1 Decembrie reprezintă Sărbătoarea tuturor românilor. Este ziua în care ne sărbătorim ţara, strămoşii, istoria, triumful idealului naţional şi al încununării victorioase a sacrificiului uman pentru făurirea statului naţional unitar, ziua în care suntem mândri de tot ce înseamnă „român”.
Din sentimentul de dragoste şi de respect faţă de ţară, această zi a fost marcată printr-o manifestare culturală complexă organizată de Asociaţia „Maris şi Alutus” în parteneriat cu Centrul Cultural Topliţa, manifestare ce avut loc la Casa de Cultură a Municipiului Gheorgheni, judeţul Harghita, şi care s-a bucurat de prezenţa unui public numeros.
Debutul spectacolului a aparţinut elevilor Bogdan Olaru şi Adina Huţanu de la Liceul „Sfântul Nicolae” din Gheorgheni, care printr-un dans tematic dedicat Zilei Naţionale a României au transmis în mod codificat, prin postură şi gestică, un sentiment de o sublimă emoţie.
Următorul moment artistic, pregătit de elevii Liceului „Sfântul Nicolae” şi Liceului Teoretic „Solomon Erno”, îndrumaţi de profesorii Emilian Adam, Simona Filip şi Petronela Ignat, a însufleţit publicul prin poeziile şi cântecele interpretate, de un patriotism înălţător.
Trupa „Felinele” - adică Sonia, Bianca, Delia, Alexandra, Adelin şi George - au încheiat acest mişcător moment, dansând pe melodia „Hai la hora din Moldova”, din repertoriul lui Nelly Ciobanu, interpretată de Andreea Nicuţă şi Miruna Adam.
Elevă a Şcolii Generale „Teodor Chindea” din Voşlăbeni, Alexandra Bucur, care s-a remarcat de mică prin calităţile sale artistice, fiind laureată a Festivalului-Concurs „Cântec şi tradiţii în nordul judeţului Harghita”, a recitat poezia „Imposibila donaţie” a poetului Ionel Simota, urmând ca apoi pe scenă să-şi facă apariţia invitaţii serii: Andreea Suciu, elevă a Liceului „Octavian Goga” din Miercurea-Ciuc, şi Alin Costache, student la Conservatorul din Braşov, adică Grupul „Hirundo”, care au demonstrat publicului că sunt doi tineri talentaţi interpretând piesele: Dorul călător, Tron în Apuseni, Jurământ la Putna, Colindul gutuii.
Masterandă a Universităţii „Babeş Bolyai” din Cluj-Napoca, cunoscută din emisiunile de radio şi televiziune ca jurnalist care promovează tinere talente, fiind ea însăşi un talent, Lavinia Adam acompaniată de Rareş, membru al trupei Natif, a deschis prin interpretarea câtorva melodii momentul invitatei speciale a serii, Magda Puskaş, sora de suflet a Tatianei Stepa, care are marele merit de a fi contribuit la resuscitarea folk-ului românesc după anul 2000, după o carieră artistică deosebită şi o activitate susţinută în cadrul Cenaclului Flacăra.
Cei care au încheiat minunata seară au fost membrii Trupei Natif, formaţie cu un palmares deosebit având în vedere faptul că până în prezent formaţia a concertat în cadrul unor festivaluri I.O.I. Fest, Noaptea Dependenţilor de Trailere şi Joi Fest şi a împărţit scena cu formaţii ca Partizan şi The MOOod.
Asociaţia culturală „Maris şi Alutus” mulţumeşte tuturor participanţilor la manifestarea artistică şi sponsorilor care prin contribuţia lor au făcut posibilă desfăşurarea acesteia.

Preşedintele Asociaţiei „Maris şi Alutus”,
prof. Georgeta Bucur

Domnului Victor Ponta, Prim-ministru al Guvernului României, Copreşedinte USL
Domnului Crin Antonescu, Preşedintele Senatului României, Copreşedinte USL
Domnului Daniel Constantin, Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Copreşedinte USL

Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, în numele celor 400.000 de români pe care îi reprezintă, îşi exprimă deplina satisfacţie pentru victoria categorică obţinută de Uniunea Social Liberală în alegerile parlamentare din data de 9 decembrie a.c.. Este o victorie logică, normală, aşteptată de întreaga ţară, fapt dovedit şi de scorul uriaş obţinut de USL în comparaţie cu toate celelate formaţiuni şi alianţe politice, atât la Senat, cât şi la Camera Deputaţilor.
Ne exprimăm încrederea că noile autorităţi ale statului, organismele legislative şi executive, ce se vor constitui în urma alegerilor, vor acţiona în conformitate cu interesele majore ale ţării şi ale poporului român, punând mai presus de orice Interesul Naţional, fără a da curs proiectelor separatiste şi a celor care urmăresc federalizarea României.
În acelaşi timp, ne exprimăm îngrijorarea faţă de intenţiile USL de aducere a UDMR la guvernarea ţării, fără niciun temei. Această formaţiune etnică, şovină, va continua aceeaşi politică şantajistă faţă de autorităţile Statului Român, pe care a dus-o timp de două decenii, spre a-şi vedea împlinite toate obiectivele separatiste şi revizioniste. Prin aducerea UDMR la guvernarea României, USL nu ar face altceva decât să se compromită în faţa poporului român, încălcându-şi grav angajamentul de a nu colabora în plan politic cu această etnică formaţiune care a făcut atâta rău, prin participarea sa la guvernare, în ultimii ani.
Rugăm Guvernul României de a nu pune în discuţie în niciun fel şi de a nu accepta sub niciun motiv o eventuală solicitare a UDMR de a fi schimbaţi cei doi prefecţi români din judeţele Covasna şi Harghita, care, în calitate de reprezentanţi ai Guvernului în teritoriu sunt singurii care pot veghea şi acţiona împotriva acţiunilor udemeriste, potrivnice Statului Român, tot mai numeroase şi tot mai obraznice. Consiliul Director al FCRCHM reînnoieşte solicitarea de a asigura finanţarea, de la bugetul central, a proiectelor culturale iniţiate de Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş proporţional cu numărul românilor din cele trei judeţe, după modelul de finanţare al Fundaţiei „Comunitas”, fundaţie patronată de UDMR. 11 decembrie 2012 Preşedinte, prof. Ilie Şandru

UDMR-ul este formaţiunea culturală, cu prezenţă şi acţiuni politice, care are trădarea în sânge. S-a folosit de cel puternic, l-a aruncat când nu i-a mai fost de folos şi s-a îndreptat, mieros, persuasiv, demagogic şi cu sloganuri europene, spre cel care a câştigat alegerile, căruia îi oferă sprijin, cică pentru stabilitatea politică a României, dar numai şi numai spre folosul şi interesul său etnic. Pentru acţiunile sale pe scena politică a României există un cuvânt potrivit, cel care defineşte cea mai veche meserie din lume.
Din 1991, de la citirea şi dezbaterea în Parlamentul României a formulei eronate, separatiste, „Ţara secuilor” (câţi secui avem?!), UDMR a făcut paşi importanţi spre „autoguvernare”, „autonomie culturală” şi, fără jenă, cu un tupeu fără margini, cere acum şi acţionează pentru autonomia teritorială.
De-a lungul celor 22 ani, s-a dovedit că UDMR-ul este expresia unui naţionalism exacerbat, dăunător, menit să învrăjbească şi să semene ură în rândul populaţiei ţării. Membrii săi au avut manifestări şi grave atentate la unitatea, demnitatea, simbolurile şi istoria ţării. Să ne amintim de ultimul miting autonomist din 24 noiembrie 2012, în plină campanie electorală pentru alegeri parlamentare în România, de dorinţa expresă de modificare a Art. 1 din Constituţia României, de aprobarea statutului minorităţilor, dar şi de obiectivul anunţat prin vocea primarului de Sfântu-Gheorghe, Antal Arpad, de îndepărtare a prefectului judeţului Covasna, Codrin Munteanu. Au mai făcut odată românii covăsneni zid în faţa unui prefect şi precis îl pot repeta.
Poate USL-ul să pună punctul final pe cererile autonomiste ale UDMR-ului? Se poate uita domnul Ponta în ochii celui care a mers un km prin viscol să voteze, sperând printre altele că UDMR-ul nu va mai fi la guvernare? A uitat oare promisiunea fermă făcută celor peste 1.000 de români participanţi la Adunarea Populară de la Topliţa, din judeţul Harghita, din 20 martie 2010?
Victoria Rizea

Corul mixt de cameră „CONCENTUS” al Centrului Cultural Reduta, dirijor prof. Marius Modiga, vă aşteaptă miercuri seară, 19 decembrie 2012, ora 19, la Cercul Militar Braşov, la spectacolul „O POVESTE DE CRĂCIUN”, pentru a celebra împreună cei 15 ani de activitate neîntreruptă a corului.
Programul serii va fi alcătuit din colinde şi cântece de Crăciun din repertoriul românesc şi internaţional, alături de invitaţii speciali ai corului: Orchestra „Collegium Musicum Kronstadt”, dirijor Koichiro Kanno, şi Cvintetul vocal „Anatoly” (Andrada Mureşan, Gabriel Baciu, Ciprian Cucu, Ciprian Tutu şi Marius Modiga). Spectacolul este prezentat de Silvana Enache.
Corul mixt de cameră „CONCENTUS” ia fiinţă în toamna anului 1997 şi este alcătuit din tineri de diferite profesii, uniţi de pasiunea pentru muzică şi cântul coral, sub conducerea inimoşilor profesori Marius Modiga şi Radu Noaghiu, absolvenţi ai Facultăţii de Muzică din cadrul Universităţii „Transilvania” din Braşov.
Repertoriul corului este variat şi include lucrări „a capella” şi cu acompaniament, laice şi religioase (începând de la madrigale renascentiste şi muzică bizantină şi până la muzica modernă), dar şi piese inspirate din folclor.
Corul a debutat cu un concert de colinde româneşti şi străine, în cadrul Festivalului de Muzică Sacră din Braşov - decembrie 1997, susţinând, mai apoi, numeroase concerte pe scenele româneşti şi internaţionale.
Vă reamintim că în perioada 19-22 iulie 2012, Corul „CONCENTUS” a reprezentat cu succes România la Festivalul-Concurs Internaţional de Muzică de la Cantonigros (Catalunya, Spania), unde a obţinut Premiul IV şi Trofeul Festivalului la categoria de coruri mixte. (A.M.B.)

