sa.
Simt datoria de a stărui câteva clipe din eternitate asupra acestui moment, resimţind golul lăsat prin plecarea lui.
Ne aşteaptă acolo să refacem Cetatea Dacia Felix, atât de greu zguduită aici în Grădina Maicii Domnului de nevrednicii trădării. L-am vizitat zilele trecute când în zbuciumul său se pregătea pentru lunga călătorie, a avut puterea unui ultim gest apărut spontan pe faţa lui luminată.
Energia lui creatoare pentru istoria acestui popor îl îndepărtează în zările unui pisc, şi îl asemuiesc cu Himalaya, ultimul pisc al Istoriei Naţionale atât de dramatice.
Să se bucure, să răsufle uşuraţi trădătorii care i-au grăbit sfârşitul pentru vremurile care le-a trăit, însă, contemporanitatea i-a fost dată ca un har de la divinitate. A avut adversari puternici, sunt cei ce viermuiesc şi care sapă la temelia acestui neam şi care, poate, i-au grăbit sfârşitul. DOMNUL L-A LUAT pentru că nu mai avea ce face printre mulţi dintre contemporanii detractori. Însă Opera lăsată în urmă este cheia de boltă cu care se deschide adevărul. L-am cunoscut bine şi mă bucur de contemporanitatea cu mari istorici, borne de referinţă ale neamului, ca Raoul Şorban, Cornel Irimie, Ştefan Pascu, Constantin Daicoviciu, Hadrian Daicoviciu, dar parcă dascălul cel mai „cuminte” a fost academicianul Dinu Giurescu, executat de nerecunoştinţa noastră precum cel mai brav Mareşal, care ne-a şi avertizat din anticamera morţii unde l-au umilit răii.
Pentru mine a fost un moment memorabil când, prin 2012, ne-am întâlnit la o Conferinţă dedicată Cauzei Naţionale şi mi-a cerut unele detalii despre problematica „Optanţilor Unguri”; atenţia cu care m-a ascultat şi privit, modestia de ascultător cu răbdare m-au fascinat, ca la final să îmi spună că sunt pe drumul adevărului şi să mă îndemne să continui bătălia cu cei care ar trebui să ne apere.
Nu spunem numele Mareşalului, pentru că eroilor, creatorilor noştri le stă bine anonimi, meşteri de cetăţi de piatră sufletească şi de legende cu dăruire şi sacrificiu Mioritic, păstori care au învrednicit cu tradiţia lor întreg spaţiul carpato-danubiano-pontic.

Pe altarul sfânt al ţării s-au jertfit ostaşi viteji,
Cinstind martiriul lor, punem lumânări şi flori.
Unitate, libertate, leagănul cel românesc,
S-au clădit prin foc şi sânge pe tărâmul strămoşesc.

Făcând pioasă pomenire de ziua eroilor,
Odihneşte-i, Doamne sfinte, cu cetele drepţilor.
Rugăciuni să încolţească pe buzele tuturor,
Iar pământul să rodească crini din lacrimi şi fiori.

Iubind flacăra credinţei şi drapelul tricolor,
Vom păzi glia străbună ca pe cel mai scump odor.
Să nu uităm niciodată numele martirilor,
Scrise-n cărţile de aur pe cerul nemuritor.

17 mai
(Ziua Eroilor)

„Sus să avem inimile!”

Astăzi este sărbătoare. Fiecare sărbătoare aşezată de Sfânta noastră Biserică are scopul ei. Aşa cum un călător păşeşte vara pe sub razele arzătoare, şi când întâlneşte un copac se opreşte şi se odihneşte sub umbra lui, aşa şi noi în viaţa aceasta. Trăim într-o lume, de multe ori, pustie de simţăminte mari şi înalte. Suferim din cauza multor situaţii. Şi fiecare sărbătoare este un copac plin de rouă şi bună mireasmă, care ne odihneşte duhovniceşte şi ne dă puteri ca să ne continuăm călătoria vieţii. În viaţă, întotdeauna, dacă nu va fi moarte, nu va fi nici înviere. Dacă nu va exista Săptămâna Patimilor, nu va avea loc acea deşertare până la capăt, nu va fi nici acea bucurie. Dacă un om va intra în biserică doar din inerţie, nu va auzi acolo nimic. De aceea trebuie să cuprindem cele de necuprins: pe de-o parte întristarea, iar pe de altă parte, bucuria. Întristarea pentru păcătoşenia noastră, pentru urâţenia noastră, şi bucuria pentru dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Întotdeauna este o astfel de limită (întrepătrundere). Nu poate fi una fără cealaltă. Aşa şi aici: Hristos pleacă, Se desparte de Apostoli şi, prin urmare, şi de noi toţi, dar El nu ne părăseşte. El ne lasă să aşteptam venirea Mângâietorului. El doreşte ca noi să-l putem cuprinde pe Duhul Sfânt, iar acest Duh Sfânt ne va face oameni noi - poporul lui Dumnezeu. Acest Duh Sfânt ne va da îndrăzneala. Aşa cum Apostolii au plecat în lume şi nu se mai ascundeau de frica iudeilor, au plecat să dea de ştire tuturor despre Hristos. La fel şi oamenii care intră cu sfială în biserică, cărora uneori le este ruşine să facă semnul crucii, atunci când în jurul lor se află cei necredincioşi, le este ruşine să vorbească despre Dumnezeu, pentru că toţi sunt „educaţi”, „inteligenţi”, „atotştiutori”. Atât de dificil este la început să vorbeşti despre minune, despre Hristos, despre acea simplitate în care Hristos vine într-o persoană… Cu adevărat în Biserică totul este simplu: va înţelege şi un copil, şi un bătrân, şi un învăţat şi cel mai analfabet om. Totul este făcut în aşa fel ca omul să poată nu doar să se atingă, ci să se şi unească cu Dumnezeu.
Sărbătoarea Înălţării este o aşteptare, este un examen. 40 de zile Hristos a fost cu Apostolii şi El îi pregătea pentru momentul în care ei vor trebui să meargă singuri. Îi lasă pentru ca Apostolii să decidă pentru ei înşişi: Îl vor urma pe Hristos, vor putea să fie capabili să lupte cu întreaga lume plină de ispite, cu lumea păcatului, cu firea lor? Sau ei tot timpul trebuiesc purtaţi în braţe, duşi de mânuţă?
Vedem care a fost răspunsul Apostolilor atunci când ei, după pogorârea Duhului Sfânt, au plecat în lume. La fel şi omul: vedem un om care vine la biserică înnegrit de păcat, şi, dintr-o dată, harul Duhului Sfânt descoperă în el o astfel de frumuseţe încât el însuşi nu se recunoaşte. Devine dezgustător pentru el acel păcat, acea mizerie în care trăia. Începe să vorbească deja despre Cer şi este o minune care, desigur, întotdeauna te inspiră. Este o minune cu care, din păcate, toţi s-au obişnuit în Biserică. De aceea, acest lucru nu se etalează. E firesc. Omul a mers la biserică şi a descoperit pentru sine o nouă lume, a descoperit Cerul.
Domnul Se înalţă la Cer pentru ca noi să ridicăm Sus inimile noastre, să biruim această lume, această vreme, această apăsare a păcatului, această strâmtoare a lui, în care se chinuieşte sufletul nemuritor, pentru ca el să înceapă să trăiască, pentru ca omul să poată vorbi despre iubire, şi să poată sluji unui alt om, fără a cere pentru el ale sale, ci dăruind; ştiind că cu cât mai multe va dărui, cu atât mai multe va primi.
Viaţa omului se schimbă în totalitate atunci când el începe să aibă încredere în Dumnezeu, când începe să-L caute pe Dumnezeu în viaţa sa, când începe să vadă sensul vieţii nu în aceea de a mânca gustos şi a dormi un somn dulce, de a se distra şi de a stoarce din acest trup tot ce se poate, ci atunci când descoperă în sine Împărăţia Cerului - „sunteţi templu al Duhului Sfânt”.
De aceea, toată pregătirea noastră pentru sărbători - orice sărbătoare ar fi: şi cele douăsprezece Praznice Împărăteşti şi sărbătorile sfinţilor - este pentru noi o amintire a faptului că noi trebuie să-L urmăm pe Hristos şi să intrăm într-o altă viaţă, unde nu mai există aceste legături păcătoase după care trăieşte lumea cea fără de Dumnezeu, că există un alt adevăr, există o altă viaţă, şi eu sunt altul, nu sunt aşa cum m-a făcut această lume. Iar Dumnezeu voieşte ca noi toţi să devenim sfinţi!
Momentul Înălţării Domnului, o dată cu semnificaţiile teologice, mântuitoare, ne atrage atenţia asupra a două precizări făcute de evanghelişti, care pot scăpa uneori cititorului grăbit: în timp ce se înălţa la Cer, Domnul îi binecuvânta şi ucenicii s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare (Luca 24, 50-52).
Asupra acestor două precizări, socotim potrivit a mai zăbovi în cele ce urmează. Aşadar, ultima imagine rămasă în ochii ucenicilor este aceea în care Mântuitorul binecuvintează, icoana aceasta fiind o expresie a iubirii Lui dumnezeieşti faţă de lumea pentru care S-a întrupat, S-a jertfit, a murit şi a înviat. Prin gestul binecuvântării, Mântuitorul confirmă propriile-I cuvinte: „Eu sunt păstorul cel bun” (Ioan 10, 11), „voi sunteţi prietenii Mei” (Ioan 15, 14) şi, mai ales, „să vă iubiţi unul pe altul, precum Eu v-am iubit pe voi” (Ioan 13, 34). Păstorul cel Bun, Dumnezeiescul Prieten, Izvor de iubire şi Model suprem al iubirii, nu se putea despărţi altfel de cei ce L-au urmat, decât printr-un astfel de dar: binecuvântarea. De la Înălţarea Lui la Cer şi până la a doua venire, lumea se poate bucura de binecuvântarea Lui. Am spus „lumea”, pentru că prin ucenicii Săi Mântuitorul îşi revarsă darurile peste toţi oamenii: „Nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor” (Ioan 17, 20). El respectă libertatea fiecăruia, de a accepta sau nu binecuvântarea Lui: „Iată stau la uşă şi bat”, a spus El (Apocalipsa 3, 20). „Voi intra numai acolo unde Mi se deschide.”
În acelaşi timp, cei de care se desparte pe Muntele Eleonului, la Înălţarea Sa, primiseră în ziua chemării la apostolat o autoritate unică: „Cine vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte” (Matei 10, 40). Cei primitori se află, aşadar, sub binecuvântarea Lui, oferită îmbelşugat şi neîntrerupt de la înălţarea Sa.
Ne amintim, totodată, că această sărbătoare este numită în popor Ispas, de la slavonescul Supasu (care înseamnă Mântuitorul), termen care exprimă rolul mântuitor al actului Înălţării. Darurile binecuvântării Domnului se înnoiesc la fiecare Sfântă Liturghie şi la celelalte slujbe pe care Biserica întemeiată de El le împarte drept-măritorilor creştini.
Ne amintim, bunăoară, că la sfârşitul Sfintei Liturghii preotul binecuvântează poporul rostind: „Binecuvântarea Domnului peste voi, cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni”. Cine nu participă, însă, la Sfânta Liturghie se situează liber-consimţit (şi tragic) în afara binecuvântării Lui.
Este de mirare, pentru cititorul neavizat, că, după ce Mântuitorul S-a înălţat la cer, ucenicii s-au întors în Ierusalim „cu bucurie mare” (Luca 24, 52). Se ştie că, în mod normal, când te desparţi de cineva drag verşi lacrimi, eşti trist, nu te bucuri. Analizând, însă, relatarea evanghelistului Luca în comparaţie cu alte locuri nou-testamentare, aflăm: „Vă este de folos ca să Mă duc Eu. Căci dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi” (Ioan 16, 7). Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe Care El îl va trimite de la Tatăl în ziua Cincizecimii.
Iar în alt loc, Mântuitorul spune în prezenţa ucenicilor: „Iar Eu, când Mă voi înălţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine” (Ioan 12, 32). Adică, pe toţi cei care voiesc să urmeze chemarea Mea mântuitoare. Se înţelege, implicit, că El trebuia să se înalţe, spre a-i putea „atrage” apoi pe cei ce-L urmează. În firea Sa umană Mântuitorul ne-a cuprins pe toţi şi aprioric, ne-a înălţat cu El. Dar locul cel mai lămuritor îl găsim în Faptele Apostolilor: „Şi privind ei, pe când El mergea la Cer, iată doi bărbaţi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine albe, care au zis: Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la Cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la Cer” (Fapte 1, 10, 11). Iată, aşadar, dezlegarea: Mântuitorul S-a înălţat, dar nu a plecat definitiv. Îngerii (căci îngeri erau cei doi bărbaţi îmbrăcaţi în haine albe) confirmă de fapt cuvintele Mântuitorului, care încheie Evanghelia după Matei: „Iată Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin” (28, 20).
Praznicul Înălţării Domnului revarsă peste cei cucernici binecuvântare şi bucurie. Aşa trebuie să ni-L imaginăm pe Hristos şi aşa trebuie zugrăvit în icoane: binecuvântând şi izvorând bucurie. Nu ca pe un păstor încruntat, cu mâna ridicată ameninţător asupra bieţilor muritori, ci ca pe un prieten apropiat, cald şi iubitor. Prietenia şi iubirea se împlinesc, însă, prin urmarea poruncilor Lui, precum El a spus-o: „Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc” (Ioan 15, 14). Iar sub ascultarea şi binecuvântarea Sa, zilele omului sunt un şirag de bucurii, nădejdea înălţării la Cer a fiecărui suflet fiind mai tare decât inerentele poticniri şi necazuri pământene. Oamenii buni - spune un proverb latin - găsesc bucurii în orice lucru. Aşa cum îndeamnă Marele Pavel: „Bucuraţi-vă pururea întru Domnul. Şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă!” (Filipeni 4, 4). Cu aceste simţăminte rostim şi noi către toţi enoriaşii noştri: „Hristos S-a înălţat, bucuraţi-vă!”.
De ce se face pomenirea eroilor în ziua de Înălţare?
În această zi săvârşim slujba parastasului pentru fericiţii întru adormire, eroi, ostaşi şi luptători români. Cu acet prilej, încercăm să răspundem la întrebarea: „De ce se face pomenirea eroilor în ziua de Înălţare?”.
Este o întrebare pe care creştinii ne-o adresează adesea. Prezentăm răspunsul dat de Pr. prof. dr. Ene Branişte, în tratatul de Liturgică Generală (Bucureşti, 1985, p. 343): „În Biserica românească se face pomenirea generală a eroilor, adică a tuturor celor morţi pe câmpurile de luptă, în Joia Înălţării Domnului, pentru ca sufletele celor care s-au jertfit pentru patria lor să se înalţe, cu Domnul, în slava cerească”.
Întotdeauna parastasul pentru eroi creează o atmosferă liturgică aparte, un sentiment de duioşie şi solidaritate cu actul lor jertfelnic. În timpul slujbei, lacrimile celor prezenţi curg firesc, împletindu-se cu rugăciunile şi cântările rituale. Ele izvorăsc dintr-o recunoştinţă fără margini, ce nu poate fi cuprinsă decât parţial în cuvinte. Redăm mai jos un fragment dintr-o pareneză rostită la un astfel de prilej, care exprimă într-un mod admirabil compasiunea, înţelegerea şi recunoştinţa faţă de sărmanii ostaşi morţi fără lumânare şi departe de cei dragi, dar cu simţământul Marii Întâlniri din Ceruri. Fragmentul este luat de la prof. dr. Ioan Broşu (teolog şi diplomat din Sibiu, şi, pentru că suntem în Anul Centenar, amintim că acesta a fost ales membru al Marelui Sfat Naţional Român la 1 Decembrie 1918 în Alba-Iulia). Pasajul este din Cuvânt pentru pomenirea eroilor, în ziua de Înălţare: „Să chemăm la masa bucuriei şi pe sărmanul ostaş, care moare cine ştie unde pe nemărginitele câmpuri de luptă. Parcă-l vedem cum glontele-i străpunge pieptul cu iuţeală de fulger! Sângele lui curge mereu din rană, iar el începe să aibă vedenii. Între altele, i se înfăţişează blânda sa mamă, care-l prinde de mână spre a-l aduce la Biserică, ca în copilărie. Cum? Mama sa nu-l va mai mângâia niciodată? El nu-i va mai auzi niciodată glasul argintiu şi dulce? Să fie, oare, acesta sfârşitul a toate? Să moară singur singurel, aici, în arşiţă, fără de făclie în mână, în câmpul acesta? Şi ostaşul se ridică deodată, într-o mână, nevoind să moară! Amintirile din copilărie îi vin cu duiumul în minte. Parcă aude un cântec bătrânesc, o doină, cu care îl adormea mama sa când era copil mic. Deodată aude clopotul din satul său chemând la vecernie în ziua Învierii. Apucă cruciuliţa pe care i-o atârnase mama lui, când a plecat la oaste. Are încă atâta putere să o sărute şi să zică gândind la mama lui: „La revedere în Ceruri!”. Ostaşul moare apoi. Dar prin fiecare moarte a fraţilor noştri de pe câmpurile de luptă, creşte numărul învierilor noastre!”.
Înălţarea Domnului Hristos este încununarea tuturor praznicelor împărăteşti şi desăvârşirea a tot ceea ce a făcut Hristos pentru noi, prin lucrarea sfintei iconomii. Această sărbătoare desăvârşitoare ne cheamă şi pe noi la desăvârşire duhovnicească şi la împlinire, la împărtăşirea din Înălţarea lui Hristos şi la trăirea propriei noastre, smerite, înălţări.

