Articolul 1, alineatul 1'
La articolul 1 (1), unde se prevede că România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil, Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României a adoptat introducerea unui alineat nou (11), cu următorul cuprins: România recunoaşte rolul istoric, în constituirea şi modernizarea Statului Român, al Bisericii Ortodoxe şi a celorlalte culte religioase recunoscute de lege, al Casei Regale şi al minorităţilor naţionale.
Rolul istoric al Bisericii Ortodoxe derivă din faptul că este Biserica neamului nostru, moştenită de la strămoşii noştri, a căror vieţuire, de la încreştinarea făcută de Sfântul Apostol Andrei şi până în zilele noastre, este atestată documentar prin existenţa a numeroase izvoare istorice. Cu toate frământările sale interne, cunoscute de-a lungul vremii (din unitatea cu ortodocşii s-au desprins catolicii, aceştia devenind ulterior „părinţii” protestanţilor şi neoprotestanţilor), Biserica Ortodoxă este o instituţie divino-umană fundamentală în procesul mântuirii oamenilor, indispensabilă în istorie în raporturile ei cu satul şi poporul. De altfel, mulţi dintre conducătorii de vază ai statului, cum ar fi Constantin Brâncoveanu, Ştefan cel Mare, Matei Basarab, sunt prăznuiţi în calendarul ortodox ca sfinţi. Viaţa lor creştină s-a datorat şi faptului că mamele unora, cum ar fi cele ale lui Mihai Viteazul sau Ştefan cel Mare, erau călugăriţe. S-ar cuveni, deci, ca şi mamele de astăzi să fie mai atente în educaţia pe care o dau copiilor lor, dacă vrem ca la conducerea centrală şi teritorială să nu mai avem atei şi liber-cugetători!
Un aliat trainic al Bisericii Ortodoxe a fost reprezentat de Casa Regală. Prin deviza sa creştină, NIHIL SINE DEO (NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU), regimul monarhic are meritul istoric de a fi girantul modernizării Statului Român şi garantul constituţional al respectării drepturilor politice şi religioase ale minorităţilor naţionale.
În zilele noastre, denaturându- i sensul real, duhovnicesc, unii oameni sunt „supăraţi” că Biserica se roagă, prin ectenia „Pe binecredinciosul popor român de pretutindeni, pe cârmuitorul ţării noastre, pe mai marii oraşelor şi ai satelor şi pe iubitoarea de Hristos oaste, să-i pomenească Domnul Dumnezeu în Împărăţia Sa”, pentru conducătorii ţării noastre! Când face însă această rugăciune înălţătoare, Biserica nu îl roagă pe Dumnezeu să îi sprijine pe conducători în fărădelegile lor, ci îi cere de fapt să le lumineze mintea cu harul Duhului Sfânt, dându-le lor înţelepciune, dreptate şi iubire faţă de popor…
Aşadar, ar fi bine să medităm mai mult la deja celebra zicală „fiecare popor îşi are conducătorii pe care îi merită”, deoarece, dacă unii din aleşii neamului sunt cum sunt, iar poporul o duce greu, este şi pentru că, în indiferenţa noastră în rugăciuni faţă de conducători şi de românii de pretutindeni, cu egoism, ne gândim doar la binele propriu şi nu la cel general!

Articolul 1, alineatul 2'

La articolul 1, după alineatul 2, unde se prevede că forma de guvernământ a statului nostru este republica, Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României a introdus un alineat nou, (21), cu următorul cuprins: Demnitatea umană este sursa TUTUROR DREPTURILOR (subl. mea) fundamentale şi este inviolabilă. Toate formele de autoritate publică trebuie SĂ RESPECTE (subl. mea) şi să protejeze demnitatea umană.
Prin noul amendament se invocă forţa legii, prin intermediul tuturor formelor de autoritate publică (Poliţia, Tribunalul, Procuratura, Jandarmeria etc.) de a respecta şi a proteja demnitatea umană. Cum s-ar putea însă realiza acest lucru, când în amendament se arată clar că inviolabilitatea demnităţii se referă la toate drepturile fundamentale (deci şi la dreptul de intimitate din art. 4, alin. 2, unde este interzisă discriminarea ÎN ORICE ALTĂ SITUAŢIE, incluzându- i aici şi pe cei cu altă orientare sexuală)? În acest caz, noul amendament presupune că, în săvârşirea păcatului sodomiei, atât instituţiile de ordine publică, dar şi alte forme de autoritate publică (cum ar fi familia, şcoala, Biserica etc.), vor putea fi sancţionate coercitiv nu numai dacă se opun, ci şi dacă nu vor respecta săvârşirea acestor anomalii comportamentale. În sensul enunţat, actualul ministru de Externe, Titus Corlăţeanu, dar şi fostul ministru al Culturii, Puiu Haşotti, ar trebui să suporte rigorile legii dacă, aprobându-se Constituţia, şi-ar menţine poziţia exprimată, pentru că amândoi au avut „îndrăzneala” de a interpreta homosexualitatea ca fiind un păcat.
În consecinţă, deviaţionismul intim nu numai că va fi protejat de lege, ci şi impus în a-l respecta, aşa încât ceilalţi cetăţeni (în special creştinii) vor putea fi sancţionaţi dacă vor manifesta o atitudine potrivnică, considerată ca „ofensatoare” la modul cum înţeleg unii semeni de-ai noştri să îşi „trăiască viaţa”! Astfel, se creează vădit o situaţie de inechitate în favoarea minorităţilor cu orientare diferită decât cea normală, punându-i pe homosexuali şi lesbiene deasupra celorlalţi cetăţeni obişnuiţi. În acest fel, anormalul este adus în sfera normalului şi aceasta nu înseamnă altceva decât decăderea societăţii româneşti şi, în general, a întregii lumi! Totodată, dacă vom corobora alienatul amendamentului de care vorbim cu art. 4 (2), va rezulta un atentat grav la adresa moralităţii publice, fiind nevoiţi să asistăm cu toţii, neputincioşi, la un dezastru efectiv în şcoli, inclusiv în spaţiul public, cu efecte catastrofale asupra existenţei familiei şi dăinuirii neamului românesc.
Deja, printr-un imobilism condamnabil al CNA, „terenul nociv” este pregătit cu zel de posturile naţionale TV, care, obligate de altfel statutar să fie factori de educaţie colectivă, au devenit veritabile instrumente ale indecenţei, pervertind mentalitatea colectivă prin transmiterea de mesaje subliminale explicite şi implicite: am auzit că la TVR 1, până şi la spaţiul de emisie destinat extragerii Loto, ar fi fost invitată o „artistă” cu o fustă suficient de transparentă încât telespectatorii să sesizeze că de fapt nu purta lenjerie intimă, în timp ce TVR 2, pe când prezenta de curând duetul câştigătoarelor la Festivalul „Mamaia copiilor”, a difuzat o scenă dansantă în care uneia dintre fetiţe, surprinsă de cameraman într-o poziţie stânjenitoare, i-a fost filmată lenjeria intimă! Scene de acest fel, cu fetiţe supuse prematur la îmbătrânire, cărora li se fură inocenţa copilăriei sub privirea tâmpă a unor părinţi inconştienţi, sunt în fond o invitaţie voalată la pedofilie. Pedofili care, invocând nediscriminarea prevăzută de lege, vor cere şi ei TV să le respecte dreptul de a avea emisiuni mai deochiate cu copilaşi, fiinţe nevinovate exploatate spre deliciul unor obsedaţi şi neruşinaţi.
Pe de altă parte, ca şi în cazul pedofililor etc., societatea va fi obligată, prin legile mai sus invocate, cu spiritul lor aferent, să le respecte demnitatea umană şi unor brute cu instinct animalic, precum criminalii sau violatorii!