Luni, 10 decembrie a.c., a avut loc vernisajul expoziţiei „Masca expresie a spiritualităţii populare româneşti”. Această expoziţie face parte dintr-un program mai amplu desfăşurat cu ocazia sărbătorilor de iarnă, când Fundaţia „Mihai Viteazul” din Sfântu-Gheorghe organizează tradiţionalul Festival de Colinde şi Obiceiuri de Iarnă „Crăciunul la Români”, coordonate şi anul acesta de prof. ing. Maria Peligrad, preşedintele organizaţiei. Manifestările au ajuns la a 22-a ediţie şi în fiecare an aduc ceva nou în peisajul cultural tradiţional, anul acesta fiind aceste măşti din zona Neamţului.
Am amenajat această expoziţie cu sprijinul unui grup de elevi de la Şcoala Gimnazială „Nicolae Colan” şi Liceul Tehnologic „Constantin Brâncuşi”, cărora le mulţumim, cu această ocazie, pentru colaborare.
Măştile sunt un tezaur al obiceiurilor populare păstrate până în vremurile noastre din vremuri imemoriale, când zonele în care au supravieţuit erau locuite de daci. Rolul lor era pur spiritual încărcat cu conotaţii ce depăşeau terestrul, dorind ca prin prezenţa acestor figuri antropomorfe sau zoomorfe, hidoase, să sperie spiritele malefice din sat, din comunitate, din ogrăzile oamenilor, din podurile caselor sau grajdurile animalelor, unde se credea că vieţuiesc, fapt ce transpune acest obicei în preocupările transcendentale ale lumii arhaice. Aveau, deci, un rol protector.
Măştile sunt confecţionate dintr- o varietate de materiale, piei de animale, blană de la urs, blană de oaie şi alte animale, păr de cal sau porc, lână, câlţi de cânepă, pănuş, paie, împletituri, lemn, boabe de fasole şi porumb, copite şi coarne de la animale, gheare de găină, pene de păsări, postav, mărgele, cioburi de sticlă, nasturi, bucăţi de carton sau hârtie colorată, sfoară groasă colorată, lut ars, bucăţi de metal. Aceste măşti, în procesiunile lor ritualice, erau însoţite uneori de instrumente muzicale arhaice, cum ar fi fluierul, buhaiul, toba, zurgălăii, clopotele, tălăngile şi biciul. Ansamblul acesta format din sunet şi imagine este încărcat de semnificaţii simbolice, care completează imaginea satului românesc pentru perioadele istorice mai îndepărtate, făcându-ne cunoscute tradiţiile, credinţele şi dinamica sărbătorilor religioase ale strămoşilor noştri.
Astăzi şi-au pierdut rolul lor ritualic, având mai mult un caracter festiv, ce marchează anumite perioade din an, momente din calendarul agrar, fiind corelate uneori cu sărbătorile religioase. Jocul măştilor s-a desfăşurat cu precădere la momente importante din an, la solstiţiul de iarnă, Anul Nou, corelate în creştinism cu sărbătorile creştine de Crăciun şi Rusalii. Se mai pot asocia cu momentele mai importante din viaţa omului, moartea sau nunta. Aşa cum am mai spus, jocul cu măştile şi-a pierdut caracterul apotropaic, astăzi sunt simple spectacole populare care sunt folosite ca parte a unor obiceiuri moştenite, din vremuri imemoriale şi care fac parte din zestrea culturală şi spirituală a poporului nostru. Măştile sunt de o mare diversitate, iar aici am ales să prezentăm doar o mică parte, pentru a concretiza complexitatea şi frumuseţea sărbătorilor de iarnă din zonele în care modernitatea nu a alterat tradiţiile atât de mult încât să le ducă la dispariţie.
Obiceiul jocului cu măşti este prezent în toate provinciile româneşti, având câteva vetre mai deosebite, în zona Maramureşului, Bucovinei, Neamţului, Vrancei şi în zona subcarpatică din Oltenia

Sărbătorile creştine ale Naşterii Domnului, Anului Nou şi Bobotezei au în viaţa creştinilor de pretutindeni o semnificaţie aparte, aducând bucurie, linişte, armonie în sufletele oamenilor. Colindele, cele mai vechi forme de manifestare a folclorului religios românesc, creaţii populare, au răsunat în casele creştinilor din generaţie în generaţie ajungând până în zilele noastre.
Printre obiectivele Fundaţiei „Mihai Viteazul” din Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna, se numără promovarea tradiţiilor cultural-artistice şi religioase româneşti, promovarea specificului naţional, a artiştilor populari, a bogăţiei repertoriului, varietăţii costumelor populare din judeţ, din zone cu tradiţii folclorice bogate din ţară, precum şi din comunităţile de români care trăiesc în afara graniţelor României. În acest sens, membrii fundaţiei noastre organizează pentru a 22-a oară Festivalul de Colinde şi Obiceiuri de Iarnă „Crăciunul la români”, în perioada 10-16 decembrie 2012. Organizatorii îşi propun să creeze o legătură spirituală înălţătoare între toţi participanţii, invitaţi şi spectatori, o atmosferă de bucurie specifică marii sărbători a creştinătăţii care este Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos.
Festivalul a avut deja o suită de concerte de colinde susţinute de preşcolari şi elevi din ciclul primar şi gimnazial, concertele s-au desfăşurat cu sprijinul parohiilor ortodoxe, a preoţilor, în Catedrala Ortodoxă din Sfântu- Gheorghe, în perioada 10-13 decembrie. Astăzi, vineri, 14 decembrie, de la ora 19, la Biserica veche, din Deal, vor susţine un scurt concert ansamblurile şi formaţiile care vin din ţară şi din afara graniţelor. În această săptămână cu concerte, la Muzeul Spiritualităţii Româneşti de sub Catedrala Ortodoxă este deschisă expoziţia „Măşti tradiţionale folosite în timpul sărbătorilor de iarnă”.
În continuare, sâmbătă, 15 decembrie, programul va fi următorul:
Ora 10.30 - prezentarea invitaţilor şi un scurt concert de colinde în Catedrala Ortodoxă
Ora 11 - parada tradiţiilor şi a costumelor populare şi deschiderea festivă în Piaţa „Mihai Viteazul” din Sfântu-Gheorghe
Ora 12 - colinde şi urări la instituţii şi societăţi economice
Ora 15 - Spectacol de Gală la sala de sport nouă a Complexului sportiv din cartierul Simeria din Sfântu-Gheorghe.
Duminică, 16 decembrie, vor avea loc concerte de colinde la parohii ortodoxe din zona Covasna, Baraolt, Întorsura-Buzăului, precum şi un spectacol în premieră la Târgu- Secuiesc, ora 14, la Casa de Cultura a municipiului.
Ansamblurile şi formaţiile de colindători sunt din toate zonele judeţului nostru, din judeţele Alba, Harghita, dar şi din Cahul, Republica Moldova. Mai este posibil ca anul acesta să ne onoreze cu prezenţa şi două formaţii din Serbia şi Bulgaria.
Haideţi, aşadar, să colindăm împreună cu invitaţii noştri, ai tuturor, astfel ca sărbătorile Crăciunului să ne aducă bucurii în suflet şi în case, să ne facă mai buni şi mai darnici. „La Mulţi Ani!” tuturor participanţilor, invitaţilor, locuitorilor judeţului şi tuturor românilor, oriunde s-ar afla!

