- Părinte Florin Tohănean, Sfinţia Voastră chiar dacă sunteţi în momentul de faţă Protopop de Întorsura-Buzăului, sunteţi cea mai potrivită persoană pentru a răspunde la întrebările noastre în ce priveşte fosta clădire a Băncii Naţionale a României (foto) din municipiul Sfântu-Gheorghe, întrucât vreme îndelungată aţi fost Protopopul întregului judeţ Covasna, aşa încât cunoaşteţi foarte bine problematica la care ne vom referi în continuare. Vă rog, deci, în calitate de iniţiator al proceselor intentate pentru reobţinerea acestei clădiri, să ne prezentaţi istoricul ultimilor opt ani de zile petrecuţi în instanţă cu tentaculele UDMR.
- În 28 decembrie 2004, Guvernul României emite Hotărârea Nr. 2443, prin care se aprobă transmiterea unui imobil situat în municipiul Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna, din domeniul privat al statului şi administrarea RA-APPS, în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru Episcopia Covasnei şi Harghitei.
În permanenţă UDMR, prin Consiliul Judeţean (CJ) Covasna, nu s-a împăcat nicicum cu această situaţie, manifestându-şi mereu nemulţumirea faţă de această Hotărâre de Guvern. Ocuparea unor funcţii importante în noul Guvern, instalat în 2005, duce la concretizarea acestor nemulţumiri până acum doar exprimate. Astfel, RA-APPS se eschivează cu succes şi nu semnează Protocolul de predare-preluare a imobilului. Atitudinea aceasta este deliberată şi are un scop precis, întrucât lipsa acestui protocol va fi motivul mereu invocat în încercarea de a convinge că, în felul acesta, Episcopia Covasnei şi Harghitei nu a devenit titulara dreptului de administrare asupra imobilului. Încercare necinstită şi neruşinată pentru că, la vremea cuvenită, instanţa de judecată va reţine faptul că neîncheierea protocolului este culpa Guvernului României, în subordinea căruia îşi desfăşoară activitatea RA-APPS, ori nimeni nu îşi poate invoca propria culpă.
Încercarea stimabililor nu reuşeşte şi pentru că Episcopia noastră, sesizând la timp intenţia lor, intabulează dreptul de folosinţă asupra imobilului, în mod legal, în baza unei expertize tehnice. Ulterior actului intabulării, noul Executiv emite H.G. Nr. 1845/2005, prin care se abrogă H.G. Nr. 2443/2004, şi dispune transmiterea imobilului în cauză din domeniul privat al statului şi din administrarea RA-APPS, în domeniul public al judeţului Covasna şi în administrarea CJ Covasna. De data aceasta, RA-APPS dă dovadă de o lăudabilă promptitudine şi se semnează urgent Protocolul de predarepreluare între dumnealor şi CJ Covasna. Şi pentru ca toate să fie în ton, CJ Covasna intentează Episcopiei Covasnei şi Harghitei un proces la Judecătoria Sfântu-Gheorghe, cerând anularea H.G. Nr. 2443/2004 şi radierea din Cartea Funciară a intabulării făcute de Eparhie. „Dreapta” instanţă execută de urgenţă comanda şi dispune radierea prin Sentinţa Civilă Nr. 2046 din 29.11.2006. Se pare că pentru această instanţă dispoziţiile Codului de Procedură Civilă referitoare la necompetenţa materială în această speţă sunt egale cu zero, în efortul dumnealor de a-şi demonstra obedienţa. Judecarea cu strâmbătate a cauzei o demonstrează Tribunalul Covasna, care în Apel pronunţă decizia Nr. 29/A din 20.03.2007, prin care schimbă „în tot” Sentinţa Nr. 2046.
În acest moment se ajunge pe făgaşul corect, adică acela al contenciosului administrativ, acolo unde este în drept a se judeca o astfel de speţă. Că H.G. 2443/2004 este legală, este un adevăr demonstrat în instanţă. Amintim aici Sentinţa 91/F/2008 a Curţii de Apel Braşov, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia 585/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), şi Sentinţa 138/F/2010 a Curţii de Apel Braşov, rămasă irevocabilă şi definitivă prin Decizia 358/2011 a ICCJ.
CJ Covasna a încercat tot ce se putea încerca pentru a declara nelegalitatea H.G. 2443/2004. În apărare, Episcopia Covasnei şi Harghitei a demonstrat că dimpotrivă H.G. 2443/2004 este un act cât se poate de legal. În acest sens, am chemat în judecată Guvernul României, Judeţul Covasna şi CJ Covasna, cerând anularea H.G. 1845/2005 prin care s-a adus atingere drepturilor constituite în favoarea Episcopiei Covasnei şi Harghitei.
Procesul deschis în 2006 prin dosarul Nr. 214/F/CA se finalizează în 2009 prin Sentinţa Nr. 87/F a Curţii de Apel Braşov, rămasă irevocabilă şi definitivă prin Decizia Nr. 513/03.02./2010 a ICCJ.
Potrivit dispozitivului sentinţei, Instanţa Curţii de Apel dispune „ANULAREA HOTĂRÂRII GUVERNULUI NR. 1845 din 24 noiembrie pentru reglementarea juridică a unui imobil”.
Cele două contestaţii în anulare formulate de CJ Covasna şi Ministerul Administraţiilor şi Internelor sunt respinse de ICCJ prin Decizia Nr. 4262/12.10.2010, respectiv Decizia Nr. 5407/03.12.2010.
Sprijinită de data aceasta de RA-APPS, Episcopia Covasnei şi Harghitei solicită, în repetate rânduri, Consiliului Judeţean Covasna să încheie Protocolul de predare-preluare a imobilului în cauză.
Onorabilii refuză, motivând – nota bene – că dispozitivul Sentinţei 87/F nu-i obligă în mod explicit în acest sens.
Pentru că refuzul este menţinut cu obstinaţie, RA-APPS solicită instanţei Tribunalului Covasna să oblige CJ Covasna încheierea acestui protocol. Instanţa se pronunţă în acest sens prin Sentinţa Nr. 328/02/2011, care menţionează că pârâţii, adică Judeţul Covasna şi CJ Covasna, sunt obligaţi să semneze protocolul de predare şi să predea efectiv către RA-APPS imobilul, construcţie şi teren, din Sfântu-Gheorghe, strada Kossut Lojos, nr. 10.
În baza investirii cu titlu executoriu a sentinţei se procedează la executarea silită împotriva CJ Covasna şi a Judeţului Covasna.

„Onorabilii noştri oponenţi au uzat din plin de şantajul politic”

- Bun. Deci înţelegem că, în acest punct, aţi epuizat căile justiţiei. Ce s-a întâmplat în continuare?
- Da, aşa este. Din acest moment, calea justiţiei nu mai prezintă pentru dumnealor şansele unor reuşite, aşa că şantajul politic îşi face simţită prezenţa. Onorabilii noştri oponenţi au convingerea că atunci când cuvântul legii contravine interesului lor propriu, şantajul politic r ă m â n e singura cale de rezolvare a problemelor. Şi trebuie să remarc faptul că au uzat din plin de acest mijloc.
RA-APPS îşi schimbă atitudinea şi revine la obedienţa faţă de UDMR. Nici nu este de mirare. Noua formulă a Executivului acoperă toate punctele cheie care interesează în cazul de faţă, adică vicepreşedinţia Guvernului, Ministerul Culturii, Secretariatul General al Guvernului şi, prin acesta din urmă, coordonarea activităţii RA-APPS. Aşa că acţiunea de executare silită este stopată printr-o adresă înaintată de RA-APPS, sub semnătura directorului general Georgian Surdu şi a directorului Departamentului Juridic, Laura Roussos. Aparent gratuit, gestul făcut de conducerea RA-APPS asigură timpul necesar CJ Covasna să formuleze o cerere de contestare a executării silite înainte de trecerea celor zece zile, termen în care, potrivit legii, aveau obligaţia să se conformeze Somaţiei de Executare. Contestaţia la executare este depusă de CJ Covasna la data de 25.08.2011, Dosar Nr. 4244/305/2011. Observaţi că stimabilii forţează mutarea disputei pe teren propriu, adică la Judecătoria Sfântu-Gheorghe, acolo unde mai este în curs de judecare şi Dosarul Nr. 535/119/2011.
În această instanţă incredibilul, fantasticul, este ridicat la rang de literă de lege. De ce spun asta? Deoarece în această instanţă regula este amânarea judecării pe fond cât mai mult posibil sau suspendarea unei sentinţe date de o instanţă superioară, după care din oficiu formulează o excepţie de necompetenţă materială sau declinarea competenţei către Tribunalul Covasna, pentru ca în cele din urmă să descopere un conflict de competenţă ce nu poate fi soluţionat decât de Curtea de Apel Braşov. Toate acestea numai şi numai pentru a trage de timp şi a amâna cât mai mult soluţionarea Executării Silite a dispozitivului Sentinţei Nr. 328/2011 a Tribunalului Covasna, care obligă CJ Covasna SĂ SEMNEZE PROTOCOLUL DE PREDARE ŞI SĂ PREDEA EFECTIV IMOBILUL PROPRIETARILOR DE DREPT. Vă asigur că la timpul potrivit cineva va răspunde pentru aceste amânări care ne-au îngrădit dreptul la justiţie. Ultimul termen fixat pentru soluţionare este 06.03.2012.

„Stimabililor nu le pasă de o sentinţă definitivă, irevocabilă şi investită cu titlu executoriu”

- Este de-a dreptul halucinant cum UDMR nu are nicio lege în ţara asta. Ăştia calcă în picioare statul de drept, cu ajutorul românilor din unele instituţii şi instanţe, şi nimeni nu ia nicio măsură.
- Păi staţi să vedeţi, că asta nu e tot. Pentru ca nu cumva să credeţi că stimabililor le pasă cumva de justiţie sau că pentru dumnealor are vreo importanţă o sentinţă judecătorească definitivă, irevocabilă şi investită cu titlu executoriu, aflaţi că la Curtea de Apel Braşov mai este şi Dosarul Nr. 805/64/2011, care are ca obiect contestaţie în anulare în Dosarul Nr. 2828/119/2010, adică încearcă să obţină în contencios administrativ anularea Sentinţei 328/2011. Termen de judecată în 18.04.2012.
De asemenea, la Tribunalul Covasna este în curs de Judecare Dosarul Nr. 338/119/2012, care are ca obiect un drept de retenţie formulat de Centrul de Cultură al Judeţului Covasna, care pretinde că, fiind chiriaş, ar fi făcut anumite investiţii în clădire. Le reamintesc stimabililor că prin pretinsele investiţii, dacă le-au făcut, şi-au asumat de bunăvoie un risc, ştiind că imobilul este în litigiu. Acesta este doar un aspect, pentru că mai sunt multe altele care vor fi formulate în instanţă.
- Bun, dar fiind evident amestecul brutal al factorului politic în cazul dumneavoastră, deci în deciziile instanţelor de judecată şi al instituţiilor, ce veţi face în continuare?
- Amestecul politicului în aplicarea hotărârilor definitive şi irevocabile în cazul nostru este evident. În cunoştinţă de cauză, instituţii ale Statului Român nu au schiţat niciun gest pentru restabilirea legalităţii. Mă refer aici la Guvernul ROMÂNIEI, Instituţia Prefectului - Judeţul Covasna, RA-APPS şi chiar Preşedinţia Ţării, instituţii care, deşi avizate în timp, nu au avut curajul să ia atitudine - în conformitate cu prevederile legale, şi nu altfel - în legătura cu această situaţie.
Vă asigur că în acest joc al tergiversării, de care oponenţii noştri abuzează, noi avem răbdarea necesară şi ne vom apăra drepturile aşa cum trebuie. Iar acestui abuz al statului îi vom pune capăt chiar dacă pentru acest lucru vom fi obligaţi să apelăm la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Până atunci, vom cere un control al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) privind activitatea unei instanţe, dar şi sprijinul Fundaţiei pentru Apărarea Cetăţeanului Împotriva Abuzurilor Statului (FACIAS) în mediatizarea cazului.
În rest, vom continua în instanţă să obţinem evacuarea clădirii de cei care în prezent o ocupă abuziv, fără niciun titlu legal. Iar la vremea cuvenită, care nu va întârzia să vină, vom cere toate despăgubirile care se cuvin şi care, vă asigur, vor fi cu foarte mult mai mari decât valoarea pretenţiilor invocate odată cu acel drept de retenţie.
- Vă mulţumesc, Părinte Protopop.
- Şi eu vă mulţumesc.

În ziua de 3 februarie 2012, pe site-ului Roumanian Global News al Agenţiei de Presă a Românilor de Pretutideni am citit articolul scris de jurnalistul Petru Bogatu, de la Jurnal.md, cu titlul „Trebuie schimbată denumirea Republicii Moldova”. Am avut o tresărire de bucurie. Am purces, cu sârg, să citesc. La sfârşit, m-am dezumflat.
În cuprinsul articolului, am găsit întrebările şi consideraţia: „Credeţi că 2012 e anul speranţelor renăscute? Al Basarabiei revenite în matricea românească? Nu ni-l dă Moscova cu una, cu două”. Apoi întreabă: „Cum să ieşim din istoria Rusiei?”. Aceste formulări m-au înfiorat. Le-am simţit ca un avertisment, nu ca pe o dorinţă sinceră a autorului. Mai degrabă este un mesaj, aşa, subliminal, care ne transmite că nu putem ieşi de sub influenţa Rusiei, pentru că din istoria ei nici vorbă. Acum 200 de ani ne-au furat teritoriul românesc de la est, folosindu- se de tot felul de subterfugii acceptate de celelalte puteri europene. L-au administrat, deznaţionalizând, ucigând masiv românii, deportându-i în Asia rusească. Teritoriul l-au repopulat, în balans, cu ruşi. Dumnezeu a lăsat ca tot românii să fie mai mulţi şi ruşii mai puţini, semnificativ. Estul României, cucerit prin vicleşug şi nu prin luptă, va rămâne o pagină de glorie în istoria Rusiei! Deci întrebarea e falsă, nu vom putea ieşi din istoria Rusiei niciodată.
Citind mai departe, văd că dumnealui propune ca al doilea stat român să aibă o sărbătoare naţională la o dată diferită de patria mamă, şi anume 27 martie 1918. Ce unire doreşte Petru Bogatu dacă propune pentru al doilea stat românesc altă dată decât 1 decembrie 1918? Diferenţele nu fac decât să ne despartă, similitudinile ne adună!
După tot felul de considerente pozitive, pentru adormirea cititorului, despre România Mare şi beneficiile rezultate din unire asupra teritoriului în care locuieşte acum domnul Petru Bogatu, vine propunerea, şocantă pentru mine, pentru noua denumire al celui de al doilea stat român. Citez din articol: „Aşa fiind, consider că şi denumirea celui de-al doilea stat românesc ar trebui schimbată în Republica Moldova de Est”. Deci nu România de Est, aşa cum promovează agenţia de presă a românilor de pretutindeni, Roumanian Global News, ci Moldova de Est, mănuşă pentru ruşi. E de notorietate că ruşii acţionează pentru realizarea unui stat Moldova, care să acopere teritoriul moldav stăpânit de Ştefan cel Mare şi Sfânt. Domnul Petru Bogatu oare doreşte aşa ceva? Prin denumirea nouă, propusă de domnia sa, dacă ar fi adoptată, ar constitui un pas important al diplomaţiei ruse în susţinerea creării statului Moldova, de la Nistru până la Carpaţii Orientali, care ar urma să aibă graniţă cu Ungaria, ce va îngloba, în aceeaşi viziunea rusească, Transilvania Românească.
Ei da! Mulţumesc maicii mele care mi-a zis mereu să fiu atent la amănunte, că ele conţin adevăratele intenţii. Amănuntul, denumirea sugerată, din articolul domnului Petru Bogatu, găzduit de site-ul RGN, mi-a dat insomnii până m-am hotărât să arăt public îndoielile mele cu privinţă la buna lui credinţă. Aceleaşi îndoieli mă bântuie şi faţă de agenţia care-l publică.
După ce am citit cartea „Fereşte- mă, Doamne, de prieteni”, cu subtitlul „Războiul Clandestin al Blocului Sovietic cu România”, a domnului Larry L. Watts, lămurindu-mă despre mâna lungă a dezinformării ruseşti în ce priveşte România, am devenit mai circumspect faţă de patriotismul afişat cu obstinaţie. Căutând pe site-ul RGN vreo ştire în legătură cu amintitul autor american, nu am găsit nimic, deşi este ştiut că a lansat-o şi la Chişinău, în România de Est, ocazie cu care au avut loc dezbateri ample. Căutând Petru Bogatu pe acelaşi site am dat de zeci de articole, îndoielnice din punct de vedere al ideii de revenire a estului României la patria mamă, în opinia mea.
Să fie oare titlul sub care se difuzează ştirile de la Chişinău - „Chişinău, România de Est (Basarabia)”, la prima vedere de un patriotism pur, o dezinformare, o dorinţă de a escamota adevăratele intenţii? Poate responsabilii agenţiei vor lămuri inadvertenţele. Doamne ajută românismul!

Globalizarea este un fenomen viu, cu care ne confruntăm fiecare dintre noi, indiferent de voinţa noastră, indiferent de orientările noastre sociale, politice sau religioase. După consumarea „războiului rece”, după „perestroika” lui Gorbaciov, omul providenţial şi însemnat la propriu şi figurat, după destrămarea URSS-ului şi căderea zidului Berlinului, după revoluţiile din 1989 în Europa, în fostele ţări comuniste, satelite ale Uniunii Sovietice, lumea bipolară ce trăia între cele două blocuri militare - NATO şi Tratatul de la Varşovia - se sfârşeşte. Îi ia locul lumea multipolară, în care aparent puterea este dispersată şi la alte state în afară de SUA şi Rusia, adică la China, India, Japonia, Brazilia…
În acest nou context de lume multipolară, principalul motor al globalizării rămân SUA, împreună cu aliatul lor dintotdeauna, Marea Britanie. Ele creează împreună Imperiul Anglo-American. Conducerea rezistenţei anti-globalizare va fi luată de Rusia, condusă providenţial de Vladimir Putin (ales duminică din nou preşedinte al ţării).
Din păcate, trăim pe o planetă convulsionată de o mare criză economică şi, mai ales, de o mare criză alimentară, urmată de subdezvoltare. La nivel global, ritmul alert de înmulţire a populaţiei face ca, în fiecare an, fermierii din ţările agricole să hrănească în plus 80 de milioane de oameni. Noua bombă atomică a lumii nu va fi cea cu hidrogen sau cu neutroni, ci va fi bomba demografică. Explodând, aceasta va produce foamea mondială, lovind în pâinea cea de toate zilele a milioane şi milioane de oameni, aşa încât, războaiele foamei vor izbucni şi ele. Dacă Ben- Ali al Tunisiei, Mubarak al Egiptului sau Gadafi al Libiei puneau ceva pe masa populaţiei muritoare de foame, ar fi fost la putere şi astăzi. Cel mai mare grânar al lumii - SUA, şi cel mai mare grânar al Europei - Franţa, cu producţia lor de cereale ar putea stopa imediat foamea mondială, mai ales că şi studiile referitoare la manipularea genetică a cerealelor sunt foarte avansate. SUA, însă, nici nu vor să audă de foamea mondială. Fiind mari consumatoare de energie, au început să-şi dezvolte sisteme de conversie a grânelor în combustibil de maşini. În anul 2011, SUA au transformat 700 de milioane de tone de grâu în combustibil (etanol), în timp ce, cum spuneam, în lume milioane de săraci (copii, bătrâni, bolnavi) mor de foame.
O nouă formă geopolitică a globalizării iese la iveală. Este vorba despre arendarea sau vinderea unor terenuri arabile la un preţ de nimic în defavoarea ţărilor în curs de dezvoltare. Acest gen de arendare sau vindere se face fără acordul populaţiei, care se trezeşte fără pământ. În România, situaţia este şi mai delicată, pentru că populaţia îmbătrânită îşi vinde pământul străinilor la preţuri de nimic. România, ţară cu un imens potenţial agricol, ar trebui acum, în ultimul ceas, să-şi dezvolte infrastructura în acest domeniu: dezvoltarea parcului de maşini agricole, construirea de silozuri şi solarii, achiziţionarea de echipamente de irigaţii…
În această lume globalizată, criza de energie şi de materii prime este considerabilă. Lupta pentru energie şi materii prime şi, mai ales, pentru teritoriile în care acestea există din belşug declanşează „războaiele energofage”, în ţări ca: Irak, Afganistan, Libia. Toate aceste războaie de acaparare de energie şi materii prime duc la cheltuieli militare intense şi imense, în detrimentul cheltuielilor pentru hrană, cultură, sănătate, agricultură. Sărăcia populaţiei din Orient şi incapacitatea statelor din această zonă de a se apăra, duc la apariţia terorismului naţional şi apoi internaţional, care culminează cu evenimente precum cele de la 11 septembrie 2001, când Turnurile Gemene din New York au fost doborâte de terorişti arabi.
O altă formă a globalizării, care atacă însuşi sufletul unei naţiuni, este cultura consumismului şi a mall-urilor. În fiecare oraş al României vezi mall-uri enorme cu lumini multicolore, cu gresie, faianţă sau marmură, cu sute de magazine înşirate pe „drumuri artificiale”, cu mărfuri adesea de doi bani. Globalizarea ne transformă din homo sapiens în oameni care trăiesc doar pentru producţie şi consum. Nici la noi, la români, cultura propriului popor nu mai este importantă, ne-am mcdonald‘s-izat vieţile, iar dragostea ne-o declarăm de Valentine‘s Day, în loc s-o facem ca odinioară, de Dragobete.