Articolul 1, alineatul 4

În cadrul art. 1, la alin. 4 (unde se prevede că statul se organizează potrivit principiului separării puterilor în stat, în cadrul democraţiei constituţionale), Comisia Comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României a adoptat un amendament nou, cu următorul cuprins: Statul se organizează potrivit principiilor separaţiei, echilibrului şi cooperării loiale a puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale. Puterea legislativă este reprezentată de Parlament, puterea executivă este reprezentată de Guvern şi de către celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, iar puterea judecătorească este reprezentată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de celelalte instanţe judecătoreşti.
Principiul separării puterilor datează încă din epoca modernă, figurând ca un element definitoriu în exercitarea democratică a atribuţiilor în raportarea echidistantă care se stabileşte între cele trei puteri ale statului, indiferent că avem de-a face cu regimuri monarhice sau republicane. Bineînţeles că, de-a lungul vremii, au fost cazuri când aceste puteri „s-au călcat în picioare”, în mod evident abuziv, aducând astfel un prejudiciu prestigiului statului în relaţia lui cu cetăţenii ţării şi cu alte state, cu efecte negative asupra calităţii imaginii statului. Tocmai pentru că nu au ştiut să colaboreze corect între ele, în sensul că au avut tendinţa să se influenţeze una pe cealaltă în luarea deciziilor, chiar şi în perioada postceauşistă, noul amendament adoptat fixează raportul între Guvern, Parlament şi Justiţie în termenii echilibrului şi cooperării loiale a acestora.
Lipsa de loialitate a făcut ca, de-a lungul timpului, cetăţenii să asiste neîncrezători la justeţea autorităţii instituţiilor statului. Acest lucru a fost posibil, în primul rând, pentru că politicul a recurs la imixtiune cu consecinţe păgubitoare la toate nivelurile, în demersul firesc al actului de Justiţie, uneori chiar prin propriile persoane cu care au politizat instituţia: preşedintele Traian Băsescu a „forţat mâna” persoanelor loiale din Curtea Constituţională, liberalul Călin Popescu Tăriceanu a făcut (prim-ministru fiind) trafic de influenţă la Preşedinţie pentru favorizarea omului de afaceri Dinu Patriciu, iar Adrian Năstase (ex prim-ministru) s-a coborât până într-acolo încât, cu un grup mare de colegi de partid, s-a deplasat la Tribunal ca să influenţeze astfel Justiţia în cazul colegului său, din PSD, Bivolaru!
Se subînţelege că, pe fondul divergenţelor dintre Preşedinţie, Guvern şi Parlament, Justiţia a fost folosită câteodată ca instrument al partidelor politice aflate la guvernare, favorizând persoane cu funcţii înalte în stat, cum ar fi Ion Iliescu (dosarele Revoluţiei şi ale mineriadelor) sau Traian Băsescu (dosarul Flota, Referendumul: dacă Curtea Constituţională ar fi folosit datele reale ale numărului de cetăţeni cu drept de vot, actualul preşedinte trebuia să fie demis)! Există însă indicii că, încet-încet, clasa politică se maturizează şi începe să nu mai recurgă la imixtiuni grosolane în procedura judiciară. Dimpotrivă, Justiţia însăşi a devenit mai îndrăzneaţă asupra politicului, finalizând unele dosare „grele” de cercetare penală şi emiţând unele sentinţe cu executare: Adrian Năstase (PSD), Relu Fenechiu (PNL), George Becali (ex în PNL), Decebal Traian Remeş şi Ioan Mureşan (PNŢ) etc..
Să sperăm că, pe viitor, reprezentanţii Procuraturii nu se vor grăbi să scrie NUP-ul, atât de uşor, pe unele dosare aflate încă în derulare sau poate chiar… „uitate”!

Articolul 3, alineatul 3

La art. 3 (3), unde se precizează cum se împarte teritoriul din punct de vedere administrativ, Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României a adoptat un amendament nou, cu următorul cuprins: Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe, judeţe şi regiuni. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii.
Extrem de agitată şi grăbită, absolut în mod nejustificat, guvernarea USL invocă necesitatea regionalizării ţării prin obligaţia imperativă exercitată faţă de noi de către Bruxelles (ca şi cum, să vezi şi să nu crezi, Uniunea Europeană s-ar „supăra” grozav pe România că nu este în stare să absoarbă mai multe fonduri, lucru care - se zice - s-ar datora felului cum ne vom organiza teritoriul şi nu „neglijenţei” ei în a direcţiona echitabil resursele bugetare ca să se poată „resuscita” şi economia României în unele sectoare vitale, unde n-am avea proiecte)! Agitaţia Bucureştilor este însă falsă, pentru că, pe de-o parte, numita regionalizare nu ne este impusă de Bruxelles (dovada este că parlamentarii unguri au respins proiectul de regionalizare, deşi Ungaria are o împărţire administrativ-teritorială ca şi a României), iar, pe de altă parte, noi avem deja aceste regiuni de dezvoltare! În aceste condiţii, concluzia este că avem de-a face cu un servilism politic păgubos, numai pentru a fi pe placul „coanei Europa”! Iar UE aceasta, ca să fie clar şi pentru cei care poate niciodată nu au gândit cu capul lor, nu are nici pe departe intenţiile cele mai nobile, mai ales în acest vast experiment cu efecte imprevizibile, care converg spre o dictatură cum nu a mai fost, pe termen lung…
Subiectul regionalizării este cu atât mai sensibil pentru noi cu cât, mai ales că ne şi confruntăm cu declaraţii de intenţii politice tendenţioase ale reprezentanţilor naţionalităţii maghiare, în ciuda faptului că România şi Ungaria stau laolaltă în „barca” euro-atlantică, populaţia Românei într-adevăr bine intuieşte că ar fi posibilă o abilă individualizare cel puţin a unei părţi a Transilvaniei şi o integrare a sa într-o sferă de dominaţie externă sub „paravan” economic! Şi nu este nimeni dintre noi care s-ar aştepta ca aceste intenţii anti-româneşti să înceteze, chiar de s-ar şi înfiinţa regiunea centru din macroregiunea 1 (formată din judeţele Harghita, Mureş, Covasna, Braşov, Sibiu, Alba), pentru simplul motiv că oficialităţile Ungariei (ex.: Nemeth Zsolt, subsecretar de stat în MAE; Semjen Zsolt, viceprim- ministru al guvernului ungar; Kover Laszlo, preşedintele Parlamentului de la Budapesta; Fuzes Oszkar, ambasadorul Ungariei în România etc.) nu s-au sfiit deloc să promoveze o politică de pretenţii teritoriale faţă de ţările limitrofe şi de contestare a autorităţii statelor în care trăiesc maghiari (se ştie, de altfel, că Ungaria este o campioană mondială în ce priveşte asimilarea minorităţilor). Astfel, ei încurajează minorităţile maghiare la o atitudine de separatism (iredentistă, extremistă, şovinistă, revizionistă). Prin această atitudine ireverenţioasă a Budapestei, lipsită de cordialitate diplomatică la cel mai înalt nivel, cetăţenii români de naţionalitate maghiară sunt încurajaţi să sfideze Statul Român, să considere că autonomia teritorială este un drept fundamental (proiectul noii Constituţii ne-ar şi obliga să respectăm demnitatea umană derivată din orice drept fundamental) şi să ne tot terorizeze cu drepturile lor, până la pasul ultim al alipirii Transilvaniei de Ungaria (aşa cum s-a şi exprimat Toro T. Tibor, preşedintele Partidului Popular al Maghiarilor din Transilvania).
Siguri pe ei, crezând că şiau aranjat în culise organizarea pe criteriul etnic, maghiarii din regiunea centru fie tac, fie simulează o „supărare” diversionistă prin care să adoarmă vigilenţa românilor! În realitate, ei vor putea atinge însă „pragul” de peste 20% din totalul populaţiei regiunii de centru, atât cât le este suficient ca să reînceapă cu şi mai mare virulenţă impunerea prin şantaj a obţinerii de drepturi suplimentare în raport cu populaţia majoritară, a necesităţii inscripţiilor bilingve, a introducerii limbii maghiare ca a doua limbă oficială (funcţionarii publici vor trebui să cunoască limba lor), a separării învăţământului de toate gradele, a propunerii de a fi numiţi prefecţi maghiari în judeţele în care populaţia este majoritar maghiară, a plasa în posturi înalte în stat oamenii lor (atât de „discriminaţi” sunt maghiarii din România, încât au deţinut funcţiile de viceprimministru, ministru, secretar de stat, director general la Radio România Actualităţi, director general al Editurii Didactice şi Pedagogice, au reuşit să controleze toate secretele ştiinţifice ale României prin deţinerea funcţiei de director al Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, iar astăzi au şi un consilier personal al prim-ministrului Ponta) şi a continua maghiarizarea românilor (la recensământul din 2002 s-au înregistrat 47.937 maghiari declaraţi de religie ortodoxă)! Şi oare pentru ce avem parte, dragi români, de atâta dispreţ din partea conducătorilor minorităţii maghiare?
Să fie oare aceasta pentru că România, ţara în care locuiesc şi se bucură, trăieşte în bună înţelegere - pe baza acordării multor drepturi conferite de lege - cu cele 20 de minorităţi naţionale? Sau să fie oare pentru faptul că nu îi sancţionăm fiindcă încalcă Legea partidelor politice (nu au partid!), lăsându-i ca în Parlament să dispreţuiască Ziua Naţională a României, unde poartă provocator doliu cu banderole negre? Sau o fi oare pentru că guvernanţii români, cam prea timoraţi de spectrul pierderii unor alianţe politice efemere, au închis ochii foarte uşor când a fost „spânzurat” în piaţa publică un manechin reprezentându-l pe Avram Iancu, un mare simbol al Istoriei Românilor? Sau poate că am acceptat atât de uşor să îl avem ca şef în Ministerul Culturii pe Kelemen Hunor, un medic veterinar, în vremea căruia s-a şters de pe partea inferioară a Arcului de Triumf din Bucureşti inscripţia referitoare la ocuparea Budapestei, în 1919, de către Armata României?
Români! Deja, sunt maghiari care au demarat campania de „cucerire” a Transilvaniei prin acapararea de proprietăţi. În contextul în care se tot vorbeşte de euroregiuni, de fragmentări teritoriale, conducătorii României şi-au asumat obligaţia impusă de Uniunea Europeană de a vinde în deplină proprietate pământul agricol către cetăţeni din UE sau din alte părţi. Şi astfel vom ajunge, după ce ne-am pierdut industria, sistemul bancar, producţia meşteşugărească, o parte din fondul forestier, sistemul de irigaţii, petrolul, să ne pierdem şi pământurile agricole (dacă un hectar costă 20.000 euro în Danemarca, în România valorează 2.500 euro)! Mai ne rămâne să înstrăinăm resursele minerale şi energetice…, pe fondul dezbaterilor TV despre cât de bună este regionalizarea! Şi aici nu este vorba de chibzuinţă, în tihnă, ci de „rezolvarea” urgentă a situaţiei, de către primul ministru Ponta, prin asumarea guvernamentală şi nicidecum pe calea dezbaterilor parlamentare!
Iar ceea ce nu ar vrea să audă Victor Ponta, în niciun chip, este că iniţiativa procesului de revizuire a Constituţiei se poate face şi pe cale cetăţenească! consilier parlamentar, Costel Neacşu (Sibiu)