Interpelare adresată Ministerului Afacerilor Externe, Domnului ministru Teodor Meleşcanu:

Am aflat că domnul Victor Negrescu, ministru delegat pentru Afaceri Europene, a trimis Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru coordonarea activităţilor parlamentare necesare pregătirii Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene din primul semestru al anului 2019, un proiect de document privind tematicile prioritare ale preşedinţiei României la Consiliul European. Demersul vizează colectarea opiniilor parlamentarilor români, înainte ca documentul să fie supus validării Consiliului interministerial coordonat de primul ministru. Unul din punctele gândite de domnul Victor Negrescu ca fiind o prioritate a preşedinţiei României la Consiliul European se referă la protecţia minorităţilor naţionale, invocându-se ca pretext faptul ca legislaţia Uniunii Europene ar fi defazată în comparaţie cu cea a Consiliului Europei.
Consider că această propunere referitoare la protecţia minorităţilor naţionale este nocivă pentru România din următoarele motive:
- Protecţia drepturilor minorităţilor naţionale este apanajul Consiliului Europei şi nu al Uniunii Europene, care nu are nicio competenţă în acest domeniu;
- Ungaria a încercat, de mult timp, să convingă în diverse moduri Uniunea Europeană să îşi asume atribuţii pe linia protejării drepturilor minorităţilor naţionale. O ultimă acţiune de acest gen se referă la proiectul iniţiativei cetăţeneşti europene „Minority SafePack”, care vizează tocmai acest deziderat, adică realizarea unei legislaţii europene privind minorităţile naţionale, punct de sprijin esenţial pe baza căruia Ungaria să iniţieze mai apoi alte măsuri la nivelul Uniunii Europene în problematica minorităţilor. Cel mai probabil, unele dintre acestea urmăresc autonomia teritorială pe criterii etnice. Mai mult, adoptarea unei legislaţii în privinţa minorităţilor în Uniunea Europeană ar deschide uşa manifestărilor extremiste şi ar duce, pe termen mediu, la dezagregarea Uniunii prin fragmentarea ei etnică, problemă care, în urmă cu 100 de ani, a declanşat Primul Război Mondial;
- România dezavuează ideea de acordare de competenţe Uniunii Europene în problematica minorităţilor naţionale, ori asumarea benevolă, din proprie iniţiativă, a unui astfel de obiectiv al Preşedinţiei României în 2019, nu ar face decât să decredibilizeze Statul Român, demonstrând o lipsă evidentă de consecvenţă şi chiar diletantism în abordarea unor probleme de asemenea anvergură;
- S-ar crea, în acest mod, o legislaţie triplă la nivel internaţional referitoare la protejarea drepturilor minorităţilor naţionale: Consiliul Europei (unde în prezent se afla sediul materiei), Uniunea Europeană (în tratatele sale de bază nefiind prevăzute politici în domeniul minorităţilor naţionale, acestea fiind lăsate în atribuţiile statelor membre) şi statele naţionale care au o asemenea legislaţie (precum România);
- Cadrul oferit de legislaţia Consiliului Europei oferă o plajă largă şi suficientă de dezbateri, fiind un instrument care ţine cont de diversităţile culturale existente în interiorul unui stat, dar şi de cele existente între diferite state. Această legislaţie oferă, în prezent, un grad suficient de flexibilitate şi, nu în ultimul rând, este un instrument viu care se poate adapta la provocările noi ale societăţii europene. Tocmai de aceea, nu este corect să spunem că Uniunea Europeană nu are porţi deschise către protejarea minorităţilor naţionale, când avem o legislaţie scrisă de peste 20 de ani şi o experienţă la fel de îndelungată în aplicarea ei din partea Consiliului Europei, documentul relevant în acest sens fiind Convenţia cadru pentru protejarea minorităţilor naţionale.
Domnule ministru, având în vedere bogata dumneavoastră experienţă de diplomat şi expert, întrucât aţi reprezentat România în mai multe mandate de ministru pentru politica externă, vă întreb cum îi este permis domnului Victor Negrescu să decidă individual şi unilateral, propunând ca România să îşi asume o asemenea sarcină neavenită, în condiţiile în care este bine cunoscut faptul că Ţara noastră dezavuează asumarea de către Uniunea Europeană a competenţei pe problematica minorităţilor naţionale. Totodată, vă rog să mă informaţi care este poziţia dumneavoastră oficială în această privinţă?
Marius Paşcan,
Deputat de Mureş, Grupul Parlamentar al Partidului Mişcarea Populară

După eşecurile în promovarea celor două legi neconstituţionale, privitoare la înfiinţarea Liceului Teologic Romano-Catolic la Târgu-Mureş şi vizând Statutul de Autonomie al aşa-zisului „ţinut secuiesc”, părea că s-a aşternut o oarecare resemnare în rândurile UDMR, dar aparenţele înşală. Subminarea Statului Român din interior mobilizează cu şi mai multă îndârjire politicienii maghiarimii. Pe de o parte, prin presiunile politice făcute de udemerişti la nivelul Ministerului Educaţiei Naţionale, prin Ordin al ministrului Educaţiei s-a modificat termenul limită de aprobare a reţelelor şcolare la nivel naţional, din 15 decembrie 2017, cum era până acum, pentru 30 aprilie 2018. Există un singur caz naţional şi evident un singur beneficiar pentru această modificare: municipiul Târgu-Mureş care nu are aprobată reţeaua şcolară nici pentru anul trecut, nici pentru 2018, tocmai din cauza situaţiei litigioase a Liceului Teologic Romano-Catolic şi a crizei generate chiar de către politicienii udemerişti. Aşadar, trocul politic dintre liderul PSD, Liviu Dragnea, şi premierul Ungariei, Orban Viktor, dă roade pentru UDMR, care pretinde consecvent un regim privilegiat şi discriminatoriu pozitiv pentru maghiari în educaţie şi nu numai.
Pe de altă parte, în prezent, UDMR se căzneşte să boicoteze şi să blocheze constituirea consorţiului dintre Universitatea de Medicină şi Farmacie (UMF) şi Universitatea „Petru Maior” din Târgu-Mureş, considerând că această fuziune a celor două instituţii universitare ar şubrezi ponderea secţiei cu predare în limba maghiară, care pretinde de mai mulţi ani un regim independent, autonom şi separatist, în cadrul UMF Târgu-Mureş. Nu contează ce doresc în mod legitim, majoritar şi democratic, senatele celor două universităţi, câtă vreme, injust şi anacronic, UDMR ar vrea ca politica să se amestece şi să regleze implicit problemele învăţământului superior într-o cheie discreţionară, adică etnică.
Şi pentru că România a ajuns chiar în situaţia incredibilă de a-i finanţa pe cei care complotează la disoluţia Statului Român din interior, aflăm că, în perioada 30-31 mai 2018, la invitaţia Consiliului Judeţean Covasna, Comisia de Guvernare a Congresului Autorităţilor Locale şi Regionale îşi va ţine şedinţa ordinară în judeţul Covasna, la Băile Balvanyos, urmată de o conferinţă pe tema „Utilizării limbilor străine de către autorităţile locale şi regionale”, manifestare pentru care sunt alocaţi 10.000 de euro din bugetul local al Consiliului Judeţean Covasna. UDMR-istul Gruman Robert, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Covasna, a fost ales şi în funcţia de vicepreşedinte al Camerei regiunilor la Strasbourg (vezi pagina 4), acesta pledând consecvent pentru autonomia teritorială pe criterii etnice şi oficializarea limbii maghiare.
Aşadar, iată pe câte fronturi politice etnocentriste este atacată România din interior. Iată acţiuni politice concertate, prin care se urmăreşte o conflictualizare artificială a relaţiilor interetnice dintre români şi maghiari şi o internaţionalizare a problemei aşa-zisului „ţinut secuiesc”. Şi, în mod ciudat, Statul Român încasează areactiv, iar instituţional tace suspect.
Marius Paşcan,
Deputat de Mureş, Grupul Parlamentar al Partidului Mişcarea Populară