Cu toate că Europa este în plină eră glaciară, cu toate că victimele îngheţului, datorită temperaturilor scăzute de afară, dar şi din casele românilor, sunt o realitate a zilelor noastre, îngheţul nu a cuprins hoţia, minciuna şi atacul continuu şi pervers al FMI şi Băncii Mondiale asupra României. Astăzi, la 22 de ani de la Revoluţia din 1989, se strigă, în Piaţa Universităţii, libertate - un cuvânt prea frumos pentru a ne lipsi de el vreodată. Astăzi, când România este membră în Uniunea Europeană şi NATO, valoarea deciziei personale a fiecărui cetăţean român este diminuată şi, deci, ne poate duce la ideea că libertatea nu mai există decât ca şi cuvânt în dicţionarul limbii române. Îmi pun întrebarea dacă drepturile omului şi libertatea cetăţeanului sunt utilizate în mod real sau aceste sintagme reprezintă doar o perdea de fum în ochii românilor, care nu văd, ori nu vor să vadă, că bogăţiile ţării noastre se duc încet, încet din mâinile poporului în cele ale finanţei internaţionale, guvernată de FMI şi Banca Mondială. Suveranitatea naţională este cedată globalismului iniţiat de către aceşti „rechini de pradă”, care ne vor vânduţi nu doar ca ţară, ci care vor să ne cumpere chiar şi sufletul.
Ne amintim că, imediat după Decembrie 1989, a apărut un slogan, spus din gură-n gură, potrivit căruia Noi nu ne vindem ţara. Am râs atunci de acel slogan, pe care-l consideram o emanaţie a fostei puteri comuniste, dar iată că astăzi, în anul de graţie 2012, râsul ne-a îngheţat pe buze. S-a început cu aşa-zisa privatizare a sectorului energetic al României, sector care pentru orice stat este unul strategic şi ar trebui să fie în „mâinile ţării”, nu în mâinile unor investitori străini care au peste 51 la sută din acţiuni. Ştim deja că, din motivul arătat mai sus, „băieţii deştepţi” cumpără energie ieftină, iar poporul scumpă. Principalele societăţi din sectorul energetic sunt vândute, aşadar, pe bani puţini, unor investitori străini; aş aminti aici ce s-a îmtâmplat cu două bogăţii importante ale ţării, gazul şi energia electrică: Distrigaz Nord a fost cumpărat de societatea germană EON-RURH GAZ, Distrigaz Sud a fost cumpărat de GAZ de FRANCE, Petrom SA a fost vândut austriecilor de la OMV (care în perioada respectivă conduceau UE şi l-au cerut cu insistenţă Guvernului Năstase), Electrica Oltenia a fost vândută cehilor de la CEZ, Electrica Banat şi Electrica Dobrogea au fost date la ENEL Italia, iar Electrica Moldova la EON Germania.
S-a început tot atunci privatizarea băncilor din România, care au fost cumpărate, în procent de peste 51 la sută, de societăţi omoloage occidentale. Încet, încet toate resursele financiare rezultate din câştigurile băncilor au început să „dreneze” spre băncile-mamă din Occident. Chiar preşedintele ţării ne-a atras atenţia asupra acestui grav atentat la moneda naţională.
Tot în aceşti ani au început a fi decimate, pur şi simplu, pădurile din România, aurul verde al poporului român, care nu este deloc înnobilat cu muncă românească, ci vândut ca scândură şi buştean. Sute de milioane de metri cubi de lemn au luat drumul Occidentului.
România avea, în 1989, cea mai bună cale ferată din Europa, CFR-ul fiind considerat a doua armată a ţării. Căile ferate sunt electrificate şi transportul pe ele este ieftin. Dar, încet, încet nemaifiind întreţinute voit, căile ferate s-au degradat şi acum sunt vândute pe bucăţi, poporul pierzând un mijloc de transport sigur şi ieftin. Cea de-a doua armată a ţării a fost decimată în fiecare zi, pierzându-se în timp mii de locuri de muncă.
Astăzi se vând sute de hectare de pământ agricol occidentalilor, pe un preţ de nimic, datorită faptului că la ţară bătrânii nu mai sunt capabili să-l lucreze, iar tinerii au plecat în străinătate. Şi uite astfel, se aşterne peste pământul negru şi gras al României un strat de mărăcini.
În Munţii Apuseni acţionează un alt rechin al finanţei internaţionale, care vrea să concesioneze aurul de la Roşia Montană, dar şi uraniul şi metalele nobile care sunt necesare în tehnologia modernă spaţială, de comunicare şi, de ce nu, pentru arme sofisticate.
În acest an, urmează vânzarea hidrocentralelor din România: Porţile de Fier, Argeş, Bicaz - toate construite înainte de 1989, cu multe sacrificii şi pierderi de vieţi omeneşti, cu o valoare inestimabilă, care aduc ţării energie ieftină prin apele minunate venite de la însuşi Dumnezeu.
Probabil că urmează şi vânzarea Canalului Dunăre - Marea Neagră, a Casei Poporului etc., toate făcute cu sacrificiul poporului român şi la vânzarea cărora asistăm acum neputincioşi, dar şi impasibili.
Stimaţi politicieni, şi voi sunteţi români şi trebuie să ştiţi că bogăţiile solului şi subsolului României sunt ale poporului român, nu le puteţi înstrăina aşa… pur şi simplu. Sau, dacă tot o faceţi, să nu uitaţi că, neapărat, Statul Român trebuie să deţină 51 la sută din acţiuni la fiecare dintre societăţile care administrează aceste bogăţii. Pentru că ele nu sunt ale noastre, ci ale copiilor şi nepoţilor noştri. Ele, bogăţiile, au fost apărate de oameni ca Mircea, Ştefan, Mihai ori Cuza, iar noi toţi trebuie să le păstrăm chiar şi cu preţul sângelui. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Organizaţia de Tineret a PSD Covasna susţine sărbătorile tradiţionale româneşti, ca elemente de valoare şi bogăţie culturală într-o Românie Europeană. Astfel, pe 24 februarie 2012, de Dragobete, Organizaţia Judeţeană Covasna a Tinerilor Social- Democraţi, împreună cu filialele TSD din zona Buzaielor, a organizat, la Căminul Cultural din comuna Sita-Buzăului, Festivalul Folcloric „Dragobetele - Tradiţii Româneşti”. În cadrul evenimentului, au susţinut recitaluri mai multe ansambluri folclorice de dansuri şi muzică populară: Ansamblul de Tradiţii Vâlcele, Ansamblul „Ciobănaşul”, Clubul Elevilor, Clubul Copiilor, Ansamblul „Cununa Carpaţilor”, toate din oraşul Întorsura-Buzăului, Ansamblul „Brâuleţul” din Sita-Buzăului şi Ansamblul „Ciobănaşul” din oraşulstaţiune Covasna. La Festivalul Folcloric „Dragobetele - Tradiţii Româneşti” au participat peste 250 de spectatori, care au apreciat iniţiativa tinerilor social- democraţi pentru păstrarea tradiţiilor populare româneşti. Prin intermediul publicaţiei noastre, preşedintele TSD Covasna, domnişoara Gabriela Mike, promotoarea acestui deosebit, dar şi relaxant moment de sărbătoare, le-a mulţumit „tuturor celor care s-au implicat în organizarea frumosului eveniment, precum şi celor care şi-au rupt din timpul lor pentru a fi prezenţi alături de noi”.

În acelaşi sens trebuie interpretată şi Declaraţia Parlamentului României privind Pactul Ribbentrop-Molotov şi consecinţele acestuia pentru Ţara noastră, adoptată, în unanimitate, la 24 iunie 1991. Majoritatea conducătorilor României de după 1991 au încercat să facă uitat documentul respectiv, deşi el reprezintă o afirmare demnă a drepturilor românilor asupra spaţiului lor de etnogeneză. Îl redau în totalitate, tocmai pentru că este cvasinecunoscut astăzi:
„Evocăm în aceste zile momentele tragice trăite de România în iunie şi august 1940, la numai două decenii după împlinirea aspiraţiei de veacuri a Poporului Român - reîntregirea Neamului prin Marea Unire din 1918 şi crearea Statului Naţional Unitar Român în hotarele lui fireşti, din punct de vedere istoric, etnic, social, politic, juridic şi cultural.
Evocăm acele dureroase evenimente, când părţi importante din trupul Ţării au fost rupte cu forţa şi anexate samavolnic prin implicarea directă sau complicitatea puterilor semnatare ale Pactului, a politicii lor agresive, de revizuire a tratatelor de la Versailles, de schimbare a ordinii politice europene instaurate după Primul Război Mondial.
În contextul acestor evoluţii din Europa, de la sfârşitul deceniului al patrulea, nu doar sistemul de tratate şi alianţe ale României, construit cu migală şi inteligenţă de ilustrul său exponent Nicolae Titulescu, dar şi sistemul general al Societăţii Naţiunilor s-au dovedit fragile.
În faţa forţei brutale, a politicii agresive din Est şi din Vest, încercarea de înţelegere şi de preîntâmpinare a conflictelor s-a dovedit inoperantă sau fără efect.
Atitudinea de cedare a unor ţări în faţa politicii statelor agresive a făcut posibile Pactul Ribbentrop-Molotov şi Dictatul de la Viena. În baza lor, Uniunea Sovietică anexa Basarabia, Ţinutul Herţei şi nordul Bucovinei, iar Ungaria horthystă anexa o treime din Transilvania - sfinte pământuri româneşti.
Prin jertfa de sânge a Poporului Român, unul din aceste odioase aranjamente - Dictatul de la Viena - a fost abolit. Celelalte teritorii româneşti continuă să fie înstrăinate.
Niciun fel de politică, nici chiar cea stalinistă de înstrăinare a populaţiilor din aceste teritorii, nu a putut anihila conştiinţa apartenenţei Basarabiei, nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţei la România.
Pactul Ribbentrop-Molotov, prin care URSS şi Germania îşi stabileau „sfere de interese” de la Marea Baltică la Marea Neagră - hotărând, cu de la sine putere, destinele unor state suverane, între care şi România -, contravine în mod flagrant principiilor şi normelor fundamentale ale dreptului internaţional.
În consecinţă, în numele Poporului Român, Parlamentul condamnă acest Pact ca fiind ab initio nul şi neavenit. Tot astfel trebuie să fie considerată şi consecinţa directă a acestor înţelegeri secrete dintre Stalin şi Hitler - Notele ultimative ale Guvernului sovietic din 26 şi 27 iunie, urmate de ocuparea cu forţa, la 28 iunie 1940, a Basarabiei, nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţei, împotriva voinţei populaţiei din aceste străvechi teritorii româneşti, acţiune care a reprezentat o încălcare brutală a suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a României.
Pactul Ribbentrop-Molotov a fost şi este repudiat de cancelariile multor state. La 24 decembrie 1989, Congresul Deputaţilor Poporului din URSS a condamnat „semnarea Protocolului adiţional al Tratatului din 1939... şi a altor înţelegeri secrete cu Germania” şi a recunoscut că acestea sunt, din punct de vedere juridic, lipsite de temei şi valabilitate, din momentul semnării lor, venind „în contradicţie cu suveranitatea şi independenţa unor state terţe”.
Împărtăşim aprecierea din Hotărârea Congresului Deputaţilor din URSS, potrivit căreia protocoalele sovieto-germane „au fost folosite de Stalin şi anturajul său pentru a da ultimatumuri şi a exercita presiuni, prin recurgerea la forţă asupra altor state, încălcând obligaţiile juridice asumate faţă de acestea”.
Privite retrospectiv, aceste acte constituie o pregnantă manifestare a politicii imperiale de anexiuni, a dictatului şi agresiunii făţişe, expresia cea mai gravă a încălcării moralei internaţionale şi a dreptului internaţional, cea mai condamnabilă conduită în relaţiile internaţionale.
Noile realităţi şi evoluţiile pozitive ce au loc în Europa şi în lume creează premise favorabile pentru identificarea modalităţilor vizând înlăturarea pe cale paşnică a consecinţelor nefaste ale actelor nedrepte ce au la bază protocoalele secrete ale Pactului Ribbentrop-Molotov, în consens cu principiile statuate în Actul final al Conferinţei pentru securitate şi cooperare în Europa şi în Carta de la Paris pentru o nouă Europă, în normele moralei şi dreptului internaţional.
Parlamentul României afirmă hotărât poziţia sa de a aborda cu deplină responsabilitate această problemă. În acest sens, solicită preşedintelui Ţării, Guvernului României, tuturor forţelor politice din Ţara noastră să acţioneze în spiritul acestei declaraţii, în vederea împlinirii năzuinţelor legitime ale populaţiei din teritoriile româneşti anexate cu forţa în urma înţelegerilor secrete stabilite prin Pactul Ribbentrop-Molotov.
Parlamentul României îşi exprimă convingerea că deplina afirmare a aspiraţiilor legitime ale românilor - astfel cum Istoria, Justiţia şi Morala le consacră de drept - trebuie să reprezinte o misiune nobilă şi înălţătoare pentru toate forţele responsabile ale Ţării, indiferent de opţiunea lor politică.
Această declaraţie a fost adoptată în Parlamentul României în şedinţa din 24 iunie 1991, cu unanimitate de voturi. Preşedintele Senatului, academician Alexandru Bârlădeanu.
Preşedintele Adunării Deputaţilor, Dan Marţian”
(„Monitorul Oficial”, p. II, nr. 153 / 25 iunie 1991)
Foarte interesantă dezbaterea din Parlament asupra acestei Declaraţii. Fiecare partid şi-a spus cuvântul. Din partea FSN, Marian Enache consemna dreptul românilor asupra teritoriilor luate de URSS în 1940 şi îndreptăţirea Parlamentului de a cere aceste teritorii. În numele PNŢCD a vorbit Ion Raţiu: „Teritoriile de peste Prut sunt teritorii ale Neamului Românesc, sunt parte din trupul Ţării noastre. (...) Vreau să afirm încă odată că partidul nostru este pentru caracterul românesc al acestor teritorii şi că suntem în întregime de acord cu această declaraţie a Parlamentului”. Sergiu Cunescu, din partea PSD: „Generaţia noastră ne-am făcut ca ideal acela ca să ajungem să mai vedem România aşa cum a fost ea construită în cadrul României Mari. Am avut speranţe, am avut câteodată dubii, dar iată că ne apropiem de acest lucru”. Vasile Şuta, din partea PUNR, îşi exprima „convingerea că deplina afirmare a aspiraţiilor legitime ale românilor se va înfăptui într-un timp cât mai apropiat”. Radu Câmpeanu, din partea PNL: „Dacă noi astăzi, în această şedinţă solemnă, considerăm Pactul ca nul şi neavenit, nu suntem singurii să o facem, dar eu aş cere ca în acelaşi timp nu numai să condamnăm Pactul, dar să condamnăm consecinţele lui, pentru că aceste consecinţe au adus durerea enormă în care ne-am găsit. Iară dacă n-am face-o aşa cum înaintaşii noştri au făcut-o, înseamnă că ar fi o demisiune în faţa Istoriei. Când Mareşalul Antonescu, sprijinit de cele două mari partide de pe vremea aceea, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Naţional Ţărănesc, a ordonat să fie trecut Prutul, în momentul acela toată suflarea românească era în spatele lui şi toată suflarea românească, întreaga Naţiune Română, era în spatele Armatei Române. Şi acesta este un adevăr pe care trebuie să-l spunem pentru că este fundamental! Iară cine ne-ar putea critica de această atitudine? Cineva ar putea spune: „De ce v-aţi aliat cu X sau cu Y?”. Răspunsul vine de la sine: „Pentru că ceream ceea ce era al nostru, nu mai mult!”. Declaraţia de război a fost făcută nu pentru un sentiment de duşmănie împotriva Uniunii Sovietice, ci exclusiv pentru recuperarea unui teritoriu care era al nostru. Prin ea, prin sacrificiul părinţilor noştri, al fraţilor noştri, Poporul Român s-a înscris, a ştiut să se înscrie în destinul său naţional. (...) Un popor care nu ştie să-şi apere drepturile cu orice risc, e un popor sortit la pieire. (...) Parlamentul este în drept, este dator să-şi spună punctul de vedere răspicat, aşa cum o face în declaraţie, în legătură cu acest act de samavolnicie istorică. Acesta cred că este adevăratul răspuns la devenirea noastră istorică pe acest pământ”. Pe aceeaşi linie, Victor Surdu, Vasile Rădulescu, Cornel Nica, Viorel Faur, Dan Căpăţână, Gheorghe Dumitraşcu, Ion Diaconescu, Aurelian Gulea. Chiar şi reprezentantul UDMR, Domokos Geza, a considerat oportună declaraţia. Ministrul de Externe, Adrian Năstase, deşi condamna Pactul Ribbentrop-Molotov şi consecinţele sale, a fost singurul care a combătut ideea reîntregirii Ţării: „Astăzi este o altă realitate decât cu cinci decenii în urmă. (...) Putem înţelege abordările emoţionale ale unor forţe politice de la noi, dar nu le împărtăşim, deoarece implicaţia lor imediată este aceea de a emite pretenţii teritoriale asupra Basarabiei şi a celorlalte teritorii româneşti. (...) Trebuie să acceptăm ideea a două state româneşti”. Şi, susţinea Tratatul semnat la Moscova, la 5 aprilie 1991, de către Ion Iliescu şi Mihail Gorbaciov, care consfinţea, din nou, graniţa de pe Prut.
Niciunul din preşedinţii României sau din guvernele României nu a tradus în practică cererea Parlamentului din 24 iunie 1991. Mai mult, Emil Constantinescu va semna, în 1997, Tratatul cu Ucraina, prin care recunoştea drept justă graniţa de răsărit a României.
Parlamentul României cerând, în 1991, revenirea în cadrul Ţării a pământurilor româneşti răpite în 1940, s-a plasat pe aceeaşi linie cu Ion Antonescu. În lumina Declaraţiei din 1991, războiul purtat de Ion Antonescu a fost drept. În 1991, niciun partid politic şi niciun ziarist nu au protestat împotriva Declaraţiei Parlamentului şi a aprecierii acţiunii de eliberare condusă de Antonescu. În 2011, declaraţia actualului preşedinte, conform căreia ar da şi el ordinul de trecere a Prutului, a stârnit o adevărată furtună. Dovadă a faptului că, după 20 de ani, majoritatea oamenilor politici români au renunţat a mai fi patrioţi.

Recent s-a desfăşurat, la Miercurea-Ciuc, judeţul Harghita, Congresul de constituire a Partidului Popular Maghiar din Transilvania. E partidul pe care popa Tokes l-a „clocit” de mult, ca o alternativă îndreptată împotriva creaturii „politice” a UDMR, care nu este altceva decât un fel de struţo-cămilă etnică, cameleonică, ce devine, după împrejurări, când „partid politic”, când „uniune culturală”, după cum o cer interesele.
Tokes Laszlo a uitat repede de cei ce l-au înălţat pe piedestalul politic de care se bucură astăzi. Nu este o noutate. Tokes nu este altul decât cel care a fost şi a rămas un individ lipsit de moralitate, stăpânit de ambiţii şi de patimi, făţarnic şi linguşitor, gata oricând să-şi trădeze prietenii politici, dar şi pe cei care, cândva, au crezut în cuvintele sale mincinoase, socotindu- l ca fiind un slujitor al lui Dumnezeu. Tokes l-a trădat demult chiar şi pe Acesta! Deoarece credinţa include în ea principii morale înalte, în timp ce politica, prin ea însăşi, este imorală. Astfel, popa Tokes face parte din acea categorie de oameni politici care - vorba lui Al. Dumas-Fiul - „sunt ca şi sticlele: nu au valoare decât prin ceea ce se pune în ele”!
De la tribuna congresului de constituire a noului partid etnic - Partidul Popular Maghiar din Transilvania, Tokes Laszlo a lansat adevărate filipice, mai întâi împotriva socialiştilor maghiari, cei care „şi-au trădat naţiunea”, fiindcă aceştia „nu-şi pot iubi ţara”. El a propus chiar delegaţilor la congres „să le dăm o interdicţie să intre în Ardeal, în Transilvania celor care îşi atacă propria ţară”. În privinţa „naţiunii” nu avem dubii, însă în ce priveşte „ţara” la care s-a referit Tokes, ar putea fi Transilvania, din moment ce interdicţia pentru „trădători” se referă la ea. Însă mai degrabă este Ungaria, pe care Tokes o consideră adevărata sa patrie, în slujba căreia se află, de fapt, aducându-i numeroase servicii în calitate de eurodeputat. După ce s-a răfuit cu socialiştii, Tokes Laszlo s-a întors, cu înverşunare şi mânie, împotriva propriei organizaţii „politice”, respectiv împotriva UDMR. Fiindcă, după afirmaţiile actualului preşedinte udemerist, Kelemen Hunor, Tokes „este un politician al UDMR”, pentru că aceasta l-a propulsat în funcţia de europarlamentar.
„Nu există ca un reprezentant în Uniunea Europeană să facă un partid şi să intre în competiţie cu partidul care l-a trimis în Parlamentul European.” Cu toate acestea, Tokes n-a avut nicio reţinere în a cataloga udemereul ca fiind „o rablă care se dezmembrează”! Şi şi-a creat propria sa afacere politică.
Dacă referirile sale privitoare la „ţara” lui Tokes plutesc într-un fel de nebuloasă lingvistică, în schimb Platforma politică PPMT, mai ales cele care se referă la viitoarea regionalizare a Transilvaniei, respectiv a României, sunt cât se poate de limpezi. Acolo se scrie, negru pe alb, că „Ţinutul Secuiesc, datorită tradiţiilor sale istorice şi culturale autonomiste, trebuie să obţină o autoritate de autoguvernare specială, cu asigurarea autonomiei culturale a românilor care reprezintă o minoritate în regiune”.
Oare ne puteam aştepta să „izvorască” altceva din mintea lui Tokes, bântuită de ideile extremismului maghiar? În niciun caz! Din partea unui asemenea individ, care nu numai că nu mai este un om al lui Dumnezeu, dar este unul care nu are niciun Dumnezeu, cum se spune. Fiindcă o asemenea prevedere înscrisă în platforma unui partid politic dovedeşte din start că acesta nu poate fi decât unul extremist. Ea constituie un atentat direct la demnitatea românilor, care s-ar vedea puşi în situaţia de a avea o „autonomie culturală” prin bunăvoinţa conducerii unui ţinut autonom, constituit pe principii etnice şi exclusiviste. Şi asta s-ar întâmpla în propria lor ţară, în România!
Avea dreptate deputatul Mircea Duşa, anume că „de 20 de ani, noi, românii din Harghita şi Covasna, ne batem să nu se şteargă urmele românismului din cele două judeţe, iată că acum, potrivit programului PPMT, trebuie să ne batem, în ţara noastră, pentru autonomie culturală, în cadrul autonomiei teritoriale”. O asemenea prevedere a programului nu poate fi decât de inspiraţie budapestană, venită de la partidul lui Orban Viktor, ca şi de la formaţiunea extremistă Jobbik, ai căror reprezentanţi s-au aflat la Miercurea- Ciuc, ca invitaţi la Congresul PPMT. Mai mult, participanţii la congres au fost salutaţi printr-un mesaj video chiar de premierul Ungariei, Orban Viktor, care i-a încurajat, spunându- le că „avem vise mari neîndeplinite, cum ar fi autonomia, cum ar fi această cetăţenie dublă valabilă în tot Bazinul Carpatic şi în toată lumea, sau Planul Miko”.
Acest „Plan Miko” este un alt Cal Troian al politicii revizioniste ale cărei strategii se elaborează la Budapesta. Cel care dă numele acestui plan nu este nimeni altul decât fostul guvernator al Transilvaniei în 1849 (imediat după anexarea forţată a acesteia la Ungaria) şi apoi în 1860-1861. „Planul Miko” face parte, de fapt, dintr-o strategie economică mai largă, elaborată de specialiştii unguri şi adoptată de Conferinţa Permanentă a Maghiarilor de Pretutindeni. Ideile sale au fost preluate de către PPMT, dar şi de CNMT (Consiliul Naţional al Maghiarilor din Transilvania), fiindcă, după cum a afirmat Tokes, „fără autonomie economică nu se poate vorbi despre autonomia maghiarilor din Transilvania”.
Cu alte cuvinte, aşa cum am mai scris, Tokes nu vizează doar autonomia ţinutului secuiesc, ci întreaga Transilvanie! De altfel, toţi propagandiştii extremismului şi revizionismului maghiar vorbesc de mult despre Transilvania ca despre un teritoriu ce nu aparţine României, dar se găseşte „sub ocupaţie românească”! Dacă ţinem seama şi de spusele acelui Miko Imre, anume că „este un război economic care trebuie continuat exclusiv cu puterile noastre în tot cuprinsul ţării dacă vrem să existăm mai departe, dacă vrem ca într-adevăr să avem o ţară”, atunci „Planul Miko” poate fi considerat ca fiind o strategie ce urmăreşte, în realitate, deznaţionalizarea românilor ardeleni, prin recâştigarea supremaţiei economice a maghiarimii. Acest proces este, de altfel, în derulare, fiind cât se poate de vizibil de pe acum. O bună parte din munţii României şi alte bunuri imobiliare din Transilvania nu mai sunt proprietăţi româneşti.
Revenind la subiectul articolului de faţă, aşa cum era de aşteptat, în funcţia de preşedinte al noului partid a fost ales fostul deputat UDMR Toro T. Tibor, copilul de suflet al lui Tokes Laszlo, de altfel singurul candidat la această funcţie. Toro T. Tibor a simţit pericolul scufundării bărcii udemeriste, devenită „o rablă ce se dezmembrează”, aşa că a căutat din timp să-şi asigure viitorul politic într-o formaţiune ce vrea să vină din urmă, cu un program prin care speră să câştige electoratul de etnie maghiară. Numai că deputatul UDMR Korodi Attila, preşedintele Comisiei de Politică Externă din Camera Deputaţilor, a ţinut să precizeze că înfiinţarea noului partid „nu aduce nimic bun pentru comunitatea maghiară din ţara noastră şi nici României în sine. Trebuie verificat şi urmărit în ce mod şi cum sunt folosite fondurile din Ungaria pentru crearea acestui partid”.