Acţiunile autonomiste se ţin lanţ în judeţele Harghita şi Covasna, cei care au ieşit în faţă în ultima perioadă fiind cei de la Partidul Popular Maghiar din Transilvania (PPMT). În mod ostentativ, aceştia ţin discursuri antiromâneşti, provocatoare, sperând că îi vor întărâta astfel pe români, care vor reacţiona şi vor da apă la moară falsei retorici a maghiarilor asupriţi de români. Surprizele, însă, nu s-au lăsat aşteptate. La mitingul împotriva proiectului de regionalizare desfăşurat sâmbăta, 21 iulie, la Sfântu- Gheorghe, judeţul Covasna, de către Partidul Popular Maghiar din Transilvania, o femeie de etnie ungară din municipiul de pe Olt, având şi cetăţenia statului ungar, a scuipat pe un aşa-zis steag secuiesc, stârnind reacţia viscerală a şefului organizaţiei locale a PPMT, care a început să se lamenteze şi să se dea de pământ, anunţând că va depune plângere penală împotriva femeii, care ar fi, „potrivit martorilor”, de naţionalitate română. Declaraţia mincinoasă a extremistului maghiar a fost preluată de corespondentul maghiar al agenţiei de presă Mediafax şi, mai apoi, de alte televiziuni gen Realitatea TV, România TV etc.. Televiziunile nu s-au mulţumit să dea doar minciuna liderului extremist maghiar, ci au preluat prosteşte, difuzând mai apoi, la toate jurnalele, declaraţii ale unui extremist maghiar prezent la miting care jignea şi acuza poporul român de lipsă de civilizaţie în cuvinte extrem de dure, acuzând naţionalitatea română a celei care scuipase aşa-zisul steag. De fapt, pe femeia româncă o cheamă... Kedves Ibolya! Romanian Global News a descoperit cine este individul revoltat prezentat de televiziunile din România, acuzând şi înjurând pe români în cadrul operaţiunii de manipulare. Acesta se numeşte Papp Laszlo şi este un extremist maghiar care în timpul unei competiţii sportive de la Sfântu-Gheorghe, atunci când era intonat Imnul Naţional al României, s-a întors cu spatele, ridicând ambele braţe în sus şi mimând acte ruşinoase a se prezenta în public. Cu toate că presa locală maghiară s-a sesizat de manipularea făcută de liderul extremist maghiar şi de informaţiile false difuzate de mass-media din România, prezentând identitatea reală a femeii şi încercând să arunce incidentul într-un derizoriu episod cu un om beat, liderul extremist maghiar nu şi-a cerut scuze pentru jignirea adusă românilor, iar televiziunile nu au revenit asupra informaţiei.
Un alt incident similar, s-a petrecut la şcoala de vară a extremiştilor unguri de la Tuşnad-Băi, judeţul Harghita, la care a participat şi premierul ungar Viktor Orban (foto). Acesta a fost atacat cu tomate de către doi tineri, în momentul în care urca pe scenă. Evident, manipularea clasică a extremiştilor maghiari a funcţionat, fiind imediat răspândită informaţia cum că cei doi tineri agresivi ar fi români. Din fericire, adevărul s-a aflat instantaneu, cei doi fiind legitimaţi de către Jandarmerie, care i-a şi amendat pentru gestul lor. Aşa cum era de aşteptat, românii care l-au umilit pe Viktor Orban, simbolul unităţii maghiarimii, erau tot unguri... Incidentul a fost imediat bagatelizat şi s-a dat vina tot pe beţie, bat-o vina... Adevărul este că acţiunea de la Tuşnad a extremiştilor unguri, cel puţin după încheierea programelor oficiale, a constat într-un dezmăţ total, aproape în totalitate tinerii prezenţi fiind beţi. Ceea ce au lăsat în urmă este greu de descris în cuvinte: sticle de vodcă, cutii de bere, urme de vomă, fecale şi urină la tot pasul. Cam aşa arăta Tuşnadul după ce au trecut pe acolo autonomiştii PPMT...
Cele două incidente aparent separate au, totuşi, un fir logic comun: la o manifestare a extremiştilor PPMT, indivizi necunoscuţi, prezentaţi imediat a fi români, comit fapte de natură să provoace spiritele, pentru ca mai apoi să se descopere că românii în cauză sunt de fapt unguri, iar motivul gesturilor lor este scuzat pe motiv de beţie... Pentru a nu crede că aceste acţiuni sunt „întâmplătoare” şi „nepericuloase”, fiind cel mai probabil organizate de extremiştii unguri, tragem un semnal de alarmă, pentru că acest scenariu ne este cunoscut încă din 1990, de la Târgu-Mureş!

