Autor:
- Părinte Florin Tohănean, Sfinţia Voastră chiar dacă sunteţi în momentul de faţă Protopop de Întorsura-Buzăului, sunteţi cea mai potrivită persoană pentru a răspunde la întrebările noastre în ce priveşte fosta clădire a Băncii Naţionale a României (foto) din municipiul Sfântu-Gheorghe, întrucât vreme îndelungată aţi fost Protopopul întregului judeţ Covasna, aşa încât cunoaşteţi foarte bine problematica la care ne vom referi în continuare. Vă rog, deci, în calitate de iniţiator al proceselor intentate pentru reobţinerea acestei clădiri, să ne prezentaţi istoricul ultimilor opt ani de zile petrecuţi în instanţă cu tentaculele UDMR.
- În 28 decembrie 2004, Guvernul României emite Hotărârea Nr. 2443, prin care se aprobă transmiterea unui imobil situat în municipiul Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna, din domeniul privat al statului şi administrarea RA-APPS, în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru Episcopia Covasnei şi Harghitei.
În permanenţă UDMR, prin Consiliul Judeţean (CJ) Covasna, nu s-a împăcat nicicum cu această situaţie, manifestându-şi mereu nemulţumirea faţă de această Hotărâre de Guvern. Ocuparea unor funcţii importante în noul Guvern, instalat în 2005, duce la concretizarea acestor nemulţumiri până acum doar exprimate. Astfel, RA-APPS se eschivează cu succes şi nu semnează Protocolul de predare-preluare a imobilului. Atitudinea aceasta este deliberată şi are un scop precis, întrucât lipsa acestui protocol va fi motivul mereu invocat în încercarea de a convinge că, în felul acesta, Episcopia Covasnei şi Harghitei nu a devenit titulara dreptului de administrare asupra imobilului. Încercare necinstită şi neruşinată pentru că, la vremea cuvenită, instanţa de judecată va reţine faptul că neîncheierea protocolului este culpa Guvernului României, în subordinea căruia îşi desfăşoară activitatea RA-APPS, ori nimeni nu îşi poate invoca propria culpă.
Încercarea stimabililor nu reuşeşte şi pentru că Episcopia noastră, sesizând la timp intenţia lor, intabulează dreptul de folosinţă asupra imobilului, în mod legal, în baza unei expertize tehnice. Ulterior actului intabulării, noul Executiv emite H.G. Nr. 1845/2005, prin care se abrogă H.G. Nr. 2443/2004, şi dispune transmiterea imobilului în cauză din domeniul privat al statului şi din administrarea RA-APPS, în domeniul public al judeţului Covasna şi în administrarea CJ Covasna. De data aceasta, RA-APPS dă dovadă de o lăudabilă promptitudine şi se semnează urgent Protocolul de predarepreluare între dumnealor şi CJ Covasna. Şi pentru ca toate să fie în ton, CJ Covasna intentează Episcopiei Covasnei şi Harghitei un proces la Judecătoria Sfântu-Gheorghe, cerând anularea H.G. Nr. 2443/2004 şi radierea din Cartea Funciară a intabulării făcute de Eparhie. „Dreapta” instanţă execută de urgenţă comanda şi dispune radierea prin Sentinţa Civilă Nr. 2046 din 29.11.2006. Se pare că pentru această instanţă dispoziţiile Codului de Procedură Civilă referitoare la necompetenţa materială în această speţă sunt egale cu zero, în efortul dumnealor de a-şi demonstra obedienţa. Judecarea cu strâmbătate a cauzei o demonstrează Tribunalul Covasna, care în Apel pronunţă decizia Nr. 29/A din 20.03.2007, prin care schimbă „în tot” Sentinţa Nr. 2046.
În acest moment se ajunge pe făgaşul corect, adică acela al contenciosului administrativ, acolo unde este în drept a se judeca o astfel de speţă. Că H.G. 2443/2004 este legală, este un adevăr demonstrat în instanţă. Amintim aici Sentinţa 91/F/2008 a Curţii de Apel Braşov, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia 585/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), şi Sentinţa 138/F/2010 a Curţii de Apel Braşov, rămasă irevocabilă şi definitivă prin Decizia 358/2011 a ICCJ.