Urmăresc de multă vreme editorialele doamnei Rodica Culcer din „Formula AS”. Multe dintre ele aduc în faţa cititorilor chestiuni de politică curentă interesante şi corect prezentate. Sunt cele în care autoarea este „la ea acasă”, cum se spune. Din păcate, prea se pricepe la toate, prea vrea să le ştie pe toate, inclusiv şi chestiunile legate de Ardeal şi de politica promovată de UDMR. Acestea, din câte se pare, îi cam sunt străine.
În ultimul număr al publicaţiei „Formula AS”, în editorialul intitulat „Aroganţa UDMR şi duelurile domnului Preşedinte”, doamna Rodica Culcer afirmă că „UDMR era o promotoare a valorilor europene”. Asta se întâmpla, desigur, pe vremea în care „regimul Iliescu alimenta conflictele interetnice şi xenofobia”.
Nu cumva să-şi închipuie cineva că vreau să iau apărarea „regimului Iliescu”, ci vreau să afirm, cu toată răspunderea, că doamna Clucer habar nu are despre ceea ce se petrecea în acea vreme - mă refer la anii ’90 - în Transilvania. Nu ştie cum şi în ce împrejurări a luat fiinţă această organizaţie cu adevărat xenofobă, extremistă şi revizionistă, care este UDMR. Ea a fost constituită, în mod sigur, încă înainte de 1989, altfel nu ar fi avut cum să se manifeste atât de organizat şi de eficient chiar din primele zile ale evenimentelor din decembrie 1989.
Am fost singurul ziarist român care, în ziua de 22 decembrie 1989, m-am aflat printre „revoluţionarii” aflaţi în Piaţa centrală din Miercurea- Ciuc, reşedinţa judeţul Harghita. Mizam pe faptul că, nelocuind acolo, ci în Topliţa, nu mă va cunoaşte nimeni. Am avut noroc totuşi. Rescriu rândurile din cartea mea „Sub cumpăna veacului” (1995), ce se referă la evenimentele de atunci: „Pătrund printre grupurile numeroase de oameni, majoritatea tineri, care cred că se află sub influenţa alcoolului. Cântă, adică strigă mai mult, cântece revizioniste, iredentiste şi revanşarde maghiare, în timp ce sfârtecă cu ură drapelele tricolore româneşti, iar apoi le calcă în picioare. (...) Închid ochii, cel puţin să nu mai văd. Dar simt că se învârteşte pământul cu mine când aud cântându-se „Talpra magyar” (Înainte, maghiarule!), pe care-l ştiam din copilărie, din timpul în care Ardealul de nord se afla sub ocupaţie horthystă. În altă parte se strigă din adâncul rărunchilor, tot în limba maghiară, ,,1918 - 1989, atât a fost, destul a fost”.
Am aflat mai târziu că toate aceste grupuri de „revoluţionari” erau conduse de structurile locale ale UDMR, care, chiar în acea zi, de 22 decembrie, s-au constituit ca organ local al puterii de stat!!!
Doamna Culcer vorbeşte despre conflicte interetnice şi xenofobe. Cine le-o fi declanşat oare? Cine avea interes să le declanşeze? Noi, românii? De ce şi pentru ce? O fi apărut oare „Vatra Românească” aşa, din senin, numai ca să fie? Nu, doamnă Culcer, a apărut din nevoia de a ne apăra de furia dezlănţuită a ungurilor, deveniţi barbari, aşa cum au fost! „Vatra Românească” a fost singura forţă care a pus atunci pumnul în faţa furtunii, cum se spune. Fiindcă Statul Român nu era în stare să o facă. Nu întâmplător numele câtorva dintre cei ce făceam parte din Vatra Românească au fost citite în Piaţa centrală din Miercurea-Ciuc, huiduiţi şi declaraţi duşmanii de moarte ai maghiarilor. Toate crimele şi fărădelegile săvârşite atunci au fost gestionate de această organizaţie criminală, UDMR, ajunsă apoi să guverneze România!
Cum puteţi afirma că UDMR a fost o „promotoare a valorilor europene”?! Pe ce vă bazaţi când faceţi astfel de afirmaţii? Dumneavoastră credeţi că ţara se termină la periferiile Bucureştilor, iar dincolo de acestea nu se mai întâmplă nimic. Noi, stimată doamnă, românii ardeleni, mai ales cei ce avem neşansa de a trăi în judeţele din inima ţării, Covasna, Harghita şi Mureş, am trăit din plin tragediile din acele timpuri. Le trăim şi acum, deoarece cunoaştem de multă vreme un adevăr pe care, în sfârşit, l-aţi aflat şi dumneavoastră. Adică v-aţi dumirit cât de cât ce a fost şi ce este UDMR: o organizaţie „care promovează cauze contrare intereselor ţării”! Şi, cu toate acestea, respectiva organizaţie antiromânească se află, de 20 de ani, la guvernarea României! În toată această vreme nu a făcut altceva decât să-şi urmărească, pas cu pas, interesele, şi să le realizeze. Cum? Promovând, cu o perfidă viclenie, politica şantajului politic.
Afirmaţia dumneavoastră: „Slabi, lipsiţi de valori şi obsedaţi de interese meschine, politicienii PDL nu le fac faţă...”, este valabilă pentru toţi politicienii români care s-au perindat, în ultimii 20 de ani, la putere. Aş spune că întreaga clasă politică românească este vinovată! Asta dacă acceptăm că avem o clasă politică, sau doar nişte politicieni avizi de putere şi de avere. Care, datorită miopiei, prostiei şi intoleranţei, ce a condus la „dezbinarea tipic românească”, a deschis larg calea spre putere a UDMR, făcând-o aliată la guvernarea României, în pofida numeroaselor dovezi clare asupra comportării ei imorale şi antiromâneşti. Este normal ca revizionismul şi iredentismul maghiar din România, reprezentat, în cel mai înalt grad de către udemerişi, văzând prostia şi neghiobia din jur, să aibă o comportare arogantă, să promoveze o politică împotriva intereselor ţării, să facă totul pentru ca structurile puterii de stat să fie tot mai şubrede, astfel încât să-şi poată duce la bun sfârşit planurile de destabilizare a organismelor centrale şi locale ale Statului Român.
Nu cumva să credeţi că toate acestea se întâmplă doar de acum, adică de când UDMR s-a văzut, cum se spune, cu sacii în căruţă. Nu doamnă, chestiunile sunt cu mult mai vechi. Mai precis, au început imediat după 1918. Fostul primar al Târgu-Mureşului, Emil Aurel Dandea, ajuns deputat în Parlamentul României interbelice, în discursul rostit la Mesajul Tronului, în şedinţele Camerei Deputaţilor din 31 octombrie - 1 noiembrie 1928, a spus: „Aş ruga pe conducătorii ţării noastre de astăzi, ca şi de mâine, să se gândească la faptul că orice încercare de a-i câştiga sufleteşte pe unguri, pe secui, pe politicienii ce s-au urcat azi în spetele lor, este condamnată dinainte la cel mai catastrofal eşec. Orice încercare de acest fel este ca şi când ai încerca să stingi focul, turnând peste el ulei sau benzină. (...) Ei au văzut însă că în Statul Român se pot multe şi au ajuns la convingerea că este un sat fără câini, atunci şi-au zis: să-i dăm drumul că putem trece şi la obrăznicia aceasta”!
Ce spuneţi, doamnă Culcer, nu vi se pare că întocmai aşa procedează şi contemporanii noştri, politicienii unguri, precum întocmai ca şi înaintaşii lor? Am scris de mult - şi eu, dar şi alţii - despre toate acestea. Le-a văzut cineva? A ţinut cineva seama de ele? Mă refer la politicienii români, cei care se bat în piept că se luptă pentru interesul naţional al românilor.
Cu câteva decenii în urmă, pe când eram „fraţi”, făcând parte din sistemul mondial al socialismului „victorios”, la Budapesta se „ţeseau” planuri secrete de slăbire şi de destabilizare a puterii de stat române.
Dezvăluirile pe care istoricul american Larry L. Watts le face în cartea sa „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni...”, sunt cât se poate de edificatoare: „Elementele noastre de încredere să se înfiltreze în PCR pe orice cale posibilă, unde să acţioneze apoi intens şi într-o manieră disciplinată pentru a câştiga încrederea şi a obţine funcţii importante mai ales în administraţia de stat”. Nu credeţi, doamnă Culcer, că cei de azi au procedat şi procedează cam la fel ca foştii activişti de partid şi de stat? Doar cred că ştiţi că cei dintâi şi cei mai devotaţi membri ai fostului partid comunist au fost ungurii şi evreii. Nu întâmplător.

23 februarie

• S-a împlinit un an de când europarlamentarul britanic Nigel Farage a afirmat, în plenul Parlamentului European, cele ce urmează: „Aşadar, bună dimineaţa, domnule van Rompuy. Sunteţi deja de un an pe post şi în acest timp a început întreaga construcţie să se sfărâme, haosul domneşte şi banii sunt pe terminate. Ar trebui să vă mulţumesc... Poate ar trebui să vă facem purtătorul de drapel al euroscepticilor. Uitaţi-vă, totuşi, în această dimineaţă, prin jur, aici, în parlament. Priviţi, pur şi simplu, aceste feţe. Priviţi această frică, această furie. Bietul Barroso arată de parcă ar fi văzut vreo stafie! Până şi dumneavoastră începeţi să înţelegeţi că jocul Euro s-a terminat. Dar în disperarea dumneavoastră încercaţi să vă salvaţi, totuşi, visul, prin lichidarea ultimelor urme de democraţie din sistem. Şi este aproape clar că nimeni dintre dumneavoastră n-a învăţat nici măcar un minim minimorum. Ştiţi, chiar dumneavoastră, domnule Rompuy, susţineţi că Euro ne-a adus stabilitate. Chiar aş putea să vă aplaud umorul în această situaţie, dar nu avem cumva de-a face cu o mentalitate de buncăr? Ştiţi, fanatismul dumneavoastră a devenit acum vizibil pentru toată lumea. Spuneaţi că este o minciună să susţii ideea că statele naţionale ar putea exista într-o lume globalizată a secolului al 21-lea. Ei bine, asta s-ar potrivi Belgiei, unde de şase luni nu mai există guvern. Dar nu şi nouă, celorlalte state. În fiecare stat membru al acestei uniuni - şi de aceea vedem frica întipărită pe feţele voastre - spun oamenii din ce în ce mai răspicat: nu vrem acest drapel, nu vrem acest imn, nu vrem această clasă politică, vrem ca toată această afacere să ajungă în lada de gunoi a istoriei. (...) Cu adevărat, sunteţi foarte, foarte periculoşi! Obsesia voastră de a crea cu orice preţ Statul-Euro duce la concluzia că vă bucuraţi să îndepărtaţi democraţia. Se pare că vă face plăcere să condamnaţi mii şi milioane de oameni la şomaj şi sărăcie. (...) Dar problema nu se limitează doar la economie. Pentru că, dacă le răpeşti oamenilor identitatea şi democraţia, la final nu le mai rămân decât naţionalismul şi violenţa. (...)”. În România, sub flamurile ideologiei Uniunii Europene, udemeriştii deznaţionalizează şi discriminează românii oriunde îi găsesc. Iată cât de europeni sunt ei! Britanicul Farage ştie şi spune. E de apreciat!
• Agerpres: „Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a declarat joi, la Sfântu-Gheorghe, că se îndoieşte de faptul că un alt partid va putea reprezenta mai bine şi mai eficient comunitatea maghiară”. Noi nu ne îndoim. Credem că orice partid neetnic poate reprezenta cu adevărat interesele reale ale minorităţii ungare.
• În oraşul Covasna, primarul, Zsiga baci, e din ce în ce mai segregaţionist. După ce a redeschis Casa de Cultură, renovată pe banii românilor, tăind o panglică simbolizând tricolorul unguresc, fără să cheme românii la ceremonie, mai dă un semnal de segregare etnică. Organizează separat, o dată cu minoritatea ungară şi şefii udemerişti şi o altă dată cu majoritatea română, ceremonii de redare în circuitul cultural a cinematografului din localitate. Clădirea renovată este împopoţonată cu firma: Centru Cultural- Covasna. Mai jos, cu aceleaşi dimensiuni de litere, e scris în ungureşte: Muvelodesi Kozpont- Kovaszna. Evident ilegal. Denumirea în ungureşte trebuia, conform legii, să fie cu mărime de literă mai mică decât cea în limba română, oficială, în oraşul condus de Zsiga baci. Mergând mai departe cu dispreţul limbii române oficiale, o stâlceşte, parcă ar fi un manelist, afişând cuvântul Centru în loc de Centrul, deci Centrul Cultural-Covasna, cum e corect. Nu ne miră că medicul veterinar Hunor Chelemen, cu totul nepotrivit în postura de ministru al Culturii, văzând greşeala, nu a sesizat-o. Cu adevărat intelectual Chelemen, coane Băsică, să trăiţi! Bine!

24 februarie

• La Târgu-Mureş a început Ceardaşul unguresc, al celor ce pretind că reprezintă minoritatea ungară, pentru desemnarea candidatului la postul de primar al municipiului. Considerând că Ceardaşul nu ajunge, au luat măsuri să-l transforme în Periniţă şi au cooptat-o pe Smaranda. Ungurii şi-au scos batistele, i-au dat una şi Smarandei, a lui Enache, şi se uită fiecare cu drag la ea, şi ea cu drag la ei. Fac totul, cum au fost obişnuiţi până în 1989, pentru ca un minoritar ungur să conducă frumosul municipiu de pe Mureş. Să nu uităm că puterea noastră, a românilor, e în unire!
• Membri ai UE şi NATO, bulgarii iau măsuri ce vizează apărarea ţării ori pregătirea de un război ce ar urma să-l poarte contra altora? Parlamentul bulgar a adoptat o lege ce prevede introducerea educaţiei militare în şcoli. Elevii bulgari din clasele a IX-a şi a X-a vor primi, cinci ore pe an, educaţie militară. Poate şi guvernanţii noştri se vor gândi la modul în care să se facă în şcoli şi educaţie patriotică, nu militară.

25 februarie

• Clocot la Miercurea-Ciuc! Vasile Tocheş adună vreo 300 de oameni şi denumeşte adunarea Congres al Partidului Popular Maghiar din Transilvania. I-a adunat ca să arunce, încă o dată, în plan internaţional şi naţional, idei antiromâneşti pe care minoritatea ungară nu le împărtăşeşte. Ei, autointitulaţii reprezentanţi ai minorităţii ungare, nu se lasă. Îi incită, îi aburesc, doresc să-i readucă în Evul Mediu, când în Transilvania românii majoritari erau nerecunoscuţi ca naţiune şi nu aveau decât dreptul de a le fi lor, grofilor unguri, slugi. Vasilică, în nemărginita sa iubire de oameni, auzi, fost episcop, ptiu!, vrea autonomie pentru minoritarii unguri în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, care să asigure autonomie culturală românilor. Deci conceptul de „autonomie culturală” care nu există, nefiind cunoscut în lume, vrea să ni-l dea nouă, românilor. Măi joly-joker - când episcop, când mirean - te joci cu Dumnezeu! În religia ta, Vasilică, porunca „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” nu se cunoaşte? Tu ştii doar deznaţionalizarea lui, umilirea lui, alungarea lui? Asta nu-i poruncă, e păcat! Oare nu-i mai bine să te pocăieşti? Sau nu cunoşti noţiunea?
• Clocot şi la Târgu-Mureş! Medicul veterinar, responsabil în Guvern cu sabotarea culturii române şi a distrugerii patrimoniului naţional al românilor, îşi cheamă susţinătorii care îşi spun GRU. Pardon, CRU. I-a adunat ca să nu le spună nimic, ci doar să creeze un clocot în contrapondere cu clocotul de la Miercurea-Ciuc. A lăsat să se înţeleagă, din declaraţiile date presei după potolirea clocotului, că ei, udemeriştii, sunt cei în stare să pună în aplicare ideile morbide ale fostului episcop Vasilică. Mai mult, deoarece asta au făcut de când sunt înfiinţaţi ca uniune culturală, nu înţeleg graba găştii tocheşiste. Drumul e bun şi nu pricep de ce trebuie schimbată locomotiva atât timp cât ea are, încă în exces, combustibil. Cu alte cuvinte, minoritatea ungară are de ales cine să pună în aplicare programul malefic de deznaţionalizare a românilor, de ştergere a caracterului naţional al statului România, de epurarea etnică a românilor din judeţele Covasna, Harghita şi o parte din Mureş. Creştinească alegere se pune în faţa minoritarilor unguri! Trebuie să aleagă unealta cu care să-i nimicească pe români! Viitoarele alegeri locale seamănă, tot mai mult, cu o licitaţie publică pentru alegerea călăului unui neam. Formal, prin mesajul trimis la Miercurea-Ciuc, organizatorul licitaţiei, Victor Orban, a devoalat preferata sa unealtă. Nu excludem ca Victor Orban să joace la toate capetele posibile. Probabil Hunorică ştie şi nu se impacientează. Doamne, cât s-au înmulţit vrăjmaşii! Apără-ne, că la Tine e toată nădejdea!

26 februarie

• După atâtea ispite, mergem la Sfânta Liturghie. Ascultăm Pastorala cu privire la Izgonirea lui Adam din Rai. Prilej de meditaţie asupra faptelor noastre zilnice şi periodice. Ne rugăm Dumnezeului drăguţul să ne ajute să nu mai repetăm greşelile. Să ne străduim să respectăm poruncile Stăpânului ceresc, să ne rugăm pentru a primi ajutorul Lui în strădania noastră de ascultare. Ar fi foarte bine dacă am face astea toate!

27 februarie

• Prima zi din Postul Sfintelor Paşti. Să ne străduim să-l ţinem şi spiritual, nu numai alimentar. Aşa ne învaţă Sfinţii Părinţi.
• Profesorii universitari doctori Constantin Copotoiu şi Leonard Azamfirei, primul rector şi al doilea rector ales, ai Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu- Mureş, dau publicităţii punctul lor de vedere cu privire la solicitarea UDMR pentru încălcarea Legii învăţământului. Un document ce are şapte pagini. Sunt arătate şi presiunile exercitate asupra conducerii UMF Târgu-Mureş de către ambasadorul Ungariei, în paralel cu cele ale unor instituţii de învăţământ superior din ţara vecină, pentru separarea pe criteriul etnic a liniilor de învăţământ. Rămâne de văzut cum vor reacţiona ungurenii.

28 februarie

• Helmut Kohl, artizanul reunirii Germaniei, spune lumii, prin intermediul cotidianului Bild, că „Fantomele trecutului nu au fost încă alungate, se pot întoarce oricând. Asta înseamnă că Europa rămâne o chestiune de război şi pace şi că dorinţa de pace rămâne motorul integrării europene”. E pacea lui ori a lor? Atâta timp cât soliciţi cedare de suveranitate naţiunilor componente ale Europei, cum poate fi pace? Domnul Kohl doreşte ca Germania să stăpânescă în pace Europa! Dar cum vede domnia sa pacea dintre Ungaria şi România nu spune. Noi, însă, putem înţelege că supunându-ne dorinţei pacificatoare a Germaniei, ne va face ea cărţile şi vom fi în pace sub stăpânirea ei. Jegos de tot pentru neamul românesc! Drumul spre iad e pavat cu bune şi frumoase intenţii! Kohl o fi bun pentru nemţi, dar pentru români e malefic!
• Cetăţeanca ungară Emoche Edita Locodi, discreta preşedintă a Consiliului Judeţean Mureş, îşi arată colţii ungureşti spre Aeroportul Transilvania din Târgu-Mureş. Tovarăşa Emoche doreşte a impune condiţii neconforme cu legile României pentru administrarea acestuia. Aeroportul Transilvania fiind regie autonomă cu specific deosebit de interes naţional românesc, a devenit acum preocuparea tovarăşei. Deh, Cabinetul 1 în judeţul Mureş, vrea să decidă, deşi nu are competenţă. Cât de dragi le sunt cetăţenilor ungari aeroporturile româneşti! Atât de dragi că vor să le desfiinţeze, dacă nu pot să le administreze. Ce ar fi, tovarăşă Emoche, dacă aţi lua atitudine faţă de greşelile românului Vasile Borbeli, ministru al Mediului, ce le săvârşeşte în privinţa pădurilor judeţului Mureş?
• Năravul din fire nu are lecuire! Economistul de la BJATM, apoi de la ICRA Târgu-Mureş, ajuns ministru, se exprima într-o emisiune a TVRINFO astfel: „Eu cred că e şi o poziţie tactică referitor la Schengen, nu numai că acum ne-am trezit că avem grijă de valahii din Serbia, dar e bine oricum... Câteodată e bine să mai arăţi şi pisica altora, ca să înţeleagă că România e a şaptea ţară din UE...”. Am citit ştirea la Agenţia Ştiri Ferbinţi. Bejeatemistul ăsta atât ştie, că se arată pisica. Nu pricepe că e vorba de principii şi de istorie adevărată. S-ar putea, în curând, trezi că România are grijă şi de valahii din Transilvania. Oricum, după astfel de afirmaţii batjocoritoare, mă mir că Băsescu îl mai suportă. Cine ştie, poate Vasile Borbeli i-o fi arătat pisica sa lui Băsescu? Domnule preşedinte, ce culoare a blănii are pisica lui Vasile? Ne interesează, poate o valorificăm la export!