Distinşi participanţi, Stimaţi concetăţeni Astăzi, 1 Decembrie 2012, aniversăm, cu emoţie, 94 de ani de când voinţa suverană a întregului neam românesc s-a afirmat ferm prin Marea Unire, act sacru, fondator al României moderne.
La Alba-Iulia, la 1 Decembrie 1918, au răsunat vocile marilor tribuni ai neamului, anunţând „unirea tuturor celor de-o limbă şi de-o lege, într-un singur şi nedespărţit stat românesc”.
Marea Adunare Naţională întrunită atunci a fost expresia întregii românităţi. Românii din Ardeal - urmând fraţilor din Basarabia, Bucovina şi Banat - au exprimat voinţa de a se reuni în hotarele fireşti ale unui stat naţional unitar.
Unirea românilor de la 1918 este rezultatul luptelor susţinute timp de secole de cei mai buni fii ai poporului român.
Unirea lui Mihai Viteazul a fost un catalizator al procesului de afirmare a unei identităţi româneşti.
Răscoala lui Horia, Cloşca şi Crişan, din Ardeal, şi revoluţia lui Tudor Vladimirescu, în Muntenia, marchează începutul renaşterii româneşti.
Începe clădirea statului naţional modern, sub sceptrul primului şi singurului domnitor pământean al României, Alexandru Ioan Cuza.
Se cuvine să ne plecăm frunţile şi să-i omagiem cu cel mai curat sentiment al recunoştinţei pe toţi cei care, ştiuţi şi neştiuţi, păstraţi sau nu în paginile cărţilor de istorie, au vrut să ne lase moştenire o ţară întreagă şi armonioasă.
Să ne amintim cu cinste şi respect numele celor care au fost atunci în prima linie a bătăliei pentru Marea Unire: Gheorghe Pop de Băseşti - preşedintele Adunării Naţionale de la Alba-Iulia; Ferdinand I - suveranul de atunci al României; Ionel I.C. Brătianu, Iuliu Maniu, Nicolae Iorga, Vasile Goldiş, Ştefan Cicio-Pop, Vasile Lucaciu, Alexandru Vaida Voevod, Octavian Goga, Miron Cristea, Iuliu Hossu, Take Ionescu, Nicolae Filipescu, Nicolae Titulescu, Onisifor Ghibu, Sextil Puşcariu, Valeriu Branişte, Pantelimon Hallipa, Ion Inculeţ, Iancu Flondor şi multe, multe alte figuri ilustre ale vremii.
Prin actul fondator al Statului Român Reîntregit, raporturile românilor cu etniile minoritare au fost definite în spiritul democratic al toleranţei, al respectului identităţii naţionale şi culturale, al egalităţii şi nediscriminării.
În spiritul acelui glorios 1 Decembrie 1918, în România de astăzi minorităţile sunt respectate, încurajate să-şi păstreze şi să-şi afirme identitatea. Acestea se bucură pe deplin de toate drepturile şi libertăţile garantate prin Constituţie tuturor cetăţenilor ţării. Valorile care stau la baza construcţiei europene resping exclusivismul etnic, egoismele naţionale sau regionale, discriminările, indiferent de natura lor.
Democraţia este incompatibilă cu discriminările şi privilegiile unor grupuri sociale sau etnice. Constituţia României extinde garanţiile constituţionale şi lărgeşte câmpul de acţiune al drepturilor şi libertăţilor pentru absolut toţi cetăţenii României.
În aceste condiţii, este inutil şi periculos, în acelaşi timp, să căutăm soluţii pentru viitor în trecutul îndepărtat al Evului Mediu, care s-a remarcat prin conflicte religioase, discriminări pe baze confesionale şi etnice, prin opresiune şi ignoranţă. Acum suntem membri NATO şi ai Uniunii Europene. Însă pentru a deveni o naţiune modernă a Europei, mai este nevoie de muncă inteligentă şi susţinută, de solidaritate naţională şi socială, de responsabilitate politică şi de spirit de sacrificiu.
Faţă de înaintaşii care, cu sudoare şi sânge, au făurit statul naţional unitar român, avem datoria morală să trecem peste ceea ce ne dezbină şi să găsim împreună căile pentru apărarea şi promovarea interesului naţional. Suntem cu toţii de acord că statul român trebuie reformat, pentru a putea răspunde noilor sale funcţiuni şi obiective. Această reformă presupune atât continuarea procesului de descentralizare, cât şi o nouă regionalizare. Însă aceasta trebuie făcută pe principii economice şi nicidecum etnice. România este unul din statele europene care are un teritoriu unitar din punct de vedere lingvistic şi al obiceiurilor. România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. Prin promovarea proiectului României Întregite de la Alba-Iulia, naţiunea română îşi asuma implicit atât principiile wilsoniene de organizare postbelică a lumii, cât şi valorile şi principiile democratice. Cu încredere în viitor, să înaintăm pe calea reconcilierii naţionale, pentru a păstra vii eternele idealuri ale Marii Uniri! Închei, adresându-vă cuvintele memorabile pe care episcopul greco-catolic Iuliu Hossu le-a spus, când s-a îmbrăţişat cu episcopul ortodox Miron Cristea, la 1 Decembrie 1918, în faţa Marii Adunări Naţionale de la Alba-Iulia: „Pe cum ne vedeţi azi îmbrăţişaţi frăţeşte, aşa să rămână îmbrăţişaţi pe veci toţi fraţii români!”. Trăiască România! La Mulţi Ani!

Biroul Electoral a făcut publice rezultatele obţinute în judeţul Covasna la alegerile parlamentare. Aşa cum era de aşteptat, UDMR a câştigat cu majoritatea voturilor în trei din cele patru colegii de deputaţi şi ambele colegii senatoriale. Cei trei viitori deputaţi ai UDMR sunt Marko Attila Gabor, condamnat recent la cinci ani de puşcărie, Marton Arpad, aflat la cel de-al şaptelea mandat de deputat, şi anonimul Fejer Laszlo Odon. Cele două colegii senatoriale câştigate de UDMR îi au ca titulari pe Klarik Laszlo Attila şi pe fostul deputat Olosz Gergely, urmărit penal pentru fapte de corupţie. Cel de-al patrulea câştigător al colegiului de deputat din judeţul Covasna a fost desemnat în urma redistribuirii naţionale a voturilor, în persoana deţinătorului mandatului, Horia Grama , care a candidat din partea USL, acesta fiind şi preşedinte al PSD Covasna. Redistribuirea voturilor naţionale pentru „parlamentarii de balcon”, cei ajunşi în Parlament prin suplimentarea actualului număr de parlamentari, a produs surprize şi în judeţul Covasna. Preşedintele PNL Covasna, Marius Obreja, a câştigat fotoliul de senator suplimentar, devenind astfel primul senator non-UDMR din judeţ. O altă surpriză a fost atribuirea în judeţul Covasna a mandatului deputatului Nicolae Păun, aparţinând Partidei Romilor Pro-Europa, care a obţinut mandatul aparţinând minorităţii rome. În judeţul Harghita, mandatele de deputat au fost câştigate de către Korodi Attila, Kelemen Hunor, Antal Istvan şi Moldovan Iosif din partea UDMR şi Mircea Duşa din partea USL. Cele două mandate de senator din judeţul Harghita au revenit lui Tanczos Barna şi Verestoy Attila, ambii de la UDMR. În judeţul Mureş, mandatele de deputat au revenit următorilor: Kerekes Karoly (UDMR), Corneliu Florin Buicu (USL), Kelemen Attila Bela Laszlo (UDMR), Ionaş Florin Urcan (ARD), Borbely Laszlo (UDMR), Cristian Gheorghe Sefer (PPDD), Ioan Cristian Chirteş (USL) şi Vasile Ghiorghe Gliga   (USL). Senatorii judeţului Mureş vor fi Emil Marius Paşcan (ARD), Marko Bela (UDMR), Mora Akos Daniel (USL) şi Petru Alexandru Frătean (USL).

Alegerile din România, indiferent că sunt locale sau parlamentare, scot periodic în faţă tot felul de personaje, unele mai năstruşnice ca altele. Nu de puţine ori, oameni certaţi cu logica, bunul simţ sau decuplaţi de la realitate vin în faţa electoratului încercând să îi convingă pe cetăţeni că ei trebuie să fie „aleşii”! Dacă până în prezent niciun candidat la alegerile parlamentare nu a reuşit să se facă de râs în ultimul hal, iată că Partidul Naţional Liberal a propus într-un colegiu deputăţesc din Covasna drept candidat un tânăr care a excelat în această campanie electorală la capitolul penibilităţi. Pe numele său, Emil Pantelimon (foto), acesta s-a lăudat că este „cel mai tânăr candidat din ţară”. Imediat după infatuata lansare sub această pretenţie puritană, s-a dovedit că insul a minţit cu grosolănie şi că, de fapt, nu era chiar cel mai tinerel candidat, nici măcar din judeţ. Pentru a arăta că este, chipurile, om de caracter, a ieşit în faţă zicând că el se jură că va respecta în campania electorală un set de valori (stabilite tot de către el), pentru ca alegerile să meargă strună. Evident, a arătat cu degetul spre ceilalţi candidaţi, pe care i-a somat să se jure şi ei… Aşadar, după ce nubilul Pantelimon s-a jurat că nu va face promisiuni nerealiste în campania electorală, a şi trăsnit-o ca nuca-n perete. Unica propunere legislativă pe care a arătat-o că ar intenţiona să o promoveze în Parlament se referă la obligarea tuturor instituţiilor de cultură de rang naţional (teatre, filarmonici, opere, operete) să prezinte, în fiecare an, măcar câte un spectacol în fiecare municipiu reşedinţă de judeţ. Un calcul simplu arată că, dacă scoatem perioada estivală din calendar, când aceste instituţii de cultură nu prezintă spectacole, şi având în ţară 40 de municipii reşedinţă de judeţ, înseamnă că toate aceste instituţii de cultură ar fi trebuit să pună în scenă săptămânal câte un spectacol, de fiecare dată în alt oraş. Nu ştim cum a reacţionat soprana Felicia Filip, invitată la lansarea teribilului candidat, ştiind că acesta ar arunca-o dintr-un oraş într-altul în fiecare săptămână, rescriindu-i destinul. Oare s-o fi întrebat subţirele om de cultură Pantelimon, dacă Felicia Filip sau alt artist de notorietate este dispus să îşi transforme viaţa într-una de nomad, aflat în fiecare săptămână în alt oraş? Se va fi gândit oare când ar mai avea timp actorii de repetiţii, pregătirea de noi spectacole, dacă s-ar afla tot timpul pe drumuri ca circarii? Chiar şi pentru un circ este greu să se mute în fiecare săptămână în alt oraş. Oare e posibil să vrei să faci asta cu Opera din Iaşi sau Teatrul Naţional Bucureşti, care au spectacole cu recuzită şi decoruri fastuoase, a căror montare şi demontare necesită extraordinar de mult timp? Unde ar mai repeta piesele teatrele mici, precum cele două teatre din Sfântu-Gheorghe, care împart şi acum cu greu timpul de repetiţie pe scenă, în momentul în care scena ar fi în permanenţă ocupată de celelalte teatre nomade? Răspunsul şi-l dă fiecare, singur! Pentru ca cercul penibilului să fie complet, „cantindatul” Pantelimon a surprins opinia publică cu un gest de mare rafinament, anume aducerea unui cântăreţ care să concerteze pentru a-i convinge pe alegători cu cântecele sale. Nimic neobişnuit în acest demers, dacă reuşim să facem abstracţie de ridicolul în care s-a scăldat junele liberal atunci când, în mod infantil, a postat afişe cu chipul cântăreţului, lângă care a apărut şi el, lipit într-o poză trucată. Probabil se aştepta ca notorietatea cântăreţului să se scurgă şi pe el, iar aceasta să se transforme în voturi pe buletinele de vot… Ce să mai zicem… Curat murdar, coane Pantelimon!