Din Alba-Iulia, capitala de suflet a Neamului Românesc, aducem un omagiu fierbinte eroilor care şi-au jertfit viaţa în urmă cu 96 de ani în luptele pentru desăvârşirea Unităţii Naţionale. Prin suprema jertfă de sânge în luptele duse în anii 1916-1918, a fost posibilă înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 de la Alba-Iulia. Este meritul bravilor români patrioţi, intelectuali, cărturari, care cu înţelepciunea necesară au convins conducerea României de atunci să intre în conflagraţia mondială alături de Antanta, moment în care se vor obţine tratate politice şi militare favorabile nouă. Un lider de necontestat al acestora a fost Nicolae Iorga, care a militat neobosit pentru ca România să intre în război de partea Antantei, pe care-l considera „cea din urmă jertfă de răscumpărare pe care neamul nostru din Ardeal o aduce pentru robia lui de 2000 de ani”.
Singura posibilitate de a realiza Idealul Naţional al românilor în acele condiţii istorice era folosirea conjuncturii internaţionale. Războiul la care s-a angajat la 14 august 1916 împotriva Puterilor Centrale a fost un moment de grea încercare pentru poporul nostru şi pentru Armata Română, care era chemată să dea grele jertfe pentru ţelul nobil al apărării libertăţii şi independenţei Patriei, pentru întregirea hotarelor şi făurirea Unităţii Naţionale.
Primul Război Mondial a fost războiul de cea mai mare amploare, cu cel mai mare volum de forţe, în cadrul celei mai mari coaliţii, cu cele mai mari eforturi, cu cele mai grele jertfe, dar urmat şi de cele mai măreţe înfăptuiri; istoricii l-au numit „Războiul pentru Întregirea Neamului”, fiind posibilă realizarea României Mari.
România avea nevoie acută de sprijinul marilor puteri ale Antantei, în special în aprovizionarea cu armament, tehnică de luptă şi materiale de război. Prin Tratatul politic şi Convenţia militară din 4 august 1916, României i se recunoştea dreptul de a-şi alipi provinciile aflate sub stăpânirea monarhiei austro-ungare, Bucovina şi Transilvania.
În urma operaţiilor militare în faţa unui inamic foarte puternic, România a ajuns într-o situaţie foarte grea, Bucureştii au fost ocupaţi în noiembrie 1916, Regele Ferdinand şi Regina Maria s-au refugiat în Moldova, la Iaşi a fost organizat un Guvern naţional, iar Parlamentul a decis modificarea Constituţiei pentru a oferi temei legal reformelor preconizate. Tezaurul naţional ce cuprindea arhivele, valută, valori mari, lingouri de aur, tezaurul Casei Regale, obiecte ale Mitropoliei Ungro-Vlahiei a luat drumul Moscovei şi de atunci nu s-a mai întors în Ţară.
Pe teritoriul ocupat de Puterile Centrale, ce însemna o mare parte din teritoriul Ţării, s-a organizat un regim de ocupaţie militară. Printr-un uriaş efort militar, s-a refăcut o forţă militară ce grupa 460.000 de militari. De un real ajutor a fost şi Misiunea militară franceză, condusă de generalul Henri Berthelot.
În vara anului 1917, s-au desfăşurat luptele de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. Rezistenţa eroică a Armatei a II-a Române, condusă de generalul Alexandru Averescu, a determinat pe Mackensen să schimbe direcţia de ofensivă a trupelor austro-germane spre Focşani- Mărăşeşti-Adjud.
Desfăşurarea bătăliei de la Mărăşeşti se întinde pe o durată de 29 de zile, cuprinsă între 24 iulie şi 21 august 1917, dar ziua de 6 august a avut un caracter decisiv pentru întreaga bătălie. Generalul Eremia Grigorescu, cu celebrele cuvinte „Pe aici nu se trece”, spunea: „Ziua de 6 august a fost scrisă de voi cu litere de aur în cartea vitejiei neamului nostru”. Numai în această bătălie am avut pierderi de peste 12.000 de militari.
Biruinţa de la Mărăşeşti a stârnit admiraţia în rândul aliaţilor şi a avut un puternic ecou peste hotarele Ţării. Numeroase personalităţi politice şi militare, ziare, posturi de radio, corespondenţi de război, au subliniat eroismul ostaşilor români. Generalul Berthelot aprecia că: „Soldaţii români luptă admirabil. Ei sunt la înălţimea celor mai viteji apărători, sunt cei mai buni soldaţi din lume”. Generalul american John Pershing, aflat pe teritoriul francez, exclama plin de admiraţie: „Admir splendidul eroism al Armatei Române, care şi-a apărat cu îndârjire pământul patriei sale”. Strălucitele victorii obţinute de Armata Română în vara anului 1917 au zădărnicit planul Comandamentului german de a nimici forţele româno-ruse din Moldova şi a sili România să capituleze. În această crâncenă încercare, inamicul a pierdut 65.000 de oameni, morţi şi răniţi. Şi personalităţile marcante din tabăra adversă au recunoscut succesele Armatei Române. Contele Czernin, ministrul de Externe al Austro-Ungariei, relata, în memoriile sale: „La ultima mare ofensivă de la Mărăşeşti, trupele lui Mackensen au suferit pierderi sângeroase. Acest succes a încurajat pe români”.
Reflectând impresia puternică produsă în lumea întreagă de vitejia armatei noastre, ziarul englez „Times” aprecia, în numărul din 17 august 1917, că: „Românii s-au bătut cu un eroism mai presus de orice laudă. Soldaţii germani au fost atât de violent atacaţi, încât aruncau armele pentru a fugi mai iute ca să nu fie făcuţi prizonieri. Această înfrângere este lovitura cea mai importantă pe care au primit-o germanii în răsăritul Europei”.
Rezistenţa eroică a Armatei Române în Moldova a salvat Statul Român, dar totodată, a oprit şi înaintarea Puterilor Centrale spre Rusia.
Deşi România era victorioasă pe front, situaţia sa s-a înrăutăţit odată cu adâncirea agitaţiilor politice din Rusia. Prin lovitura de stat bolşevică de la Petrograd, din 25 octombrie/7 noiembrie, care a modificat complet situaţia Rusiei, România era singură şi înconjurată de duşmani. Generalul Scerbacev, comandantul trupelor ruse din România, a propus germanilor încheierea unui armistiţiu. Prin Pacea de la Brest-Litovsk, între Rusia sovietică şi Puterile Centrale, trupele germane au intrat în Ucraina şi au lăsat România total descoperită în faţa Puterilor Centrale şi înconjurată din toate părţile de duşmani.
România trebuia să aleagă între o pace umilitoare sau ocuparea de către inamic a întregului teritoriu al Ţării. Guvernul Marghiloman a acceptat o misiune foarte grea, aceea a încheierii unei păci umilitoare la 24 aprilie/7 mai 1918, Pacea de la Bucureşti. Ea a fost deosebit de grea pentru Ţara noastră. Dobrogea era ocupată de Puterile Centrale, iar accesul României la Marea Neagră era permis doar de-a lungul unui drum comercial până la Constanţa. Armata Română urma să fie demobilizată. Austro- Ungaria îşi mărea teritoriul de-a lungul crestelor Carpaţilor în mod considerabil. Surplusurile de petrol şi cereale ale Ţării au fost preluate de către Germania şi s-a prevăzut, de asemenea, controlul german asupra economiei româneşti. Deşi ratificată de Parlamentul de la Iaşi, ea nu a fost promulgată de Regele Ferdinand, deoarece nu semnifica decât o necesitate de moment, de natură militară.
Victoriile Antantei, din vara anului 1918, au creat condiţii favorabile reintrării Ţării noastre în război şi continuării luptei pentru eliberare naţională. Trupele Antantei au trecut Dunărea şi au pătruns în România. Ţara noastră a declarat război Germaniei şi a anunţat că Pacea de la Bucureşti este un act nul şi neavenit. La 18 noiembrie/1 decembrie 1918, Bucureştii eliberaţi au primit pe suverani şi autorităţile centrale.
Cu preţul unor mari jertfe în Primul Război Mondial, peste 750.000 de militari, morţi, răniţi, prizonieri, a fost posibil ca la 1 Decembrie 1918, la Alba-Iulia, să se înfăptuiască Marea Unire, visul de veacuri al românilor, iar anterior Bucovina şi Basarabia s-au unit cu România, realizându-se România Mare.