29 februarie

• Iepuraşul din căciula udemeristă, Marius Obreja, care se prezintă a fi preşedinte al PNL din judeţul Covasna, ţine conferinţă de presă. Nu spune nimic de substanţă. Se află în treabă. Dar ne duce cu gândul că vorbeşte din experienţă personală când glăsuieşte: „«scoaterea iepuraşului de urechi», din căciulă, cum îi cam place preşedintelui Traian Băsescu să facă în ultima vreme”, cu referire la numirea directorului SIE. Oare tot aşa l-a scos şi pe dumnealui UDMR din căciulă, ca să legitimeze cumva ideea că românii ar fi de acord cu autonomia pe criterii etnice a zonei vizate de uniune? Întrebare firească, deoarece stimabilul Obreja, alături de stimabilul Guruianu, arată din ce în ce mai mult ca nişte iepuraşi, din secreta menajerie udemeristă, scoşi de urechi pentru deliciul publicului. De căciulă, nici vorbă! Ca să ai căciulă, trebuie să ai şi pe ce s-o porţi, nu?
• Statul Român, acţionar unic la Hotel „Dacia” din staţiunea Covasna, s-a gândit, prin reprezentanţi, cum să mai dea în şomaj nişte români cu calificare medie şi mare în domeniul medical. Beneficiind de expertiza udemeriştilor, au manevrat elegant, în aşa fel încât există toate şansele să rămână fără loc de muncă cel puţin doi medici şi vreo cinci asistente. Managerul Spitalului Judeţean din Sfântu-Gheorghe, Andrei Robert Nagy, doarme liniştit. Mai scapă de câţiva români din sistem şi e bucuros că-l va mângâia pe creştet Alexandru Tamaş, cetăţean al Ungariei. Veţi plăti pentru mârşăviile astea atunci când nici nu veţi gândi. Nu românii se vor răzbuna, deoarece „a răzbuna” este numai a lui Dumnezeu, căci „El face să răsară soarele şi peste cei drepţi şi peste cei păcătoşi”.

1 martie

• Mărţişor oferit de Smaranda lui Enache. „Capra râioasă ţine coada sus!”, proverb românesc. Smărăndiţa - care nu e capră, ci e a lui Enache -, după ce a subminat România din poziţia de ambasador, acum se oferă pentru poziţia de primar al municipiului Târgu- Mureş. Azi îşi face cunoscute intenţiile. Ce anticipam deunăzi, s-a întâmplat. Suntem în plin Ceardaş cu aspect de Periniţă. Întotdeauna ungurii au disimulat, ca să dea aspect de legitimitate.
• Mărţişor oferit de Adrian Năstase: „Sper să nu vă surprindă că de data asta sunt de acord cu atitudinea Guvernului şi a ministrului de Externe. Serbia tot ne-a dus cu vorba şi pot să vă spun, spre exemplu, că numai în urmă cu câteva săptămâni au acceptat o propunere de a face un consulat într-o zonă locuită de români, propunere care fusese făcută în urmă cu opt ani. Opt ani de zile nu au spus absolut nimic, acum au început să răspundă. (...) Eu fac parte din Comisia de monitorizare a Consiliului Europei şi pot să vă spun că acolo au fost nenumărate discuţii, nenumărate promisiuni care nu au fost realizate. (...) Sigur, avem tot respectul pentru interesele celorlalte ţări, dar eu sunt absolut de acord că avem dreptul să ne reprezentăm şi interesele noastre, care sunt interese legitime legate de statutul minorităţii româneşti în Serbia, şi acesta este un moment în care aceste lucruri trebuie spuse cu seriozitate. După părerea mea atitudinea este corectă”. Sursa: ziare.com.

2 martie

• Agerpres ne face cunoscut ce găselniţe au descoperit adepţii autonomiei pe criterii etnice. Simpaticii ăştia, după modelul românesc „Teiul lui Eminescu”, vor să propună ca un ulm din Căpeni, judeţul Covasna, să poarte numele de „Arborele memorial Eugen Antal” (în ungureşte, Jeno Antal). De ce acest omagiu? Răspunsul dat de Zoltan Dumitru, propunătorul, este: „Noi am vrea ca acest copac să poarte numele lui Antal Jeno, al inginerului care l-a înscris în acest concurs. Deci să fie Arborele memorial Antal Jeno”. Concursul este „Arborele european al anului”. O inepţie venită din Cehia. Mă întreb: oare arborele european al anului ăsta va fi mai prejos decât cel de la anul ori la anul îl taie pe câştigătorul din anul declarării? Diferenţa de cultură e clară şi nu poate fi surmontată de udemerişti cu astfel de acţiuni. E Cooperativa Munca-n Zadar, dacă nu ai autentice valori.

3 martie

• Eveniment istoric pentru români. Guvernele românilor s-au întâlnit în plen, la Iaşi, pentru a stabili coordonatele viitoarei colaborări româno-române. Sper că s-au discutat şi acţiuni care să ducă la eliberarea fraţilor noştri de sub cizma rusească. E greu, dar nu imposibil. Anul acesta se împlinesc 200 de ani de când ruşii ne-au furat Moldova din stânga Prutului, înjumătăţind- o. E timpul ca teritoriul să revină la patria mamă, pentru ca românii să se bucure sau să sufere împreună, nu separat.
• Unealta rusească Vladimir Voronin a comentat aşa: „S-a umilit în faţa românilor”, referire la primul-ministru Vlad Filat, român. Noi nu-l comentăm pe Voronin, îl lăsăm în plata Domnului.

4 martie

• Duminica Ortodoxiei. În cuvântul de învăţătură rostit după Sfânta Evanghelie, Patriarhul Daniel a zis, printre altele, că în prima Duminică din Postul Mare se cinsteşte biruinţa Ortodoxiei asupra tuturor ereziilor. Părintele Teofil Părăian a spus despre Ortodoxie, într-un interviu luat la Braşov, în 21 februarie 1999: „Ortodoxia nu este o teorie, Ortodoxia este o practică. Pentru unii poate să fie greu să fie ortodocşi, pentru alţii poate să fie uşor, adică e uşor să fie ortodox pentru cineva care s-a obişnuit cu ortodoxia, cu disciplina ortodoxă şi e greu să fie ortodox pentru cineva care are împotriviri în conştiinţa lui”.

5 martie

• Agerpres anunţă lumea despre un eveniment memorabil. Iuliu Vinkler a câştigat alegerile pentru postul de preşedinte al UDMR Hunedoara. Câştigătorul anunţă că va continua ofensiva catolică în Transilvania. Citiţi vorbele sale: „Lucrăm într-un parteneriat strategic cu centrul pentru copii administrat de Fundaţia Sfântul Francisc. Mă bucur că, deşi au deschis 22 de centre în toată Transilvania, Deva a rămas sediul principal al activităţii, acesta fiind un semn al solidarităţii maghiarilor de aici şi al unei colaborări excelente cu UDMR”. Atenţie români, cui cereţi ajutor! Să nu cădeţi în capcana în care puţini din străbunicii voştri au căzut din considerente materiale. Aceea de a-şi părăsi credinţa ortodoxă strămoşească pentru a asculta de un papă şi nu de Mântuitor. Să nu uitaţi că catolicii (ups!) au distrus peste 200 de lăcaşuri de cult ortodox din Transilvania, dintotdeauna valahă. Mântuitorul niciodată nu a impus nimănui ceva, dar papii da. În numele catolicismului au schingiut, corupt, terorizat. Exact invers decât a făcut Mântuitorul şi, culmea blasfemiei, în numele Lui şi-au motivat acţiunile. Iată că UDMR este în parteneriat strategic cu Vaticanul pentru catolicizarea Transilvaniei valahe. Toată stima pentru Iuliu Vinkler pentru afirmarea adevărului. Noi ştiam ce se întâmplă, iar dumnealui ne-a dat confirmarea. Mulţumim pentru sinceritate. Observăm că agresiunea s-a poziţionat în vatra neamului, judeţul Hunedoara. Ar trebui ca această acţiune să fie respinsă democratic.

6 martie

• După apariţia de ieri a domnului Răzvan Mihai Ungureanu la televiziunea publică, au apărut şi explicaţii asupra unor afirmaţii făcute cu acel prilej. Am aflat ce băieţi deştepţi, ai regimului Băsescu, au pus la cale sabotarea României prin cheltuirea banilor aiurea, fără folos real pentru ţară. Cum „gura păcătosului adevăr grăieşte”, să citim ce grăieşte: „Cred că a fost o figură de stil, deoarece nu exista la nivelul Guvernului un program de construit piscine la ţară. Dacă este vorba despre bazinele de înot de la Compania Naţională de Investiţii, probabil că Mihai Răzvan Ungureanu s-a referit la Laszlo Borbely şi Vasile Blaga, miniştrii în timpul cărora a început acest program, eu continuând finanţarea doar a unora dintre proiectele în derulare, pentru că stoparea lor însemna irosirea banilor publici deja plătiţi. Îi dau dreptate lui Mihai Răzvan Ungureanu, nici eu nu am apetenţe pentru piscine în toată ţara”. Nu putem trece peste aceste afirmaţii cu uşurinţă, deoarece noi am semnalat la timpul potrivit unitatea în cuget şi simţiri între Vasile Blaga şi udemerişti. Domnule Băsescu, de ce îi daţi voie Elenei să se exprime astfel? Aruncaţi o ispită cu această blondă, care nu a mâncat cârnat de Pleşcoi şi nici gura nu-i miroase a oaie sau usturoi. Ne sugerează ea că aţi ştiut de la Serviciul de Informaţii Externe ce se întâmplă în interiorul ţării cu Blaga şi dragostea lui pentru udemerişti, şi acum e momentul adevărului. Poate viitorul ne va lămuri chestiunea. Să dea Domnul să mai trăim până atunci!

7 martie

• Agenţia Ştiri Fierbinţi ne anunţă: „Tensiunile PDL-UDMR pe tema Universităţii de la Târgu- Mureş continuă. Marko Bela: «Dacă săptămâna viitoare nu se va da hotărâre de Guvern privind înfiinţarea facultăţii în limba maghiară, eu personal nu voi mai susţine acest Guvern»”. Pagubă-n ciuperci. Poate a venit momentul să susţină românii Guvernul şi nu Frumosul Marcu. Politicieni, gândiţi- vă! Dumnezeu să vă lumineze! Poate înţelegeţi că demnitatea e înainte de orice! Oricum acest Guvern va organiza alegerile, iar faptul că udemeriştii nu vor fi în el e numai de bine.

8 martie

• Preocupat de problemele existenţiale ale lumii, deputatul Horia Grama nu are timp de colegiul care l-a trimis în Parlament pentru a-i susţine interesele. Se pare că Dănuţ i-a promis ceva pentru a-i ceda reprezentarea. Aşteptăm infirmări vulcanice.

Mare „inaugurare a renovării” joi, 23 februarie 2012, în oraşul celor o mie de izvoare, Covasna. Trecem peste faptul, „mărunt“ de altfel, că ceva renovat nu poate fi inaugurat, ci eventual repus în funcţiune. Trecem şi peste faptul că primarul oraşului Covasna nu cunoaşte limba română elementară, de ne scrie pe clădirea veche, dar reamenajată, deci „inaugurată”, Centru Cultural Covasna, în loc de Centrul Cultural Covasna. Ajungem, aşadar, la evenimentul propriu- zis, la care acelaşi domn primar, Lorincz Zsigmond, nu a catadicsit să invite şi comunitatea românească din oraş, organizând o festivitate în cel mai pur stil segregaţionist, iredentist şi revanşard. Şi asta nu oricum, ci pe bani publici.
La fel ca toţi reprezentanţii UDMR - uniune separatistă şi antiromânească prin statutul şi activitatea sa, ce funcţionează ilegal ca partid politic în România, fiind organizaţie nonguvernamentală, dar aflată, de 16 ani, la guvernare (paradox demn de statele din lumea a cincia!) -, domnul Zsigmond invită la Covasna toată floarea cea vestită a conaţionalilor săi, în frunte cu ministru (centru, ministru - nu-i aşa?) Culturii, Kelemen Hunor, dar uită de români. Başca faptul că „inaugurează” obiectivul cu panglică roşu-alb-verde, după modelul deja brevetat de superiorii Tamas Sandor, preşedinte al Consiliului Judeţean Covasna, şi Antal Arpad, primar al municipiul Sfântu-Gheorghe. Păi dacă omul a văzut că pe ăştia nu i-a luat nimeni de turul pantalonilor atunci când au făcut asemenea mizerii, el de ce nu ar proceda la fel? Şi uite aşa s-a-ntâmplat o nouă mare şi fastuoasă manifestare udemeristă, cu tricolor unguresc şi toate celelalte de trebuinţă acolo, dar, obligatoriu, fără români, în inima Ţării numită România. Mă rog, când am spus fără români, am omis că au fost prezenţi, totuşi, câţiva, din ăştia de carton, care le vin mănuşă autonomiştilor în obţinerea scopurilor lor separatiste. Când am spus români, mă refeream chiar la români, adevăraţi, adică la reprezentanţii comunităţii românilor din Voineştii Covasnei. Cei oficiali. Care au absentat, nefiind invitaţi de către onorabilul primar.
Ei, şi ca să dreagă busuiocul, le-a făcut distinsul separatist o manifestare şi la ăştia… cetăţenii de rangul doi, trei zile mai târziu, duminică, 26 februarie. Unii nu s-au dus, şi corect au procedat, pentru că udemeriştii nu trebuie învăţaţi aşa, că orice li se permite. Ei trebuie să-şi primească una peste ochi când fac asemenea obrăznicii, să ştie că aici nu sunt în Ţara lui Papură Vodă, şi aduşi cu picioarele pe pământ. Românesc pământ. Alţii, din păcate, s-au dus, greşind şi legitimându-i nesimţitul gest al primarului Covasnei. Care, profitând de slăbiciunea unora dintre reprezentaţii românilor, le-a mai şi dat peste nas, spunându-le, de pe scenă, că nu sunt în stare să se organizeze între ei, să vină la o manifestare, că doar el, primarul, prin intermediari, îi invitase şi pentru joi. Mai mult, le-a mai şi atras atenţia asupra faptului că de acum organizările acestea, inclusiv a Sântiliei din Voineşti, le va face el, lăudându- se că „veţi vedea că vor ieşi mai bine” - sau ceva de genul ăsta. Terminaţi cu ifosele astea, domnule primar, şi altă dată nu mai daţi vina pe români că nu sunt în stare să se invite între ei la o manifestare a Primăriei Covasna. Sunteţi primarul tuturor cetăţenilor români din oraşul Covasna şi, prin urmare, invitaţia către reprezentanţii românilor din Voineşti nu trebuia s-o faceţi prin intermediari. Clar?! Nu mai pasaţi vina, şmechereşte, la alţii, că nu ţine figura.

În urmă cu mai bine de o lună şi jumătate, mai mulţi cititori din Sfântu-Gheorghe au solicitat „Condeiului ardelean” să îi ceară consilierului local Mădălin Guruianu, preşedinte al organizaţiei municipale a PNL, să spună pentru întreg publicul care sunt sursele sale de venit, adică, concret, din ce trăieşte şi din ce îşi plăteşte ratele la creditele contractate. Aceasta întrucât din Declaraţia de avere a lui Mădălin Guruianu de pe site-ul Primăriei Sfântu-Gheorghe rezultă că, în ultimul an declarat, a avut un venit de 5.964 lei (donat ca bursă unui adolescent - n.r.) şi creanţe în valoare de 168.398 lei. Cum Mădălin Guruianu nu are niciun alt venit şi cum este limpede că un om cu standardul său de viaţă nu poate trăi cu aproximativ 6.000 de lei pe an, pe care i-a donat, mai având şi nişte rate uriaşe, „Condeiul ardelean” a găsit de cuviinţă să-l interpeleze pe preşedintele PNL Sfântu-Gheorghe cu privire la câştigurile sale, de vreme ce este persoană publică abonată la bugetul statului. Cu alte cuvinte, l-am rugat pe consilierul local să nu mai mintă populaţia şi să spună, în conformitate cu prevederile legale, care sunt sursele sale reale şi adevărate de venit. Domnul Guruianu nu a binevoit să răspundă „Condeiului ardelean”, sfidând astfel o bună parte a comunităţii municipiului Sfântu- Gheorghe, în care dumnealui se dă mare… ba independent, ba liberal.
Buunnn. Asta nu înseamnă că domnul Guruianu nu citeşte „Condeiul ardelean”. Îl citeşte, şi încă nu oricum, ci cu lupa. I-au trebuit, totuşi, trei săptămâni ca să găsească modalitatea de răspuns. Asta pentru că, fireşte, nu avea ce spune. Şi a venit ziua raportului său de activitate referitor la mandatul de patru ani de consilier local. Cam devreme, pentru un raport la final de mandat, am spune noi, că timp mai era până în luna mai. Dar de, doar, doar trecea ziua şi nu venea întrebarea. Ei bine, cum şmecheria nu ţine la infinit, a venit şi întrebarea. Asta deşi ne-a venit greu să pătrundem în „sediul de campanie” al lui Mădălin Guruianu. Nu de alta, dar e într-o crâşmă. În fine, ne-am călcat pe suflet şi am intrat. Am ascultat o oră întreagă, cu mare atenţie, toate realizările domnului Guruianu, după care, înainte de a-l întreba din ce trăieşte, l-am felicitat pentru activitate. Cum de ce? Păi, nenică, la ce-a înşirat gazda noastră acolo… i-am spus şi lui, ne mirăm cum de primarul Antal Arpad nu e invidios pe dumnealui?! Halal primar de „muncipiu”, uite aici activitate prodigioasă, „marca Guruianu”. A făcut omul ăsta la treabă multiculturală maghiaro-română de toate felurile încât, zău, darea de seamă trebuia să aibă loc chiar în biroul de primar din clădirea galbenă, nu colea în crâşmă. Păi ce-i asta? În sfârşit, a venit şi momentul culminant, când domnul consilier-mai-tare-ca-primarul, deja candidat la fotoliul lui Antal Arpad, de edil al urbei de pe malul Oltului, a răspuns la întrebarea: „Din ce trăiţi, domnule Guruianu?”. Răspunsul? Halucinant! Demenţial! Fantastic! Auuleuuuu. Domnul consilier local Mădălin Guruianu, care locuieşte cu mama, cu care îşi împarte cheltuielile, trăieşte „din bani puţini”, ca „majoritatea românilor”, care „pot face acest lucru”, deci cu 200 de lei pe lună, pentru că noi, cei de la „Condeiul ardelean”, nu am înţeles bine, dumnealui nu a zis că îşi donează întreaga indemnizaţie lunară, ci doar 300 de lei din ea!!! Nu e asta foarte tare?! Domnul Guruianu trăieşte cu 200 de lei pe lună, mai exact cu 193, câţi îi rămân după ce donează cei 300! Pardon. Mai trăieşte şi din bruma de bani care i-a mai rămas din creditele contractate. Aşa zice dumnealui. Adică, cu alte cuvinte, domnul Guruianu a făcut credite la bănci ca să trăiască. Foarte tare!
Stimaţi cititori, mai are rost să-l întrebăm pe un asemenea om, venit de la Brăila ca să trăiască în Sfântu-Gheorghe cu 200 de lei pe lună şi cu bani rămaşi din creditele contractate (asta e ca aia cu vânzările anterioare, scuzaţi paranteza, dar nu ne-am putut abţine), din ce îşi plăteşte, totuşi, ratele la băncile care nu te iartă dacă nu te-ai dus lunar cu bănucul?! Dar oare să-l mai întrebăm din ce bani îşi plăteşte afişul de pe prima pagină, de marţi, 20 martie 2012, din presa locală?! Sau poate să-l întrebăm din ce fonduri îşi plăteşte chiria la „sediul de campanie” de la crâşma unde s-a ţinut şi darea de seamă amintită?!
În final, îl rugăm pe stimabilul primar Antal Arpad (UDMR) ca, în viitorul mandat - dacă îl mai câştigă, că Guruianu e pornit tare pe Primărie - să ia lecţii de la rivalul dumisale din aceşti patru ani, că multe, multe a mai făcut pentru urbe, nu ca domnia sa.
Tot pe această cale, îi rugăm şi pe pensionarii municipiului Sfântu-Gheorghe, care au venituri de 3-400 de lei pe lună, să nu se mai plângă că nu le ajung banii, că nu se poate trăi cu atât de puţini bani. Mai bine până se văicăresc să se pună la coadă la domnul Guruianu, că le arată dumnealui cum se poate trăi şi cu 200 de lei pe lună, ba poate chiar se poate pune şi vreun leu deoparte.

La solicitarea mai multor cititori ai „Condeiului ardelean”, publicăm invitaţia primarului municipiului Sfântu-Gheorghe adresată maghiarilor cu prilejul zilei de 15 martie. Asta aşa, ca să vedeţi cam cu ce se ocupă stimabilii în inima Statului Român şi pe banii acestuia:

SĂ SĂRBĂTORIM ÎMPREUNĂ!

Dragă cetăţean maghiar al oraşului Sfântu-Gheorghe!
15 Martie este Sărbătoarea Naţională a maghiarilor din Ardeal, ziua în care maghiarii de pretutindeni îşi amintesc de eroii revoluţiei din ’48 şi de învăţămintele revoluţiei.
La Sfântu-Gheorghe şi anul acesta vom sărbători cum se cuvine curajul, înţelepciunea şi rezistenţa strămoşilor noştri. În calitate de primar al oraşului nostru aş dori ca noi, cei din Sfântu-Gheorghe, să sărbătorim împreună Ziua Libertăţii Maghiare, accentuând în acest fel angajamentul şi iubirea faţă de naţiunea noastră. Aş dori ca la noi, în Sfântu- Gheorghe, să fie cea mai mare sărbătoare comemorativă şi cu cea mai bună dispoziţie.
Am onoarea să vă invit să participaţi la manifestarea de 15 Martie din centrul oraşului care va începe de la orele 16, în Piaţa Libertăţii.
V-aş atrage atenţia asupra faptului că Primăria Sfântu- Gheorghe oferă cadou o cocardă în culorile naţiunii pentru cei care în zilele anterioare manifestării vor prezenta cocarda decupată de pe hârtie la Biroul pentru Imagine al oraşului Sfântu-Gheorghe din cadrul Primăriei, sau în ziua manifestării celor care se vor prezenta la cortul amenajat lângă scena din centrul oraşului.
Vă aşteptăm cu drag şi sperăm să ne onoraţi cu prezenţa dumneavoastră.