DECLARAŢII POLITICE

Aş fi preferat ca Domnul Vasile Suciu, liderul Grupului parlamentar al PSD din Camera Deputaţilor, să fi fost mai tranşant când a anunţat că el şi colegii lui nu vor vota propunerea legislativă privind „Statutul de autonomie al Ţinutului Secuiesc”, respinsă pe data de 11 aprilie a.c., cu votul majorităţii parlamentarilor (216 voturi în favoarea şi 20 împotriva respingerii), cu excepţia celor ai UDMR faţă de care are toată „susţinerea şi preţuirea”.
Am şi eu aceeaşi preţuire, dar pentru comunitatea maghiară cu care convieţuiesc în judeţul Covasna, nu şi pentru cei de teapa iniţiatorului acestui proiect antiromânesc. În megalomania sa, deputatul Kulcsar-Terza Jozsef-Gyorgy, membru al Partidului Civic Maghiar, cuibărit la sânul UDMR care se foloseşte de inconştienţa lui pentru promovarea unor atitudini anticonstituţionale, se crede făuritor de istorie iniţiind proiecte aberante, pe care le susţine îndemnându-ne cu trufie să ne învăţăm istoria.
Nu voi insista asupra prevederilor anticonstituţionale ale acestui proiect - le vom dezbate în plenul Senatului, în calitate de Cameră decizională. Doresc doar să salut celeritatea cu care organismele legislative au analizat motivaţia şi urmările unei asemenea iniţiative: Consiliul Legislativ a dat aviz negativ proiectului de lege, iar Raportul Comisiei de administraţie a Camerei Deputaţilor menţionează că propunerea legislativă contravine, în ansamblul său, normelor şi principiilor constituţionale, ordinii juridice interne, legislaţiei Uniunii Europene şi dreptului internaţional, vizând crearea unor entităţi paralele în interiorul Statului Român. Mi se pare, însă, parşivă atitudinea Guvernului, care încă nu a emis un punct de vedere, deşi, sub pretextul implementării unui model european de a apropia administraţia publică cât mai mult de cetăţean, se creează premisele secesionismului - un atac la integritatea României.
Ceea ce este remarcabilă, este unanimitatea de vederi şi de atitudine patriotică manifestată prin luările de cuvânt ale participanţilor la dezbaterea care a avut loc în Camera Deputaţilor. Indiferent de apartenenţa lor politică şi indiferent dacă aparţin majorităţii sau opoziţiei parlamentare, aceştia, cu excepţia celor ai UDMR, au acuzat faptul că, prin acest proiect, iniţiatorii „agresează România” nu întâmplător tocmai în acest an al Centenarului, promovând nostalgii medievale care nu fac decât să tensioneze artificial relaţiile între români şi maghiarii din Transilvania. S-a mai subliniat faptul că, în pofida afirmaţiilor denigratoare ale iniţiatorului şi susţinătorilor proiectului, nu există nicăieri vreun drept fundamental stipulat pe care minoritatea maghiară să nu îl poată avea şi că niciun parlamentar al majorităţii naţionale nu ar îndrăzni să iniţieze o propunere legislativă pentru restrângerea unor drepturi pe care minoritatea maghiară le are deja.
Stimaţi colegi,
Nicăieri în Europa nu s-a promis autonomia aşa cum o cer colegii de la UDMR. De fapt, acest proiect împachetează autonomia pe criterii etnice într-o altă formă, ce se doreşte a fi mai… „digerabilă”. Numai că noi nu o înghiţim…!
Îi felicit încă odată pe colegii parlamentari din Camera Deputaţilor pentru unanimitatea cu care s-au pronunţat împotriva acestui proiect de lege. Sper să avem, stimaţi colegi, aceeaşi unanimitate şi în Camera decizională, bazându-mă pe ceea ce le-a spus liderul deputaţilor PSD din Camera Deputaţilor colegilor din UDMR: „Aveţi toată susţinerea şi preţuirea noastră, dar…”.
Reiterez preţuirea pe care o am faţă de concetăţenii mei maghiari din judeţul Covasna, dar fără susţinerea acestui proiect aberant.
NU! Nici de data asta, nici de data viitoare. Mai pe româneşte: Niciodată!

Gheorghe Baciu,
Senator de Covasna, Grupul parlamentar al Partidului Mişcarea Populară

Alba
Câmpia Libertăţii de la Blaj, redeschisă oficial după un amplu proces de restaurare urbanistică

Câmpia Libertăţii de la Blaj, care în ultimii doi ani a trecut printr-un amplu proces de restaurare urbanistică, a fost redeschisă oficial duminică (13 mai 2018 - n.n.).
Un loc cu o deosebită însemnătate pentru Istoria Naţională, aici având loc în urmă cu 170 de ani o mare Adunare Naţională, la care 40.000 de români transilvăneni au strigat la unison „Noi vrem să ne unim cu Ţara!”, Câmpia Libertăţii a fost duminică redeschisă oficial, în prezenţa a peste o mie de persoane.
După tradiţionala paradă populară, nelipsită din cadrul manifestărilor organizate anual în amintirea Marii Adunări Naţionale din 3/15 mai 1848, primarii comunelor din judeţ, îmbrăcaţi în costumul popular specific fiecărei zone de provenienţă, au făcut mai multe fotografii de grup.
Ele vor rămâne în istoria judeţului Alba ca imagini reprezentative de la redeschiderea Câmpiei Libertăţii de la Blaj, la 170 de ani de la Marea Adunare Naţională şi 100 de ani de la Marea Unire din 1918, au menţionat organizatorii - Centrul de Cultură „Augustin Bena” Alba şi Primăria Blaj.
Aproape toate comunităţile rurale din judeţ au primit în cadrul Galei „Cultură pentru Cultură”, un proiect unic în Europa, distincţii de înaltă apreciere pentru contribuţia adusă la cercetarea, conservarea, promovarea şi valorificarea patrimoniului cultural material şi imaterial românesc. Totodată, a fost lansat noul concept al concursului „Cultură pentru Cultură”, care va începe din 2019.
Cu acest prilej, a avut loc şi un târg al meşterilor tradiţionali şi a fost readus în atenţia publicului aşa-numitul „Târg de Fete de la Blaj - Veselie de Ispas”, o sărbătoare tradiţională cercetată şi documentată de Centrul de Cultură „Augustin Bena”, în perioada septembrie 2017 - aprilie 2018. (…)
În ultimii doi ani, Câmpia Libertăţii s-a aflat într-un amplu proces de modernizare, o investiţie realizată în parteneriat de către autorităţile locale şi Consiliul Judeţean Alba.
Aici s-au adunat, în mai 1848, zeci de mii de români transilvăneni - ţărani, clerici, intelectuali. Datorită numărului mare de participanţi, 40.000, Adunarea populară nu s-a putut ţine în oraş, ci s-a desfăşurat pe câmpia largă din răsăritul oraşului, de lângă Târnava Mare, căreia de atunci i se spune Câmpia Libertăţii.

Bucureşti
Diplomă de Excelenţă înmânată de ministrul Culturii, George Ivaşcu, maestrului Dumitru Fărcaş, la aniversarea a 80 de ani

Maestrul Dumitru Fărcaş a fost sărbătorit la împlinirea vârstei de 80 de ani printr-un spectacol aniversar organizat, vineri seara, la Cluj-Napoca, ocazie cu care ministrul Culturii şi Identităţii Naţionale, George Ivaşcu, i-a înmânat acestuia o Diplomă de Excelenţă.
Un mare artist, spirit şi simbol al valorilor româneşti autentice a fost cinstit cum se cuvine, ieri, 11 mai 2018, la Cluj-Napoca. Prezent la spectacolul aniversar dedicat lui Dumitru Fărcaş, cu prilejul împlinirii vârstei de 80 de ani, Ministrul Culturii şi Identităţii Naţionale, George Ivaşcu, a adus în numele său şi al Guvernului României un sincer şi cald omagiu, de înaltă preţuire şi respect, marelui artist, înmânându-i acestuia o Diplomă de Excelenţă, se menţionează în comunicatul Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale.
„Mă emoţionează profund să mă aflu în faţa dumneavoastră şi a maestrului Dumitru Fărcaş, pe care îl preţuim cu toţii, din toată inima, atât pentru întreaga sa activitate, cât şi pentru omenia, generozitatea şi nobleţea prin care decenii întregi a fost punct de referinţă pentru adevăratul patriotism”, a spus, în cadrul spectacolului, ministrul George Ivaşcu, citat în comunicatul menţionat.

Hunedoara
Episcopia Devei şi Hunedoarei: „Părintele Arsenie Boca nu poate fi asumat ca o marcă înregistrată; vom apăra imaginea Părintelui”

Episcopia Devei şi Hunedoarei va milita pentru apărarea imaginii şi numelui Părintelui Arsenie Boca, supranumit de credincioşi „Sfântul Ardealului”, în condiţiile în care o firmă din Marea Britanie, reprezentată în România de către un arădean, susţine că ar deţine drepturile de proprietate asupra mărcii „Părintele Arsenie Boca”.
Purtătorul de cuvânt al Episcopiei Devei şi Hunedoarei, părintele Gabriel Miricescu, a declarat, joi (10 mai 2018 - n.n.), că Părintele Arsenie Boca este o personalitate duhovnicească şi nu poate fi asumat ca un brand, demersul firmei străine fiind catalogat ca o chestiune „total deplasată”.
„Părintele Arsenie nu poate fi, în niciun fel, asumat ca o marcă înregistrată sau ca un brand. Părintele Arsenie este o personalitate duhovnicească, o personalitate a Bisericii, o personalitate - aş spune eu - naţională, şi cred că a revendica astfel de pretenţii asupra Părintelui Arsenie Boca este o chestiune total deplasată. Echivalează - aş îndrăzni să spun - cu pretenţia de a şi-l asuma pe Mihai Eminescu sau pe Mihai Viteazul. Cam acelaşi lucru este. Nu poate nimeni să deţină drepturi asupra unei personalităţi, chiar dacă aceasta nu mai trăieşte, decât în măsura în care există nişte drepturi de moştenire, de succesiune. Dar nu altfel”, a spus reprezentantul Episcopiei Devei şi Hunedoarei.
El a arătat că Episcopia nu a primit, până acum, nicio înştiinţare oficială referitoare la existenţa unor drepturi de proprietate asupra mărcii „Părintele Arsenie Boca”, precizând, totodată, că în momentul în care va apărea o astfel de notificare vor fi făcute toate demersurile necesare pentru a proteja imaginea Părintelui şi pe credincioşii pentru care Părintele Arsenie reprezintă un reper moral.
„În momentul în care ne vor notifica, va trebui să procedăm în consecinţă, să apărăm, până la urmă, imaginea Părintelui Arsenie şi pe credincioşii noştri. Va fi un demers făcut în numele credincioşilor care vin la mormântul Părintelui Arsenie, care citesc lucrările Părintelui Arsenie, pentru care Părintele Arsenie reprezintă un reper duhovnicesc, un reper moral”, a conchis purtătorul de cuvânt al Episcopiei Devei şi Hunedoarei.
Zeci de obiecte de cult religios, în majoritate icoane cu Arsenie Boca şi cărţi despre viaţa acestuia, au fost confiscate miercuri (9 mai 2018 - n.n.) de către poliţiştii din Arad, dintr-un magazin de specialitate, după o sesizare depusă de un arădean care susţine că ar deţine în România drepturile asupra mărcii „Părintele Arsenie Boca”.
Potrivit purtătorului de cuvânt al IPJ Arad, inspector principal Lorena Radu, marca ar fi fost înregistrată, în anul 2017, la Oficiul European de Proprietate Intelectuală de către o firmă din Marea Britanie, care ar fi permis comercializarea produselor cu chipul fostului Stareţ al Mănăstirii Prislop, decedat în 1989, doar unei firme din Arad.
Considerat ca fiind cel mai mare duhovnic român al secolului XX, Părintele Arsenie Boca a murit pe 28 noiembrie 1989, la Sinaia, şi a fost înmormântat la Mănăstirea Prislop. La mormântul său vin şi se roagă, zilnic, sute de oameni, numărul acestora crescând la câteva mii cu ocazia sărbătorilor sau la diferitele praznice din an.