Continuă pretenţiile revizioniste şi revanşarde ale iredentismului ungar

Acum, după 96 de ani de la aceste importante evenimente ale istoriei poporului român, constatăm cu mâhnire apariţia unor pretenţii revizioniste, revanşarde ale iredentismului ungar, prin vocea europarlamentarului Tokes Laszlo. Acesta, sprijinit de Budapesta, ca un adevărat vârf de lance al hungarismului, solicită ca Transilvania să devină un protectorat al Ungariei, să se realizeze un drapel al Transilvaniei şi autonomia secuimii, călcând în picioare demnitatea românilor. În evidenţele statistice, la ultimul recensământ figurează în jur de 1.000 de secui. La toate aceste fărădelegi şi samavolnicii le răspundem cu un protest ferm şi hotărât că la noi acasă aşa ceva nu se poate înfăptui.
Constatăm cu regret că românii din Transilvania nu sunt reprezentaţi în Stema Ţării. Am făcut toate demersurile necesare şi aşteptăm ca această eroare să fie îndreptată de către cei în drept cât mai repede cu putinţă.
Prin ofensiva revizionismului ungar se încearcă modificarea mai multor steme ale unor oraşe şi judeţe din Transilvania, printre care şi stema judeţului Alba, prin eliminarea Tricolorului şi a sigiliului lui Avram Iancu, un adevărat simbol naţional, iar în locul acestora şi-au făcut apariţia simboluri habsburgice. S-a putut merge aşa departe deoarece tot ce se încearcă nu are niciun temei legal.
Anul acesta vom sărbători 95 de ani de la Marea Unire, de la 1 Decembrie 1918, şi nici după atâţia ani, cu toate insistenţele şi eforturile făcute, nu avem la Alba-Iulia un Monument al Unităţii Naţionale. Până la centenarul Marii Uniri din anul 2018 mai sunt cinci ani, suficienţi pentru ridicarea acestui mult dorit monument şi aşteptăm o implicare mai hotărâtă a autorităţilor locale şi centrale. Dorim ca promisiunile făcute să fie concretizate printr-un monument măreţ, reprezentativ pentru toţi românii şi care să dea strălucire Capitalei Marii Uniri.
Începând cu anul 1990, ziua de 1 Decembrie a devenit Sărbătoarea Naţională a Românilor. Acum au apărut din nou fel de fel de voci, care nu simt româneşte, şi care încearcă din toate puterile să convingă că mai potrivit pentru a sărbători este luna mai, decât în decembrie când este frig. Cu cinism, falsitate şi minciună, aceştia recurg la cele mai josnice căi şi metode pentru a păcăli cât mai mulţi, iar în final să-şi impună punctul lor de vedere. Dar tot mai mulţi s-au deşteptat, dau dovadă de vigilenţă, iar blândeţea şi indiferenţa au fost înlocuite cu prudenţa şi exigenţa, arătând care sunt adevăratele valori ale românismului.
P.S. Acest discurs a fost prezentat în ziua de 6 august 2013, cu ocazia festivităţilor de la Mausoleul Eroilor din Mărăşeşti.

La ce s-o fi gândit, oare, oierul voineştean atunci când, lucrând cu barda şi cuţitul în inima lemnului de paltin, a zămislit „păpuşarul” - tiparul „păpuşii” de caş? Desigur, gândul îi era departe, la iubita lui din vatra satului, pe care o vedea, cu ochii minţii şi în lăuntrul cugetului său, aşa cum şi era ea de fapt: inocentă, frumoasă, zveltă şi mlădioasă, cu părul negru, mătăsos, cu nasul în vânt şi bărbia hotărâtă, cu gura şi buzele ferme, cu sprâncene arcuite, cu ochi negri strălucitori şi cu sclipiri misterioase în privirea-i dârză.
Poveştile tiparelor de caş nu sunt doar ale Voineştiului. Ele se regăsesc pe întreaga curbură a Carpaţilor Răsăriteni, acolo unde păstorii români au legat timp de veacuri „ţările” româneşti, vremelnic despărţite de voinţa şi pofta de stăpânire a celor care s-au impus spre a poseda acest pământ. Minunăţia reprezentărilor simbolic- antropomorfe pe care le poartă întru sine păpuşile de caş din Voineştii Covasnei este, însă, unică în tradiţia pastorală românească din sud-estul Transilvaniei. Aceste înfăţişări cioplite întruchipează calităţile sufleteşti pe care voineştenii le ascund în cele mai tainice străfunduri ale sufletelor lor - sensibilitatea, puritatea şi frumuseţea sufletească -, virtuţi bine ascunse, pe care nu le-ai bănui, nici de la o primă întâlnire, nici din următoarele. Căci voineştenii sunt oameni mândri şi rezervaţi, ai putea spune chiar închişi întru sinele lor; ei ţi se descoperă ţie, străin venit ca oaspete în aşezarea lor, doar după o îndelungată cunoaştere, după numeroase observaţii şi tatonări, doar dacă ai făcut dovada sincerităţii, onestităţii şi gândurilor tale bune şi doar atunci când ei s-au convins că le meriţi încrederea. Dar, în spatele firii lor, aparent aspre şi hotărâte, se ascund calităţi umane nebănuite: puritate, candoare, bun-simţ.
Dar oare ce reprezintă o păpuşă de caş? Dincolo de simbol şi ornamentaţie, ea relevă un întreg univers noţional, mental şi emoţional, o esenţializare a purităţii şi castităţii nupţiale, o declaraţie şi o făgăduinţă de iubire, un crez. Păpuşa simbolizează făptura fiinţei iubite: capul, trupul, braţele şi picioarele. Păpuşa esenţializează elementele costumului popular: ia, fota şi opincile. Tot ea poate să includă şi părţile feminine intime: pieptul şi pântecele, ca simboluri ale feminităţii şi maternităţii (foto stânga). Ornamentica se circumscrie elementelor vieţii păstoreşti: râul, creanga de brad, soarele şi luna, cerul cu stelele, florile din grădina iubitei (foto dreapta). Uneori, „braţele” sunt arcuite frumos pe lângă „trup”, iar în mijlocul „pieptului” este gravată o inimă, având, în opinia mea, o dublă semnificaţie: centru energetic şi spiritual al fiinţei omeneşti şi, totodată, simbol al iubirii. Alteori, acelaşi centru este reprezentat prin semnul crucii, ca atribut şi mărturisire a credinţei creştine şi a puterii luate de la Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul şi pământul. Întotdeauna, însă, „capul” păpuşii de caş va purta însemnul Sfintei şi de Viaţă purtătoarei Cruci, întru nădejdea vieţii celei veşnice, în Hristos şi Biserică.

Conform promisiunii făcute publicului covăsnean, de a nu lăsa să treacă o lună fără un eveniment cultural de calitate, Asociaţia Cultural-Creştină „Justinian Teculescu” din Covasna a organizat, la finele săptămânii trecute, un concert de excepţie: trupa „Trei Parale” a urcat pe scena Centrului Cultural din localitate, aducând cu sine muzica tradiţională românească de acum 200 de ani. „Trei Parale” grupează tineri orăşeni atraşi de muzicile vechi specifice spaţiului carpatic, alăturând muzicilor tradiţionale româneşti şi pe cele ale altor popoare ce trăiesc aici.
În demersul de reconstituire a acestui univers muzical, membrii grupului „Trei Parale” se sprijină, în primul rând, pe transcripţiile de epocă pe care Anton Pann - psalt şi teoretician al muzicii bizantine - le-a adunat în câteva volume numite „Spitalul Amorului”. Se adaugă apoi: expediţii prin sate şi lucrul cu diverşi muzicanţi bătrâni, audierea unor înregistrări vechi de teren realizate de Constantin Brăiloiu, scotocirea prin diverse culegeri de folclor muzical.
„Trei Parale” este un grup format din Florin Iordan (fluiere, cobză), Daniel Pop (voce, fluiere, percuţie, drâmbă), Beatrice Iordan (voce, cobză) şi Dinu Petrescu (percuţie). Ei sunt preocupaţi să ţină vie muzica veche cântată cu două secole în urmă în zona Carpaţilor, iar pentru actualizarea folclorului de atunci folosesc fluierul ciobănesc, cavalul, fluierul fără dop, fluierul gemănat, tilinca, viela, cobza, drâmba, toba, vuva, daireaua şi bendirul, instrumente aproape dispărute chiar şi din mediul rural şi total anulate de evoluţia muzicii urbane.
Duminică, la Covasna, programul concertului a pus în contrast, cu inteligenţă, piesele urbane de secol XIX, care constituie specialitatea grupului (Barbu lăutarul, Nu mă pedepsi stăpână, Leliţă Săftiţă ş.a.), cu mai multe tipuri de muzici rurale - cu preferinţă vizibilă acordată mediului pastoral (o serie de dansuri la două cavale, „Povestea ciobanului care şi-a pierdut oile”, cu Daniel Pop la tilincă şi cimpoi).