Salutări cordiale,
Antal Arpad Andras
Primarul de Sfântu-Gheorghe
2012 martie 10

8 martie

• Copiii îşi cinstesc mamele, soţii soţiile, nepoţii bunicile. Nu ştim ca cineva să o fi cinstit-o pe Roberta Anastase. Cei ce au cinstit- o, au făcut un gest creştinesc! Suntem în asentimentul lor, pentru că e bine să-ţi iubeşti aproapele oricât o fi de vrăjmaş al tău. Regretăm că nu am dat exemplu de buni creştini. O să dăm seama pentru asta. Nu e glumă, e spovedanie publică. Sigur o să ne certe duhovnicul! Poate anul viitor nu vom repeta greşeala.

9 martie

• Domnului Ponta i se potriveşte de minune brandul lansat de Matei Agaton Dan, pe vremea ministeriatului de la pierdutul, pentru România, Minister al Turismului. El suna aşa: „România mereu surprinzătoare”. Frumos şi adevărat! Ponta îl pune în practică. E mereu surprinzător! A surprins opinia publică românească cu discursul de la investitura ca prim-ministru a domnului Ungureanu, a surprins cu arzătoarea dorinţă de a vedea udemeriştii în Parlament, a surprins că s-a folosit de penticostali pentru a avea contacte în SUA cu penticostali americani, livraţi în România ortodoxă ca factori de decizie planetari, a surprins afirmând: „Consider că ideea de PSD Transilvania este o idee corectă. În cadrul PSD la nivel naţional, Transilvania trebuie să aibă şi la nivel politic o reprezentare regională şi o reprezentare specială. Eu nu am niciun fel de temeri ale trecutului, că o să se rupă partidul şi o să plece PSD Transilvania cu partidul undeva în altă parte, aşa cum nu cred că o să plece Transilvania în altă parte”. Puţul gândirii lui Victoraş Ponta e adânc de tot. Probabil numai pilotul Keleti i-a dat de fund. Stimabile, cred că mata încerci să persiflezi neamul românesc. Te rugăm să răspunzi public dacă în 30 august 1940 Transilvania a plecat în altă parte sau tot acolo a rămas? Procuroraşule, ne cam desconsideri! Păi părintele Stăniloaie spune frumos: „Libertatea ta îmi întăreşte libertatea mea”. Aşa e! Dar nu ştiu dacă prostia ta îmi întăreşte libertatea mea? Mă tem că prostia ta îngrădeşte libertatea neamului românesc. Ptiu drace! Mai bine rămâneai la Viena pentru concertul de Noul An 2013. Începe să ne fie silă de cât de surprinzător eşti, micuţule! Numai ce ai stat în hotelul lui Domo la Turia şi te-ai şi contaminat de idei autonomiste. Repede ai început să vorbeşti ungureşte în limba română, copilotule! Bravos! Mulţumim domnului Horia Grama că ne-a adus în judeţ un asemenea specimen, din ce în ce mai comun între politicienii din România.

10 martie

• Sâmbătă, ziua de odihnă a domnului Mihai Gâdea, când nu sintetizează ziua. Prima lui zi de muncă este duminica, când noi sărbătorim mergând la Sfânta Liturghie.

11 martie

• În parohii se săvârşeşte Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare. Aflăm de la părinţii parohi că e duminica dedicată Sfântului Grigore Palama. Sfântul Grigorie Palama ne-a măturisit: „Dumnezeu fiind personal, nu poate fi cunoscut decât după lucrarea Sa. Şi după cum persoanele nu se pot cunoaşte de la distanţă, ci numai prin comuniune, tot astfel cunoaşterea lui Dumnezeu este o cunoaştere personală nu teoretică”. El vorbeşte de un mod de cunoaştere superior celui raţional, cunoaşterea prin puterea sau iluminarea Duhului Sfânt, o cunoaştere-unire a celui ce cunoaşte cu Cel cunoscut. Aşadar, ca să-L cunoşti pe Dumnezeu trebuie să te împărtăşeşti de El. Nu poţi să-L cunoşti pe Dumnezeu stând în afara Lui. Andrei, Alexandru, Ion, Vasile sunteţi siguri că autonomia dorită de voi e cunoaştere-unire între ungurizaţi şi neungurizaţi? Mădăline, asta propui şi noi nu te înţelegem?

12 martie

• Liderul grupului parlamentar al UDMR din Senat, Fekete Andraş, a declarat luni că senatorii UDMR au primit mandat din partea conducerii formaţiunii să nu participe la şedinţele plenului Senatului până nu va fi soluţionată problema înfiinţării unei noi facultăţi în limba maghiară în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu- Mureş. (Agerpres) Asta da! Faină participare la coaliţie! Suntem curioşi cum o să răspundă căpitanul Băsescu acestei provocări a echipajului de pe nava România. Nava „Independenţa” nu mai e. De 20 de ani căutăm Independenţa. Ea s-a dus o dată cu Ceauşescu, în 25 decembrie 1989, şi nu am regăsit-o nici azi.

13 martie

• Mediafax: „Studenţii, purtând banderole albastre pe braţ, care simbolizează unitatea în UMF Târgu-Mureş, au scandat, timp de o oră, lozinci precum „Nu distrugeţi UMF”, „Respectaţi autonomia universitară”, „Vrem autonomie universitară”, „Uniţi suntem mai buni”, „Nu suntem troc politic”, „Nu ne vindeţi”, „Nu distrugeţi UMF”, „Vrem să învăţăm, nu să protestăm”.” Oare SIE are urechi şi pentru intern? Dacă nu, SRI ce face? Poate face, dar cine are timp să citească? Toţi sunt preocupaţi cu puterea? De Ţară cine mai are grijă?

14 martie

• Azi aflăm din site-uri că a început migraţia de vară a politicienilor unguri. Domnul Andrei Mare (ungurizat Andras Nagy) a dat startul. Stimabilul pleacă din PCM la UDMR. Motivul e unul amuzant. Ni-l comunică doamna Emoche: „Nagy Andras şi-a anunţat demisia din PCM la ultima şedinţă a Consiliului Judeţean Covasna, motivându-şi decizia prin faptul că în sânul partidului din care a făcut parte nu s-a putut dezvolta profesional şi nici nu a putut face destule pentru categoria pe care o reprezintă: farmaciştii şi pacienţii”. Doamne, Andrei! Nici Alexandru Tamaş nu te crede, darămite noi. După cum se vede, din momentul în care au oferte politice ungureşti, minoritarii se comportă exact ca majoritarii. Nu înţeleg de ce le trebuie autonomie. Ei sunt integraţi perfect actualului sistem din ţară. Mai e o ştire groasă de tot. Stagnatul Andrei Mare, consilier judeţean, e numit consilier al Ministrului Sănătăţii. ANI!!! Nu e incompatibilitate? Să dea Dumnezeu să ştie ceva domnul Andrei! Personal mă îndoiesc că va face lumină în privinţa comercializării medicamentelor. Dar e bine! Se mai creează un loc de muncă în minister. Un traducător e necesar pentru ca Andrei să citească materialele în limba maternă. E imperios necesar să priceapă ce slujbă i s-a dat şi ce are de făcut. Oricum, el va înţelege ce vrea Ungureanu, deoarece primul-ministru ştie limba ungară.

15 martie

• Minoritarii unguri sărbătoresc cu fast lupta lor pentru libertate. Iată cum se traduce lupta lor pentru libertate, din ungureşte în româneşte: „În anul 1848 Transilvania se afla sub stăpânirea Imperiului austriac. În contextul revoluţionar apărut în acest an în întreaga Europă, Ungaria aflată şi ea sub aceeaşi stăpânire habsburgică decide să îşi proclame independenţa. Ungurii din Ardeal, văzând atitudinea Ungariei, doresc să unească Transilvania la aceasta. Ei declară în Dietă că în Ardeal există o singură naţiune, cea maghiară, şi declară uniunea Ardealului cu Ungaria, fără să ţină cont de dorinţele şi protestele celorlalte naţiuni din Transilvania, românii şi saşii. Era normal ca în asemenea condiţii să se ajungă la război civil, formându-se două tabere opuse. De o parte se aflau ungurii din Ungaria şi Ardeal, care doreau formarea unei Ungarii mari, iar de cealaltă parte se aflau austriecii care îşi vedeau ameninţat imperiul şi saşii şi românii care îşi vedeau ameninţată fiinţa naţională” (sursa: Enciclopedia Românească on-line). Şi în prezent UDMR, PCM, PPMT, distrug fiinţa naţională a românilor din judeţele Covasna, Harghita, Mureş, sub blânzii ochi instalaţi la putere, în Bucureşti, din 22 decembrie 1989 încoace. Foarte trist! De fapt, 15 martie este comemorarea înfrângerii ungurilor, pentru că nu au reuşit un lucru contra naturii. Doamne, când o să-i faci să vadă adevărul?
• Vocea foarte plăcută de la Radio Trinitas, care informează despre evenimentele din ţară, înfige cuţite în inima românească. Nu pregetă să ne informeze despre ce se întâmplă în ţinutul secuiesc azi, 15 martie. Exemplu: „Alături de municipiul Cluj-Napoca, şi în ţinutul secuiesc la Miercurea-Ciuc, Covasna au avut loc...”. Să înţelegem că Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei a fost desfiinţată, în taină, de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române? Tot în taină s-a înfiinţat cumva Episcopia Ortodoxă a Ţinutului Secuiesc? Oare Înaltpreasfinţitul Ioan a devenit Arhiepiscopul Episcopiei Ortodoxe a Ţinutului Secuiesc? Greşeli de acest gen nu mai trebuie repetate de Radioul Trinitas al Patriarhiei Române. Luaţi aminte, fraţilor! Să nu existe contradicţii între ce învăţaţi şi ce faceţi, că intrăm în ridicol şi numai asta nu ne trebuie în vremurile de astăzi.
• Exemplu de cum poate un român să incomodeze antiromânii. Azi, născutul în Valea Strâmbă românească, dar implicat până în gât în etno-business, actualul preşedinte al Consiliului Judeţean Harghita, cu prilejul comemorării înfrângerii ungurilor în visul lor de a cuceri Transilvania, a amintit că în pofida demersurilor făcute de cetăţeanul Dan Tănasă, care a reclamat la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării caracterul discriminatoriu faţă de români al drapelului judeţului Harghita, autoritatea a dat câştig de cauză Consiliului Judeţean. Da! Minoritarul din fruntea instituţiei Statului Român, Csaba Ferenc Asztalos, nu are predispoziţia de a respecta legea română, drept pentru care aprobă ilegalităţile lui Borboli. Bravos argument! Domn Băsescu, poate faceţi curăţenie şi în corupţia etnică, deja prea vădit manifestată. Şoptiţi-i doamnei Kovesi să se autosesizeze, că bănuim că a aţipit de cât de îndelungată vreme e acolo, bine-merci, în funcţie!

16 martie

• Veşti bune! „Un bust reprezentându- l pe omul politic Alexandru Vaida Voevod (1872-1950), unul dintre liderii marcanţi ai Partidului Naţional Român din Transilvania, apoi al Partidului Naţional Ţărănesc, susţinător al înfăptuirii Marii Uniri de la 1918, a fost dezvelit, vineri, în Parcul din Piaţa Ştefan cel Mare din Cluj-Napoca.” (Agerpres) Nepotul marelui om politic român, poetul Mircea Vaida, a anunţat că un alt bust va fi donat Parlamentului României, deoarece Alexandru Vaida Voievod a fost primul preşedinte al Camerei Deputaţilor a României Întregite, între 1 decembrie 1919 - 13 martie 1920.

17 martie

• La Târgu-Mureş, membri ai Guvernului României, Bela Marcu şi Hunor Chelemen, activează în alte domenii decât cele pentru care sunt remuneraţi. În timp ce la Palatul Victoria erau întrevederi cu Johannes Hahn, comisar european pentru Politică Regională, domnii viceprim-ministru şi ministru comemorau oamenii Budapestei decedaţi cu ocazia înscenării din 20 martie 1990 şi-i mângâiau pe cei ce au fost condamnaţi urmare a aceleiaşi acţiuni antiromâneşti, comandate din afară. În discursuri meşteşugite, ei aruncă o pată pe istoria Românei, afirmând: „Rămâne ca o perioadă neagră în istoria României, în istoria comunităţii maghiare, în istoria oraşului Târgu-Mureş şi în istoria de după Revoluţia din 1989”. Ce minciună! Domnilor, 20 martie 1990 rămâne ca o perioadă neagră pentru iredentiştii unguri care nu au reuşit ruperea Transilvaniei de România. De fapt, este o pagină de istorie glorioasă pentru România, pentru istoria adevărată a municipiului Târgu-Mureş, pentru istoria minorităţii ungare adevărate. Antiromânii, prin vocea lui Hunor Chelemen, au arătat cum şi-au reorientat ei lupta pentru sfârtecarea României. „Noi sperăm că niciodată nu se va repeta o astfel de situaţie şi considerăm că toate problemele pot fi rezolvate prin dialog, folosind mijloace politice.” Cu forţa au văzut că nu se poate şi de 22 de ani folosesc şantajul politic şi eludarea legilor. (citate furnizate de Agerpres)

18 martie

• Duminica a III-a din Postul Sfintelor Paşti, numită şi a Sfintei Cruci. Preafericitul Daniel ne arată că: „Purtarea crucii este constatarea că există în sufletul nostru o dorinţă, adesea nobilă şi frumoasă, dar şi neputinţa de a împlini ce dorim. Realizarea binelui este o cruce pentru fiecare om care se luptă duhovniceşte spre a depăşi limitele şi păcatele sale şi a se vindeca de ce este rău şi pătimitor”. Şi, totuşi, ne putem îmbunătăţi: „Sfânta Cruce este izvorul puterii care biruie păcatele, pentru că este nedespărţită de Mântuitorul Hristos, care a dărâmat o dată pentru totdeauna stăpânirea celui rău”. Să-L urmăm pe Hristos!

19 martie

• Ungaria, pusă la colţ de către Uniunea Europeană, caută sprijin şi în România. E invazie de demnitari unguri, care doresc să dialogheze cu românii. Primul sosit este secretarul de stat pentru culte, Vasile din Satul Săsesc (Szászfalvi Lazlo), care a cerut audienţă Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române. Dumnealui a venit cu abureala! El, îi spune Patriarhului că „noua Constituţie şi noua Lege a Cultelor religioase, intrate recent în vigoare în Ungaria, creează premisele unei colaborări pragmatice între autorităţile de Stat şi comunităţile religioase”. A primit şi răspunsul: „Pe baza reciprocităţii dintre cele două state, este necesară respectarea identităţii etnice şi confesionale ale ortodocşilor români din Ungaria şi promovarea dialogului şi cooperării bilaterale directe între statul ungar şi fiecare cult religios din Ungaria, după cum, în mod similar, acestea se practică în România”. Noi credem că Vasile din Satul Săsesc nu a înţeles nimic. Îi spunem noi, domnului cu pragmatismul, o noţiune neortodoxă, că ar trebui, ca semn al schimbării, să vină cu vestea că aprobă ridicarea statuii Mitropolitului Andrei Şaguna cel Sfânt în faţa Catedralei Ortodoxe din Gyula, cerere de acum trei ani şi respinsă sistematic. (citate din Basilica.ro)

20 martie

• Comunicat guvernamental: „Premierul Mihai Răzvan Ungureanu a avut astăzi o întrevedere cu domnul Janos Martonyi, ministrul Afacerilor Externe al Ungariei. În cadrul discuţiilor de la Palatul Victoria au fost abordate priorităţile dialogului româno-ungar, consolidarea cooperării bilaterale în domeniul energiei şi transporturilor, dezvoltările în plan regional, precum şi subiecte aflate pe agenda europeană: evoluţiile economice la nivelul Uniunii Europene şi negocierile privind viitoarea perspectivă financiară a UE”. Desantul unguresc în România caută sprijin pentru reducerea ori ridicarea pedepselor Uniunii Europene aplicate actualei guvernări orbăniste victorioase. Ironia sorţii este că ele se întâmplă exact în ziua asta, când se împlinesc 22 de ani de când Ungaria a agresat România, punând la cale evenimentele de la Târgu-Mureş. Dumnezeu nu bate cu bota!
• Dorin Suciu, preşedintele Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, afirmă cu dovezi: „Din păcate, abia vineri, 19 martie am intrat în posesia unui document care, coroborat cu declaraţiile unor martori, aduce încă un argument în favoarea ideii că ceea ce s-a petrecut în urmă cu două decenii la Târgu-Mureş a fost minuţios premeditat. Drama ciocnirii interetnice între români şi maghiari a fost gândită ca un prilej de lansare a unui război de imagine împotriva României având ca finalitate provocarea unei crize gen Nagorno-Karabah care să ducă la schimbarea statutului Transilvaniei”. Jurnalistul Mihai Mincan confirmă dovezile domnului Suciu cu ocazia intervievării regizorului britanic al filmului defăimător, Peter Swain. Acesta recunoaşte că a realizat documentarul „Bad Neighbours” - „Vecini răi”, difuzat de Channel 4 şi reluat de principalele televiziuni europene, în care „ungurul“ Mihai Cofariu era bătut cu bestialitate de români. El spune că pentru filmul său despre Târgu-Mureş, din martie 1990, a fost plătit de Paul Neuberg, un producător originar din Ungaria. Swain a mărturisit că Neuberg a fost cel care i-a furnizat imagini şi indicaţii. În dialogul cu jurnalistul Mihai Mincan, regizorul Peter Swain arată că documentarul ce a reprezentat pentru presa internaţională etalonul evenimentelor din Târgu-Mureş a fost produs şi finanţat de la Budapesta. Tot el admite că filmul său a reprezentat exclusiv punctul de vedere al maghiarilor şi că în el nu s-a solicitat niciun punct de vedere din partea românilor…Filmul „fusese planificat de câteva săptămâni”, iar legătura a fost făcută prin nişte „foarte bune contacte politice locale maghiare”. Mai mult, Peter Swain recunoaşte: falsa identitate etnică a lui Mihai Cofariu i-a fost furnizată de cei care le-au dat imaginile: producătorul şi sursele sale. În ceea ce îl priveşte pe Gary Honeyford, cameramanul de la Grand Hotel Târgu-Mureş, acesta nu a fost decât o simplă unealtă, căruia i s-au dat la momentul potrivit informaţiile necesare şi a cărui muncă a fost vândută de Sky News lui Channel 4, care a făcut treaba murdară. (sursa ziariştionline.ro) Aşteptăm infirmările de rigoare ale domnilor Hunor Chelemen, Bela Marcu, Alexandru Tamaş, Andrei Arpad Antal, Mădălin Guruianu, Dan Manolăchescu ş.a.. Români, să nu uitaţi 20 martie, ziua înfrângerii, de către Vatra Românească, a iredentismului unguresc. Pentru noi trebuie să fie o sărbătoare şi un omagiu adus Ţăranului Român, care atunci a fost reprezentat eroic de Mihăilă Cofariu din Valea Gurghiului. Trebuie, pentru adevăr, să mai cităm din ziariştionline.ro concluzia: „Manipularea făcută prin documentarul lui Peter Swain a pregătit calea războiului de imagine împotriva României şi lansarea de către Gyula Horn, ministrul de Externe al Ungariei, episcopul Laszlo Tokes şi Geza Entz, ministru al Oficiului pentru maghiarii de peste graniţe, a dezinformării cunoscute ca „Pogromul de la Târgu-Mureş”. Aşa a început despuierea României de simpatia de care se bucura după Revoluţia din Decembrie 1989, izolarea şi marginalizarea ei”.
• De la: Tőkés László EPképviselő Sajtóirodája
  To: press Sent: Tuesday, March 20, 2012 5:50 PM Subject: Martie Negru ATUNCI şi ACUM, primim: Stimată Redacţie, Institutul Cultural Român din Budapesta, în colaborare cu Muzeul Terorii, organizează marţi, 20 martie 2012, la sediul Muzeului, simpozionul „Sortiţi unii altora. Martie cernit la Târgu-Mureş”. La eveniment au fost invitaţi importanţi politologi, istorici şi activişti români pentru drepturile omului, recunoscuţi şi în Ungaria. Alăturat vă trimitem mesajul eurodeputatului Tokes Laszlo pentru această întâlnire. Cităm din mesaj: „Pentru mine Martie Negru este una din cele mai importante teme ale istoriei noastre transilvănene, a istoriei româneşti contemporane, deoarece atunci ne-au distrus cu desăvârşire visele de la finalul lui decembrie 1989. Cu toate că au existat şi înainte de acel moment”. Visele lor cu privire la alipirea Transilvaniei la Ungaria? Ne-a ajutat Dumnezeu dându-ne Vatra Românească. Domnule Tocheş, care aţi fost şi episcop, oare nu v-aţi pus niciodată problema că există şi lucrarea lui Dumnezeu în paralel cu lucrăturile ungurilor? @tokeslaszlo.>@tokeslaszlo.>

21 martie@tokeslaszlo.>@tokeslaszlo.>

• În Sfântu-Gheorghe se petrece o mascaradă. Domnul Mădălin, în cafenea, face public raportul de activitate. Credem că Andrei Arpad Antal e plin de invidie. Primarul nu are atâtea realizări câte are Mădălin. Culmea obrăzniciei (citiţi manipulării), dirijatul candidează împotriva dirijorului. Scenariul udemerist se crede perfect! Sfătuim părinţii să-şi ţină departe copiii de toxicul Mădălin. Pe Antal îl vor simţi antiromân. Cu Mădălin e mai greu. @tokeslaszlo.>@tokeslaszlo.>

22 martie @tokeslaszlo.>@tokeslaszlo.>

• Găsim un site al portavocii cu cip încorporat. Fabricată, portavocea, special pentru comunicare, la şcoală britanică, la fel cum au fost cei cu documentarul despre evenimentele din 20 martie 1990 de la Târgu-Mureş. Iată cu ce ne siluieşte văzul: „Dacă am ales să trăim împreună şi nu în bricege să ne tăiem, atunci calea pe care am apucat-o este greşită!”. Comunicatorul Dan Manolăchescu promovează ura interetnică! Deci dacă o să alegem să convieţuim şi nu să ne tăiem, e o cale greşită. Ne pare rău că iar avem dreptate. Nu noi spuneam că e udemerist sub acoperire? Şi-a dat arama pe faţă! Va veni curând să ceară voturi pentru reprezentarea românilor în Parlament. Atunci va fi timpul să-i dăm cu tifla, aşa cum merită un farsor.@tokeslaszlo.>@tokeslaszlo.>
• Sincere felicitări doamnei Maria Peligrad, preşedinta Fundaţiei „Mihai Viteazul”, pentru organizarea Festivalului „Simfonia corală George Sbârcea”, ce se va desfăşura, la sfârşitul acestei săptămâni, la Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna. @tokeslaszlo.>@tokeslaszlo.>
• Ne-a parvenit interviul acordat de domnul Dan Dungaciu, directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române, ziarului unguresc NÉPSZABADSÁG. El se încheie aşa: „Există un precedent: Kosovo, ne place sau nu. Odată cu Kosovo a căzut acea teorie potrivit căreia un teritoriu poate deveni independent numai dacă dispune de mijloacele necesare pentru existenţă. Însă, în cazul Kosovo acest eveniment s-a produs, cu toate că nimeni nu credea. Nu spun că Transilvania sau Ţinutul Secuiesc pot deveni independente, dar în acest context, când Republica Ungară este rebotezată Ungaria, declaraţiile de susţinere a autonomiei ale membrilor Guvernului ungar generează suspiciuni”. Atenţie români, nu tot ce zboară se mănâncă! În interior se mai poate citi: „După mult timp, România a ajuns, pentru prima oară, într-o situaţie de superioritate. Nu pentru că ar fi făcut ceva în acest sens, din contră, prin iniţierea unor dezbateri la Bruxelles referitoare la situaţia democraţiei din Ungaria, opoziţia din România a făcut servicii Budapestei”.@tokeslaszlo.>@tokeslaszlo.>

Cu câteva zile în urmă, gândindu-mă la Festivalul-concurs „Simfonia Corală - George Sbârcea” din Sfântu-Gheorghe, ediţia I, la ceea ce mai aveam cu toţii de făcut, la ceea ce aşteptam de la această întâlnire corală, la corurile prezente, la spectatorii care vor fi în sală, la sponsorizările primite, mi-a venit în minte o expresie: „omul frumos”.
Toţi cei care au acceptat să participe la acest proiect, indiferent de pe ce poziţie, sunt oameni frumoşi, oameni care iubesc exprimarea sentimentelor printr-un act artistic de o adevărată valoare şi toţi, absolut toţi, au participat, am participat, din bucuria de a cânta, de a ne lăsa pătrunşi de muzicalitatea versurilor, de a aprecia ceea ce toate formaţiile corale prezente au făcut pentru noi.
Şi aşa mi-am adus aminte de titlul unei cărţi - „Despre omul frumos”, mici amintiri, interviuri, ale unui om despre care Dan Ciachir afirma că „n-a apărut întâmplător acum. Vremea l-a scos în cale”.
Am spicuit câteva rânduri din „Bolovanul de la râu”.
„Undeva, pe marginea râului de munte, stătea o băbuţă care avea casa şi gardul parcă crescute din râu. Timpul adunase acolo tot: copaci desfrunziţi, buşteni, bolovani.
Avea o gospodărie modestă băbuţa: o curte cu două găini chioare şi un câine şchiop. Găinile, fiecare cu câte un ochi, se ajutau reciproc să vadă cât mai multe din viaţă.