Recent, pe perioada campaniei electorale, la Sfântu-Gheorghe, în judeţul Covasna, liderii extremismului unguresc s-au adunat pentru a „proclama” autonomia aşa-zisului ţinut secuiesc. Deşi maghiarii din municipiu i-au dat cu flit pe extremiştii unguri, la manifestare participând sub 1.000 de oameni, faţă de 5.000 cât preconizau organizatorii, iată că s-au găsit indivizi slabi de înger în filiala Covasna a Partidului Naţional Liberal care au sărit să se îmbrăţişeze şi să stea la masă cu radicalii unguri. Astfel, candidatul liberal pentru funcţia de deputat în municipiul Sfântu- Gheorghe, Emil Pantelimon, a dat garanţii că este dispus să participe la o masă rotundă cu extremiştii pentru a discuta pe marginea acestui subiect. Acesta nu este singurul liberal covăsnean care s-a oferit să dea o mână autonomiştilor, gestul său fiind în acord cu al preşedintelui PNL Covasna, Marius Obreja, şi al preşedintelui PNL Sfântu- Gheorghe, Mădălin Guruianu, ambii declarând că sunt dispuşi să se aşeze la discuţii pe tema autonomiei teritoriale cu extremiştii unguri. Mitingul pro-autonomist de la Sfântu-Gheorghe i-a avut în centrul atenţiei pe episcopul desfrânat Tokes Laszlo, cel care declara că nu va reprezenta interesele României în Parlamentul European, primarul din Sfântu-Gheorghe, Antal Arpad, care ameninţa românii din Covasna şi Harghita cu soarta sârbilor din Kosovo, şi, în calitate de prim solist, pe nimeni altul decât zdruncinatul Csibi Barna, care demonstrase pe viu cum vede el treaba cu autonomia, spânzurând în piaţa publică din Miercurea-Ciuc, judeţul Harghita, o păpuşă având chipul lui Avram Iancu. Csibi Barna şi-a făcut numărul şi de această dată, afişându-se cu un panou pe care scria cu litere de o şchioapă „La revedere, România!”.

La masa cui stă PNL Covasna?

Încercăm să facem un exerciţiu de imaginaţie în care să ne închipuim nişte evrei de bună credinţă stând la masă şi dialogând cu organizaţiile neonaziste germane pe tema înfiinţării unor noi lagăre de exterminare. Este absurd şi nimeni nu-şi poate închipui că nişte evrei ar putea vreodată să facă asta. Nimeni nu i-ar putea acuza vreodată că sunt antieuropeni sau nedemocraţi! Acceptarea unei invitaţii la „dialog” din partea unora care i-ar ameninţa cu exterminarea ar fi imediat catalogată drept un act antisemit şi o lipsă de respect faţă de victimele Holocaustului. Invitaţia la dialog a unora ca Antal Arpad, care ameninţă românii cu exterminarea fizică, este refuzată din start de toţi românii de bună credinţă, pe aceleaşi considerente pe care refuză şi evreii să dialogheze cu neonaziştii. Singurii care se arată dispuşi la dialog cu cei care doresc românilor soarta sârbilor din Kosovo sunt liberalii covăsneni Marius Obreja, Mădălin Guruianu şi Emil Pantelimon. Pentru ei, se pare, Holocaustul n-a însemnat nimic, Avram Iancu e un necunoscut, iar declaraţiile cu iz terorist sunt un bun prilej de dezbatere. Oare de ce pentru cei trei liberali covăsneni a sta la masă cu extremiştii unguri nu trezeşte aceleaşi simţăminte ca pentru evreii din scenariul amintit? Ce foloase trag ei din astfel de declaraţii lipsite de raţiune? Ce motivaţie au oare să accepte să se asocieze cu astfel de personaje nedemne de secolul XXI? Oare ce fel de „autonomie” vor Obreja, Guruianu şi Pantelimon? Autonomia în care Antal Arpad ne împuşcă ca pe sârbii kosovari sau autonomia lui Csibi Barna, care promite că ne spânzură?

Tăcerea păcătosului

Se spune că „Gura păcătosului adevăr grăieşte”… Dar şi tăcerea spune multe! PNL Covasna nu a deschis niciodată gura când a fost vorba de „lecţiile de autonomie” aplicate românilor de către UDMR şi celelalte formaţiuni ungureşti extremiste. Aceste organizaţii au îndepărtat indicatoarele bilingve de la intrarea în localităţi şi au pus unele inscripţionate doar în limba maghiară. PNL Covasna tace! Site-urile a mai multe primării sunt redactate doar în limba maghiară. PNL Covasna nu reacţionează! Pe instituţiile publice (primării de oraşe şi comune, consilii judeţene) apar denumirile în limba maghiară „Varoshaza”, „Kozseghaza” şi „Megyehaza”. PNL Covasna tace în continuare! Documentele din unele instituţii publice sunt redactate numai în limba maghiară. PNL Covasna nu zice nimic! Evenimente publice sunt organizate doar pentru maghiari. PNL Covasna persistă în tăcere! Instituţii de drept ale statului sunt atacate de liderii unguri, care îndeamnă la influenţarea hotărârilor instanţelor de judecată şi instigă la ultraj împotriva Instituţiei Prefectului. PNL Covasna persistă în tăcere! Ocuparea posturilor din administraţia publică din Covasna şi Harghita se face doar pe baza cunoaşterii limbii ungare. PNL Covasna este muţenia întruchipată! Extremiştii unguri care ameninţă românii cu exterminarea fizică vor să ne convingă de „beneficiile” autonomiei, din care deja am pregustat în modurile mai sus amintite. PNL Covasna reacţionează imediat şi anunţă că va participa la „o masă rotundă”! Singurii, de altfel… Cine oare a depus o coroană de 15 martie la statuia revoluţionarilor unguri care au condus măcelul împotriva românilor din anul 1848? Evident, tot liberalii covăsneni Mădălin Guruianu şi Emil Pantelimon!