Mureş
Tokes face apel la UDMR să întrerupă cooperarea parlamentară dacă va fi avizată fuziunea UMF-UPM Târgu-Mureş

Europarlamentarul FIDESZ, Tokes Laszlo, liderul Consiliului Naţional al Maghiarilor din Transilvania (CNMT), a făcut, joi (10 mai 2018 - n.n.), un apel către UDMR să renunţe la cooperare din coaliţie, dacă organele competente ale statului vor aviza fuziunea Universităţii de Medicină şi Farmacie (UMF) cu Universitatea „Petru Maior” (UPM) din Târgu-Mureş.
„UDMR este prea precaută în acest caz. În poziţia sa de partener de coaliţie, UDMR ar trebui să depăşească nivelul de simple negocieri, ar trebui ca după negocieri să protesteze împotriva acestui act, care nu poate fi considerat un act intern al celor două universităţi. Este un caz clar politic. Fac apel la UDMR să întrerupă acel parteneriat de cooperare la nivelul Parlamentului, dacă organele competente române vor aviza fuziunea celor două universităţi”, a declarat Tokes într-o conferinţă de presă susţinută la Târgu-Mureş.
Preşedintele executiv al Partidului Popular al Maghiarilor din Transilvania (PPMT), Toro T. Tibor, a arătat, în acelaşi cadru, că face un apel la UDMR pentru o acţiune comună şi solidaritate, întrucât fuziunea celor două universităţi din Târgu-Mureş nu este doar o „politică locală” care să se rezolve la nivelul ministerelor Educaţiei şi al Sănătăţii. (…)
Pentru obţinerea unor rezultate concrete, Toro T. Tibor a arătat că este nevoie de o unificare a forţelor şi de trei grupuri strategice care să urmărească trei aspecte: un grup strategic pentru analiza scenariilor pentru obţinerea de rezultate pozitive, un grup de lucru de reprezentare la nivel înalt (Preşedinţie, Parlament, Guvern) şi un grup de lucru pentru informarea societăţii şi a comunităţii interne şi internaţionale.
Pentru susţinerea acestui demers, CNMT, PPMT şi CNS au semnat, joi, la Târgu-Mureş, un „Apel la solidaritate şi acţiuni comune pentru a împiedica eliminarea învăţământului medical în limba maternă”. (…)
„Ne imaginăm funcţionarea învăţământului medical în limba maghiară şi în continuare în cadrul unei instituţii de învăţământ superior de sine stătătoare. Statul român, ai cărui contribuabili suntem, are datoria de a înfiinţa sistemul de mai sus şi de a-l menţine din impozitele pe care le plătim. (…) Se poate constata cu regret că mijloacele utilizate până acum de organizaţia politică ce apără drepturile noastre nu au adus rezultate nici în privinţa obţinerii autonomiei cultural-educaţionale, în general, şi nici în cea a asigurării cadrului instituţional al învăţământului medical în limba maghiară la Târgu-Mureş. Având în vedere că unificarea samavolnică şi preconizată în mod unilateral a celor două instituţii de învăţământ superior ar pune învăţământul medical în limba maghiară în situaţia în care funcţionarea ei ar deveni absolut imposibilă, nu mai putem da înapoi”, se mai subliniază în documentul citat.
Documentul a fost semnat de Tokes Laszlo, preşedintele Consiliului Naţional al Maghiarilor din Transilvania (CNMT), Izsak Balazs, liderul Consiliului Naţional Secuiesc (CNS), şi de Toro T. Tibor, preşedinte executiv al Partidului Popular al Maghiarilor din Transilvania (PPMT).
Toto T. Tibor a spus că, fără UDMR, acţiunile CNMT, PPMT şi CNS nu pot avea succes.
În acelaşi cadru, liderii PPMT, CNSMT şi CNS au iniţiat şi o petiţie privind „reînfiinţarea învăţământului superior de stat de medicină şi farmacie în limba maghiară”.

În realizarea rubricii sunt folosite ştiri ale agenţiei naţionale de presă - AGERPRES

Se găsesc prin jur topoare,
cozile-au rămas la noi;
de e pace, de-i război,
să lovească unde doare!

Ce să facă un topor,
chiar de aur, chiar de fier,
chiar de-i ascuţit ager?
Fără coadă, n-are spor!

Însă, cozile-s la noi!
Sincer, poţi ca să te temi!
le găseşti printre prieteni,
fiindcă toate-au acest soi!

Cozile… drepte, curbate,
toate de esenţă tare
se grăbesc, care pe care,
de topor să aibă parte!

Un topor când are coadă
se-nmieşte în putere,
braţe de duşman când cere.
Şi duşmanii ne stau roată!

Trei arginţi… aceasta-i plata
care cumpără trădarea…
fiindcă s-a făcut vânzarea,
când „perechea” este gata!

Şi lovesc… unde te doare,
chiar în mamă, chiar în frate,
chiar în Ţară, pân’ la moarte,
cozile… cu noi topoare!

După cum am arătat în repetate rânduri, deşi limba maghiară nu are niciun caracter oficial în România, instituţii publice ale Statului Român emit documente parţial sau exclusiv în limba maghiară. Aceste acte ilegale se întâmplă cu largul concurs al autorităţilor de la Bucureşti, care tolerează şi încurajează batjocorirea Constituţiei României în zonele controlate politic de UDMR.
Recent, ca în fiecare an, Primăria Sfântu-Gheorghe a înmânat Premiile „Pro Urbe” unor cetăţeni care s-au remarcat prin beneficii aduse comunităţii. Şi, ca în fiecare an, diplomele care însoţesc acest premiu pentru etnicii maghiari sunt redactate exclusiv în limba maghiară, fără niciun cuvânt în limba oficială de stat în România, limba română (foto).
Această diplomă reprezintă un act oficial al unei instituţii din România, Primăria Sfântu-Gheorghe, ce poartă stema unităţii administrativ-teritoriale şi semnătura conducătorului instituţiei Statului Român, primarul UDMR Antal Arpad. Această diplomă nu este oferită de filiala UDMR din Sfântu-Gheorghe, ci de o instituţie a administraţiei publice locale din România. Cu toate acestea, în mod ilegal şi în spiritul şovin cu care ne-a obişnuit deja, primarul UDMR a dispus inscripţionarea acestor diplome exclusiv în limba maghiară, o limbă oficială într-un alt stat, nu în România.
Acest mod de inscripţionare a acestor diplome încalcă flagrant dispoziţiile art. 90 alin. 5 din Legea nr. 215/20001 a administraţiei publice locale şi ale art. 8 alin. 2 din H.G. nr. 1206/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a dispoziţiilor privitoare la dreptul cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale de a folosi limba maternă în administraţia publica locală, cuprinse în Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001.

Imaginea de dată recentă din biroul primului ministru al Ungariei, Orban Viktor, care, aflat în faţa hărţii Ungariei Mari explica de zor omologului său polonez marea „nedreptate” din 1920, victimă fiind Ungaria, prin Tratatul de la Trianon, a făcut înconjurul lumii (foto pagina 1). Ea este comentată, negativ sau pozitiv, în toate cancelariile diplomatice, cu excepţia celor din România, cu toate că, cei vizaţi de intenţiile acestui aventurier, decis să înfăptuiască o Ungarie Mare transfrontalieră, suntem noi, românii. Vor zice unii, lăsaţi nebunul să vorbească, pentru că graniţele tot nu se pot schimba, dar atragem atenţia că, săpându-se de zor la temelia lor, fără a se lua vreo măsură, acest efort poate produce efecte nedorite şi surprinzătoare pe termen lung. Şi lucrul cel mai periculos ce poate rezulta din această propagandă deşănţată este inocularea în memoria colectivă a actualei generaţii de guvernanţi ai Europei, a crezului hungarist că, într-adevăr, la 4 iunie 1920, Ungariei i s-a făcut o mare nedreptate, iar cea care să dea socoteală de acest fapt trebuie să fie, în primul rând, România. Noi, românii sărbătorim, în felul nostru, Centenarul de la 1918, când s-a realizat în fapt România Mare, dar să nu uităm că acest act istoric nu putea dăinui dacă nu avea o consfinţire prin tratate internaţionale solide, iar lucrul acesta a avut loc abia în 1920, când a fost semnat Tratatul de la Trianon, pe care şi-au pus semnăturile de acceptare 27 de state, inclusiv România şi Ungaria. Iată de ce noi, românii, n-ar trebui să uităm de acest moment şi să-i dăm importanţa cuvenită, sărbătorindu-l la fel ca pe cel din Decembrie 1918. Dar nu numai cu cântec, joc şi voie bună, cu evocări de ochii lumii, ci cu mesaje la cel mai înalt nivel diplomatic care să contracareze intenţiile celor care folosesc minciuna pe post de adevăr.
Problematica aceasta ar trebui să o luăm foarte în serios, replicând cu armele adversarului, până nu este prea târziu, pentru că, altfel putem pierde foarte uşor şi cu tot adevărul în braţe. Deşi în urma Primului Război Mondial, s-au destrămat mai multe imperii, au fost mai mulţi perdanţi: nemţii, austriecii, turcii, bulgarii, toţi au înţeles regulile jocului cu excepţia ungurilor. Pentru că, cu toate că orice război se duce pentru ocuparea de teritorii, există un drept al războiului, căruia atât învinşii, cât şi învingătorii trebuie să i se supună. Iată cum au stat lucrurile:
După cum se poate vedea, în ansamblul tratatelor de pace care s-au încheiat în urma Primului Război Mondial, cel de la Trianon constituie doar o parte a unui întreg. El vizează exclusiv relaţiile statelor învingătoare (Franţa, Marea Britanie, SUA, Italia, Japonia etc.), în total 27 de state, cu Ungaria, ca parte a imperiului austro-ungar. Cu restul învinşilor tratatele s-au încheiat astfel: la 28 iunie 1919, cu Germania, la Versailles; la 10 septembrie 1919, cu Austria, la Saint Germain en Laye; la 27 noiembrie 1919, cu Bulgaria, la Neuilly; la 10 august 1920, cu Turcia, la Sevres, localităţi din Franţa, situate în jurul Parisului. Dintre toate ţările învinse, cu care s-au semnat tratate de pace, Consiliul Suprem al Conferinţei de Pace de la Paris din care făceau parte doar Statele Unite, Anglia, Franţa şi Italia, a avut cel mai mult de furcă cu delegaţia Ungariei, care nu vroia nici în ruptul capului să se recunoască învinsă şi, mai ales, să i se aplice principiul naţionalităţilor. Pentru ea însemna destrămarea şi decapitarea propriului imperiu, la care a ţinut atât de mult şi în fruntea căruia vroia să se simtă pe mai departe semeaţă şi confortabilă.
Cu toate că despre Trianon se vorbeşte în cercurile maghiare ca despre o mare nedreptate istorică, în realitate lucrurile stau cu totul invers. Trianonul a făcut, oficial, dreptate nu numai românilor, slovacilor, sârbilor, ci Europei însăşi, întregii lumi, pentru că el a schimbat percepţia despre realitatea istorică a evoluţiei popoarelor, oferindu-le, prin principiul naţionalităţilor aplicat cu stricteţe, acea gură de oxigen absolut necesară pentru a renaşte, a se dezvolta fiecare liber. Iar faptul că în acest epocal proces istoric au existat şi perdanţi, lucrul este lesne de înţeles. De altfel, Ungaria însăşi a avut de câştigat în urma păcii de la Paris. Prin aceasta ea a devenit pentru prima dată în istoria sa europeană, un stat de sine stătător şi nu un conglomerat de naţiuni ţinut sub control prin forţă coercitivă. Iar dacă cineva se simte lezat în acest amplu proces transformator, de vină nu pot fi nici românii, nici slovacii, nici sârbii, ci pur şi simplu mersul şi evoluţia societăţii omeneşti.
Atmosfera în care s-a desfăşurat încheierea păcii cu Ungaria la Palatul Trianon este foarte bine reliefată, pe baza documentelor vremii, în cartea regretatului istoric târgumureşean dr. Ioan Chiorean, intitulată „Geneza şi sfârşitul imperiului austro-ungar”. Contrar opiniilor răspândite, statele succesorale sau beneficiare ale Trianonului (amintim aici România, Cehoslovacia, Iugoslavia) n-au avut acces la masa tratativelor, decât Franţa, Marea Britanie, SUA, Italia şi, mai târziu, Japonia. Ele au primit ceea ce li s-a dat. Evident, în urma unei analize extrem de exigente a realităţilor de la acea dată, a principiului naţionalităţilor, al aprecierii părţii ce se cuvine fiecăruia, bazându-se pe trei piloni puternici: al întâietăţii, majorităţii demografice şi unităţii de limbă şi tradiţii, adică al etniei, riguros demonstrate de grupuri de experţi din cele 17 comisii de lucru, din care statele succesorale nu făceau parte, ele având doar obligaţia de a le oferi materiale şi documente demonstrative. Pentru ca pacea să fie dreaptă, iar relaţiile internaţionale să fie aşezate pe temelii noi, marile puteri învingătoare au utilizat, la Conferinţa de Pace, zeci de specialişti de renume mondial, din cele mai diverse domenii (istorie, drept, lingvistică, toponimie, geografie, etnografie, economie, sociologie, strategie militară etc.), investiţi cu misiunea de a întreprinde studii profunde ale realităţilor de pe întregul continent, iar în final să formuleze concluzii şi recomandări factorilor de decizie din ţările aflate la masa tratativelor. Şi iată care a fost decizia acestora în cazul Tratatului de la Trianon cu Ungaria. Conferinţa de Pace de la Paris a recunoscut noile state independente şi întregirile naţionale înfăptuite prin voinţa popoarelor încă de la sfârşitul anului 1918. Prin evaluarea graniţelor în funcţie de raportul dintre etnie şi teritoriu, Ungaria n-a putut acoperi cu etnia sa mai mult de 93.000 kmp, cât are şi astăzi. În schimb, aceleaşi ţări titulare ale Conferinţei de Pace au consimţit recunoaşterea internaţională a unirii Bucovinei, Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România; a Slovaciei şi Ucrainei Subcarpatice cu „Ţările cehe” şi formarea statului Cehoslovac, a Sloveniei, Croaţiei şi părţii de vest a Banatului cu Serbia şi constituirea Regatului sârbo-croato-sloven. În acelaşi timp, Austria a primit de la Ungaria Ţinutul Burgenland, de la graniţa de vest a Ungariei, fără oraşul Sopron.
În acest proces al reaşezării Europei Centrale au existat nemulţumiri şi din partea celor care au primit teritorii. Reprezentanţii României au reclamat nealipirea părţii de nord a Maramureşului, rămasă la Ucraina. De asemenea, au fost diferende între sârbo-croaţi şi italieni, solicitări care n-au fost onorate.
Dintre toate ţările învinse, Ungaria a fost singura care a refuzat verdictul. Bela Kun, în loc să răspundă pozitiv hotărârii Comitetului militar interaliat de la Paris de a retrage din Transilvania armata pe aliniamentul indicat, a declanşat în vara lui 1919 o puternică ofensivă în Transilvania şi Slovacia, sortită eşecului pe ambele fronturi. Doar după înfrângerea revoluţiei roşii şi venirea lui Horthy la putere şi stabilizarea vieţii politice din Ungaria, Clemenceau, preşedintele Conferinţei de Pace, adresează, la 1 decembrie 1919, guvernului ungar o adresă pentru a trimite delegaţi pentru semnarea Tratatului. Delegaţia ungară a sosit în capitala Franţei la 7 ianuarie 1920, în frunte cu binecunoscutul conte Apponyi Albert, dar nu pentru a semna încheierea păcii, ci pentru a încerca să salveze imperiul sau o parte din acesta. Cu o suită de 7 comisari generali, 6 comisari, 38 de experţi şi 6 consilieri politici aparţinând principalelor partide politice, contele Apponyi a făcut o adevărată demonstraţie de forţă în faţa Consiliului Suprem al Păcii. Preţ de câteva luni de zile stufoasa delegaţie ungară i-a hărţuit, pur şi simplu, pe cei din Consiliul Suprem al Păcii de la Paris. Instituţia supremă amintită a Aliaţilor a rămas însă fermă, respingând toate cererile delegaţiei maghiare, formulând la adresa acesteia următorul răspuns: „Chiar şi un stat vechi de o mie de ani nu e îndreptăţit să dureze, când istoria lui nu este decât istoria unei lungi asupriri de către o minoritate lacomă de a domina asupra popoarelor cuprinse între fruntariile sale. Dreptul istoric nu poate fi invocat împotriva voinţei popoarelor”. În consecinţă, la reluarea în discuţie a Tratatului cu Ungaria, la 3 martie 1920, Consiliul Suprem al Conferinţei de Pace a luat în considerare memoriul comun al României, Cehoslovaciei şi Regatului sârbo-croato-sloven, care demonstra netemeinicia argumentelor delegaţiei maghiare, consfinţind prin cea mai înaltă decizie frontierele fixate încă în iunie 1919. Evident, Apponyi şi delegaţia sa au refuzat semnarea tratatului, a demisionat şi abia la 17 mai 1920, ministrul de Externe al Ungariei, contele Teleki, printr-o notă expediată preşedintelui Millerand, înştiinţează Consiliul Suprem că ţara sa va semna, totuşi, Tratatul în forma elaborată de către acesta, lucru ce s-a şi întâmplat la 4 iunie 1920, în Palatul „Marele Trianon” din Versailles. Şi-au pus semnătura pe Tratat, pe de o parte, înaintea celor trei ţări succesorale (România, Cehoslovacia, Regatul sârbo-croato-sloven), Franţa, Anglia, SUA, Japonia şi alte nouă state, iar pe de cealaltă parte, Ungaria. Din partea României documentul a fost semnat de Nicolae Titulescu şi dr. Ioan Cantacuzino.
Referindu-ne la iniţiativa premierului Ungariei, Orban Viktor, de a repune cu atâta încăpăţânare nemeşească pe tapet problematica Trianonului (Trianon 100), gest politic extrem de grav, acesta nu face altceva decât să dinamiteze Tratatul de Pace din 1920, noua ordine mondială constituită cu un secol în urmă, şi care a fost benefică libertăţii, stabilităţii şi dezvoltării popoarelor. De altfel, el nu face altceva decât să scoată de la naftalină retorica înaintaşului său, contele Apponyi, care a condus delegaţia ungară la Conferinţa de Pace de la Paris, atunci, la finele Primului Război Mondial.
(Articol, de Ioan Cismaş, preluat din cotidianul „Cuvântul liber” de la Târgu-Mureş, din data de 3 mai 2018)