.............................................................

Liniştea (localităţii) a fost tulburată de o întâmplare nefirească. Băbuţa primise o vedere din America, de la fata ei, plecată acum treizeci de ani. „Mămico, vino să stai la noi.”

................................................................

„Mamă, nu pot să-mi las gospodăria…”
Gospodăria ei cu câinele şchiop şi cele două găini chioare.
Da, dar era a ei.
Într-un final, băbuţa s-a decis: „Bine maică, vin, dar numai pentru o lună”.
Apoi, cu mâinile ei noduroase îşi făcea bagajul. Geamantanul de carton fu înfăşurat de o sfoară. Pe atunci, oamenii îşi legau cu sfoară micile lor bagaje, ca să ţină mai bine, dar nu pentru mult timp.

.............................................................

Cât să ţină, până colea...

.............................................................

Vameşii au întrebat:
- Ce-i asta?! - Un bolovan de râu maică... - răspunse băbuţa.
- De ce l-ai luat?!
- De dor, maică... - răspunse ea.
Dorul era inima omului frumos, iar bolovanul era „România eternă” îmbrăţişată de „România liberă” (ziarul).

.............................................................

Cu mâinile tremurânde, băbuţa îşi înveli bolovanul, închise geamantanul şi-l legă cu sfoara. Un nod, două.... „Cât să ţină... până colea.”
Aceste rânduri aparţin volumului „Despre omul frumos”, de Dan Puric.
Actorul, scriitorul şi, poate, filozoful Dan Puric se va afla în dialog cu noi, îşi va lansa ultimul volum sâmbătă, 21 aprilie 2012, ora 17, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor din municipiul Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna.

Parafrazând-l pe nemuritorul Ion Creangă, din Humuleştii Neamţului, care spunea, referindu- se la meleagurile natale: „Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la locul naşterii mele… îmi sare şi acum inima de bucurie”, prietenul nostru col. (r) Ioachim Grigorescu (foto) obişnuieşte să afirme cu mândrie: „Sunt născut pe plaiuri mioritice, între munţii Stânişoarei şi munţii Bistriţei, în comuna Fărcaşa de Neamţ, aşezată pe malul stâng al Bistriţei, cu oameni gospodari, falnici precum brazii munţilor şi frumoşi la chip şi la suflet”.
Satisfacţia noastră este la fel de justificată, deoarece astăzi, la împlinirea frumoasei vârste de 60 de ani, putem confirma, cu temei, că fiul urmaşilor răzeşilor moldoveni, din Fărcaşa Neamţului, devenit oştean al Armatei Române şi cetăţean al municipiului Sfântu- Gheorghe, de aproape patru decenii, prin întreaga sa carieră militară şi civilă, a făcut şi face cinste consătenilor săi, de care s-a simţit mereu aproape, fiind strâns legat sufleteşte şi astăzi.
Marcarea acestei frumoase aniversări ne oferă onorantul prilej de a trece în revistă principalele momente din viaţa şi activitatea profesională şi civică a colonelului (r) Ioachim Grigorescu.
Părinţii, Vasile şi Veronica Grigorescu, oameni gospodari şi cu frica lui Dumnezeu, la încreştinarea fiului lor, l-au botezat cu numele biblic de Ioachim, încredinţându- l sub oblăduirea Maicii Domnului şi a Mântuitorului Iisus Hristos. Colonelul (r) Ioachim Grigorescu s-a născut la 1 aprilie 1952, în comuna Fărcaşa, judeţul Neamţ. A urmat cursurile şcolii primare şi ale gimnaziului în comuna natală, între anii 1959-1967. În perioada 1967-1971, a fost elev al renumitului liceu militar „Ştefan cel Mare”, din Câmpulung Moldovenesc, iar între anii 1971-1974, al nu mai puţin cunoscutei Şcoli Militare din Sibiu, specialitatea Vânători de Munte. La absolvirea şcolii militare, a fost repartizat la Batalionul 22 Vânători de Munte din Sfântu-Gheorghe.
În cei aproape 30 de ani, cât a slujit sub Drapel, colonelul (r) Ioachim Grigorescu a urcat treptele carierei militare, de la comandant de pluton la Şcoala de gradaţi (1974-1976), la comandant de companie la aceeaşi şcoală (1976-1980) şi apoi şefcercetare la nivelul batalionului (1980-1985). Între anii 1985- 1990, a activat în cadrul Statului Major al Gărzilor Patriotice ale judeţului Covasna, iar în perioada 1990-2001, în cadrul Statului major al Trupelor Teritoriale ale aceluiaşi judeţ. De o apreciere deosebită s-a bucurat ofiţerul Grigorescu din partea miilor de cetăţeni ai judeţului Covasna, încadraţi în Gărzile Patriotice, a rezerviştilor concentraţi la Unitatea Militară din Sfântu-Gheorghe, care s-au instruit sub ordinele sale, fiind considerat ofiţerul cu o foarte bună pregătire profesională, dar, în acelaşi timp, şi un foarte bun pedagog, chiar prieten, permanent alături de ei în depăşirea tuturor greutăţilor inerente satisfacerii cerinţelor militare ale vremii. Şi-a încheiat cariera militară, în anul 2001, în cadrul Batalionului 22 Vânători de Munte, îndeplinind pentru perioade scurte de timp funcţiile de şef-birou operaţii, şef de stat major şi comandant interimar.
În toată această perioadă, a obţinut rezultate bune şi foarte bune la pregătirea militară, fiind avansat la termen, de la gradul de locotenent la cel de colonel, şi distins cu mai multe ordine şi medalii ale României. Din dorinţa de a dobândi noi cunoştinţe în domeniul ştiinţelor socio-umane, dar şi de a obţine o profesie alternativă la cariera militară, într-o perioadă când un eveniment din viaţa personală, sau cea a familiei ofiţerilor, putea fi considerat ca necorespunzător în raport cu normele socialiste, şi putea conduce la trecerea în rezervă a acestora, tânărul ofiţer Ioachim Grigorescu a urmat cursurile Facultăţii de Istorie ale Universităţii „Babeş-Bolyai”, din Cluj-Napoca, la fără frecvenţă, între anii 1976-1981, şi pe cele ale Facultăţii de Geografie, din cadrul aceleaşi Universităţi, între anii 1982-1987. Lucrările de licenţă elaborate la absolvirea celor două facultăţi, având ca teme momente importante din istoria românilor din Transilvania, precum şi caracteristicile geografice ale Carpaţilor Răsăriteni, au constituit şi constituie o bogată zestre culturală a Omului Ioachim Grigorescu, implicat profund în viaţa publică a judeţului Covasna.
După trecerea în rezervă, domnul colonel (r) Ioachim Grigorescu a devenit un membru important şi deosebit de activ al societăţii civile din judeţul Covasna. Este preşedinte al mai multor organizaţii neguvernamentale, dintre care menţionăm: Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere - Filiala Covasna (din anul 2005), Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război, Filiala Covasna (din anul 2006), Asociaţia „Cultul Eroilor” - Filiala Covasna (din anul 2008), Consiliul Judeţean Covasna al Persoanelor Vârstnice (din anul 2007), vicepreşedinte al Fundaţiei Naţionale „Neamul Românesc” - Filiala Covasna, membru în Consiliul Director al Fundaţiei Culturale „Mihai Viteazul” şi al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş. Mai nou, şi-a făcut intrarea şi în viaţa politică, în calitatea sa de preşedinte al Filialei Covasna a partidului Uniunea Naţională pentru Progresul României.
Cu o bună gestionare a timpului, cu o putere de muncă deosebită, dar şi cu o mare înţelegere din partea familiei, colonelul (r) Ioachim Grigorescu reuşeşte să se achite onorabil de toate aceste responsabilităţi, fiind cunoscut pentru calităţile sale umane şi pentru disponibilitatea de a sprijini pe cei aflaţi în nevoinţă, dovedind o sensibilitate aparte faţă de problematica specifică persoanelor vârstnice.
În calitatea sa de reprezentant al organizaţiilor menţionate, colonelul (r) Ioachim Grigorescu a asigurat şi asigură rezolvarea operativă a tuturor problemelor membrilor acestor asociaţii în relaţiile cu instituţiile administraţiei publice locale şi centrale, cât şi participarea acestora la manifestările culturale, spirituale şi civice organizate de Instituţia Prefectului - Judeţul Covasna, Garnizoana Militară şi Cercul Militar din Sfântu-Gheorghe, instituţiile şi asociaţiile culturale, precum şi de societatea civilă din judeţul Covasna.
Valorificând bogata sa experienţă de viaţă şi temeinica pregătire militară şi de cultură generală, col. (r) Ioachim Grigorescu este cunoscut şi apreciat pentru prezentarea a numeroase comunicări şi conferinţe, în cadrul simpozioanelor şi manifestărilor aniversare organizate de către Cercul Militar din Sfântu-Gheorghe, precum şi pentru redactarea unor articole publicate în presa locală şi cea militară, având ca subiecte evenimente importante ale istoriei naţionale şi din viaţa Armatei Române.
Având privilegiul să poarte un nume atât de cunoscut în ţară şi pe toate meridianele lumii, cum este cel al pictorului Nicolae Grigorescu, col. (r) Ioachim Grigorescu nu a fost înzestrat cu talentul picturii. Dumnezeu i-a hărăzit, în schimb, alţi talanţi pe care Domnia Sa i-a valorificat din plin: cinstea, corectitudinea, generozitatea, solidaritatea, optimismul, simţul umorului ş.a.. Toate acestea au fost posibile, datorită sentimentelor de dragoste şi înţelegere existente în cadrul familiei, ai cărei membri i-au stat mereu alături, distinsa sa soţie, doamna Iudita, şi minunaţii lor copii, Ana- Maria şi Vasile.
Vorbele înţelepte, gândurile nobile, dar mai ales faptele sale ziditoare, din toţi aceşti 60 de ani, au contribuit la conturarea profilului moral al Ofiţerului şi Omului Ioachim Grigorescu şi la manifestarea sentimentelor de respect şi stimă din partea camarazilor, colaboratorilor, partenerilor şi a tuturor celor care l-au cunoscut şi au avut şi au şansa de a lucra împreună, spre binele şi în folosul comunităţii locale.
Acum, la cea de-a 60-a aniversare, îţi dorim din inimă, distinse prietene, Ţie şi alesei tale familii: LA MULŢI ANI! Să vă dea Dumnezeu multă şi îndelungată sănătate, spor în toate şi putere pentru a putea finaliza proiectele viitoare şi a vă bucura de realizările vrednicilor voştri urmaşi! Sfântu-Gheorghe, la 1 aprilie 2012

Sărbătoarea aceasta a Floriilor am putea spune că începe cu Sâmbăta lui Lazăr. După ce îl înviază pe Lazăr, deşi era mort de 4 zile, evreii se decid să-L omoare pe Domnul nostru Iisus Hristos, dar şi pe Lazăr, pentru că din pricina sa mulţi începeau să creadă în Hristos.
După această minune, Hristos trimite pe doi dintre ucenicii Săi la marginea unui sat pentru a-I aduce mânzul unei asine. Mânzul asinei prefigurează încăpăţânarea poporului evreu (ales) de a crede în Hristos. Mai mult decât atât, evreii pun la cale uciderea lui Hristos. Deşi ştia că este urât de aceşti păgâni, totuşi, Hristos intră în Ierusalim călare pe asină şi pe mânzul asinei (Matei 21, 7). Mulţimea Îl întâmpină pe Hristos cu ramuri verzi de finic ca pe un biruitor, prefigurând astfel biruinţa Lui asupra morţii. Până şi copiii se bucurau la vederea lui Hristos.
Mulţimea spunea: „Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!” (Matei 21, 9). Referitor la copii, David spunea într-unul din psalmii săi: din gura pruncilor şi a celor ce sug Ţi-ai săvârşit laudă.
Evreii văzând mulţimea, aclamându- L ca pe un împărat, îi spun lui Hristos să le poruncească să tacă, dar Dumnezeu le răspunde: dacă ei vor tăcea, pietrele vor striga. Acest lucru oricum s-a întâmplat pentru că la intrarea în Ierusalim a Domnului nostru Iisus Hristos s-a cutremurat tot Ierusalimul, vestind tuturor ceea ce avea să se întâmple peste doar câteva zile.
Alături de Sâmbăta lui Lazăr, Duminica Intrării triumfale a Mântuitorului în Ierusalim reprezintă „începutul Crucii”. Stereotipul nostru mintal, care asociază bucuria cu absenţa suferinţei, este contrariat de această sărbătoare: unde este triumful, unde este bucuria, ce se celebrează acum, dacă Iisus intră în Ierusalim pentru a fi răstignit? Cum de este primit ca un împărat Cel ce vine călare pe smeritul asin? Cum de I se strigă „Osana!” Celui aşteptat de către maimarii poporului pentru a fi ucis? Biserica, însă, vede şi altceva dincolo de acestea, şi ne îndeamnă: „Veniţi să mergem cu El, să ne răstignim cu El, pentru a-L auzi spunându-ne: nu la Ierusalimul pământesc Mă sui pentru Patima Mea, ci la Tatăl Meu şi Dumnezeul Vostru, pentru ca să intraţi cu Mine în Ierusalimul ceresc, în Împărăţia Cerurilor”. Acesta este Ierusalimul în care intră biruitor Hristos prin Pătimirea şi moartea Sa. Bucuria creştinilor nu are nicio legătură cu veselia indiferentă şi superficială a omului lumesc, nici cu „autosugestia” pozitivă a optimismului pământesc, ci este o bucurie a jertfei roditoare şi izvorâtoare de nemurire, a conştiinţei că prin Cruce şi numai prin Cruce dobândim Învierea. Este bucuria provenită din biruinţa asupra patimilor noastre, biruinţa pe care nu o putem câştiga decât întru Hristos, dar nu automat şi magic, ci numai prin propria noastră luptă. „Purtând totdeauna în trup omorârea lui Iisus, pentru ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru” (2 Corinteni 4, 10-11). Vrem şi noi să intrăm în Ierusalim, împreună cu Domnul? Chiar vrem cu adevărat? Atunci să începem să purtăm şi Crucea împreună cu El! De nu, fi-vom, poate, moştenitori ai altei împărăţii, din această lume, dar nu a celei cereşti.
Biserica ne cheamă acum să-L urmăm pe Hristos, să ne răstignim şi noi împreună cu El. Noi cu ce Îl întâmpinăm pe Hristos? Avem noi în mâini ramurile faptelor bune, ale virtuţilor sau am rămas fără roade în urma zilelor de post care s-au scurs? Timpul încă nu este trecut, dacă nu am petrecut cum trebuie. În această Duminică a Floriilor, Biserica face dezlegare la untdelemn, peşte şi vin.
Din seara aceasta, în bisericile noastre încep să se săvârşească deniile, slujbe deosebit de frumoase şi cu o încărcătură aparte duhovnicească. În Joia cea Mare dimineaţa se va săvârşi Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, unită cu Vecernia. În cadrul acestei Sfintei Liturghii se scoate şi agneţul din care se va face împărtăşania pentru bolnavi pe tot anul. Seara se va săvârşi Denia celor douăsprezece Evanghelii, cu scoaterea Sfintei Cruci din Sfântul Altar în mijlocul Bisericii.
În Vinerea cea Mare, dimineaţa, nu se săvârşeşte nicio Liturghie, dar se săvârşeşte slujba Ceasurilor Împărăteşti, Obedniţa şi Vecernia, în cadrul căreia se va scoate Sfântul Epitaf şi se va aşeza pe masa dinaintea Sfintei Cruci, unde se va cânta şi Prohodul Domnului nostru Iisus Hristos. Seara se va săvârşi Denia Prohodului Domnului nostru Iisus Hristos.
În Sâmbăta cea Mare, dimineaţa, se va săvârşi Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, unită cu Vecernia. Noaptea se va săvârşi Slujba de Înviere a Domnului nostru Iisus Hristos. Să primim dar pe Hristos cu flori adevărate de curăţenie sufletească şi cu ramuri de fapte bune! Pentru Hristos şi întâmpinarea Lui, să dezbrăcăm şi noi hainele noastre, adică hainele cele negre ale zavistiei, ale trufiei, ale iubirii numai de noi înşine şi ale patimilor rele.
Noi trebuie să fim în asemănarea pomului bun care face mai întâi frunze, apoi flori şi, pe urmă, florile leagă roade. Aşa şi în pomul vieţii noastre: frunzele posturilor şi florile rugăciunilor trebuie să lege roade de fapte bune, altcum de niciun folos nu sunt. „Tot pomul ce nu face poame bune se taie şi în foc se aruncă“ (Matei 7, 18); „Nu tot cel care-Mi zice: Doamne, Doamne, va intra în Împărăţia Cerurilor, ci acela care face voia Mea” (Matei 7, 21); „Ce-Mi ziceţi Mie: Doamne, Doamne, şi nu faceţi cele ce vă zic Eu?“ (Luca 6, 46) - a zis Mântuitorul Hristos.
Ascultaţi ce pildă frumoasă a spus odată Iisus: „Când cineva aruncă sămânţa în pământ, pământul, din sine, rodeşte mai întâi iarba, apoi spic şi, după aceea, grâu deplin în spic. Şi, când se coace rodul, îndată trimite secera, că a sosit secerişul” (Marcu 4, 26-29). Aşa trebuie să se încheie şi postul nostru: cu „grâu deplin în spic”, cu fapte bune; altcum, n-ajunge nimic.
Să-L întâmpinăm pe Hristos cu flori de curăţenie sufletească şi cu spice de fapte bune. Amin.

Intrând în Ierusalim, călare pe mânz de asin,
Iisus a fost întâmpinat ca un mare Împărat.
Ţinând ramuri verzi în mâini, împletind din flori cununi,
Toţi Osana au cântat, pe Hristos L-au aclamat.

Strălucea blând şi mirat de mulţimi înconjurat,
Sosind în vechea cetate, prevestind patimi şi moarte.
Ochii Săi senini, duioşi, priveau spre cei păcătoşi,
Întru ale Sale a venit, dar ai Lui nu L-au primit.

Fost-a nedrept judecat, de iudei crucificat,
Ca să se-mplinească toate, relatate-n Sfânta Carte.
Primindu-L cu suflet bun pe puternicul Stăpân,
Să-l slăvim cu bucurie, adorându-L în vecie.

În noaptea cea mai sfântă scăldată-n armonie
Lumina învierii luceşte cu tărie.
Nu mai domneşte moartea, puterea sa e frântă,
Iar îngerii mirifici un imn de laudă cântă.

Domnul a înviat, ce zi de biruinţă,
Când pe pământ şi-n cer, e bucurie multă.
Păcatul întunecos a fost spălat prin cruce,
Iubirea lui Hristos în suflete pătrunde.

Creştini de pretutindeni în sfintele biserici,
Slăvesc marea minune a binecuvântării.
Calea spre izbăvire de astăzi s-a deschis,
Nădejdea mântuirii, n-a mai rămas doar vis.

24 martie

• Ei da, am citit ceva respingător! Gheorghe Iliescu, făcut peste noapte proprietar al frumosului cinematograf „Arta” din Sfântu- Gheorghe, judeţul Covasna, se bate pentru a păstra ceva ce presupunem că a luat cu japca prin mişculaţii neortodoxe. În lupta sa pentru imobilul în cauză a făcut de multe ori apel la faptul că e român şi că este discriminat. Dacă dorea să dovedească că e român, trebuia să doneze Teatrului „Andrei Mureşan” clădirea, pe care a exploatat-o non-stop oferind tinerilor distracţii îndoielnice şi needucative. Îşi mai spăla din păcate şi ar fi fost bine! Prin donaţie dedicată eram mai siguri că teatrul românesc ar primi un spaţiu pentru activitate. Pe AAA e mai greu să-l credem. Nu că nu am vrea, dar nu ne-a dat ocazia niciodată.