La Congresul Spiritualităţii Românilor de Pretutindeni din anul 2012, aşa mărturisea un vorbitor că l-ar fi întrebat un străin. Ca prim efect, întrebarea te loveşte în inimă, în creier, în suflet! Receptată doar ca o primă lovitură, întrebarea, urmată de analiza profunzimii fenomenului, iscă multe alte întrebări, care tulbură, neliniştesc, dezorientează.
De 22 de ani, Basarabia este independentă, dar există, în continuare, două Moldove, cu toate că teritoriul nu mai este ameninţat de niciun acaparator, deşi, de câţiva ani, s-a smuls ultimul ghimpe al rusificării. Ne vizităm diplomatic ca state diferite, încheiem acorduri de colaborare, de sprijin reciproc, de schimburi economice. România şcolarizează copii ai Republicii Moldova pe bani frăţeşti, trimite fonduri la nevoie, dotăm biblioteci şi şcoli cu cărţi româneşti, dar suntem, în continuare, două ţări, două popoare, avem hotar şi ne trebuie vize ca să ne vizităm.
Dacă atunci, în 1918, bucovinenii şi basarabenii au ştiut să acţioneze într-un moment tulbure al revoluţiei bolşevice şi să se alăture ţării, îndreptând nedreptatea de 100 de ani, dacă în 1990, au uimit Europa cu dârzenia luptei pentru a-şi dobândi alfabetul latin şi apoi cu îndrăzneala de a fi primii în declararea independenţei, tot într-un moment tulbure, de destrămare a Uniunii Sovietice, astăzi, după alţi 100 de ani, sunt complet liberi, dar nu se mai înfierbântă nimeni de ideea unirii. „Suntem acasă!” spune câte un moldovean prezent în România la vreun eveniment de interes comun, dar pleacă de „acasă” în ţara lui şi atât a fost: doar vorba şi emoţia! Rămânem tot străini, tot despărţiţi, tot cu hotar între noi!
Grupuri de români din România cer unire cu cei din Moldova, iar grupuri din Moldova cer unire cu România. Ici şi colo se vorbeşte despre unire. Ce se întâmplă cu noi? De ce trebuie să cerem unire? Cui o cerem? Ne mai opreşte vreo putere străină de neam să ne unim, să ne oţelim frăţietatea, să ne mândrim că suntem iarăşi ce am fost?
Câteodată, meditaţia o ia razna şi se ivesc întrebări de o gravitate care poate acuza de erori condamnabile. Ce este la mijloc, ce ne ţine despărţiţi, de ce unii români din Moldova izbucnesc revoltaţi când li se cere părerea despre unire: „Cum adică, noi să nu mai avem ţara noastră?”. Întrebaţi despre prezenţa unor astfel de opinii chiar din partea românilor, câţiva profesori din Cahul ne-au spus că astfel de oameni sunt debusolaţi, anii care au trecut într-o organizare statală separată le-au turnat în conştiinţă ideea că Moldova e o ţară de sine stătătoare, chiar dacă vorbim aceeaşi limbă şi suntem acelaşi neam. Ei cred că, unindu-ne cu România, Moldova şi-ar pierde „identitatea”.
Dar, dacă există astfel de nevolnici în gândire, mai profund roade o prezumţie care aruncă neagră suspectare asupra celor care conduc destinele ţării. E, oare, posibil ca tocmai aceştia să oprească mersul spre unire, înfoiaţi de funcţia superioară în stat (ce fel de stat?) şi temători că şi-o vor pierde în urma contopirii cu România? E posibil ca, la cheremul vanităţii, să expui nesiguranţei o ţară, un popor, o istorie? E posibil ca aceste personalităţi româneşti să nu cunoască porunca istoriei? De ce două Moldove, când Ştefan cel Mare şi Sfânt (foto) ne-a lăsat o singură Moldovă? Crescuţi şi instruiţi la şcoala URSS, aceşti diriguitori nu cunosc avertismentul-poruncă: „Să ştiţi că Moldova n-a fost a mea, nu e a voastră, ci a urmaşilor urmaşilor voştri!” al celui care a păstrat-o întreagă după 47 de bătălii pe care le-a purtat? Ce fac astăzi „urmaşii urmaşilor” cu Moldova românilor moştenită de la Ştefan? Atunci, în 1918 şi 1990, moldovenii au reuşit să se smulgă de sub puterea orgoliului rusesc. Acum, se pare că nu se pot rupe de sub propriul orgoliu, hrănit de dorinţa de a avea autoritatea de preşedinte, de ministru, de parlamentar, deşi o astfel de funcţie pot exercita şi în România Mare. De ce atunci s-a putut şi astăzi nu se mai poate? E dureros, trist şi umilitor ca problema orgoliului să menţină hotarul nedreptăţii istorice, vechi de două sute de ani. Aceşti „urmaşi ai urmaşilor” nu se tem că s-ar putea ca Sfântul Domn să răspundă chemării lui Mihai Eminescu, formulată cu jale şi speranţă în româneasca noastră „Doină”:
„Ştefane, Măria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
-----------------------------
Tu te'nalţă din mormânt,
Să te-aud din corn sunând
Şi Moldova adunând!”
şi să aplice sancţiunea binemeritată pentru menţinerea unei Moldove în bucăţi, întrebându-i: „Ce-aţi făcut cu Moldova Mare pe care v-am lăsat-o”?!
Să se fi ajuns la un asemenea nivel scund de simţire, încât să consideri că ţi-ai făcut datoria doar comemorând momentul ruperii de ţara-mamă şi să nu acţionezi, nestingherit de nimeni, pentru înlocuirea momentului trist al despărţirii cu cel al bucuriei reîntregirii?! E de neînţeles. Unde sunt exploziile acelea de entuziasm de după declararea independenţei, când grupuri de cântăreţi şi recitatori treceau Prutul încolo şi încoace şi plângeam cuprinşi de bucuria regăsirii?
Ne-am rătăcit pe căile acestui prezent în care patriotismul a ajuns un subiect de batjocură. Ne-am îngheţat în noi, în grupuri de păreri, de idei, de ură şi de vrajbă, de poftă de mărire. Judecând atmosfera din România şi din Moldova, nici nu mai ştim cât de independenţi mai suntem şi unii, şi alţii, dar, despărţiţi, suntem, sigur, periculos de vulnerabili, de ameninţaţi.
Da-ne-ar Dumnezeu luciditatea şi binecuvântarea ca, la următorul congres, românii de dincolo de Prut să nu mai participe în calitate de invitaţi, ci să-i primească pe românii din alte ţări în calitatea de gazdă într-o Românie Mare!

S-ar părea că au dreptate cei ce afirmă că politica, în esenţa ei, este imorală. Motivaţia este că nicăieri ca aici nu se întâmplă atâtea compromisuri, în realitate adevărate târguri murdare prin care se urmăresc interese meschine, pentru menţinerea sau acapararea, cu orice preţ, a puterii; nicăieri ca aici minciuna nu este ridicată la rang de politică de stat, folosită în scopul satisfacerii intereselor personale sau partinice, fluturate drept „interese naţionale”; nicăieri ca aici imoralitatea nu s-a cuibărit atât de adânc în fiinţa celor ce se pretind a forma „clasa politică” a ţării, în realitate nişte indivizi puşi pe căpătuială, dornici şi grăbiţi a acumula averi pe care oamenii oneşti şi cinstiţi nu le-ar putea acumula nici dacă ar trăi două, sau chiar trei vieţi!
Nu face excepţie nici individul Victor Ponta, care s-a cocoţat în fruntea Guvernului României. Lipsa de moralitate a acestuia a devenit tot mai evidentă în scurtul interval ce a trecut de la câştigarea alegerilor din 9 decembrie 2012. De atunci, el ţine să ne dovedească că nu-i mai pasă de milioanele de români care au dat votul lor USL. Dumnealui a uitat deja că se află în postura de prim-ministru al României numai datorită votului popular acordat USL. Că acest vot a fost acordat de alegători în speranţa că, în acest fel, ei şi ţara vor scăpa de cei care şi-au bătut joc de noi, adică guvernele marionetă aflate în slujba lui Traian Băsescu. Iar din acest guvern a făcut parte şi UDMR. În acest fel, această organizaţie anticonstituţională, antistatală şi antiromânească s-a făcut părtaşă la toate nelegiuirile petrecute până în vara anului 2012, fiind tot atât de vinovată ca şi PDL. Ba chiar mai abitir, fiindcă a dus tot timpul o politică potrivnică intereselor majore ale poporului român, o politică îndreptată împotriva României, prin toate acţiunile de sprijinire a mişcărilor autonomiste pe principii etnice, prin contestarea continuă a faptului că România este un stat naţional etc..
Desconsiderând votul popular dat, cu o majoritate covârşitoare, USL, care înseamnă un vot de blam dat vechiului guvern pedelisto-udemerist, Victor Ponta vrea cu orice preţ să aducă UDMR la guvernarea ţării. Dacă nu a reuşit s-o introducă pe uşa din faţă, măcar s-o bage prin uşa din dos, adică uşa de serviciu! Nu are, însă, importanţă pe unde. Important e să fie acolo, în Guvern, că numai aşa s-ar putea, vezi Doamne, să fie „pace socială” în România. Mai degrabă ar fi vorba de o „pace politică”, prin care Ponta să-şi asigura „spatele”. Fiindcă cine ştie ce se mai poate întâmpla, pentru că în politică nisipurile mişcătoare sunt chiar mai periculoase decât cele din natură.
Pe de altă parte, după cum nici în PSD lucrurile nu stau chiar atât de roz, după cum încearcă să ne lămurească unii, nici în PNL cerul nu este deloc senin. Unele intensificări de vânt sunt şi acolo, care tind să se transforme în furtună. Crin Antonescu  nu prea are parte de multă linişte în partidul al cărui lider este. Sunt destui cei ce jinduiesc după conducerea lui. Primul este, desigur, Călin Popescu Tăriceanu, cel care are de multă vreme un dinte contra lui Antonescu. El speră ca, mai curând sau mai târziu, să ajungă din nou la conducerea partidului, sau chiar în cea de şef al Guvernului.
Se ştie că în timpul în care a fost prim-ministru al României, Tăriceanu i-a avut ca aliaţi de nădejde pe udemerişti, pe care i-a considerat întotdeauna ca fiind „oameni de calitate”. Nu întâmplător deci, cu puţin timp înaintea alegerilor parlamentare, el a sugerat ideea aducerii UDMR la guvernare, indiferent de procentajul cu care USL va câştiga alegerile. Probabil - dacă nu cumva sigur - că în virtutea acestei păreri USL a făcut înţelegerea secretă cu UDMR, dată în vileag de spusele lui Ponta în seara zilei de 9 decembrie 2012.
Dându-şi seama cât de nepopulară şi periculoasă ar fi această acţiune, Crin Antonescu a pus, cum se spune, piciorul în prag şi a zis un „NU” hotărât. Ponta nu a avut ce face şi a renunţat şi el. Însă numai pentru moment, fiindcă i s-a lipit „pata” udemeristă pe creier şi nu mai poate scăpa de ea. Întrebarea care se pune este, însă, una ce vizează acel târg politic, imoral, de care vorbeam la început. Oare nu cumva Victor Ponta a devenit o unealtă în mâinile lui Călin Popescu Tăriceanu? Oare nu cumva prin el Tăriceanu vrea să lovească în Crin Antonescu, spre a-l înlătura de la şefia partidului? Nu cumva odată cu „şopârla” pe care Tăriceanu vrea s-o verse între cei doi „prieteni”, el urmăreşte destrămarea USL şi crearea unei alte majorităţi? Una din care să facă parte, fireşte, şi UDMR, dar, de ce nu, şi PDL. Nimic nu ne-ar mira, ţinând seama că mârlănia politică de azi se află la loc de cinste.