CJ Covasna a încercat tot ce se putea încerca pentru a declara nelegalitatea H.G. 2443/2004. În apărare, Episcopia Covasnei şi Harghitei a demonstrat că dimpotrivă H.G. 2443/2004 este un act cât se poate de legal. În acest sens, am chemat în judecată Guvernul României, Judeţul Covasna şi CJ Covasna, cerând anularea H.G. 1845/2005 prin care s-a adus atingere drepturilor constituite în favoarea Episcopiei Covasnei şi Harghitei.
Procesul deschis în 2006 prin dosarul Nr. 214/F/CA se finalizează în 2009 prin Sentinţa Nr. 87/F a Curţii de Apel Braşov, rămasă irevocabilă şi definitivă prin Decizia Nr. 513/03.02./2010 a ICCJ.
Potrivit dispozitivului sentinţei, Instanţa Curţii de Apel dispune „ANULAREA HOTĂRÂRII GUVERNULUI NR. 1845 din 24 noiembrie pentru reglementarea juridică a unui imobil”.
Cele două contestaţii în anulare formulate de CJ Covasna şi Ministerul Administraţiilor şi Internelor sunt respinse de ICCJ prin Decizia Nr. 4262/12.10.2010, respectiv Decizia Nr. 5407/03.12.2010.
Sprijinită de data aceasta de RA-APPS, Episcopia Covasnei şi Harghitei solicită, în repetate rânduri, Consiliului Judeţean Covasna să încheie Protocolul de predare-preluare a imobilului în cauză.
Onorabilii refuză, motivând – nota bene – că dispozitivul Sentinţei 87/F nu-i obligă în mod explicit în acest sens.
Pentru că refuzul este menţinut cu obstinaţie, RA-APPS solicită instanţei Tribunalului Covasna să oblige CJ Covasna încheierea acestui protocol. Instanţa se pronunţă în acest sens prin Sentinţa Nr. 328/02/2011, care menţionează că pârâţii, adică Judeţul Covasna şi CJ Covasna, sunt obligaţi să semneze protocolul de predare şi să predea efectiv către RA-APPS imobilul, construcţie şi teren, din Sfântu-Gheorghe, strada Kossut Lojos, nr. 10.
În baza investirii cu titlu executoriu a sentinţei se procedează la executarea silită împotriva CJ Covasna şi a Judeţului Covasna.
„Onorabilii noştri oponenţi au uzat din plin de şantajul politic”
- Bun. Deci înţelegem că, în acest punct, aţi epuizat căile justiţiei. Ce s-a întâmplat în continuare?
- Da, aşa este. Din acest moment, calea justiţiei nu mai prezintă pentru dumnealor şansele unor reuşite, aşa că şantajul politic îşi face simţită prezenţa. Onorabilii noştri oponenţi au convingerea că atunci când cuvântul legii contravine interesului lor propriu, şantajul politic r ă m â n e singura cale de rezolvare a problemelor. Şi trebuie să remarc faptul că au uzat din plin de acest mijloc.
RA-APPS îşi schimbă atitudinea şi revine la obedienţa faţă de UDMR. Nici nu este de mirare. Noua formulă a Executivului acoperă toate punctele cheie care interesează în cazul de faţă, adică vicepreşedinţia Guvernului, Ministerul Culturii, Secretariatul General al Guvernului şi, prin acesta din urmă, coordonarea activităţii RA-APPS. Aşa că acţiunea de executare silită este stopată printr-o adresă înaintată de RA-APPS, sub semnătura directorului general Georgian Surdu şi a directorului Departamentului Juridic, Laura Roussos. Aparent gratuit, gestul făcut de conducerea RA-APPS asigură timpul necesar CJ Covasna să formuleze o cerere de contestare a executării silite înainte de trecerea celor zece zile, termen în care, potrivit legii, aveau obligaţia să se conformeze Somaţiei de Executare. Contestaţia la executare este depusă de CJ Covasna la data de 25.08.2011, Dosar Nr. 4244/305/2011. Observaţi că stimabilii forţează mutarea disputei pe teren propriu, adică la Judecătoria Sfântu-Gheorghe, acolo unde mai este în curs de judecare şi Dosarul Nr. 535/119/2011.