25 martie

• Sărbătoare mare! Creatorul nostru, bunul Dumnezeu, trimite veste Fecioarei Maria, prin Arhanghelul Gavriil, că doreşte să-i trimită pe Fiul Său pentru a-l naşte. Preacurata va lua în pântece, prin pogorârea Sfântului Duh, şi e întrebată dacă vrea. Răspunsul afirmativ dovedeşte marea supunere faţă de Dumnezeu prin îndeplinirea voii Sale. Azi s-a adus vestea că Dumnezeu îl va trimite pe Fiul Său pentru mântuirea oamenilor. Noi păcătoşii, alături de cei virtuoşi, de aceea o cinstim pe Maica Domnului, pentru smerenia perfectă. Această smerenie e o contribuţie maximă la mântuirea oamenilor. După oficierea Sfintei Liturghii, jertfa fără sânge şi totodată rugăciunea obştii, părinţii preoţi ne-au desluşit sensurile marelui praznic. Sunt din ce în ce mai multe păreri că aceasta e, de fapt, ziua femeii, şi nu 8 martie. Noi subscriem. Este evident că atunci când o femeie a acceptat voia bunului Dumnezeu pentru a fi părtaşă la mântuirea omenirii, acea zi trebuie sărbătorită ca zi a femeii. Modest, numai cu peşte, respectând postul alimentar ca parte a postului spiritual. Numai aşa se înalţă femeia! Şi noi, bărbaţii, alături de ea.

26 martie

• Târgu-Mureş, Agerpres: „Preşedintele Consiliului Judeţean Mureş, Lokodi Edita Emoke, a anunţat, că va acţiona în instanţă televiziunea care a difuzat o ştire cu privire la audierea sa de către DNA şi eventuala sa reţinere, arătând că informaţia eronată a fost lansată în timp ce ea reprezenta România la Copenhaga, la Summit-ul Regiunilor. Aceasta a spus că deşi informaţiile referitoare la audierea şi posibila sa reţinere au apărut încă de vineri, respectiva televiziune nu a rectificat ştirea, deşi s-a stabilit că de fapt era vorba de preşedintele CJ Bistriţa Năsăud, iar aceasta a fost preluată şi de alte publicaţii. Preşedinta CJ Mureş a afirmat că pe lângă televiziunea respectivă va chema în instanţă toate organele media care au preluat ştirea fără o minimă verificare. (...) Preşedinta CJ Mureş a precizat că ştirea respectivă i-a afectat viaţa de familie, iar imaginea sa publică are de suferit, întrucât este candidatul UDMR pentru un nou mandat la conducerea instituţiei, iar în mintea oamenilor va rămâne primul impact”. Ioi, ioi, cetăţeanca ungară Edita e afectată. Ea chiar crede că udemeriştii, care nu vor să vorbească sau să înţeleagă limba română, au aflat eronata ştire. Noi credem că e un mod de a te băga în seamă pentru a afla oamenii că eşti candidat UDMR.

27 martie

• O parte a senatorilor români, nu toţi pentru că ceilalţi au treburi mai importante ale lor, diferite de ale ţării, au evocat împlinirea a 94 de ani de când Sfatul Ţării din Basarabia a adoptat Declaraţia de Unire cu România. Comisia de politică externă a Senatului a adoptat azi o rezoluţie ce o redăm în întregime: „a. Reafirmând principiile cuprinse în Protocolul de Colaborare şi Parteneriat între Parlamentul României şi Parlamentul Republicii Moldova, semnat de preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului României şi preşedintele Parlamentului Republicii Moldova la Bucureşti, în data de 27 aprilie 2010, b. Reafirmând sprijinul ferm al Parlamentul României, prin intermediul Comisiei Comune pentru Integrare Europeană a Parlamentului României şi Parlamentului Republicii Moldova, pentru aspiraţiile şi aşteptările Republicii Moldova, din perspectiva realizării obiectivului strategic fundamental al acestui stat privind aderarea la Uniunea Europeană, c. Angajând susţinerea pentru implementarea prevederilor Declaraţiei Comune privind Instituirea unui Parteneriat Strategic între România şi Republica Moldova pentru Integrarea Europeană a Republicii Moldova, Comisia pentru politică externă a Senatului României 1. Evocă trecerea a 94 de ani de la momentul istoric al adoptării de către Sfatul Ţării al Basarabiei a Declaraţiei de unire cu Regatul României, la data de 27 martie / 9 aprilie 1918, unificare reconfirmată de către Sfatul Ţării, de o manieră necondiţionată şi ireversibilă, la data de 26 noiembrie / 9 decembrie 1918; 2. Reaminteşte faptul că unirea Basarabiei cu România a constituit actul de reunificare a unei vechi provincii româneşti, fiind prima provincie care s-a reunit cu România; 3. Subliniază rolul fundamental pe care formaţiunile şi personalităţile politice româneşti patriotice din Basarabia l-au avut în realizarea actului de reunificare cu România, în 1918, în baza principiului dreptului la autodeterminare şi a aspiraţiilor populaţiei româneşti; 4. Reaminteşte efectele dezastruoase pentru Basarabia şi alte teritorii româneşti ale protocolului adiţional secret al pactului de neagresiune germano-sovietic din 28 iunie 1940, salutând, în acelaşi timp, declaraţia premierului Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, de condamnare a pactului, în anul 2009; 5. Afirmă că istoria dureroasă şi sutele de mii de victime ale represiunii staliniste îşi pot afla o reparaţie morală prin susţinerea cu putere a vocaţiei europene a Republicii Moldova, precum şi faptul că relaţiile privilegiate de cooperare şi parteneriat dintre România şi Republica Moldova vor dobândi forma optimă de manifestare prin aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană”. Nu am înţeles de ce acest document nu a fost adoptat de plenul Senatului, ci doar de o comisie. Oricum, bine şi aşa rău cum e.
• Domnul prim-ministru Ungureanu, cu ocazia acestei zile memorabile pentru români, face un cadou udemeriştilor. Semnează hotărârea de guvern care dă posibilitatea segregării etice învăţământului medical de la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş. Românii nu pot înţelege de ce udemeriştii doresc a da posibilitatea izolării minorităţii ungare şi ungurizaţilor de prietenii lor, de colegii lor, românii. De ce vor instituţiile lor exclusive? De ce doresc să impună românilor limba ungară? De ce solicită udemeriştii toleranţă când ei înşişi sunt intoleranţi? Nu cumva doresc autonomie teritorială pe criteriul etnic? Întrebarea este justificată. Explicaţiile lor mincinoase nu conving pe nimeni.
• „Mesagerul de Covasna” ne aduce veşti rele. Domnul Horia Grama redă ceea ce i-a imprimat pe creier Victor Ponta. Dar face o inversiune, ca să ne sugereze că el e concertmaistrul. Iată: „Atât eu cât şi preşedintele PSD, Victor Ponta, ne-am dori foarte mult să avem ca interlocutor UDMR-ul, decât partidul lui Tokes - PPMT - sau PCMul. Noi considerăm că UDMR are experienţă politică, şi, ca atare, există mai multe speranţe ca ei, pe viitor, să devină mai ponderaţi. Cu siguranţă vor avea nişte acţiuni prin care vor încerca să apropiem mai mult comunitatea maghiară de cea română, şi nu să le dezbinăm. Acum, UDMR a devenit mult mai ponderat, pentru că ştie că dacă îşi radicalizează mesajul, îi anihilează pe cei din opoziţie. PPMT şi PCM sunt două partide care îndeamnă la separatism şi la tot felul de obiective care nu sunt realiste, într-o Românie naţională şi unitară”. Aiuritor discurs! Oare UDMR nu ar dori să-i anihileze pe cei din opoziţie? Domnule deputat, „anihila = a zădărnici, a nimici, a anula un efect, o acţiune; a neutraliza”, conform dicţionarelor. După dumneavoastră udemeriştii iubesc opoziţia? Pe ce lume trăiţi? Chiar îi credeţi atât de proşti pe românii din comunitatea judeţului Covasna? Cum sunt udemeriştii mai ponderaţi, când azi premierul a semnat hotărârea de guvern prin care dă posibilitatea segregării etnice a învăţământului medical din Târgu-Mureş, la cererea lor? Se vede că dumneavoastră v-aţi mutat din judeţ. Nu mai ştiţi ce se întâmplă cu adevărat. Probabil vă informează domnul Odon Rethy despre ce ar fi bine să spuneţi ori să declaraţi când vă luaţi cafeaua la sediul PSD din Sfântu-Gheorghe. Să înţelegem că afirmaţia „au apărut, deja, şi primele mesaje de apropiere de comunitatea română, din partea preşedintelui UDMR Covasna, Tamas Sandor, dar şi din partea reprezentantului local al acestui partid, Antal Arpad. Eu cred că ar fi trebuit să se gândească mai demult la aceste chestiuni”, înseamnă că au trecut pe la locuinţa dumneavoastră din Hărman, judeţul Braşov, cu niscaiva propuneri ademenitoare? Să înţelegem că dumneavoastră îi aşteptaţi de mai demult? De ce? În spaţiul public „mesajele de apropiere” de care faceţi vorbire nu au fost receptate de românii din comunitatea judeţului Covasna. Oare nu acolo le era locul? Oricum, de câte ori faceţi afirmaţii pe plan local, lăsaţi impresia că sunteţi fele-fele cu nişte domni care, întâmplător sau nu, sunt udemerişti. Mă întreb ce mesaje aţi fi transmis dacă erau pecemiştii în Parlament? Oricum, vă informăm, domnule deputat, că noi ne-am lămurit. Nu aveţi nimic în comun cu lupta românilor de a supravieţui aici, în mijlocul ţării. Aşa cum spunea şi domnul Ponta, la întâlnirea recentă cu românii din Sfântu-Gheorghe, „dacă aş trăi aici nu aş fi aşa de diplomat cum sunt acum în faţa dumneavoastră”, tot aşa şi dumneavoastră sunteţi „diplomat” pentru că nu mai trăiţi aici. Credem că ar fi o neruşinare să mai candidaţi pentru încă un mandat de deputat din partea USL. La UDMR sunteţi mai credibil şi se poartă traseismul, aşa că nu aţi fi ieşit din modă. Ori, poate ne faceţi o surpriză şi-l scoateţi din cursă pe, simpatizatul de dumneavoastră, Dan Manolăchescu, care spre binele udemeriştilor cu drag v-ar ceda locul unu pe lista PDL.

28 martie

• Faină ştire de la HotNews. ro. O cităm: „Noua clădire a Bibliotecii Naţionale, care adăposteşte şi Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional în ea, va fi inaugurată oficial pe 23 aprilie. Înainte de asta, însă, de mai bine de o săptămână clădirea a fost brand-uită, pe faţada dinspre Unirea, cu numele Samsung, ceea ce i-a făcut pe mulţi trecători să se întrebe dacă nu cumva acolo îşi va deschide producătorul coreean de electronice vreun sediu de lux. Răspunsul e ambiguu şi are accente de Radio Erevan. Ministerul s-a lăsat greu înduplecat să răspundă la întrebarea simplă: cât a plătit Samsung ca să-şi pună numele pe cea mai importantă investiţie culturală a statului român din ultimii 20 de ani? Că e o colaborare, că e o sponsorizare, că e o Campanie de Responsabilitate Socială a firmei coreene (!), că am făcut economie, că nu numai noi, ci şi alte capitale europene fac asta (!). Într-un final mi s-a spus că 300.000 de euro valorează acest botez al Bibliotecii Naţionale, cu binecuvântarea Ministerului Culturii. (...) Deşi am întrebat Ministerul şi dacă i se pare normal ca pe o clădire publică, de importanţa Bibliotecii Naţionale, să stea o firmă privată, nu am primit un răspuns. Radu Enache susţine că această campanie „europeană” va dura numai un an, şi că probabil după această dată Samsung va dispărea de pe clădire”. Se vede câtă consideraţie are udemeristul Hunor Chelemen pentru valorile culturale româneşti. Dacă nu a putut să scrie pe clădire „Centru cultural”, precum în oraşul Covasna, a scris Samsung pe Biblioteca Naţională a românilor. Ne-a atras atenţia reticenţa Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional în a răspunde repede la întrebarea simplă. Noi credem că a fost o traducere în ungară neconformă şi lui Chelemen i s-a spus că trebuie să spună public cât a primit el de la Samsung, şi nu ministerul. Credem că de aici provine întârzierea în răspuns. S-ar putea ca, odată ce udemeristul a procesat mai bine întrebarea, să fi dat liber la fabulaţii.
• Sorin Frunzăverde, prim-vicepreşedinte al PDL, anunţă naţiunea că demisionează din partid. Ştirea face furori în opoziţie. Motivaţia plecării e cam subţire. Chestia cu stat poliţienesc şi construirea polului de dreapta din judeţul Caraş-Severin e cam de doi lei. Dacă dorea să-şi continue proiectele, pentru care e atât de iubit în judeţ, putea uşor să strângă semnături pentru a candida independent. Dar e mai simplu sub flamură de partid. Trecerea de la un partid la altul, la orice nivel, e, în opinia noastră, de nedorit şi lasă loc la interpretări. Noi nu ne sfiim să vorbim la telefon, nu ştim ce are de ascuns Frunzăverde. Poate relaţia cu Vasile?

29 martie

• Conf. dr. Gabriel Ispas, vicepreşedintele Departamentului de Educaţie al PSD, susţine că Hotărârea de Guvern privind înfiinţarea unei facultăţi în limba maghiară la UMF Târgu- Mureş urmăreşte segregarea pe criterii etnice. Până aici suntem de acord. Partea interesantă urmează acum. Cică ei intenţionează să depună plângeri penale pentru toţi semnatarii hotărârii cu pricina. Mai mult, USL o să depună şi o moţiune de cenzură. Cam electorale afirmaţiile astea, dar a făcut şi nişte dezvăluiri interesante. 1. „Guvernul şantajează ARACIS cu o iminentă schimbare a zece profesori din plenul său”. Noi iar vedem mâna udemeristă. 2. „Situaţia din UBB este diferită faţă de imixtiunea înfiorătoare făcută de Guvern în această situaţie. Încă din 1995, UBB a decis să se organizeze pe trei linii de studii - română, maghiară şi germană, ţinând cont de istorie, de dezvoltarea din zona Transilvaniei. UBB a fost auditată extern de trei ori, iar printre cei care au făcut auditul s-a aflat Înaltul Comisar al OSCE pentru minorităţi în 2000. (...) Rezultatele au arătat că în această Universitate multiculturalismul este promovat în mod corect şi UBB merita să fie dată ca bună practică pentru ţările din Europa. Din 1995 până azi, la UBB nu a existat niciodată vreo plângere că au existat discriminări etnice între majoritatea română şi vreo minoritate, indiferent dacă vorbim de maghiari sau germani. Ceea ce face acum Guvernul este un act de imixtiune politică grosolană în noţiunea de autonomie universitară”. Să dea Dumnezeu ca demersurile PSD să aibă succes. Noi vedem, însă, până la prezumtivul succes, victoria udemeriştilor, care au mai făcut un pas în demolarea României unitare şi indivizibile. Apropo de asta, îi iubeşte Ponta şi îi vrea în Parlament?

30 martie

• Frumoasă ştire ne dă Agerpres din Deva. Domnul Corneliu Birtok- Băneasă a inventat un filtru de aer special, care permite reducerea consumului de carburant al motoarelor autobuzelor de călători, în trafic urban, cu 8 până la 12 la sută. „Inginerul auto a explicat că folosirea filtrului inventat de el permite ca motorul autobuzului să dezvolte o putere mai mare, la o turaţie mai mică cu circa 350-400 de rotaţii/minut, decât în mod obişnuit. Diferenţa de turaţie se reflectă astfel într-o economie de carburant care poate ajunge până la 15 litri la 100 de kilometri parcurşi.” Trebuie să avem grijă să nu afle doamna Gheorghe, şefa Petrom, că iar ne scumpeşte carburanţii. Ştirea nu ne spune dacă filtrul va fi produs, apoi aruncat în piaţă, de cine şi când. Astea sunt lucruri neesenţiale pentru industria autohtonă. Probabil invenţia va fi vândută unui investitor strategic străin. Dar mai ştii?!
• Agerpres din Braşov ne dă de înţeles că postul de subprefect al judeţului, abandonat de români şi dat udemeriştilor, este afacere de familie. Postul poate fi lăsat moştenire, ca să zicem aşa, deşi nimeni nu a decedat. „Romer Ambrus Sandor Mihaly a fost instalat vineri în funcţia de subprefect al Braşovului în locul lui Carol Ambrus eliberat din funcţie pentru că a împlinit vârsta de pensionare. Romer Ambrus Sandor Mihaly are 35 de ani, este ginerele fostului subprefect Carol Ambrus.” Aflăm mai mult: „Secretarul general al Guvernului, Deszi Attila, prezent la numirea subprefectului, a declarat că tinereţea şi activitatea sa profesională de până acum de la conducerea AJOFM îl califică pentru această funcţie”. El a stat la AJOFM pe funcţia de director executiv doar din ianuarie 2011. Într-adevăr, a stat prea mult. Este evident pentru toată lumea că lipseşte ruşinea împricinaţilor.

31 martie

• Forfotă mare la Odorheiu-Secuiesc. Se întâlnesc prefecţii şi subprefecţii ţării cu domnul Ungureanu. Primul-ministru Ungureanu a aflat din surse externe, probabil, că în ţară funcţionează Asociaţia Prefecţilor şi Subprefecţilor din România (ASPR). Dornic, credem, de a-şi îmbunătăţi cunoştinţele de limbă ungară, s-a gândit să exerseze puţin şi i-a zis prefectului de Harghita să convoace o întrunire a asociaţiei în judeţul ce-l supraveghează, dar şi o vizită la Praid. Pentru a nu vedea realitatea din judeţele Covasna şi Harghita, primul-ministru s-a deplasat cu elicopterul. Probabil, dacă va fi întrebat vreodată ce ştie despre situaţia din Har-Cov, să poată evita elegant susţinând că a survolat zona şi nu a văzut nimic altceva decât că e superbă peisagistic. Credem că o să accentueze şi o să justifice că dumnealui a lucrat la Externe. La interne urmează să se dumirească. Aici e treaba domnului Maior, cu care va avea o întrevedere atunci când timpul îi va permite. Foarte interesantă prezenţa la întâlnire a ministrului Culturii şi Patrimoniului Naţional, Hunor Chelemen, primuudemerist (scris fără „l” pe aceeaşi logică cum e scris „Centru Cultural” pe edificiul din oraşul Covasna). Oare putem trage concluzia că primu-udemerist îl supervizează pe primul-ministru al României? Viceprim-ministru, Frumosul Marcu, nu era de ajuns, fiind retrogradat în ierarhia udemeristă, şi nu prezintă încredere maximă? Deplasarea domnului Ungureanu la Odorheiu- Secuiesc s-a încheiat astfel: „După conferinţa de presă, primul ministru a avut o întâlnire cu reprezentanţii autorităţilor locale şi judeţene, la discuţie nefiind invitat niciun primar român din Harghita”. Apoteotic nu. E segregare etnică? Las la latitudinea dumneavoastră judecata acestui fapt. Noi suntem tare curioşi să ştim în ce limbă s-a conversat primul-ministru al României cu interlocutorii din această întâlnire. În limba oficială a statului au ba? Până acum nu a răsuflat nici măcar un zvon. Taină mare!

1 aprilie

• Duminica a V-a din Postul Mare este dedicată Cuvioasei Maria Egipteanca, despre a cărei viaţă a scris Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului. Călătoria duhovnicească prin Post Mare marchează în această Duminică semnificaţia ascetică a celei de-a doua părţi a Postului Sfintelor Paşti şi arată cât de minunate sunt roadele pocăinţei, după cum spune un tropar din canonul praznicului: „Întru adânc de necuviinţe mari pogorându-te, nu te-ai oprit acolo, ci te-ai suit cu gând mai bun în chip lămurit la virtutea cea desăvârşită prin faptă, minunând, Cuvioasă Maică Marie, firea îngerilor”. Anul acesta, Duminica închinată Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca coincide cu ziua sa de pomenire, 1 aprilie. În cadrul Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare se citesc pericopele din Evanghelia de la Marcu capitolul 10, versetele de la 32 la 45 şi Evanghelia de la Luca, capitolul 7, versetele de la 36 la 50 (Basilica.ro).
• Agerpres Târgu-Mureş ne anunţă că preşedintele UDMR, Hunor Chelemen, şi preşedintele Conferinţei Tineretului Maghiar din România (MIERT), Vasile Bodor (Bodor Laszlo), au semnat, duminică, un protocol de colaborare. Protocolul prevede că minim 15 la sută din locurile de pe listele de candidaţi la alegerile locale şi generale ale UDMR vor aparţine tinerilor, membri MIERT. În conferinţă de presă, primu-udemerist Chelemen a spus: „Această colaborare a funcţionat aproape perfect între UDMR şi Conferinţa Tineretului Maghiar. Această colaborare viza, printre altele, şi prezenţa tinerilor la alegerile locale şi la cele parlamentare. Noi am găsit, am inventat nişte mecanisme interne acum zece ani, prin care tinerii au avut posibilitatea de a intra pe listele UDMR, dar toată colaborarea avea la bază o reprezentare puternică a comunităţii maghiare, o reprezentare puternică a intereselor comunităţii maghiare. După un deceniu putem spune foarte clar şi cu mare responsabilitate că această colaborare a funcţionat bine, a dat şi rezultate bune, foarte mulţi tineri care acum zece ani au intrat în politică deja au făcut o carieră politică, avem parlamentari, avem preşedinţi de consilii judeţene primari, avem peste 100 reprezentanţi aleşi în structurile locale şi foarte mulţi tineri care au intrat în administraţia centrală. (...) Decizia noastră este de a prelungi această colaborare, de a semna un protocol cu Conferinţa Tineretului Maghiar”. E, iată că mai ştiu să spună şi adevăruri. A mai spus un adevăr Hunor: „Nu am abandonat până acum şi nu abandonăm. Legea învăţământului am ţinut-o 10 ani, până am avut majoritate pentru acest proiect. Nici legea minorităţilor nu o vom abandona, avem multe-multe argumente pentru acest proiect de lege”. Oare Ponta şi Grama citesc Agerpres? Cum au atunci tupeul să mai vorbească despre bunele intenţii ale UDMR? Chiar ne cred proşti?