Câtă inteligenţă poate revela un asemenea răspuns venit de la un preşedinte de ţară?! Acum, după legitimarea unui alt guvern, preşedintele se retrage din desfăşurarea vieţii ţării. Totul sună a autodemascare, anume că nu Guvernul dirija cum şi ce trebuia în activitatea sa. Atunci avea griji… O gură… care grăieşte adevărul! Retragerea din valul de probleme, mai ales la sfârşit de an 2012 şi de gravă perioadă din viaţa românilor, dă veridicitate votului care l-a exclus de drept, printr-o majoritate certă, din autoritatea pe care n-o mai deţine de când poporul a decis.
Reîntoarcerea sa, în urma referendumului din vară, nu este o victorie, nu este o legitimitate, ci o şarlatanie juridică impusă. Nu Europa, minţită, derutată şi instigată de slugile preşedintelui, legitimează conducerea României, ci poporul român. Şi el şi-a spus cuvântul. Aşa că domnul Băsescu, dacă s-a întors, deţine o funcţie de preşedinte degeaba. Plata drepturilor salariale ale acestui funcţionar este ilegală, aşa cum sunt toate plăţile pentru fosilele slugarnice din Curtea Constituţională a României (CCR), ţinute sub cizma sa tot datorită unor pete negre de care preşedintele se foloseşte, obligându-i să declare constituţionale toate încălcările sale.
Dacă nu mai are griji, înseamnă că e preşedinte inutil, nedorit, huiduit. Grijile care ar trebui să-l preocupe în tandem cu noul Guvern, nu mai sunt viabile pentru persoana sa, pentru că banii nu se mai risipesc spre îmbogăţirea ciracilor sau pentru construirea unor inutilităţi scumpe. Îi displace faptul că nu mai poate dirija fondurile ţării după cumetrii, ca pe vremea guvernelor-marionetă. Aşa că răspunsul: „Nu mai am griji”, este pronunţat cu regret şi neputinţă.
Depăşit de imensa răspundere a acestei funcţii şi golit de autoritate, preşedintele încearcă să se folosească de dependenţa şi supunerea la propria comandă ale tuturor instituţiilor justiţiei. Astfel, domnul Traian Băsescu (foto), sărac la minte, ahtiat după mărire, incapabil şi necorespunzător, devine un mare pericol pentru ţară, un mare duşman al poporului, care nu-l mai vrea şi care i-a retezat puterea pentru tot răul pe care l-a prăvălit asupra vieţii întregului neam românesc. Aflată sub stăpânirea sa, justiţia din România se face părtaşă la generarea disfuncţionalităţii treburilor ţării prin pronunţarea verdictelor strâmbe contra legi drepte, prin condamnarea nimicurilor şi protejarea marilor hoţii, prin înlăturarea şi marginalizarea valorilor, certificând în funcţii-cheie spoieli de competenţe, uşor de manevrat, de îngenuncheat, după pofta şi interesele preşedintelui. Halal justiţie!
Una din gravele consecinţe ale tuturor acestor acţiuni malefice ale domnului Băsescu este distrugerea propriului partid, care s-a împrăştiat ca o turmă rătăcită şi hăituită, fără apărare. Prezenţa în Parlament a unor indivizi din PDL doar de mâna a doua, rezultaţi din alegeri cu procente mici, promovaţi acolo tot prin lege dictată de preşedinte şi susţinută de CCR, este o nouă dovadă de disperare în intenţia de a-şi salva ce se mai poate salva.
Piticismul acestui preşedinte inutil este certificat de mersul cu tipsia la europeni pentru a mai primi doi creiţari de autoritate, manevrându-le dojana la adresa Guvernului, spre ducerea mandatului propriu până la capăt. Îţi vine să crezi că un ţăran cumpătat, cu demnitate românească, dintr-o fundătură de ţară, ar putea fi mai de folos, în comparaţie cu degringolada creată de domnia sa în viaţa noastră, coborând România în ridicol.
Prezenţa pe ecranele televizoarelor a acestei figuri nemaidorite şi ale multora din fostul Guvern prădalnic produce un mare dezavantaj televiziunilor respective, pentru că orice apariţie este urmată de comutarea pe alt post şi, prin urmare, se ajunge la scăderea procentului de audienţă. Astfel, zelul telereporterilor de a-l aborda aduce un deserviciu instituţiilor lor, iar nouă, telespectatorilor, o stare de greaţă, de neplăcere, de respingere. Nu vrem să-l mai vedem. Dacă tot a intrat domnia sa în retragere şi nu se mai spală în baia populară, ar fi bine să-l trecem în totală neglijare, spre liniştea sufletească a atâtor necăjiţi, a căror amărăciune creşte la vederea figurii sale, care corespunde atât de fidel configuraţiei morale. Şi aceasta, pentru că e preşedinte degeaba, urmare propriei deziceri de la grijile ţării!

Prefectura Covasna a început pregătirile pentru alegerile parțiale ce vor avea loc în orașul Covasna, ca urmare a decesului fostului primar Lorincz Zsigmond. Judecătoarea Miklos Erzsebet a fost desemnată președintele Biroului Electoral de Circumscripție al orașului Covasna, fiind stabilite și cele opt secții de votare care vor funcționa la data alegerilor. Prefectul Codrin Munteanu a menționat că termenul limită de depunere a candidaturilor este 14 ianuarie, iar campania electorală se va desfășura în perioada 20 ianuarie - 2 februarie 2013. Candidaturile se depun la Biroul Electoral de Circumscripție, care va funcționa în sala de ședințe a Primăriei Covasna, între orele 10-16. Fostul primar, Lorincz Zsigmond, de profesie economist, a încetat din viață, în urma unui infarct, pe data de 23 noiembrie 2012, la vârsta de 48 de ani. Acesta fusese ales primar pe listele UDMR Covasna și se afla la cel de-al doilea mandat. Guvernul a aprobat în ședința de joi, 28 decembrie 2012, pachetul de acte normative necesare pentru organizarea alegerilor locale parțiale la data de 3 februarie, a informat vicepremierul Liviu Dragnea. Referitor la alegerile locale din orașul Covasna, președintele PC Covasna, ne-a declarat: „Personal, având în vedere realitățile politice din județ, susțin că la alegerile pentru funcția de primar din orașul Covasna, cel mai indicat ar fi să susținem un candidat serios, opozabil candidatului UDMR, care, cel mai probabil va fi actualul viceprimar Thiesz Janos. Cred că ar fi nimerit ca acest candidat unic să nu aibă coloratură politică, ci să fie independent, susținut de toți cei care doresc o alternativă la UDMR. Șansele teoretice ar putea crește în acest caz, însă cele practice sunt extrem de subțiri, având în vedere existența unui electoral maghiar puternic blocat în stereotipii etnice. De asemenea, nu cred că ne vom confrunta cu situația în care PCM sau PPMT să propună vreun candidat credibil, care să pună probleme UDMR, întrucât materialul uman al acestor partide este extrem de precar. Anticipez că cel mai probabil scenariu este câștigarea fotoliului de primar al orașului Covasna tot de către UDMR, care s-a obișnuit să câștige doar pe seama reflexului populației maghiare de a vota un maghiar, indiferent cine ar fi acesta”.

După anunţul şoc al premierului Victor Ponta din seara alegerilor parlamentare, când a făcut cunoscut faptul că UDMR va fi invitată la guvernare, în ciuda scorului zdrobitor obţinut, au fost făcute publice informaţiile care au dus la invitarea uniunii culturale maghiare la guvernare, iar apoi şi la excluderea acesteia din formula guvernamentală. Astfel, s-a aflat de existenţa unui document semnat în luna septembrie, pe care îşi puseseră numele liderul PSD, Victor Ponta, liderul PNL, Crin Antonescu, şi cel al UDMR, Kelemen Hunor. Documentul tripărtit prevedea patru lucruri: 1. Dacă USL nu obţine la alegerile generale 50 la sută plus unu dintre mandatele parlamentare, UDMR intră la guvernare şi formează împreună cu USL majoritatea parlamentară; 2. Dacă USL obţine mai mult de 50 la sută plus unu din mandate (fără a se preciza cât de mult peste acest prag), UDMR este, de asemenea, invitată la guvernare şi formează majoritatea parlamentară alături de USL. După alegeri, negocierile urmau să se poarte în funcţie de ponderea parlamentară a părţilor; 3. Pe perioada guvernării comune, nu va fi afectat niciunul dintre drepturile deja obţinute de minorităţile naţionale; 4. Cele trei părţi se vor consulta şi vor colabora în chestiuni care privesc noi drepturi ale minorităţilor, revizuirea Constituţiei şi reorganizarea administrativă (fără a se intra în detalii), iar deciziile nu se vor lua decât împreună. Documentul mai prevedea şi faptul că în cazul în care USL va obţine majoritatea, să anunţe încă din seara alegerilor că UDMR va fi cooptat la guvernare, iar UDMR se angaja să anunţe în aceeaşi seară că va susţine USL, în cazul în care USL nu va obţine majoritatea parlamentară.
După câteva zile în care discuţiile PSD şi PNL cu UDMR avansau în direcţia găsirii de soluţii la pretenţiile exagerate ale maghiarilor, a avut loc un eveniment care a întors total sensul discuţiilor şi a scos UDMR din cărţile guvernării. Acest eveniment a fost participarea la negocieri a preşedintelui fondator al Partidului Conservator, Dan Voiculescu, care, după gestul făcut, a fost numit de către preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, drept „cancerul politicii româneşti”. Ce s-a întâmplat de fapt, povesteşte chiar Kelemen Hunor, într-o declaraţie făcută presei: „Pentru mine a fost foarte ciudat că domnul Antonescu i-a dat cuvântul lui Dan Voiculescu. Eu nu ştiam că Dan Voiculescu trebuie să prezinte poziţia lor”. Dan Voiculescu a pus două condiţii suplimentare, care nu fuseseră convenite la momentul semnării pactului. Prima era aceea ca UDMR să sprijine candidatura USL la prezidenţialele din 2014. „Eu am spus că această propunere este absolut corectă. Dacă guvernăm împreună şi va mai exista USL la momentul alegerilor prezidenţiale, e corect să susţinem candidatul lor.” A venit, apoi, cealaltă condiţie: „Să declarăm noi public că suntem de acord cu Articolul 1 din Constituţie în întregime - şi aici, desigur, sintagma de „stat naţional” era în discuţie, şi că nu vom propune şi nu vom susţine modificarea Articolului 1 niciodată. Era clar o condiţie ca să ne împingă pe noi în afara jocului, fiindcă era clar că nu putem face aşa ceva. Eu nu accept să fac declaraţii de loialitate nici lui Antonescu, nici lui Voiculescu şi nici să-mi spună cineva într-o ţară liberă despre ce am voie şi despre ce nu am voie să vorbesc. Revizuirea Constituţiei este o dezbatere politică, parlamentară, care la un moment dat se votează, nu are legătură cu Guvernul. Era clar că ne-au împins în colţ şi nu ne-au mai lăsat să facem niciun pas, dar în acelaşi timp şi ei s-au împins în colţ şi nu aveau cum să iasă de acolo”.
Aşa s-a derulat negocierea care a întrerupt, în anul de graţie 2012, dinastia guvernamentală a UDMR. Dacă „politica românească” a însemnat pentru UDMR şantajul permanent al partidelor aflate la guvernare pentru a comite abuzuri, ilegalităţi, încălcări ale Constituţiei, dispreţ faţă de ţară, români în general şi cei din Harghita şi Covasna în special, atunci acest tip de „politică românească” trebuia să înceteze. Nu putem decât să salutăm fermitatea şi curajul lui Dan Voiculescu, care a făcut dreptate până la capăt şi a trimis UDMR în opoziţie, unde îi este locul. Dacă Dan Voiculescu înseamnă „cancerul politicii româneşti”, în urma căruia UDMR nu mai poate şantaja, umili şi batjocori o ţară întreagă, ne-am fi dorit ca acest cancer să răpună acest tip de politică românească mult mai devreme.