În această instanţă incredibilul, fantasticul, este ridicat la rang de literă de lege. De ce spun asta? Deoarece în această instanţă regula este amânarea judecării pe fond cât mai mult posibil sau suspendarea unei sentinţe date de o instanţă superioară, după care din oficiu formulează o excepţie de necompetenţă materială sau declinarea competenţei către Tribunalul Covasna, pentru ca în cele din urmă să descopere un conflict de competenţă ce nu poate fi soluţionat decât de Curtea de Apel Braşov. Toate acestea numai şi numai pentru a trage de timp şi a amâna cât mai mult soluţionarea Executării Silite a dispozitivului Sentinţei Nr. 328/2011 a Tribunalului Covasna, care obligă CJ Covasna SĂ SEMNEZE PROTOCOLUL DE PREDARE ŞI SĂ PREDEA EFECTIV IMOBILUL PROPRIETARILOR DE DREPT. Vă asigur că la timpul potrivit cineva va răspunde pentru aceste amânări care ne-au îngrădit dreptul la justiţie. Ultimul termen fixat pentru soluţionare este 06.03.2012.
„Stimabililor nu le pasă de o sentinţă definitivă, irevocabilă şi investită cu titlu executoriu”
- Este de-a dreptul halucinant cum UDMR nu are nicio lege în ţara asta. Ăştia calcă în picioare statul de drept, cu ajutorul românilor din unele instituţii şi instanţe, şi nimeni nu ia nicio măsură.
- Păi staţi să vedeţi, că asta nu e tot. Pentru ca nu cumva să credeţi că stimabililor le pasă cumva de justiţie sau că pentru dumnealor are vreo importanţă o sentinţă judecătorească definitivă, irevocabilă şi investită cu titlu executoriu, aflaţi că la Curtea de Apel Braşov mai este şi Dosarul Nr. 805/64/2011, care are ca obiect contestaţie în anulare în Dosarul Nr. 2828/119/2010, adică încearcă să obţină în contencios administrativ anularea Sentinţei 328/2011. Termen de judecată în 18.04.2012.
De asemenea, la Tribunalul Covasna este în curs de Judecare Dosarul Nr. 338/119/2012, care are ca obiect un drept de retenţie formulat de Centrul de Cultură al Judeţului Covasna, care pretinde că, fiind chiriaş, ar fi făcut anumite investiţii în clădire. Le reamintesc stimabililor că prin pretinsele investiţii, dacă le-au făcut, şi-au asumat de bunăvoie un risc, ştiind că imobilul este în litigiu. Acesta este doar un aspect, pentru că mai sunt multe altele care vor fi formulate în instanţă.
- Bun, dar fiind evident amestecul brutal al factorului politic în cazul dumneavoastră, deci în deciziile instanţelor de judecată şi al instituţiilor, ce veţi face în continuare?
- Amestecul politicului în aplicarea hotărârilor definitive şi irevocabile în cazul nostru este evident. În cunoştinţă de cauză, instituţii ale Statului Român nu au schiţat niciun gest pentru restabilirea legalităţii. Mă refer aici la Guvernul ROMÂNIEI, Instituţia Prefectului - Judeţul Covasna, RA-APPS şi chiar Preşedinţia Ţării, instituţii care, deşi avizate în timp, nu au avut curajul să ia atitudine - în conformitate cu prevederile legale, şi nu altfel - în legătura cu această situaţie.
Vă asigur că în acest joc al tergiversării, de care oponenţii noştri abuzează, noi avem răbdarea necesară şi ne vom apăra drepturile aşa cum trebuie. Iar acestui abuz al statului îi vom pune capăt chiar dacă pentru acest lucru vom fi obligaţi să apelăm la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Până atunci, vom cere un control al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) privind activitatea unei instanţe, dar şi sprijinul Fundaţiei pentru Apărarea Cetăţeanului Împotriva Abuzurilor Statului (FACIAS) în mediatizarea cazului.
În rest, vom continua în instanţă să obţinem evacuarea clădirii de cei care în prezent o ocupă abuziv, fără niciun titlu legal. Iar la vremea cuvenită, care nu va întârzia să vină, vom cere toate despăgubirile care se cuvin şi care, vă asigur, vor fi cu foarte mult mai mari decât valoarea pretenţiilor invocate odată cu acel drept de retenţie.
- Vă mulţumesc, Părinte Protopop.
- Şi eu vă mulţumesc.