Descoperit şi-n plecăciune mă rog la bunul Dumnezeu,
Vă ierte de-aţi făcut păcate şi dacă sufletul vi-i greu,
Pe voi, eroii Ţării mele, ce-mi însfinţiţi străbuna glie.
Şi-n raiul ne-ncăput vă pună să veşniciţi cât lumea fie,

Că voi sunteţi cei stâlpi de ţară ce-mi ţineţi neamul nemurit,
Izvorul nesecat de fapte ce ne ridică-n preaslăvit
Şi-apoi ne urcă-n fala lumii ca mândrii ne-nfricaţi eroi
Când soarta Ţării-n cumpănire, stă-n bunul Dumnezeu, şi-n noi.

Atunci, în clipa hotărâtă, curaju-i dragostea de Ţară
Ce vine din adânc de suflet să ardă totu-n foc şi pară,
Ne dă putere cea ţărână cu neamul nostru semănată,
Cu moşii şi strămoşii noştri, ce-s toţi aicea, laolaltă.

Sunteţi măriri şi-n neuitare, că voi mereu aţi stat cu Ţara,
Simţitu-i-aţi adâncul vaiet, şi-n ruga blândă spusă seara
Mereu cerut-aţi la Măritul, vă dea putere de luptat,
Ca neamul ăsta prea jertfelnic, să nu mai aibă de-ndurat.

Pe calea vieţii curgătoare v-am pus troiţe de-nchinat,
Icoane în altarul Ţării şi candelă de lăcrimat,
Să veşniciţi în înălţare şi-n îngerescul nostru zbor,
Vă facem astăzi pomenire şi vă cinstim, cu-n sfânt onor.

Şi-o lacrimă cât bob de rouă vă las pe soclul ros de vânt,
Şi-un muc de sfântă lumânare la nerostitul nost cuvânt,
Că voi aţi fost de sorţi aleşii din ceia mulţi şi pătimiţi,
Să fiţi eroii Ţării mele, urcaţi la ceruri şi-nsfinţiţi.

Motto: E important să ştim ceea ce s-a întâmplat, dar şi mai important este să ştim de ce şi cum s-a întâmplat…

Un fals disident, dar veritabil revizionist, devine al doilea om în puterea provizorie!
În decembrie 1989, scenariul provocării unui războiul civil care să creeze premisele destrămării României a eşuat, dar el a continuat să opereze folosind alte căi şi mijloace, cum ar fi realizarea, cel puţin a unui vid de putere: la 18 februarie, în cursul unei manifestaţii stradale, a fost atacat şi devastat sediul guvernului provizoriu, după ce, la 12 ianuarie 1990, avusese loc acţiunea „moarte pentru moarte” condusă de Dumitru Mazilu, iar la 28 ianuarie, somarea ultimativă, din partea liderilor partidelor istorice - mai puţin Radu Câmpeanu -, a autorităţilor provizorii să predea puterea [Zeno Millea, Secesiunea Ardealului, Editura Carpatica, 2002, p. 33 şi urm. http://www.scribd.com/doc/59119613/Secesiunea-Ardealului].
A urmat la 15 martie, cu ocazia sărbătoririi zilei maghiarilor de pretutindeni, trecerea graniţei de către câteva mii de persoane de cetăţenie ungară cu intenţia de a manifesta la Satu-Mare, unde doar prezenţa de spirit a autorităţilor şi reacţia adecvată a locuitorilor români ai municipiului au împiedicat, în ultimul moment, ca situaţia să nu degenereze.
La 19-20 martie, după mai bine de două luni de tensiuni interetnice, au avut loc evenimentele dramatice de la Târgu-Mureş, soldate cu morţi şi răniţi. Astăzi se conturează tot mai mult faptul că ceea ce s-a întâmplat a avut ca scop reînfiinţarea unei regiuni autonome pe criterii etnice, ca prim pas spre autonomizarea Transilvaniei în ideea unei eventuale ruperi a ei de România.
Prima etapă a acestei acţiuni a început cu înfiinţarea formaţiunii etnice UDMR. Documentarul MAE ungar „1989 - A csodak eve Magyarorszagon es Europaban”, 1989 - Anul miracolelor în Ungaria şi în Europa, consemnează, la p. 98, că UDMR s-ar fi înfiinţat la 25 decembrie 1989 [http://www.mfa.gov.hu/NR/rdonlyres/DDF6013F-21E3-4B6F-A0C9-96594CFB08F3/....
Tensiunile interetnice din Târgu-Mureş au fost amorsate de acţiunile unui pseudo-disident, Kiraly Karoly. Membru fondator al UDMR, Kiraly a fost între 1968-1972 prim-secretar PCR Covasna, membru supleant al CPEx, membru al CC al PCR.
Kiraly Karoly pierde toate aceste funcţii importante în statul comunist român în urma unui scandal sexual. „După decenii de fidelitate servilă faţă de regim, schimbă brusc cursul. Format în mediul sovietic, Kiraly, (…) atacă cultul personalităţii lui Ceauşescu şi neprincipialitatea ideologică a regimului, probleme care, deşi reale, erau irelevante în contextul politicii în domeniul minorităţilor, pe care le atacase anterior in corpore. Erau însă în deplină conformitate cu scopurile politicii sovietice (s.n.)” [Larry L. Watts, Extorting Peace: Romania, The Clash within the Warsaw Pact and The End of the Cold War, Editura RAO, 2013, pp. 214-217].
Marginalizat politic, Kiraly este contactat de serviciile de informaţii ungare, care îl ajută să îşi creeze o aură de oponent al regimului. În această calitate, încearcă să mondializeze problema Transilvaniei. În 1981, adresează un memoriu atât Organizaţiei Naţiunilor Unite, cât şi Conferinţei de Pace şi Securitate în Europa de la Paris, în care se cerea înfiinţarea Republicii Socialiste Transilvania în cadrul comunităţii statelor socialiste! [Neagu Cosma, Dumitru Marinescu, Fapte din umbră, vol. IV, Bucureşti, Editura politică, 1983, p. 142].
Istoricul Larry Watts crede că nu este exclus ca fostul nomenclaturist să fi fost agent cu dublă subordonare. „Este plauzibil ca Karoly Kiraly să fi fost (şi) agent sovietic. A fost, nu o dată, în URSS. A fost şi la studii acolo. Şi, mai mult decât atât, atunci când Gorbaciov a venit la Bucureşti în ’87, şi Karoly Kiraly era consemnat la domiciliu, Ambasada sovietică a trimis la Târgu-Mureş un automobil, şi l-a adus pe aceste la recepţia la care a fost invitat şi Ceauşescu, iar Gorbaciov a stat de vorbă cu Kiraly vreo zece minute” [Irina Airinei, „Anamnesis”,Editura MarLink, Bucureşti 2011, p. 348].
La data de 26 decembrie 1989, Kiraly Karoly elaborează la Târgu-Mureş, împreună cu alţii, un document prin care solicită autonomia maghiarilor din Transilvania, drepturi colective etc.. La 27 decembrie, îi înmânează, la Bucureşti, lui Ion Iliescu documentul scris în limba maghiară, iar acesta, care dorea/spera să aibă controlul asupra comunităţii maghiare prin Kiraly, fără a mai verifica cine era în realitate fostul prim-secretar PCR Covasna, membru al CC al PCR şi membru supleant al CPEx, îl numeşte pe Kiraly Karoly, la 9 ianuarie 1990, prim-vicepreşedintele al CFSN, omul numărul doi în puterea provizorie!
În această calitate, Kiraly desfiinţează CFSN Târgu-Mureş (care era constituit, în consens, la paritate între români şi maghiari) şi construieşte un nou CFSN format în majoritate de 57% din maghiari. Mulţi dintre ei aveau reputaţie iredentistă sau revizionistă. Aceştia, împreună cu Kiraly Karoly, vor amorsa o serie de acţiuni, de la înfiinţarea unor sindicate pe criterii etnice, la provocarea crizei separării şcolilor, manifestaţii de intimidare a populaţiei româneşti, încercarea de scindare pe criterii etnice a Institutului de Medicină şi Farmacie (IMF) etc. [Virgil Măgureanu în dialog cu Alex Mihai Stoenescu, De la REGIMUL COMUNIST la REGIMUL ILIESCU, Editura RAO, 2008, pp. 166-172].
Profanarea monumentelor româneşti vine „ca bonus”, dar, psihologic vorbind, dezinformarea/diversiunea instrumentată de av. Kincses Elod, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Mureş, cum că românii ar fi profanat ei înşişi (sic!) monumentul lui Avram Iancu pentru a-i culpabiliza pe maghiari, a fost picătura care a umplut paharul. Toate acestea se petrec pe fondul unei inexplicabile indiferenţe a conducerii provizorii a României.
„Ceea ce trebuie subliniat este că, în mod evident, a existat o pasivitate, ca să nu spunem un dezinteres al autorităţilor de la Bucureşti faţă de ce se întâmpla în Ardeal. Este contextul în care apare o structură de autoapărare a românilor din Transilvania, Vatra Românească, în a cărui document de constituire există această frază: «Constatând dezinteresul şi lipsa de atenţie pe care Bucureştiul o arată faţă de ceea ce se întâmplă la Târgu-Mureş (…) am hotărât să ne organizăm».” [Virgil Măgureanu în dialog cu Alex Mihai Stoenescu, De la REGIMUL COMUNIST la REGIMUL ILIESCU, Editura RAO, 2008, p. 170].
(va urma)