Liderii ungurilor din România nu se dezmint… Întrebat fiind cineva, la un moment dat, cum i-ar caracteriza în câteva cuvinte pe liderii organizaţiilor ungureşti, acesta a sintetizat astfel: „Au idei puţine, fixe şi proaste!”. În această categorie intră şi cvasi-continua „luptă”, chipurile, pentru autonomie. Propaganda manipulatoare a UDMR, PCM, PPMT, CNS ş.a.m.d. continuă netulburată, în ciuda tuturor evidenţelor. Având în vedere faptul că îmbrânceala autonomistă din sânul comunităţii ungureşti s-a desfăşurat până acum doar în campaniile electorale, iată că perdanţii de la Partidul Civic Maghiar au pus-o iarăşi de un miting autonomist, pe care l-au anunţat a se desfăşura la Târgu-Mureş, în data de 10 martie. Pretextul mitingului îl constituie anunţatele dezbateri privind regionalizarea României, o temă importantă pe agenda politică a acestui an. Mitingul se doreşte a fi o demonstraţie de forţă care să arate, cică, dorinţa de se înfiinţa o regiune care să coincidă cu ceea ce unii numesc „ţinut secuiesc”.
Guvernul Ponta a anunţat deja că soluţia agreată este cea a regionalizării pe formula actualelor regiuni de dezvoltare, care vor primi nişte atribuţiuni suplimentare, mai ales în ceea ce priveşte cheltuirea fondurilor europene privind investiţiile majore de infrastructură. Treaba e cam bătută în cuie, chit că încă nimeni nu dă pe faţă adevăratele motive pentru care regionalizarea în România se va face astfel şi nu altfel. Tema regionalizării din România şi a absorbţiei fondurilor europene a fost dezbătută deja în cadrul organismelor europene, care, după 23 de ani de democraţie originală românească, s-au cam lămurit cum stă treaba pe la noi cu marile reforme. Începând cu privatizările post-decembriste şi terminând cu capabilităţile actuale de absorbţie a fondurilor europene, toate marile reforme româneşti s-au dovedit un mare fâs, care de multe ori au făcut mai mult rău decât bine. Îngroziţi de incapacitatea politică de a desfăşura un proiect reformist fără bruiaje sau deturnări de la scopul iniţial, oficialii Uniunii Europene au transmis Bucureştilor să uite agitaţia privind regionalizarea şi să nu îndrăznească să încerce vreo modificare spectaculoasă la nivel administrativ. Logica este una simplă, bazată pe realitatea faptului că România nu a reuşit în 23 de ani decât să transforme fostul sistem într-unul care de abia funcţionează la cote de avarie, deci o modificare substanţială nu ar face altceva decât să creeze mai degrabă haos, decât eficienţă.
Fără a ţine cont de aceste realităţi, Partidul Civic Maghiar a găsit că e un moment prielnic să roadă puţin ciolanul manipulării autonomiste şi a anunţat mitingul teribil de la Târgu-Mureş, prin care, vai, vrea să tragă un semnal de alarmă cum că maghiarii nu ar fi de acord ca reorganizarea administrativ-teritorială să se facă fără a exista o regiune cum ar fi aşa-zisul ţinut secuiesc. PCM, la ultimele două tururi electorale parlamentare nu a avut nimic de spus electoratului şi nu a participat la alegeri, însă cum e rost de puţină agitaţie, hop şi ei cu pieptul în faţă. Din fericire, oamenii de rând au cam început să îşi dea seama că sunt doar manipulaţi şi să nu mai participe la astfel de acţiuni, anunţate grandioase, dar care sfârşesc în ridicol. Dovadă în acest sens sunt ultimele mitinguri care au avut loc la Sfântu-Gheorghe, prezenţa la acestea fiind cu mult mai redusă decât previziunile organizatorilor. Dar, ce mai contează că oamenii n-au locuri de muncă şi le este foame. Tema autonomiei e bună de tot! Laser, frate!

Uniunea Democrată a Maghiarilor din România a pretins cu constanţă că promovează oameni de valoare, profesionişti, persoane ultracalificate şi competente. Deşi, în afara declaraţiilor, UDMR nu poate pune degetul pe vreun astfel de profesionist despre care să afirme cu subiect şi predicat că a făcut cutare sau cutare lucru măreţ pentru ţară în cei 23 de ani democraţie, iată că exemplele care dovedesc chiar contrariul se înmulţesc. Competenţa în promovare nu a fost, de fapt, niciodată, o realitate pentru UDMR. Un exemplu în acest sens este fostul şef al Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, Nagy Jozsef, care, duduind de competenţă, a prejudiciat Statul Român cu peste un miliard de euro prin incapacitatea domniei sale de a valorifica certificatele verzi acordate României. Păgubirea Statului Român cu un miliard de euro nu pare a deranja uniunea culturală, care, în loc să-l tragă pe linie moartă pe acest „profesionist”, îl promovează în funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Covasna.
În aceeaşi logică a maximei competenţe, UDMR a propus la alegerile parlamentare de anul trecut o candidată din municipiul Oradea, care a şi deţinut funcţia de viceprimar al urbei. Este vorba despre nimeni altcineva decât despre doamna Rozalia Biro (foto), care şi-a dovedit din plin capacităţile intelectuale în perioada exercitării funcţiei de viceprimar. Între timp, a ajuns parlamentar cu acte în regulă… În urmă cu doi ani de zile, pe când coordona activităţile de natură socială din cadrul Primăriei Oradea, în calitate de viceprimar, doamna Rozalia Biro a fost victima unei farse făcută de către Daniel Buzdugan de la Radio Zu. Acesta s-a recomandat a fi jurnalist de la Realitatea TV, care vrea să facă o emisiune în Oradea despre… copiii bipezi. Viceprimăriţa s-a arătat încântată să participe la emisiune, însă, din discuţii a reieşit că aceasta era atât de în clar cu termenii de specialitate ai departamentului social aflat în subordine, încât făcea confuzie între cerşetori şi fiinţele bipede. Cu nonşalanţă, aceasta dădea asigurări că „majoritatea copiilor bipezi din Oradea provin din alte localităţi” şi că pe străzile din municipiu de abia mai pot fi găsiţi unul sau doi, pentru că Poliţia Comunitară i-a ridicat pe aproape toţi. Spre deliciul angajaţilor Primăriei Oradea, care râdeau copios când şi-au auzit şefa la radio, viceprimăriţa, mamă a doi copii, a spus că nu are niciun biped în familie. Rozalia Biro este astăzi senator UDMR şi preşedinte al Comisiei pentru Drepturile Omului din camera superioară a Parlamentului. La mai mare, doamna senator!