Show Orban-Tokes la Tuşnad
Luna august a acestui an a fost una plină pentru politica românească. Agenda nu a fost făcută de către preşedintele Traian Băsescu, aflat pe litoralul românesc la crâşma Cireşica, nici de premierul Victor Ponta sau de prezidenţiabilul Crin Antonescu, aflaţi pe plajele descoperite de Cristofor Columb. Agenda internă şi externă a politicii româneşti a fost dictată fără doar şi poate de la Budapesta, care a organizat adevărate pelerinaje ale politicienilor extremişti în inima României. Primul a fost premierul ungar Orban Viktor, care a venit la Şcoala de Vară de la Tuşnad, de unde şi-a lansat mesajul electoral, evident axat pe unitatea maghiarilor de pretutindeni şi bătând monedă pe tema autonomiei. Episcopul desfrânat Tokes Laszlo a ţinut să arate că este tăticul uzurpatorilor de ţară din România şi s-a întrecut pe sine, cerând nici mai mult, nici mai puţin decât protectoratul Ungariei pentru Transilvania. Ca de obicei, politicienii români s-au aflat în situaţia jenantă de a reacţiona, până în prezent neexistând niciun precedent de acţiune preventivă faţă de astfel de manifestări extremiste, anticonstituţionale, menite să dezmembreze teritorial România.

Reacţia bezmetică a lui Băsescu
Invitat la Şcoala de Vară de la Izvoru-Mureşului, preşedintele Traian Băsescu a dovedit, încă odată, că este expert în a pune problema la modul cretin, în momentul în care este vorba despre atacul unguresc împotriva românilor din Harghita şi Covasna, precum şi asupra României. Întrebat cum este posibil ca Orban Viktor să se plimbe ca vodă prin lobodă în România, Traian Băsescu nu a găsit alt răspuns decât să-i îndemne pe participanţi să îl fluiere şi să-l huiduie pe premierul ungar. Ca să pluseze, la modul teribilist, marinarul s-a declarat chiar port-drapel al cruciadei împotriva Ungariei şi l-a sfădit pe episcopul gagicar Tokes, despre care a afirmat că nu este demn de a fi cetăţean român. Ipocrizia şi iresponsabilitatea nu puteau atinge cote mai înalte! Oare chiar ar fi fost de dorit ca la Tuşnad să-şi fi anunţat prezenţa, ipotetic vorbind, vreo 10.000 de români, cu scopul anunţat de a-l huidui şi fluiera pe Orban Viktor? Se pare că Băsescu vorbeşte fără să gândească, doar în scopuri populist-electorale, fără a percepe consecinţele declaraţiilor sale. În aceeaşi ordine de idei, preşedintele Băsescu are impresia că românii au uitat că anul trecut a stat la aceeaşi masă cu Orban Viktor şi Tokes Laszlo, cărora le ridica osanale pentru ajutorul dat la referendumul pentru demiterea domniei sale.

Guvernul Ponta ridică mingea la fileu şi atât…
Premierul Victor Ponta i-a propus preşedintelui Băsescu retragerea decoraţiei Steaua României acordată lui Tokes Laszlo, însă preşedintele se pare că nu aude şi tace molcom. Cam atât despre sinceritatea vorbelor mustrătoare ale lui Traian Băsescu. Rămâne de văzut dacă până la urmă calculele electorale ale dansatorului de la Cireşica, care îi cuprind şi pe udemerişti, vor fi mai importante decât soarta Ţării româneşti. Reacţia ministrului de Externe, Titus Corlăţean, la aceste evenimente a fost una care se încadrează în termenii unei diplomaţii delicate, lipsite de vigoare, acesta apreciind că instituţiile statului ar trebui să îşi facă treaba în atare situaţii. Deci, cum ar veni, să se autosesizeze! Dar oare îl doare mâna pe domnul Corlăţean să semneze o sesizare către Parchet sau să ia iniţiativa legislativă, indiferent că vine din partea Ministerului de Externe, de Interne ori de Justiţie, pentru a stopa fenomenul extremist? Cine se aşteaptă ministrul nostru de Externe să acţioneze?

Jobbik vrea bătaie!
Ca să nu rămână mai prejos faţă de adversarii politici interni, liderul Jobbik, Vona Gabor, a venit cu muşchii încordaţi la tabăra EMI de la Joseni şi a declarat sus şi tare că formaţiunea sa îşi asumă deschis un conflict cu România, pe motiv de autonomii teritoriale şi aşa-zise drepturi neacordate ungurilor din România. A urmat o mică gâlceavă diplomatică, prin care Ministerul Afacerilor Externe de la noi a condamnat declaraţiile şi s-a adresat omologilor unguri spre a-şi clarifica poziţia. Ungurii s-au spălat pe mâini şi s-au limitat la a afirma că Jobbik nu este la guvernare şi, prin urmare, Executivul nu îşi asumă declaraţiile acestuia. Cu niciun cuvânt, însă, nu au afirmat că se delimitează şi de ideea în sine enunţată de Vona Gabor… Ministrul Titus Corlăţean s-a declarat mulţumit de răspuns şi a îngropat astfel securea războiului ridicată de extremistul Vona Gabor.

Partidul Conservator a depus plângeri penale împotriva extremiştilor
Fără a se încurca în declaraţii sforăitoare, Partidul Conservator se dovedeşte a fi singura formaţiune care chiar a luat în serios pericolul extremismului unguresc şi a reacţionat pe măsură. Astfel, Partidul Conservator a depus o cerere în vederea sesizării Curţii de Apel Bucureşti şi declarării ca indezirabili, conform legii, a membrilor grupării extremiste Jobbik şi a liderului acesteia Vona Gabor, în temeiul art. 30 din OUG Nr. 102 / 2005 cu privire la restrângerea dreptului la liberă circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor Uniunii Europene şi a membrilor Spaţiului Economic European. Totodată, s-a formulat Plângere Penală împotriva lui Gall Szabolcs, în calitate de Primar al Comunei Joseni din judeţul Harghita, a membrilor Consiliului Local al Comunei Joseni şi a membrilor Consiliului Judeţean Harghita pentru săvârşirea infracţiunilor de: acţiuni împotriva ordinii constituţionale, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 166 ind. 1 Cod Penal; gestiune frauduloasă, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 214 Cod Penal; abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 248 Cod Penal; deturnarea de fonduri stipulată şi pedepsită de prevederile art. 3021 Cod Penal; încălcarea dispoziţiilor art. 3, OUG Nr. 31/ 2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii. Deputatul de Diaspora, Ovidiu Raeţchi, purtător de cuvânt al Grupului Parlamentar Conservator, a explicat necesitatea acestui gest: „În timp ce preşedintele Băsescu convinge statele din zona să-l accepte ca lider regional şi să-l însoţească într-o cruciadă târzie împotriva Ungariei, noi încercăm să soluţionăm problema mai aplicat. Există legi în România, există legi în Uniunea Europeană, trebuie doar să ceri respectarea lor”.