2 aprilie

• Aflăm de la Agerpres că municipiul Sfântu-Gheorghe s-a îmbogăţit cu 245 de şomeri şi că în perioada următoare încă 155 de persoane vor rămâne fără loc de muncă. Perspective deosebite la orizont. Ne reformăm, ne reformăm!
• Doi primari din judeţul Covasna au viziuni diferite asupra alegerilor locale ce se vor desfăşura în iunie anul acesta. 1. Constantin Filofi nu mai doreşte să candideze pentru încă un mandat de primar al comunei Sita- Buzăului. Nu putem decât să apreciem pozitiv activitatea depusă în administrarea localităţii. 2. Zigmond Lorincz mai doreşte un mandat de primar al oraşului Covasna. Nu am aflat adevărata motivaţie, dar probabil ni se va servi clasicul „pentru a continua proiectele începute”. Da, mare diferenţă între ei. Unul a făcut ceva şi nu mai doreşte să candideze, iar celălalt a discriminat locuitorii urbei Covasna şi vrea să continue cu proiectele discriminatorii. Asta-i viaţa, te loveşti de fel de fel de oameni!
• Prietenul „partenerilor loiali şi extrem de corecţi” udemerişti, Vasile Blaga, va fi coordonatorul campaniei electorale a PDL pentru alegerile locale din iunie a.c.. Credem că domnul Verestoy e foarte mulţumit de nominalizare. Cu această ocazie, îi urăm sănătate senatorului udemerist! Credem că a văzut cu proprii ochi ai minţii că Dumnezeu nu bate cu bota.

3 aprilie

• Veste îmbucurătoare vine de la Miercurea-Ciuc. Agerpres scrie: „Aproximativ 200 de elevi de la şcolile cu predare exclusiv în limba maghiară, din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş, au participat, marţi, la concursul de limba română „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris”, devenit tradiţional. Elevii participanţi, a căror limbă maternă este maghiara, s-au declarat bucuroşi că pot să participe la o asemenea provocare, ţinând cont că şansele lor de a se înscrie la un concurs obişnuit de limba română sunt destul de reduse”. După zece ediţii ale acestui concurs, iniţiat de profesoara de limbă română Maria Sturzu, a catadicsit să vină la eveniment şi Csaba Borboly, preşedintele Consiliului Judeţean Harghita. Ce credeţi că a spus? Ne spune Agerpres: „Borboly Csaba, a afirmat că, în opinia sa, dialogul se poate realiza de jos în sus şi nu de sus în jos, iar acest concurs are rolul de a realiza un dialog între comunităţile maghiară şi română de pe aceste meleaguri”. Recunoaşte, dom’le, că el nu poate realiza un dialog! La mărimea lui trebuie să vină cei de jos să dialogheze cu el, invers nu se poate realiza. Acest domn mai vrea un mandat de preşedinte de consiliu judeţean. Îl vrea pentru a impune celor de jos ce gândeşte el, iar cei de jos să vină sus să dialogheze. Nu pot să-mi dau seama cum minoritatea ungară îl mai suportă pe acest individ cu aere de mare conducător? Mai e vreme să judecaţi, harghiteni, cu cine votaţi în iunie. Felicităm Asociaţia Comunitară Românească din Miercurea- Ciuc (ACROM), partener fidel al acestui eveniment! Doamne ajută!

4 aprilie

• La Târgu-Mureş, candidatul Partidului Civic Maghiar (PCM) la preşedinţia Consiliului Judeţean Mureş, Zsolt Biro, a acuzat-o pe preşedinta Consiliului Judeţean, Edita Emoke Lokodi, cetăţean ungar, care candidează pentru un nou mandat din partea UDMR, că se foloseşte de banii publici pentru a-şi face campanie electorală. Cităm: „Fiind vorba în judeţul Mureş şi de un vot etnic, chiar şi în 2012 şi chiar dacă noi spunem că ar trebui să treacă aceste timpuri, deocamdată ne izbim de această problemă. Doamna preşedintă Lokodi Edita scoate ziar din bani publici, este vorba de „Informaţia metropolitană”. Deşi această zonă metropolitană există din 2005 - dacă ştiu bine, cel puţin atunci s-au pus bazele - abia în martie 2012 a ajuns la concluzia că trebuie să scoată şi un ziar de informaţie şi ceea ce mă întristează este că aceste informaţii sunt puse acolo doar ca să scoată ceva. Cred că aici a contat hârtia, care este de foarte bună calitate, şi poza doamnei preşedinte. Că în rest conţinutul nu prea”. Mai departe ştirea Agerpres conţine şi „Un alt exemplu dat de Biro Zoslt este cel al publicaţiei „Comunicat de Miercurea-Nirajulu”, care este redactată şi editată din biroul vicepremierului Marko Bela”. Minoritarii unguri încep să spună că imaculata cetăţeană ungară Edita ar fi pătată cu bani publici. Despre cum sifonează banii publici Frumosul Marcu în interes personal s-a mai spus şi de alţii. Zsolt Biro e publicist şi credem că ştie ce spune, că ei între ei se cunosc.
• Alt imaculat, Vasile Borbely, economistul ce a lucrat la BJATM Mureş, a fost chemat de primul-ministru Ungureanu pentru explicaţii cu privire la solicitarea procurorului general al României, adresată ministrului Justiţiei, pentru declanşarea procedurilor în vederea obţinerii avizului din partea Camerei Deputaţilor, necesar declanşării urmăririi penale faţă de el, în calitate de ministru al Mediului şi deputat UDMR. Tot azi Ungureanu s-a întâlnit cu Frumosul Marcu şi Hunor Chelemen să le ceară avizul. Noi credem că o să-l facă scăpat pe stimabil, dar aşteptăm, nu ne pronunţăm.

5 aprilie

• Urăm tuturor sărbători Pascale fericite! Îi rugăm pe aceia pe care i-am deranjat, supărat, întristat cu comentariile noastre să ne ierte. Ne vom spovedi şi noi duhovnicilor noştri. Vă îndemnăm şi pe dumneavoastră să faceţi la fel.

Iubiţi fii duhovniceşti,
Să mulţumim Bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit şi în acest an să străbatem zilele Postului Mare şi să prăznuim slăvita Înviere a Domnului nostru Iisus Hristos. Este sărbătoarea bucuriei care a cuprins toate marginile pământului; în univers se deschide o nouă eră - Era Învierii. Toate s-au umplut de bucurie, în cer şi pe pământ; până şi-n adâncul iadului a pătruns vestea Învierii lui Hristos - învierea noastră. Acum, Tatăl a deschis uşile Raiului să vină pe braţul Său toţi cei ce au stat până azi în umbra morţii. Până astăzi, fiii Săi trăiau departe de El, în adâncă robie. Pentru această zi, Tatăl a pregătit pentru fiii Săi o mare Cină, Mielul de jertfă fiind Fiul Său Cel Unul-Născut, întrupat la plinirea vremii din Fecioara Maria. De azi, Tatăl nostru Cel Ceresc nu mai este trist, căci fiii Săi s-au întors acasă, la sânul Său cel părintesc. A sosit ziua întoarcerii noastre din timp în veşnicie, de la durere la fericire; de aceea revenim în fiecare duminică la sfânta biserică: să ne întoarcem la Tatăl nostru Cel Ceresc. Când Hristos murea pe Cruce, noi intram în veşnicie şi atunci am câştigat dreptul la fericire. Prăznuim azi Paştele (ebraică Pesach), sărbătoare divină, cuvânt ce înseamnă în graiul nostru românesc „trecere”; cuvântul exprimă o stare dinamică, nu implică şi o stare de oprire, căci omul este mereu în trecere şi se apropie tot mai mult de slava lui Dumnezeu. În Rai nu se odihneşte, ci omul este într-o veşnică trecere, într-un veşnic Paşte spre Dumnezeu. Atât omul cât şi îngerii lui Dumnezeu trăiesc un veşnic Paşte, adică o veşnică bucurie ce o dobândesc apropiindu-se de slava Sfintei Treimi - iubirea desăvârşită. Acest praznic împărătesc îşi are sorgintea în trecerea de la moarte la viaţă a Domnului nostru Iisus Hristos. Azi prăznuim Paştele Domnului, dar paştile noastre, ale omului, când sunt, când încep ele? Iubiţi fraţi, paştile noastre încep la Botez şi de atunci, creştinul botezat în numele Sfintei Treimi Dumnezeu trăieşte un paşte, trecând prin această viaţă pământească spre Cer, spre Împărăţia bucuriei lui Dumnezeu. Hristos ne-a lăsat şi nouă din bucuria praznicului Său - Paştele Domnului. Viaţa noastră este o permanentă trecere, un permanent paşte, dar spre ce trecem, spre ce ne îndreptăm, spre Rai sau spre adâncul iadului?! Trăim noi în fiecare zi bucuria trecerii spre Hristos Domnul?! Iubiţi fraţi, încă se trece spre Dumnezeu, încă poarta Raiului este deschisă, încă Tatăl are braţele deschise şi pentru tine; nu te opri din marea trecere, din paştele tău spre Dumnezeu! Fraţi creştini, spunem mereu că a trecut viaţa ca un vis. Viaţa însă nu este un vis, ci o trăire în Hristos. Trecem din viaţa aceasta la o realitate absolut nouă. Învierea Domnului este o noutate absolută în opera de mântuire a omului, a creaţiei Sale. Implicaţiile Învierii Domnului în creaţie sunt majore, restaurând tot ce era căzut. Ne aducem aminte acum, în această noapte pascală, de „omorârea morţii, sfărâmarea iadului şi începutul altei vieţi-veşnice”. Prăznuim biruinţa lui Hristos asupra morţii; de azi, viaţa nu va mai putea fi învinsă de moarte. Când l-a creat Dumnezeu pe om, a sădit în el sămânţa vieţii veşnice. Adam n-a murit niciodată, ci doar păcatul a despicat în două ţărâna de suflet. În adânc, el suspina după acea zi de Paşte, să poată trece din adâncul durerii în adâncul cel de sus al bucuriei, pe braţul cel iertător şi iubitor al Tatălui Ceresc. Ferice de omul care, în paştele lui, nu va trece prin adâncul durerii şi al suspinelor! Să ne lăsăm, fraţilor, trecuţi de Hristos la Tatăl, să umblăm mereu pe cărarea pe care umblă şi El, cărarea Bisericii, pe care a întemeiat-o pe Crucea Golgotei. Cărarea Bisericii lui Hristos este cărarea jertfei, care pentru unii dintre creştini a însemnat batjocură, chinuri, umilinţe, închisori. Prin aceste locuri şi stări a trecut şi Hristos, dar nu le-a blestemat, ci le-a binecuvântat; a binecuvântat şi a mângâiat chiar şi când era pe Cruce. Întrebaţi-i pe cei ce au petrecut Paştele în închisori, cum a trecut şi pe la ei Hristos. El ştie şi drumul bisericii şi al temniţei. El trece întâi prin temniţă şi apoi vine să Se jertfească pe altarul bisericii străbune. Înţeleptul Solomon spune: „Dumnezeu nu a făcut moartea şi nu Se bucură de pieirea celor vii. El a zidit toate lucrurile spre viaţă” (Înţelepciunea lui Solomon 1, 13- 14) . Dumnezeu nu a creat moartea, ci este „plata păcatului” (Romani 6, 23). Cum să creeze Dumnezeu o entitate care să-I distrugă creaţia bucuriei Sale?! Moartea este o eroare a vieţii omului. Învierea - o biruinţă a Vieţii asupra morţii purtată de Hristos pe Cruce. Nu un mormânt hipogeic este casa veşniciei omului. Moartea este atee, este străină de Dumnezeu. Cum timpul nu poate ucide eternitatea, tot aşa n-a lăsat Dumnezeu ca moartea să pună stăpânire veşnică pe om. După Învierea lui Hristos, moartea nu-l mai pune pe om în lanţuri, ci îi deschide uşa spre marea trecere, spre veşnica trecere spre veşnicul paşte al omului, spre contemplarea şi părtăşia din desăvârşita iubire a Preasfintei Treimi.

Iubiţi fraţi şi surori,
Ştiinţa caută azi - şi bine face - să vindece cele mai grele suferinţe ale omului; binecuvântată să fie sudoarea frunţii celor ce se ostenesc! Unii se gândesc cum să facă să-l înveşnicească pe om, aici, pe pământ. Însă, aflăm din Sfânta Scriptură, după cuvântul psalmistului, că viaţa omului pe pământ este de şaptezeci, optzeci de ani şi ce este mai mult, este osteneală şi durere (Psalmul 89, 10-11). Oare ar fi bine să înveşnicim noi o lume căzută, să înveşnicim păcatul, să eternizăm căderea?! Să înveşnicim ura, uciderea?! Oare acestea sunt valorile veşniciei?! Acestea au fost oare aduse de Hristos în lume?! Dacă un vultur este ţinut mult în cuşcă, uită să zboare; aşa este şi omul care este ţinut mult timp de păcat, sufletul său nu mai poate zbura spre înaltul cerului. Hristos este „Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6), adică El ne trece prin această viaţă pe Calea cea adevărată şi ne duce la Viaţa veşnică - „în casa Tatălui” (Ioan 14, 2). Cercetaţi-i şi-i vindecaţi pe cei bolnavi, dar nu-i trimiteţi apoi în cenuşa morţii, nu-i ardeţi, căci florile nu se ard! Dumnezeu a sădit în noi darul nemuririi; florile Raiului nu se ofilesc niciodată. Omul, după Învierea lui Hristos, nu mai trăieşte prezenţa absenţei nemuririi, ci prezenţa paştelui său împreună cu Hristos Domnul. Trecem prin această lume cu credinţă şi nădejde şi ne împărtăşim mereu din iubirea lui Dumnezeu. Credinţa şi nădejdea sunt aripile omului, iar hrana lui este iubirea lui Dumnezeu, este Sângele lui Hristos vărsat pe Crucea Golgotei. Cel ce se hrăneşte cu iubire nu va mai muri. Iată care este darul nemuririi - Hristos - pe Care Tatăl ni L-a dat în dar; L-a primit întâi Maica Domnului şi apoi S-a dat pe Sine jertfindu-Se ca să ne împace cu Tatăl. Ni L-a dat hrană cerească să trăim ca cei din ceruri în sfinţenie şi lăudând pe Dumnezeu. Pâinea cerească, pâinea vieţii este Hristos; crede că, împărtăşindu-te, nu vei mai muri, ci vei trece de la moarte la viaţă. Ne-ai zidit, Doamne, spre nemurire, dă-ne pâinea şi apa vieţii, apa cea vie, să ne putem petrece paştile vieţii noastre întru bucuria Duhului Sfânt! Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, în capitolul 20, consemnează cuvintele Mântuitorului Hristos, cuvinte care ar trebui să ne dea mult de gândit, căci vedem azi, în jurul nostru, tot mai multe cazuri de sinucidere. Zice Hristos Domnul: „Şi cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acesta şi învierea cea din morţi. (…) Nici să moară nu mai pot, căci sunt la fel cu îngerii şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii” (Luca 20, 35-36). Iată la ce stare ne ridică Hristos prin Învierea Sa - la starea de fii ai Învierii care nu mai pot muri. Iubite frate creştine, nu te sinucide, nu ucide, căci nu poţi muri! În tine a sădit Dumnezeu sămânţa nemuririi şi ţi-a dat harul de a deveni fiu al Învierii şi nu al morţii, după cum ne spune Hristos: „Dumnezeu nu este al morţilor, ci al viilor, căci toţi trăiesc în El” (Luca 20, 38). O, Părintele luminilor, o, Fiule, Lumină din Lumină, o, Duhule Sfinte, Domnul de viaţă Făcătorul, Treime Sfântă, nu seca izvorul cel dătător de viaţă la care l-ai chemat pe om să se adape din el ca să nu mai moară niciodată, ci să fie viu şi să rămână întru veşnicie fiu al Învierii! Doamne, ştim că părinţii le lasă fiilor o moştenire. Noi, oare, ce vom moşteni?! Fraţilor, de acum nu suntem moştenitorii lui Adam, protopărintele nostru prin care a venit moartea, ci ai Noului Adam - Hristos Cel înviat - Care, din robi ai păcatului şi ai morţii, ne-a înfiat, făcându-ne fii ai Învierii. Moştenirea pe care ne-a lăsat-o Hristos - Noul Adam - este Învierea.

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
Am văzut cu toţii momentul când, în această săptămână a Patimilor Domnului, preotul scoate din Sfântul Altar Sfânta Cruce şi o aşează spre închinare în mijlocul bisericii. Acest moment m-a mişcat din fragedă pruncie; parcă-L vedeam pe Hristos ducându-Şi Crucea spre Golgota. Am privit atent la tot ce era pe Cruce: Hristos răstignit şi deasupra sfântului şi dumnezeiescului Său cap încununat cu spini scria sfântul Său nume şi sfânta Sa vină: „Iisus Nazarineanul Regele iudeilor - INRI” . Şi m-am uitat şi pe cealaltă faţă a Crucii să văd acolo ce era scris şi am văzut că erau scrise foarte multe nume. Braţele Crucii erau pline de nume şi am zis: oare sunt numele celor care au donat această cruce bisericii? Dar am văzut că undeva, jos, pe braţul Crucii, era trecut şi numele meu, şi atunci am cugetat o clipă şi am zis: eu n-am dat această cruce bisericii, de ce este scris aici şi numele meu? Însă, atunci mi-am dat seama că numele care erau scrise pe Cruce erau ale celor pentru care S-a răstignit Hristos; adică şi pentru mine. Doamne, deşi mult am greşit, nu şterge numele meu de pe Crucea Ta! Iubite frate creştine, mergi şi caută-ţi şi tu numele pe Crucea lui Hristos şi sunt sigur că-l vei găsi. El S-a jertfit şi pentru tine, ca să te facă şi pe tine un fiu al Învierii. Pentru noi, o, iubiţilor, Cel necuprins de ceruri S-a lăsat să fie cuprins de o Cruce! El încape şi într-un potir, aşteptându-te să vii să te împărtăşeşti din bucuria suferinţei Lui pentru tine. Priviţi la troiţele de la marginile drumurilor, cum stă acolo Hristos răstignit pe Cruce ca într-un potir. Crucea este potirul în care stă Hristos şi azi, pentru mine şi pentru tine; de aceea noi, creştinii ortodocşi, Îl preaslăvim pe Cel din potir şi cinstim şi potirul, adică Sfânta Cruce. Sfânta Cruce este mantia cu care L-am îmbrăcat noi pe Hristos, mantie împletită din păcatele unei lumi întregi, mantie ce n-a fost împodobită cu flori, ci cu păcatele noastre. Crucea este scutul cu care S-a apărat Hristos de ai Săi. Crucea este cetatea în care Hristos a scăpat de moarte pe fiii Învierii. Crucea este sabia cu care Hristos a omorât moartea şi cu ea a tăiat legăturile porţilor iadului. Crucea este ancora pe care Hristos a aruncat- o în iad. Crucea este scara pe care Hristos a coborât la iad şi tot ea este scara pe care ne-a trecut pe noi din această lume în Împărăţia Tatălui. Iubiţi fii duhovniceşti, În calendarul nostru creştin ortodox, azi este consemnat praznicul Învierii Domnului. În calendarul laic sunt consemnate un număr şi o zi, adică o evoluţie temporară a vieţii, însă în calendarul nostru liturgic, azi este consemnată trecerea de la văzut la nevăzut, de la o realitate efemeră la o taină, de la temporalitate la veşnicie; cu praznicul de azi începe anul veşniciei. Cum va fi acest an al veşniciei?! O iremediabilă tristeţe pentru omul care va pleca din această lume neîmpăcat cu Dumnezeu şi o copleşitoare bucurie cerească pentru omul a cărui viaţă a fost un paşte al jertfei şi al împreunălucrării cu Dumnezeu. O, fraţilor, de ce suntem atât de singuri într-o lume cu şapte miliarde de oameni?! Hristos ne aşteaptă să fim împreună-lucrători cu El, să-i căutăm pe cei căzuţi în necazuri şi boli, căci singurătatea lor este foarte apăsătoare. Iubite frate, cel ce eşti singur în casa ta părăsit de ai tăi, de vei vedea că eu, păcătosul, nu-ţi trec pragul casei, nu deznădăjdui, că, unde nu ajung eu, vine neobositul Hristos. El nu te lasă niciodată singur, căci iubirea Lui fără margini nu Şi-o revarsă în loc pustiu, ci în inimile oamenilor. De multe ori zici: stau la masă singur şi-mi ud bucata de pâine cu lacrimile mele. Nu, nu eşti singur, Hristos stă cu tine. El este oaspetele tău, Oaspete Ceresc. Ce mare cinste să-L ai pe Hristos la săraca ta cină, căci Hristos nu stă niciodată singur la Cină. Hristos îţi grăieşte într-o limbă fără cuvinte, îţi grăieşte din iubire, căci iubirea este o limbă fără cuvinte. Fraţilor, ne plâng azi şi fântânile; oare ne-a părăsit Dumnezeu? Doamne, mai varsă o lacrimă în fântâna neamului nostru, să nu pierim în seceta neiubirii aproapelui nostru! Ştim, însăm cât de puternică este legătura iubirii dintre Dumnezeu şi om; aceasta n-a putut s-o rupă nici chiar păcatul omului. Lui Hristos, pe Cruce, nu I-a bătut cuie în palmă un înger, ci un om. Hristos n-a fost răstignit pe cruce de îngeri, ci de oameni; de aceea Învierea este o bucurie tragică. Cuiele nu L-au oprit pe Hristos să-i iubească nici pe cei din iad. Urâţi iadul, dar iubiţi-i şi pe cei din el. Dumnezeu nu doreşte să ne exileze dincolo de univers, ci doreşte să ne exileze în iubirea Sa. Hristos nu devine prin răstignirea Sa un erou al istoriei. El nu este eroul de pe Golgota, El este Dumnezeu Atotputernic, Cel Ce câştigă orice bătălie în univers. Oricine se luptă cu Dumnezeu va pierde. O viaţă fără Cruce este ca o corabie fără cârmă. Hristos S-a jertfit pe Golgota şi pentru tâlhar, S-a jertfit şi pentru mine şi pentru tine. Hristos a murit sub povara Crucii, omul moare azi sub povara libertăţii. Timpul se teme de piramide, însă omul învinge timpul prin Învierea lui Hristos.

Cinstiţi părinţi, cuvioase maici, iubiţi fraţi şi surori din Eparhia Munţilor,
Bucuria Domnului nostru Iisus Hristos, care ne-a cuprins pe cei ce suntem acum în sfânta biserică, aceasta să-i cuprindă şi pe toţi din familiile frăţiilor voastre, pe cei bolnavi şi pe cei din închisori. Vă doresc, cu părintească dragoste, să petreceţi în pace, cu sănătate şi desăvârşită bucurie Praznicul Sfintelor Paşti. Doamne, eu am rămas sigur şi n-am mormânt, dar rogu-mă Ţie, îngroapă-mă şi pe mine robul Tău - Ioan - în Înviere! Şi acum, la sfârşitul acestei scrisori pastorale, vă salut cu salutare sfântă:

Bucuraţi-vă! Hristos a Înviat!
Al vostru, al tuturor, de tot binele voitor,
† IOAN, Arhiepiscop

Dată în reşedinţa noastră Episcopală din Miercurea-Ciuc, cu prilejul marelui praznic al Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos - Anul Domnului 2012