Extrase din mass-media referitoare la pregătirea şedinţei Comisiei de Guvernare a Congresului Autorităţilor Locale şi Regionale din cadrul Consiliului Europei şi a conferinţei pe tema „Folosirea limbilor de către autorităţile locale şi regionale”
- Balvanyos, 28-30 mai 2018 -

Raportorul Congresului Autorităţilor Locale şi Regionale al Consiliului Europei, Magyar Anna, care participă la realizarea Raportului privind punerea în aplicare a dispoziţiilor prevăzute de Carta europeană a limbilor minoritare sau regionale, a efectuat luni (08.05.2017) o vizită de documentare în judeţul Covasna, la invitaţia autorităţilor locale. Magyar Anna s-a întâlnit cu conducerea Consiliului Judeţean Covasna, cu prefectul judeţului, Sebastian Cucu, şi cu reprezentanţii mai multor organizaţii neguvernamentale şi a făcut câteva deplasări în judeţ pentru a se informa cu privire la respectarea drepturilor lingvistice ale comunităţii maghiare, majoritară din punct de vedere numeric în acest judeţ. Ea a remarcat, în cadrul unei conferinţe de presă, interesul şi efortul autorităţilor locale privind folosirea limbii maghiare în administraţia publică, dar şi faptul că există anumite probleme legate de interpretarea şi aplicarea prevederilor Cartei europene a limbilor minoritare sau regionale, ratificată de România în urmă cu aproape zece ani. Totodată, a subliniat că, tocmai datorită autorităţilor locale, limba maghiară nu se află în pericol în judeţul Covasna, aşa cum se întâmplă în Europa cu alte limbi minoritare. „E important să fiu aici şi să pot să observ chiar la faţa locului anumite fapte concrete care sunt importante pentru a fi raportate. De asemenea, e foarte important forumul civil care tocmai s-a terminat şi masa rotundă unde am văzut din mai multe puncte de vedere aceleaşi probleme. Eu cred că în judeţul Covasna e un exemplu bun, văd aici această dorinţă şi încercare de a corespunde legislaţiei. Limba maghiară vorbită aici nu e în pericol cum este, spre exemplu, limba sami a scandinavilor, dar ce văd aici este că, uneori, faptul că apare o inscripţie în limba maghiară este o problemă. Ceea ce eu am vrut să spun este că din partea Consiliului Judeţean există acest efort, ca aceste drepturi ale minorităţilor să fie asigurate, dar, după cum au spus, parcă ar trebui să danseze legaţi la mâini şi la picioare şi nu au posibilităţi suficiente de a aplica în mod corespunzător aceste legi. Asta am înţeles şi asta au spus şi organizaţiile civile ale minorităţii maghiare, a declarat raportorul european”, potrivit traducerii oficiale asigurate de Consiliul Judeţean. Magyar Anna a menţionat că şi întâlnirea avută cu prefectul judeţului Covasna, Sebastian Cucu, a avut rolul de a-i contura o imagine de ansamblu asupra situaţiei din judeţ. „Vă pot spune, în linii mari, că a fost o convorbire privată, între şase ochi, a fost un dialog între noi, tălmăcit de preşedintele Consiliului Judeţean, domnul Tamas Sandor. Domnul prefect a apărat în mod excepţional punctul de vedere al Guvernului şi de fiecare dată a adus şi a specificat şi legislaţia respectivă. Cum am spus, este un diplomat de excepţie”, a afirmat ea. Oficialul european a precizat că în raportul Congresului Autorităţilor Locale şi Regionale al Consiliului Europei, care va fi întocmit cu prilejul împlinirii a 25 de ani de la semnarea Cartei limbilor, va introduce şi aspecte sesizate în timpul acestei vizite, care ar trebui reglementate şi aplicate unitar la nivelul Uniunii Europene. Unul dintre acestea îl reprezintă sursa de finanţare a traducerii din limba oficială a statului în limbile minorităţilor naţionale. „25 de ani de la semnarea Cartei limbilor a dat acum această posibilitate de a scrie acest raport care să conţină nu doar ceea ce s-a întâmplat pozitiv şi ce se poate face în viitor, ci şi părţile negative legate de fiecare limbă minoritară din Europa, printre care şi limba maghiară. Am dedus că între lege şi interpretarea legilor uneori este o problemă de interpretare. Această asigurare a drepturilor bilingve aduce după sine şi nişte costuri şi probleme financiare ce trebuie puse în aplicare la nivel local şi regional. În raport trebuie să existe nişte regulamente clare în vederea asigurării acestui buget, pentru că e diferit aplicat şi interpretat în întreaga Europă”, a mai spus Magyar Anna.
(Sursa: Agerpres News, 08.05.2017; Titlu: Raportor al Consiliului Europei pe tema Cartei limbilor minoritare sau regionale, în vizită în judeţul Covasna)

„Este dificilă exercitarea drepturilor atunci când există o incertitudine între circumstanţele juridice şi interpretarea normelor juridice şi dacă prevalează interpretările divergente” - a declarat vicepreşedintele Congresului Puterilor Locale şi Regionale al Consiliului Europei, Magyar Anna, raportor al Consiliului Europei, pe tema Cartei europene a limbilor minoritare sau regionale, care deţine şi funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Csongrad, prezentând concluziile vizitei efectuate, luni (08.05.2017 - n.n.), în judeţul Covasna. În această calitate, Magyar Anna s-a informat luni (08.05.2017 - n.n.) despre situaţia din judeţul Covasna. Carta europeană a limbilor minoritare sau regionale a fost adoptată în urmă cu un sfert de secol, iar această aniversare reprezintă o bună oportunitate pentru a elabora un raport, arătând atât bunele practici, cât şi deficienţele. Aşa cum a declarat în cadrul unei conferinţe de presă, Magyar Anna a considerat că este important să se primească informaţii directe, deşi faptul că un raportor colectează date pe teren, este o practică neobişnuită, pentru că munca raportorilor este asistată de experţi, iar informaţiile folosite provin din materiale scrise. „Carta europeană a limbilor minoritare sau regionale nu este doar un act juridic european cu caracter obligatoriu, ci statul trebuie să sprijine şi să încurajeze folosirea limbii minorităţilor naţionale” - a explicat raportorul, adăugând că este interesat tocmai de modul în care acest angajament se reflectă în celelalte legi şi câtă autoritate au autorităţile administraţiei publice locale pentru respectarea acestor drepturi lingvistice. Raportorul a subliniat că bilingvismul trebuie asigurat şi pe plan financiar, menţionând că, la nivel european, s-a constatat că în cazul în care urmează o perioadă dificilă din punct de vedere economic, cel mai uşor sunt diminuate aceste fonduri. „Este evident că rezolvarea problemei este aceea ca limba maghiară să devină oficială în Ţinutul Secuiesc, alături de limba română, această soluţie fiind recomandată şi în Carta europeană a limbilor minoritare sau regionale” - a subliniat preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, Tamas Sandor, evidenţiind că, în ceea ce priveşte aspectele lingvistice, nu se doreşte mai mult decât ceea ce este general acceptat în alte ţări europene. „Acesta ar putea fi punctul de cotitură care ar rezolva această problemă. Deseori avem divergenţe cu reprezentanţii Guvernului la nivel central sau judeţean, în ceea ce priveşte aspectele lingvistice. Acesta nu este un schimb de păreri între doi parteneri egali, ci este vorba de un dezacord între stat şi cetăţenii săi şi, în acest caz, ar trebui să se aibă în vedere, în primul rând, interesele cetăţenilor şi nu invers. Din nefericire, constatăm că multe persoane încearcă să menţină conceptul statului totalitar de dinainte de 89” - a declarat preşedintele de Consiliu Judeţean. Vicepreşedintele Consiliului Judeţean Covasna, Gruman Robert, a prezentat mecanismul de funcţionare a Congresului Puterilor Locale şi Regionale al Consiliului Europei, el însuşi fiind membru cu drepturi depline al organului consultativ cu sediul la Strasbourg, alături de alţi nouă colegi români. „Consiliul Europei a fost înfiinţat după cel de Al Doilea Război Mondial, la iniţiativa lui Winston Churchill, cu scopul de a deveni profesorul de bune maniere al Europei” - a spus Gruman Robert. Raportul privind aplicarea Cartei va fi elaborat de către Magyar Anna şi Lelia Hunziker din Elveţia şi va ajunge în plen în toamna acestui an, după care va fi depus la Consiliul de Miniştri, organ decizional al Consiliului Europei, alcătuit din miniştrii de Externe ai celor 47 de state membre, care va putea face propuneri de recomandări specifice fiecărei ţări. Magyar Anna şi-a început vizita de informare în Ghidfalău, unde, după cum se ştie, primarul localităţii a fost obligat, printr-o sentinţă judecătorească definitivă, să înlăture inscripţia în limba maghiară kozseghaza. Apoi, raportorul a purtat discuţii cu prefectul judeţului Covasna, Sebastian Cucu. Răspunzând unei întrebări din partea jurnaliştilor, Magyar Anna a precizat că a solicitat această întrevedere în spiritul echilibrului şi poate declara că prefectul a apărat excelent poziţia Guvernului, aducând argumente juridice pentru cazurile concrete, şi consider că este un diplomat desăvârşit. Raportorul s-a întâlnit şi cu consilierii judeţeni, reprezentanţii organizaţiilor non-guvernamentale care i-au înmânat o petiţie semnată de 149 de fundaţii, asociaţii şi organisme bisericeşti. În document se arată că prefectul judeţului Covasna a ignorat prevederile Cartei europene a limbilor minoritare sau regionale, respectiv ignoră dreptul minorităţilor naţionale de a-şi folosi limba maternă în relaţiile cu autorităţile administraţiei publice locale.
(Sursa: www.rmdsz.ro, 08.05.2017; Titlu: Soluţie liniştitoare: şi maghiara să fie limbă oficială)