Temă pentru acasă
Sesiunea parlamentară va începe în curând. Ca o consecinţă a ultimelor evenimente ale extremiştilor unguri, se impun ca obligatorii câteva iniţiative legislative, cum ar fi: interzicerea oricărei forme de manifestare extremistă, iredentistă, şovină, antiromânească, inclusiv prin sancţionarea cu ani de puşcărie, atât pentru cei din afara graniţelor, cât şi pentru cei din interiorul ţării; amendarea legii electorale, care să prevadă sancţiunea pierderii mandatului de ales local sau parlamentar în cazul celor care sprijină din funcţiile deţinute astfel de manifestări extremiste; instituirea interzicerii pe viaţă a dreptului de a mai deţine vreo funcţie aleasă, numită şi sub formă de contract de muncă în cadrul instituţiilor Statului Român a celor care susţin sau promovează sub orice formă acţiunile anticonstituţionale, iredentiste, extremiste, şovine şi revizioniste; interzicerea participării la alegerile locale, parlamentare sau europarlamentare din România a organizaţiilor care militează pentru scopurile menţionate mai sus; interzicerea desfăşurării de alegeri pe teritoriul României de către alte state, care au înscrise în cursa electorală formaţiuni extremiste.

Domnul nostru Iisus Hristos, pentru marele şi durerosul praznic ce se pomeneşte în data de 29 august, am ales spre exemplu Omilia Sfântului Ioan Gură de Aur la Tăierea cinstitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul. Predica sa este o analiză a dezlănţuirii unui lanţ de patimi care a condus la această crimă oribilă - o ucidere multiplă în plan duhovnicesc, precum se va vedea -, urmată de un alt sacrilegiu nemaiauzit (capul Sfântului a fost aruncat într-un loc de ruşine). Sfântul Ioan Gură de Aur arată cum împătimirea dată de desfrânare, de lux, de iubirea de dansuri şi de petreceri, dar şi de slăbiciunea în faţa răului, pe de o parte, şi cum răutatea oarbă, pe de alta, sunt „ingredientele” unui amestec letal pentru suflet, ce devine orb şi capabil de cele mai mari fărădelegi. Irod, deşi tiran şi călcător de lege şi prin închiderea Sfântului Ioan Botezătorul, avea un oarecare respect faţă de acesta (asemănător cu teama amestecată cu respect pe care o avea Ahab pentru Sfântul Ilie). Slăbiciunea lui Irod, ca şi a lui Ahab, faţă de femeia sa, precum şi nebunia dezmăţului petrecerii, au dus însă la transformarea lui Irod din tiran călcător de lege în ucigaş de prooroc. Răutatea şi veninul Irodiadei, precum altădată răutatea şi veninul Izabelei (soţia lui Ahab), pregătesc sfârşitul Sfântului, căci, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur (care a fost prigonit tot datorită răutăţii unei femei, şi ea tot împărăteasă, Eudoxia!), femeia desfrânată este „mai îndrăzneaţă şi mai crudă decât orice om”. Şi nu se referă aici la femeia care este muncită de ispitele trupeşti şi care se luptă cu ele, ci la cea care, prin hainele şi gătelile meşteşugite şi prin mişcările sale provocatoare şi lascive, îşi găseşte o delectare perversă în a aţâţa, cea care îşi foloseşte farmecul femeiesc şi îşi cultivă senzualitatea pentru a-şi atinge scopurile, stârnind pofte, stricând suflete şi dând naştere la alte şi alte păcate şi fărădelegi… Să luăm aminte, căci nouă ne vorbeşte Sfântul Ioan Gură de Aur, aşa cum precizează explicit la sfârşitul predicii sale. Nouă, pentru a înţelege că nu este nicio diferenţă de duh între chefurile făcute cu diferite „ocazii” (pretexte) şi dezmăţul satanic ce a dus la uciderea Sfântului Ioan. Nouă, ca să înţelegem că iubirea faţă de plăceri, de îmbuibare şi de lux (ce este un chef, dacă nu o ocară şi batjocură faţă de cei ce nu au ce pune pe masă!) duce la nesimţirea sufletului, la răutate, şi face ca uciderea să se petreacă pe „neştiute”. Nouă, pentru a înţelege cât de multe şi mari rele poate face senzualitatea şi patima trupească, pentru a înţelege că trebuie să stârpim din noi „duhul desfrânării”, ascuns poate şi în cele mai negândite cotloane din sufletele şi trupurile noastre. Că acest duh al desfrânării, transformat azi în modă, în extravaganţă, este unul ucigaş de oameni şi stricător de case! Şi chiar dacă nu sunt omorâte sau rănite trupuri, omorâm şi ne omorâm sufletele şi ne tăiem nouă înşine „capul”, adică pe Hristos de la cârma minţii noastre! „Ascultaţi toţi câţi faceţi mai mult decât trebuie gustul femeilor! Ascultaţi toţi câţi faceţi jurăminte pe neştiute, câţi faceţi pe alţii stăpâni pe gândurile şi voinţa voastră spre pierderea voastră şi vă săpaţi voi înşivă groapa!” Să ascultăm pe Sfântul Ioan şi să înţelegem şi noi, să ne cutremurăm şi să ne venim în fire. Pentru a fi părtaşi prin duhul nostru Sfântului Ioan Botezătorul şi a scoate de la noi duhul lui Irod, al Irodiadei şi al Salomeei… Totodată, Sfântul Ioan Gură de Aur mai pune în evidenţă şi ceea ce este cel mai definitoriu pentru profilul duhovnicesc al Sfântului Ioan Botezătorul: FRICA DE A TĂCEA, DE A NU SPUNE ADEVĂRUL, adică gândul/voia lui Dumnezeu (nu minciuna „adevărului” văzut prin prisma patimilor şi a mândriei noastre). Aşadar, Evanghelia acestui praznic descrie un episod, un fapt istoric, care s-a întâmplat demult, într-un colţ al pământului. Şi, deşi au trecut de atunci douăzeci de veacuri, îţi dă impresia că această istorie este contemporană. Aminteşte trei-patru nume care atunci aveau un ecou puternic, dar care acum au fost uitate. Dacă, deci, luaţi aceste nume şi le înlocuiţi cu câteva nume din viaţa cotidiană, veţi vedea că Evanghelia devine o istorisire actuală, o oglindă a societăţii noastre. Prin urmare, iubiţii mei, ce s-a întâmplat „în vremea aceea…”? În Palestina, într-un palat scăldat în lumină, avea loc un dineu. Dacă vreţi să folosim limbajul actual, avea loc o recepţie, o petrecere, un party. Cine făcea recepţia? Un împărat, Irod. Care Irod? Nu cel care a ucis pruncii din Betleem, ci fiul lui, copil „demn” ca şi el, sau mai degrabă o ediţie îmbogăţită a răutăţii şi stricăciunii tatălui său. Aşadar, acest Irod Antipa a făcut recepţia - party-ul. I-a chemat pe mulţi. Desigur, nu din poporul sărac, căci cei mari nu-i cheamă pe săraci. A chemat crema - cu iertare a se scrie crema de gunoi a societăţii. Tot ce reprezenta bogăţia şi puterea era acolo. Şi s-au distrat, au mâncat şi au băut. Acolo deci, în acea noapte, s-a întâmplat ceva groaznic. În timp ce ei se distrau, la puţini paşi mai jos (atunci lângă palate erau şi fortăreţele), în beciul temniţei, legat cu lanţuri, se afla un deţinut. Cine? Ioan Înaintemergătorul. Care era crima lui? Ce-a făcut? A ucis? A furat? A necinstit? A distrus? A falsificat? Nimic din acestea. Atunci care a fost crima lui? A spus adevărul. Desigur, într-o epocă de decădere şi de depravare morală, cine îndrăzneşte să spună adevărul săvârşeşte o crimă. Eşti undeva funcţionar? Îndrăzneşte să spui adevărul, tot adevărul, şi în ziua următoare vei fi demis din funcţie. Ce adevăr a spus Ioan? Ceea ce n-au îndrăznit să spună preoţii şi arhiereii, demnitarii şi generalii care-l înconjurau pe rege. Unul singur a îndrăznit să spună, acesta, care în afară de cojoc nu avea nimic. Nici casă, nici colibă, nici pat. Aşternutul lui era nisipul de pe malul Iordanului. De acolo bea apă cu palmele şi mânca ierburi sălbatice din pustie, „lăcuste şi miere sălbatică” - cum zice Evanghelia (Marcu 1, 6). Pentru că pustnicul, cum am spus, se suia la palatele împărăteşti şi cuvântul său cădea ca un trăsnet. Nu spunea multe - nu e nevoie de multe vorbe. Doar câteva cuvinte: „Împărate, nu-ţi este îngăduit să ţii pe femeia fratelui tău” (Marcu 6, 18). Acest adevăr l-au spus buzele Sfântului şi imediat a fost închis în temniţă. Şi acum, la aceste cinci crime, Irod vine şi o adaugă şi pe ultima. În noaptea aceea, la cheful cu mâncare şi băutură, ce-au mai avut? Şi dans, un dans desfrânat. Şi în asta a excelat un ţânc, fiica adulterei Irodiada, care după tradiţie se numea Salomeea. Aceasta i-a dat pe spate pe toţi. Şi împăratul a savurat acest dans în aşa măsură, încât i-a făgăduit să-i dea un premiu. Ce premiu? Îi spune: Cere-mi ce vrei până la jumătate din regat. Şi ea? Ce n-ar fi putut să ceară! Şi argint, şi aur, şi diamante, şi coroane şi orice altceva. Şi ce-a cerut copilul nelegiuirii? O, răutate a femeii! Omul scrutează adâncurile oceanelor, dar adâncurile răutăţii femeieşti nu poate să le vadă. Aşadar, aceasta, după ce i-a cerut părerea mamei sale, care nu suporta mustrarea lui Ioan, a cerut „pe tipsie capul lui Ioan Botezătorul” (Marcu 6, 25). Şi Irod - cu mare întristare, pentru că în adâncul sufletului îl preţuia pe Ioan ca pe un bărbat sfânt - porunceşte unui detaşament special să se ducă în temniţă. Acolo, în miezul nopţii, a fulgerat o sabie şi i-a tăiat capul celui care trăia în lume ca un înger pământesc. Vedeţi voi, care credeţi că distracţiile sunt nevinovate, cât a costat un dans?! - A, nu-i nimic! Nu fac nimic rău fetele noastre la petrecere, la party. Iată, deci: Un dans a costat capul lui Ioan Botezătorul. Comentând acest fapt, Sfântul Ioan Gură de Aur spune - şi cuvintele lui rămân veşnice: „Unde este dansul, acolo este diavolul”. Iată cum tot ce s-a întâmplat „în vremea aceea…”, se întâmplă şi astăzi. Cât de actuală este Evanghelia! Este un tablou al vieţii cotidiene. Aşa cum, iubiţii mei, societatea de atunci decăzuse moral şi religios, iar în viaţa publică dominau Irod, Irodiada şi Salomeea, tot aşa şi în generaţia de astăzi, nu una, ci multe Irodiade şi Salomee domină, iar nivelul societăţii decade pe verticală. Toţi factorii responsabili suntem vinovaţi pentru această situaţie. Sunt de vină canalele de televiziune şi ziarele care propagă această depravare, la fel ca şi internetul şi cluburile de distracţie şi divertisment. Acestea, iubiţii mei, am avut să vi le spun înaintea Domnului şi a îngerilor şi a oamenilor. Şi cred că v-aţi convins că astăzi ne aflăm într-o situaţie mai gravă de pervertire decât tot ce făceau Irod, Irodiada şi Salomeea „în vremea aceea”. Ştiu că sunt „un glas ce strigă în pustie” (Marcu 1, 3). Dar să nu deznădăjduim. Cred că acestui glas i se vor adăuga şi alte glasuri bărbăteşti, încât ţara asta binecuvântată a noastră să nu devină Sodoma şi Gomora, ci să devină o stea a cerului care va lumina Răsăritul şi Apusul. Amin