După ce ani de zile Instituţia Prefectului - Judeţul Harghita a pus batista pe ţambal la abuzurile administraţiilor locale udemeriste privind arborarea drapelului naţional şi a stemei naţionale, intonarea imnului naţional, iată că minunea, totuşi, s-a întâmplat. Prefectul judeţului Harghita, Jean Adrian Andrei, s-a adresat primăriilor de pe raza judeţului, cărora le-a solicitat, printr-o circulară, respectarea legilor în vigoare privind arborarea însemnelor naţionale. De asemenea, autorităţilor locale li s-a atras atenţia şi asupra faptului că arborarea drapelelor altor state pe instituţiile publice se poate face tot doar în cadru legal, cu ocazia vizitelor oficiale ale delegaţiilor din străinătate. Prefectul Jean Adrian Andrei (foto) a declarat că de mai bine de zece ani nu s-a mai aplicat nicio sancţiune privind aceste încălcări ale legii, în condiţiile în care pe cele mai multe sedii ale primăriilor din Harghita, în fruntea cărora se află primari unguri, este arborat ilegal, în mod permanent, drapelul Ungariei. Ultimele sancţiuni din judeţul Harghita au fost aplicate primăriilor din Sânmartin şi Sâncrăieni şi datează din anul 2002! În circulara adresată primăriilor harghitene, prefectul le atrage atenţia acestora şi asupra faptului că sunt pasibile de amenzi cuprinse între 2.500-5.000 lei. Gestul prefectului harghitean este salutar, mai ales că mai are mult de lucru până la restabilirea legalităţii în judeţ. Poate această circulară va constitui un imbold şi pentru a acţiona în vederea modificării numelor a două şcoli din judeţ şi a unei străzi din municipiul Odorheiu-Secuiesc, care poartă numele fascistului Nyiro Jozsef. Solicitat să dea un răspuns privind acţiunile întreprinse pentru respectarea legii în această chestiune, prefectul Jean-Adrian Andrei a cam dat din colţ în colţ şi nu a putut oferi un răspuns satisfăcător cu demnitatea pe care o ocupă. Astfel, prefectul de Harghita a recunoscut că nu a făcut nimic în acest sens şi nici nu a arătat că va face ceva concret, scuzându-se cu argumente care nu prea stau în picioare, cum ar fi faptul că denumirile instituţiilor şi a străzii au fost aprobate în perioada 1993-1996, anterioară adoptării legii privind interzicerea promovării persoanelor care au avut de-a face cu regimul nazist. Se pare că prefectul harghitean nu înţelege, sau se preface că nu înţelege, că în litera legii amintite este inclusă şi înlăturarea din spaţiul public a acelor însemne care au de-a face cu persoanele condamnate pentru crime împotriva umanităţii sau acţiuni de sprijinire a regimului nazist.

Am păşit în Noul An 2013 aflând o veste tristă. Pe 3 ianuarie 2013, la venerabila vârstă de 82 de ani, a încetat din viaţă maestrul Sergiu Nicolaescu, cel mai mare regizor al României, dar şi scenarist, actor, scriitor (puţină lume ştie) şi politician. Ce a urmat acestui anunţ, a fost de-a dreptul incredibil. Instituţiile mass-media în ansamblu, dar mai ales televiziunile de ştiri au creat o isterie de neînchipuit, parcă mai mare decât cea de la moartea lui Adrian Păunescu, de acum doi ani şi ceva. Ştiam că Sergiu Nicolaescu este un personaj pe atât de controversat pe cât de mare, de important pentru cinematografia şi cultura română, dar nu mi-am închipuit niciodată că decesul său poate face ca, exceptând rubricile meteo şi sport, zile la rând să nu mai apară nicio altă ştire şi dezbatere decât cele legate de maestru. Cred, totuşi, că dacă nu ar fi fost dorinţa lui Sergiu Nicolaescu de a fi incinerat, buboiul de presă nu ar fi fost chiar atât de mare, cu nenumărate episoade derulate unul după altul. S-ar fi vorbit oricum mult despre Sergiu Nicolaescu, la fel cum s-a întâmplat, de când există televiziunile de nişă, în cazul tuturor somităţilor Poporului Român care au prins aceşti ani ca ultimi ai vieţii lor, dar circul ar fi fost, cu siguranţă, mai mic.
De aici, bineînţeles, părerile pro şi contra, din gurile familiei, apropiaţilor, prietenilor, colegilor, politicienilor, psihologilor, profesorilor, jurnaliştilor, analiştilor la toate pricepuţi, au invadat ecranele. I-am văzut pe toţi, cum se spune, „la fundul gol”. Am văzut ce le poate pielea atunci când vine vorba despre a critica Biserica Ortodoxă Română. Interesant, niciunul nu s-a declarat anticreştin, ateu, dar marea majoritate, inclusiv oameni de la care nu te aşteptai, criticau cu sârg Bisericamamă a Neamului Românesc. Tot felul de autodeclaraţi evrei, dar şi alte naţii, precum şi români cu duiumul, îşi exprimau părerile „pertinente” dând cu bocancul în Biserica Ortodoxă - fibră a Poporului Român, care nu a permis, nu-i aşa (fie asta spre ocărârea ei veşnică), să se ţină o slujbă la căpătâiul maestrului. Cea mai tare a fost aia cu „Biserica Ortodoxă nu e în actualitate. Ea este a oamenilor şi trebuie să se adapteze vremurilor moderne”. Dar şi aia, pe un ton panicat-plângăcios, cu „Domnule, dar dumneavoastră sunteţi deputat, deci sunteţi un ales, faceţi, domnule, ceva. Păi dacă nici dumneavoastră nu faceţi ceva…”. Sau aia cu „Ce, domnule, nu se poate respecta ultima dorinţă a omului?!”. Toţi aceşti jurnalişti, analişti, psihologi… „mari” şi „avizaţi” comentatori - cu patalama, vorba aia - n-au înţeles nimic din ceea ce le-a adus situaţia, îndurerată, să discute. Nu avem spaţiu tipografic să retipărim Biblia, dar pentru cine a citit-o sau o citeşte este clar acest lucru. Pentru ceilalţi, analişti, jurnalişti, profesori, actori… oricum e degeaba. În al doilea rând, aia cu parlamentarul, e chiar comică. Cătălino, mai bine tăceai, că filosoafă rămâneai. E de râs, nici nu merită comentată; asta vroia să se implice Parlamentul şi Guvernul în treburile BORului! Hai că e tare. În ce priveşte a treia chestiune amintită, oamenii ăştia ori n-au fost atenţi, ori n-au priceput, ori sunt rău intenţionaţi. Reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române nu au spus nicio clipă că să nu se respecte ultima dorinţă a decedatului. Ei au încercat să îndrume familia spre o înmormântare creştinească, iar dacă nu, este alegerea lor, dar nu se poate cu slujbă, deoarece incinerarea nu este o practică a creştinismului. „Pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”, spune Biserica Ortodoxă. Şi cu asta basta, vorba lui Gigi Becali. Practica creştină presupune reîntoarcerea în pământul din care am fost creaţi, iar din păcate, marele maestru Sergiu Nicolaescu a ales altceva; dacă a ales, că nu a lăsat nimic scris, iar restul pot fi doar nişte vorbe! Biserica Ortodoxă Română nu poate face excepţie pentru nimeni, pentru că toţi suntem egali în faţa lui Dumnezeu; ea a transmis doar că nu se poate şi una, şi alta.
Păcat de păcatul lui Sergiu Nicolaescu, că multe ne-a lăsat în urmă. Numeroasele sale filme ne-au marcat, de-a lungul timpului, pe toţi care simţim româneşte, iar megaproducţiile „Dacii”, „Mircea” ori „Mihai Viteazul” sunt capodopere ale cinematografiei universale. La Dumnezeu, însă, ne ducem fiecare individual, iar Sergiu Nicolaescu, prin incinerare, nu a permis sufletului său să se despartă de trup în cele 40 de zile de la moarte şi să meargă în Rai.
P.S.1 Este interesant, că tot l-am pomenit, cum oierul Gigi Becali, considerat un incult de majoritatea concetăţenilor săi, cunoaşte toate aceste lucruri, iar comentatorii „culţi la cap”, nu. Probabil că de asta a şi avut interdicţie vreo câteva zile la unele posturi (fapt ciudat pentru el, că face rating), pentru că s-au prins băieţii că îl mărturisea pe Iisus Hristos, în vreme ce scopul lor era spurcarea Bisericii Ortodoxe a Neamului Românesc… dacă tot au prins momentul.
P.S.2 Era să uit de aia cu „Păi, domnule, dar şi oamenii din faţa Crematoriului au strigat că trebuia făcută o înmormântare creştinească, cu preot”. Da, dar oamenii aceia de rând, parte din fibra Poporului Român, nu Biserica Neamului o criticau, ci pe cei care au ales cealaltă variantă. Şi apropo, Antena 3: de ce cele câteva sute de oameni strânşi în ianuarie trecut la Teatrul Naţional era adevăraţi români, iar aceste sute strânse acum la Crematoriu, sunt nişte bestii? Adică ăia sunt eroi, iar ăştia sunt fiare? Că aşa aţi stabilit voi în şedinţa de redacţie? Chiar dacă faceţi multe lucruri bune şi foarte bune, să nu credeţi că asta vă permite să vă credeţi „dumnezei”. Poate că o ţâră de decenţă şi de simţăminte sincere şi dezinteresate faţă de Poporul Român şi de Ţara asta nu v-ar strica (lucru valabil şi pentru celelalte televiziuni). Dar absolut nimic. Sunt nişte tabula rasa, vorba lui Aristotel. Şi creştini declaraţi, însă anticreştini prin fapte. În primul rând, pentru cunoscători desigur, că Biserica Ortodoxă este foarte actuală de 2.000 de ani, însă dogmele ei nu pot fi schimbate, că aşa vor la televizor nişte laici isterici şi inculţi din punct de vedere al canoanelor religioase.

Ca într-un paradox sinistru, oamenii cu suflet curat şi ţinută morală au oprit cu pieptul lor gloanţele destinate Ţării, pentru ca lichelele nemernice să-şi aroge merite de patrioţi.
Nu plânge, maică Românie!

Nu plânge, maică Românie,
Că am să mor neîmpărtășit!
Un glonț pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit...

Nu plânge, maică Românie!
E rândul nostru să luptăm
Și din pământul ce ne arde
Nici o fărâmă să nu dăm!

Nu plânge, maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noștri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o știm!

Nu plânge, maică Românie!
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă și pe noi la praznic,
Când România va fi mare!