Aproape 150 de organizaţii nonguvernamentale, precum şi reprezentanţi ai bisericilor istorice maghiare au adresat Consiliului Europei un memorandum pentru respectarea bilingvismului în judeţul Covasna. Semnatarii acestuia şi-au exprimat nemulţumirea faţă de solicitarea Prefecturii Covasna, adresată recent Consiliului Judeţean, de a tipări în limba română, şi nu bilingv, documentaţia de finanţare a proiectelor civile. „Prin prezenta ne exprimăm profunda indignare şi nemulţumire faţă de atitudinea prefectului de a nesocoti dreptul minorităţilor naţionale de a-şi folosi limba maternă în relaţiile acestora cu autorităţile publice locale. Considerăm că prefectul judeţului Covasna a nesocotit prevederile cuprinse în Carta Europeană a Limbilor Regionale şi Minoritare adoptată de Consiliul Europei în 1992, tocmai la 10 ani de la ratificarea acesteia prin Legea nr. 282/2007 şi la aniversarea a 25 de ani de la adoptarea acesteia de Consiliul Europei. Constituie atribuţie a prefectului, aşa cum este prevăzut la art. 19, alin. 1, lit. a din Legea nr. 340/2004, republicată, să asigure, la nivelul judeţului aplicarea şi respectarea Constituţiei, a legilor, a ordonanţelor şi a hotărârilor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum şi a ordinii publice, inclusiv cele privind folosirea limbilor regionale sau minoritare”, se arată în documentul citat. Preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, Tamas Sandor, a declarat, pentru AGERPRES, că este posibil ca, din cauza eliminării formularului bilingv, unii aplicanţi să aibă probleme în înţelegerea cerinţelor şi să rateze finanţarea proiectelor. „Este un memorandum al ONG-urilor, al asociaţiilor, fundaţiilor şi bisericilor, care urmează sau ar trebui să urmeze să participe la concursul de proiecte. Sincer, eu simt că o să fie câteva ONG-uri care o să piardă această posibilitate datorită unilingvismului dictat de Prefectură, pentru că ani de zile a fost formular bilingv de solicitare, şi aşa destul de sofisticat, conform legislaţiei în vigoare, dar acum, devenind unilingv, s-ar putea să piardă posibilitatea de a participa. Noi am venit în sprijinul lor şi am tradus în totalitate atât hotărârea Consiliului Judeţean, cât şi formularul, dar acesta nu este un act oficial, ci un act de informare către cetăţeni”, a declarat Tamas Sandor, care este şi preşedintele UDMR Covasna. Conducerea Consiliului Judeţean a predat memorandumul raportorului Congresului Autorităţilor Locale şi Regionale al Consiliului Europei, Magyar Anna, care a efectuat luni o vizită de documentare în judeţul Covasna, la invitaţia autorităţilor locale, pentru a se informa cu privire la aplicarea dispoziţiilor prevăzute în Carta Europeană a Limbilor Minoritare sau Regionale. Legat de aceste formulare, prefectul Sebastian Cucu a declarat că nu a cerut Consiliului Judeţean altceva decât să respecte legea, menţionând că aceasta prevede obligativitatea ca actele administrative să fie întocmite în limba oficială a Statului Român, deci nu bilingv, cu posibilitate de traducere în limba minorităţii. „Nu e vorba aici despre nicio încălcare a drepturilor minorităţilor, e vorba despre respectarea legii. Iar Legea 215 spune foarte clar că documentele oficiale, respectiv hotărârile consiliilor locale, consiliilor judeţene se întocmesc în limba oficială a statului, deci în limba română, iar apoi sunt traduse în altă limbă, în acest caz în limba maghiară. Noi nu am cerut altceva decât respectarea legii, pentru că anexele sunt şi ele parte ale hotărârii”, a declarat, pentru AGERPRES, prefectul Sebastian Cucu. El a mai adăugat că formularul bilingv pus la dispoziţia ONG-urilor de către Consiliul Judeţean a creat confuzii anul trecut, iar măsura luată de Prefectură a avut şi rolul de a evita repetarea acestora.
(Sursa: Agerpres News, 08.05.2017; Titlu: Covasna: Memorandum civil pentru bilingvism, adresat Consiliului Europei)

Drepturile lingvistice au ajuns din nou în vizor, de această dată în judeţul Covasna, unde prefectul obiectează formularele tipizate pentru finanţări tipărite bilingv de către Consiliul Judeţean. Acest lucru s-a petrecut doar la câteva zile după ce trei partide române au pus sub semnul întrebării constituţionalitatea unei legi votate care ar fi asigurat minorităţilor posibilitatea de a-şi folosi limba maternă în domeniul sanitar. Consiliul Judeţean Covasna asigură de ani de zile formulare tipizate bilingve pentru organizaţiile care solicită finanţări, însă până acum nimeni nu a obiectat acest lucru. Tocmai din acest motiv este de neînţeles de ce acum prefectul consideră că sunt ilegale formularele tipizate bilingve necesare pentru sprijinele financiare acordate organizaţiilor civile, bisericilor şi asociaţilor sportive. Prefectura argumentează că în baza legilor formularele tipărite în limba maghiară trebuie asigurate persoanelor fizice, însă această lege nu se referă la persoanele juridice. Consiliul Judeţean Covasna a ajuns într-o situaţie grea, respectiv a trebuit să aleagă: nu i-a în seamă atenţionarea prefectului, care în acest caz ar fi atacată hotărârea de consiliu care face posibilă sprijinirea financiară a 600 de programe civile sau cedează şi tipăreşte formularele doar în limba română. În final au ales varianta a doua pentru a nu împiedica procesul de alocare a finanţărilor. Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, a declarat că nu va lăsa lucrurile aşa şi va duce cazul în faţa forurilor internaţionale deoarece aceasta este o întrebare de principiu. Pe lângă toate acestea au decis să traducă formularul în limba maghiară pentru a uşura completarea formularului tipizat tipărit în limba română. Preşedintele CJ Covasna a declarat că nu sunt de acord cu obiecţia prefectului şi va lupta în continuare pentru ca membri comunităţii maghiare să-şi poată folosi limba maternă în instituţiile publice. Scopul nostru este ca în Ţinutul Secuiesc limba maghiară să fie limbă oficială, pe lângă limba română, iar un formular tipizat tipărit în limba maghiară să fie un lucru normal - a adăugat Tamas Sandor. Considerăm ca fiind inacceptabil faptul că, la 10 ani după ce România a ratificat Carta Europeană a limbilor regionale şi minoritare, instituţiile statului nu doar că nu fac posibilă folosirea limbii materne pentru minorităţile naţionale, ci în mod contrar încearcă să împiedice acest lucru.
Lege univocă - aplicare problematică
Lupta purtată pentru indicatoarele bilingve de localitate este un fenomen permanent pentru comunitatea maghiară din România. Aproape lunar auzim de cazuri noi, contrar faptului că există o lege care prevede obligativitatea amplasării de indicatoare bilingve în acele localităţi în care procentul unei minorităţi atinge pragul de 20%. Cel mai nou caz este cel din municipiul Săcele, care este locuit, conform datelor recensământului din anul 2011, în proporţie de 20,16% de maghiari. În ciuda acestui fapt, nu de mult, la una din intrările în municipiu a fost amplasat un indicator pe care numele localităţii este trecut doar în limba română. Buletinul Informativ al Serviciului de Apărare a Drepturilor Miko Imre - fondat de UDMR - Organizaţia din Trei Scaune a iniţiat publicarea unui buletin informativ săptămânal, scris în limba engleză, pentru a atrage atenţia opiniei publice internaţionale asupra discriminării şi încălcării diferitelor drepturi suferite de maghiarimea din Ţinutul Secuiesc, Ardeal. Scopul buletinului informativ este de a informa cu regularitate lucrătorii de la ambasadele României şi Ungariei, diferitele organizaţii de apărare a drepturilor omului, respectiv reprezentanţii partidelor politice din străinătate cu privire la abuzurile şi încălcările de drepturi comise faţă de maghiarii din Ardeal.
(Sursa: Uj Kelet, 11.05.2017; Titlu: Drepturile lingvistice sunt luate din nou în vizor)

„Prin înregistrarea amendamentelor noastre la Legea administraţiei publice locale, noi, UDMR, ne propunem să obţinem modificări importante în cazul folosirii limbii materne în administraţiile locale şi în instituţiile publice. În primul rând, dorim scăderea pragului prevăzut de lege, de la 20 la 10 procente, dar şi introducerea unui prag alternativ, pentru ca mai mulţi maghiari să poată trăi cu demnitate şi în siguranţă în localităţile natale. În acelaşi timp, propunem introducerea unui sistem de monitorizare, dar şi de sancţionare în cazul nerespectării prevederilor legale, de administraţiile locale şi instituţiile publice”, a declarat preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, după depunerea amendamentelor Uniunii. Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a precizat că, prin modificarea legii, UDMR doreşte să clarifice unele articole care sunt interpretabile sau pot fi în mod intenţionat interpretabile, iar propunerile de modificare sunt efectuate în conformitate cu textele documentelor internaţionale - Convenţia-Cadru privind Protecţia Minorităţilor Naţionale sau Charta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare - pe care România, deşi le-a ratificat, în realitate nu au fost niciodată puse în practică. Potrivit preşedintelui UDMR, din cauza nerespectării prevederilor din tratatele ratificate, precum şi din cauza interpretării restrictive a legii de autorităţi şi de instanţele juridice, legislaţia în cauză este, în prezent, necorespunzătoare. „O altă problemă gravă, care ne preocupă, este şi faptul că, de multe ori, nu există voinţă politică, dar mai ales administrativă, pentru aplicarea prevederilor legale. Reprezentanţii diplomatici continuă să susţină că România a soluţionat problema minorităţilor naţionale, iar ţara noastră reprezintă un model de urmat în această privinţă. Însă, noi considerăm că lucrurile nu sunt nici pe departe rezolvate. Cu toate acestea, însă, dacă, în primul rând, partidele parlamentare româneşti demonstrează o deschidere reală faţă de obiectivele noastre, sunt dispuse să participe la dialogul iniţiat de noi, atunci vom putea afirma că ne aflăm pe calea bună în ceea ce priveşte extinderea drepturilor lingvistice pentru minorităţile naţionale”, a subliniat preşedintele UDMR, Kelemen Hunor. „În prezent, aplicarea drepturilor lingvistice este obligatorie numai în cazul instituţiilor din localităţile în care ponderea locuitorilor aparţinând minorităţilor naţionale depăşeşte 20 la sută. Astfel, folosirea limbii materne nu este obligatorie în oraşe precum Cluj-Napoca, Braşov, Arad, Baia-Mare şi Zalău, în care, de asemenea, trăiesc mulţi maghiari. Prin scăderea pragului de la 20 la 10 procente, respectiv prin măsura introducerii pragului alternativ, intenţionăm să realizăm o schimbare importantă în favoarea comunităţii maghiare”, a arătat preşedintele UDMR. Referitor la efectivul minim de locuitori aparţinând minorităţii naţionale, care să presupună folosirea limbii materne în instituţiile publice, Uniunea propune ca, în cazul unei localităţi cu o populaţie sub 10.000 de locuitori, numărul minim să fie de 300, între 10-25.000 de locuitori 500, între 25-50.000 de locuitori 1.000, între 50 şi 100.000 de locuitori pragul minim să fie 2.000, iar peste 100.000 de locuitori să fie 10.000. La elaborarea propunerii legislative, UDMR a avut în vedere obligaţiile asumate de statul român atât prin Charta Europeană a Limbilor Regionale şi Minoritare, cât şi prin Legea nr. 33/1995 pentru ratificarea Convenţiei-Cadru privind Protecţia Minorităţilor Naţionale, respectiv criticile formulate de Comitetul de experţi în primul raport privind implementarea Chartei Europene a Limbilor Regionale şi Minoritare.
(Sursa: www.rmdsz.ro, 24.05.2017; Titlu: Vrem să trăim cu demnitate în România! - Acesta este dezideratul comunităţii maghiare din Transilvania, pentru care Uniunea a militat în scopul extinderii drepturilor lingvistice în administraţie)

Congresul autorităţilor locale şi regionale din Consiliul UE a informat Consiliul Judeţean Covasna că petiţia semnată de 150 de organizaţii neguvernamentale şi reprezentanţi ai bisericii va fi discutată de preşedinţia Congresului în septembrie. Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, declară că nu se luptă împotriva folosirii limbii române, ci se militează pentru folosirea limbii maghiare. „Soluţia pentru acest lucru este ca pe lângă limba română şi limba maghiară să fie recunoscută ca limbă oficială în ţinutul secuiesc. Pentru asta insistă şi Consiliul Europei”, a declarat Sandor Tamas. Membru al Congresului, Gruman Robert, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, a subliniat: la Congresul Consiliului Europei, vor avea posibilitatea să spună că, prefectul nu permite punerea în aplicare a prevederilor Cartei europene a limbilor regionale şi minoritare adoptate de România acum zece ani, pentru ca minorităţile naţionale să poată folosi limba lor în scris şi verbal. După cum se ştie, civilii din Covasna protestează împotriva veto-ului prefectului privind utilizarea bilingvă a formularelor de finanţare în relaţia cu autoritatea locală. Ei subliniază că prefectul ignoră dreptul minorităţilor naţionale de a-şi folosi limba maternă în contact cu autorităţile locale.
(Sursa: http://marosvasarhelyiradio.ro, 10.08.2017; Titlu: Consiliul Europei va discuta despre încălcarea drepturilor lingvistice în Ţinutul Secuiesc)

„Consiliul Europei a adoptat marţi raportul privind protejarea şi sprijinirea limbilor regionale şi ale minorităţilor, ceea ce are o însemnătate deosebită pentru minorităţile care trăiesc în afara graniţelor”, a declarat parlamentarul ungar al Partidului Popular Creştin-Democrat (KDNP), Rozsa Hoffmann, marţi, prin telefon, agenţiei ungare de presă MTI. Deputatul a vorbit despre raportul prezentat în cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, specificând că acesta acordă o atenţie deosebită problemei învăţământului, una din pietrele de temelie ale identităţii culturale ale minorităţilor lingvistice, un subiect actual şi din cauza ultimelor modificări legislative în domeniul învăţământului din Ucraina. Hoffmann a mai spus că raportul menţionează importanţa predării în limba maternă, instruirea corespunzătoare a cadrelor didactice, necesitatea folosirii manualelor redactate în limba maternă şi predarea limbii oficiale de stat în mod adecvat, astfel încât aceasta să fie însuşită cât mai bine de elevii proveniţi din comunităţile minoritare. Totodată, documentul subliniază importanţa participării reprezentanţilor minorităţilor regionale şi lingvistice la luare deciziilor ce privesc comunitatea din care fac parte, fie că este vorba despre învăţământ, folosirea limbii în administraţie, mass-media sau cultură. Raportul conţine o serie de recomandări argumentate profesional pentru fiecare stat membru al Consiliului Europei, printre acestea numărându-se recunoaşterea drepturilor minorităţilor şi a dreptului de folosire a limbii materne, precum şi asigurarea predării în limba minorităţilor.
(Sursa: MTI, 23.01.2018; Titlu: Consiliul Europei a adoptat raportul privind protejarea limbilor minorităţilor)

Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale din cadrul Consiliului Europei se va întruni, în luna mai, la Băile Balvanyos, la invitaţia conducerii Consiliului Judeţean Covasna. Cu acest prilej va fi organizată şi o conferinţă pe tema multilingvismului în administraţiile locale. Potrivit conducerii Consiliului Judeţean Covasna, la acest eveniment, programat în perioada 28-30 mai a.c. la Băile Balvanyos, vor participa reprezentanţi ai administraţiilor locale din 47 de ţări membre ale Consiliului Europei. Preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, Tamas Sandor, a menţionat că instituţia pe care o conduce şi-a asumat cu bucurie rolul de gazdă al Congresului Autorităţilor Locale şi Regionale din cadrul Consiliului Europei, pentru că acest eveniment reprezintă o bună oportunitate pentru a atrage atenţia asupra situaţiei minorităţii maghiare din Transilvania. Tamas Sandor a mai menţionat că, deşi convenţiile internaţionale prevăd extinderea drepturilor minorităţilor şi aplicarea multilingvismului, în practică nu sunt asigurate pe deplin condiţii pentru folosirea limbii materne pentru minorităţi şi nici fondurile necesare acoperirii cheltuielilor suplimentare generate de multilingvism. Vicepreşedintele Consiliului Judeţean Covasna, Gruman Robert, a precizat că în ultima perioadă mai multe instituţii europene au fost preocupate de situaţia minorităţilor naţionale. Concret, Parlamentul European a adoptat recent o rezoluţie referitoare la minorităţile autohtone, iar Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat o rezoluţie privind protecţia limbilor minoritare şi regionale, în timp ce Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale din cadrul Consiliului Europei a elaborat un raport privind aplicarea Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare. Gruman a mai amintit că este în curs de derulare campania de strângere de semnături pentru susţinerea iniţiativei cetăţeneşti europene Minority Safe Pack, prin care se urmăreşte modificarea legislaţiei UE privind protecţia minorităţilor.
(Sursa: http://www.radiomures.ro, 16.02.2018; Titlu: Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale din cadrul Consiliului Europei, la Băile Balvanyos)

Comisia de Guvernare a Congresului Autorităţilor Locale şi Regionale din cadrul Consiliului Europei se va întruni, în luna mai, la Băile Balvanyos, unde va organiza şi o conferinţă pe tema Folosirea limbilor de către autorităţile locale şi regionale. „La acest eveniment, vor sosi reprezentanţi din administraţia locală din 47 de ţări, membre ale Consiliului Europei, iar membrii delegaţiilor vor avea ocazia să se familiarizeze cu situaţia minorităţilor din România, concentrându-se asupra aplicării multilingvismului în cadrul administraţiilor locale. Este vizibil în întreaga Europă faptul că, în ciuda convenţiilor internaţionale, extinderea drepturilor minorităţilor, astfel şi aplicarea multilingvismului, depinde de generozitatea legislativă a statului şi de decizia majorităţii. În practică, constatăm că, pentru autorităţile locale şi regionale, statul nu garantează pe deplin condiţiile de folosire a limbii materne şi nu asigură deloc acele fonduri bugetare din care s-ar putea acoperi cheltuielile suplimentare ocazionate de aplicarea multilingvismului. Scopul nostru este acela ca limba maghiară să devină oficială în Ţinutul Secuiesc, alături de limba română şi ca folosirea unui formular bilingv să intre în normalitatea vieţii de zi cu zi” - a spus Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, subliniind că CJ Covasna şi-a asumat cu bucurie rolul de gazdă al Congresului Autorităţilor Locale şi Regionale din cadrul Consiliului Europei, pentru că acesta constituie o bună oportunitate pentru schimbul de experienţă şi oferă o posibilitate pentru cunoaşterea practicii altor ţări şi pentru a atrage atenţia asupra situaţiei minorităţii maghiare din Transilvania. „În ultima vreme, mai multe instituţii europene au fost preocupate de situaţia minorităţilor naţionale: cu doar o săptămână în urmă, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie referitoare la minorităţile autohtone, iar anterior, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat o rezoluţie privind protecţia limbilor minoritare şi regionale, iar Congresului Autorităţilor Locale şi Regionale din cadrul Consiliului Europei a elaborat un raport privind aplicarea Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare. Totodată, este în curs campania de strângere de semnături pentru susţinerea iniţiativei cetăţeneşti europene Minority Safe Pack, prin care se urmăreşte modificarea legislaţiei UE privind protecţia minorităţilor. Toate acestea duc la un proces ireversibil, minorităţile autohtone trebuie să constituie un subiect de preocupare pentru Europa” - a explicat Gruman Robert, vicepreşedintele CJ Covasna, menţionând că un eveniment cu o astfel de anvergură ar putea juca un rol important şi în promovarea zonei. Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale din cadrul Consiliului Europei se va desfăşura în perioada 28-30 mai, la Băile Balvanyos, prima zi fiind dedicată şedinţei Comisiei de guvernare, iar în a doua zi va avea loc conferinţa pe tema „Folosirea limbilor de către autorităţile locale şi regionale”. Biroul de presă al Consiliului Judeţean Covasna
(Sursa: Observatorul de Covasna, 16.02.2018; Titlu: Reprezentanţi din 47 de ţări vor dezbate multilingvismul la Băile Balvanyos)

Consiliul Europei a publicat joi un raport în care recunoaşte că România asigură, în mare măsură, dreptul la folosire a limbii materne în cazul celor mai multe minorităţi care trăiesc pe teritoriul său, atunci când este vorba de activităţi culturale, dar a somat ţara să extindă cadrul pentru a include şi domeniul juridic şi economic. Comisia Ministerială a Consiliului Europei, ce reuneşte 47 de ţări şi are sediul la Strasbourg, a somat România să reconsidere şi pragul după care stabileşte dreptul de folosire oficială a limbii minorităţilor în administraţia publică. „Momentan limba maternă poate fi folosită oficial în relaţia cu instituţiile administraţiei publice doar în localităţile în care populaţia minoritară depăşeşte 20% din locuitori. Acest prag face posibilă rezolvarea a doar o treime din probleme administrative ale cetăţenilor minoritari, apărute la nivel local” - se arată în raport. Potrivit raportului, România are o tradiţie lungă în a privi spre trecut atunci când e vorba de a progresa în domeniul folosirii limbii materne a minorităţilor. Printre exemplele pozitive au fost enumerate învăţământul desfăşurat în limbile mai multor minorităţi, precum şi sprijinirea programelor în limba maghiară a posturilor de radio şi TV private, posibilităţile educaţionale oferite elevilor şi studenţilor de etnie romă, precum şi garantarea participării reprezentanţilor minorităţilor la procesul de luare a deciziilor politice. Raportul subliniază că, în general, sistemul de educaţie românesc garantează la nivel înalt folosirea mai multor limbi minoritare. „În opinia comisiei ministeriale, ar trebui asigurată formarea profesională a cadrelor didactice necesare predării în limba bulgară, cehă, croată, germană, maghiară, română, rusă, sârbă, slovacă, turcă şi ucraineană. Totodată, România ar trebui să elaboreze un model educaţional cuprinzător pentru minoritatea turcă şi cea tătară, în colaborare cu parlamentarii care îi reprezintă şi trebuie să extindă posibilităţile educaţionale ale romilor, luând în considerare nevoile şi doleanţele acestei minorităţi” - se mai arată în documentul citat. Consiliul Europei şi-a exprimat şi regretul că din cauza întârzierii cu care autorităţile române de resort au furnizat informaţiile solicitate şi din lipsa unor date la zi a fost împiedicat să evalueze cu exactitate situaţia folosirii limbilor minorităţilor din această ţară.
(Sursa: MTI, 05.04.2018; Titlu: Consiliul Europei: Trebuie extins cadrul folosirii limbilor minorităţilor în România)

„Raportul negativ al Consiliului Europei a confirmat opinia UDMR potrivit căreia România nu este un stat model în privinţa protecţiei comunităţilor minoritare” - a declarat Hunor Kelemen, după ce Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a emis mai multe recomandări României cu privire la extinderea drepturilor minorităţilor naţionale. Reacţia preşedintelui UDMR a fost citată în buletinul informativ de vineri al Uniunii. „Problema minorităţilor nu este nici pe departe rezolvată, iar diplomaţia română face totul pentru a induce în eroare factorii de decizie internaţionali. Cerem dialog în loc de nebulozitate şi ne aşteptăm la respect reciproc în loc de anti-maghiarism camuflat” - a spus preşedintele UDMR. Potrivit comunicatului, „UDMR salută recomandările Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei bazate pe Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare, care, potrivit lui Hunor Kelemen, justifică că maghiarii din România nu cer punerea în practică a unor fapte supraumane, ei cer doar ceva ce nu diminuează drepturile românilor şi care a fost sugerat şi de experţi internaţionali. El a reamintit că reprezentanţii partidelor de opoziţie au protestat la sfârşitul verii trecute când UDMR a propus o modificare a legii administraţiei locale prin reducerea cu zece procente a pragului de utilizare a limbii materne, respectiv folosirea liberă a simbolurilor naţionale în conformitate cu aşteptările reale şi legitime ale comunităţii maghiare. Acest lucru este în concordanţă cu ceea ce solicită şi Consiliul Europei în prezentul său raport” - se arată în comunicatul UDMR. În raportul său publicat joi, Consiliul Europei încurajează, printre altele, utilizarea oficială pe scară cât mai largă a limbilor minorităţilor din România. Potrivit comunicatului UDMR, „raportul include nu numai evaluarea autorităţilor române transmisă cu o întârziere de peste doi ani, ci au fost luate în considerare şi experienţele organizaţiilor care reprezintă minorităţile. Consiliul Europei a constatat că România nu a reuşit să pună în aplicare normele cuprinse în Carta Europeană a Limbilor Regionale, motiv pentru care Consiliul de Miniştri a formulat recomandări. Una dintre acestea a fost deja sugerată în ciclul precedent, şi anume că în România trebuie redus actualul prag de 20 la sută pentru utilizarea limbii materne în administraţie”. În acelaşi timp, raportul pledează pentru amplasarea indicatoarelor stradale în limba maghiară în aşezările locuite de un număr semnificativ de comunităţi maghiare, respectiv încurajează autorităţile publice ca semnele utilizate în transportul public, formularele şi informaţiile de interes comun să fie publicate şi în limba maghiară. Experţii Consiliului Europei constată cu îngrijorare lacunele din sistemul judiciar potrivit cărora autorităţile române ar trebui să permită persoanelor interesate să li se furnizeze documente în limba lor maternă şi să aibă dreptul de a solicita un traducător, însă autorităţile trebuie să clarifice cine suportă costul acestuia. Potrivit Consiliului, aceste oportunităţi ar trebui să fie promovate într-un cerc cât mai larg şi cei interesaţi să fie informaţi cât mai eficient. În ceea ce priveşte educaţia, experţii apreciază că istoria şi cultura minorităţilor care trăiesc în ţară trebuie predate în mod obligatoriu, astfel încât şi majoritatea să le cunoască. În legătură cu mass-media maghiară, ei propun ca autorităţile române să înfiinţeze un canal public de televiziune în limba maghiară, să crească numărul de programe în limba maghiară şi să susţină formarea jurnaliştilor şi a altor specialişti media de etnie maghiară. În ceea ce priveşte protecţia consumatorilor, potrivit experţilor Consiliului Europei, autorităţile române trebuie să se asigure că produsele de pe rafturile magazinelor au descriere şi în limba maghiară, se arată în comunicatul UDMR, care enumeră constatările organizaţiei cu sediul în Strasbourg, cu privire la maghiarii din România.
(Sursa: http://mti.hu, 06.04.2018; Titlu: Preşedintele UDMR: Consiliul Europei a confirmat că România nu este un stat model pentru protecţia minorităţilor)

Consiliul Judeţean Covasna a adoptat vineri (13.04), în şedinţă extraordinară, proiectul acordului financiar dintre Consiliul Europei şi administraţia judeţeană. La invitaţia consiliului judeţean, Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale din Europa (CPLRE) organizează la Balvanyos, la sfârşitul lunii mai, o şedinţă a comisiei de specialitate, respectiv o conferinţă. Bugetul estimat al evenimentului este de 50 de mii de euro, consiliul judeţean contribuie cu 10 mii de euro din bugetul propriu, în timp ce Consiliul Europei alocă consiliului judeţean 15 mii de euro din fonduri nerambursabile.
(Sursa: Haromszek, 16.04.2018; Titlu: Şedinţa comisiei de specialitate a Consiliului Europei la Balvanyos)

Sfântu-Gheorghe
Biroul de presă,
10.05.2018