Pe înălţimi strălucitoare, un străjer neobosit,
Stă de veghe şi triumfă cu glas tainic şi smerit.
E Biserica străbună ce ne cheamă permanent,
La izvoarele credinţei, ocrotiţi de Duhul Sfânt.

De la leagăn spre mormânt ne îndrumă şi îndemână,
Să păstrăm comoara sacră şi învăţătură dreaptă.
Tezaurul canoanelor şi dogmele ortodoxe,
Sunt podoaba creştinilor şi mărturisire vie.

Crezând în Sfânta Treime şi slăvind pe Dumnezeu,
Vom sfinţi candela vieţii, ocolind drumul cel rău.
Împletind dalbă cunună din firavele virtuţi,
Pe căile mântuirii vom păşi mereu, uniţi.

M-am adresat ziarului dumneavoastră de mai multe ori şi vă mulţumesc că m-aţi ajutat şi aţi publicat tot ceea ce am scris şi m-a durut, în legătură cu necazurile mele, atacurile verbale şi juridice ale primarului din comuna noastră Zagon, judeţul Covasna.
De când am arătat opiniei publice acţiunile şi modalităţile de manipulare a cetăţenilor comunei, dar şi faptele sale, primarul nu se opreşte din a mă jigni. Recent, la o şedinţă a ciobanilor ţinută la Primăria Zagon, unde am fost invitat şi eu, a început să mă jignească în mod indirect, cu vorbe ocolitoare de genul că: „Unii au ajuns să se adreseze ziarelor româneşti, ca să le aţâţe împotriva maghiarilor”, sau că: „Unii au ajuns să scrie la cel mai mare ziar şovin, ziar care oricum nu mă afectează sub nicio formă, că eu am scaunul de primar bine aşezat sub mine”. Trebuie să menţionez că ziarele de limba maghiară, pe care le-am contactat înainte ca să ajung la „Condeiul ardelean”, sunt mult mai şovine ca acesta, devreme ce acolo nu am găsit toleranţă, dar aici, la ziarul românesc, da. Ziarele maghiare nici măcar nu au vrut să mă asculte, darămite să mai şi scrie, când a venit vorba despre domnul primar Kis.
Conform acestor afirmaţii ale sale, putem deduce că doar domnul primar Kis are dreptul să aibă prieteni şi relaţii amicale cu românii, iar orice alt maghiar dacă îşi face relaţii şi se ajută cu românii, devine trădător al maghiarimii, iar prietenii lui români sunt musai nişte şovini!
Tot atunci a ţinut să amintească faptul că lumea îl numeşte „dictator”, dar că aceasta este o afirmaţie mincinoasă, deoarece pe muncă cinstită a dobândit toată averea, o avere pe care nu pot să nu o amintesc în mare, de câteva maşini de lux, de teren, zeci, dacă nu, sute de terenuri agricole şi fâneaţă, sute de hectare de terenuri forestiere, cabane, restaurante, bazine piscicole, hală de tranşare a vânatului, utilaje etc.. Menţionez că minte cu neruşinare când vorbeşte de muncă cinstită; poate va trebui să dea socoteală vreodată pentru munca (ne)cinstită, şi atunci va fi vai de el!
S-a demonstrat „munca cinstită” chiar în noaptea de 15-16 august 2013, noapte în care mai multe ATV-uri au brăzdat pădurea într-un braconaj nebun, iar pe data de 18.08.2013, când am plecat la stână, am găsit în zona numită Cseremas, din comuna Zagon, resturi de animale sălbatice: cap de ciută, porc mistreţ şi blana acestuia, precum şi alte leşuri braconate cu sălbăticie şi aruncate într-o groapă din pădure. Sezonul de vânătoare la căprioare, fiind timpul împerecherilor, este strict interzis. Probabil că nu este nicio coincidenţă cu faptul că, tocmai acum, domnul primar a plecat în Ungaria! Toate aceste evenimente şi informaţii este bine a fi cunoscute de publicul larg, dar mai ales de concetăţenii mei din comuna Zagon.
Am fotografiat zona cu resturile de animale, am anunţat imediat Poliţia din Sfântu-Gheorghe, dar mare greşeală am făcut, deoarece, imediat la faţa locului a venit o maşină albă, care a curăţat zona şi a dus resturile într-un loc necunoscut. Sosiţi la faţa locului, poliţiştii au găsit zona curată, prin urmare, dornici de a ascunde adevărul, au vrut să plece îndată. Doar arătarea fotografiilor, ca probe temeinice, i-a determinat să continue investigaţiile privind braconajul. Paradoxal, într-o stupizenie de moment, paznicul de vânătoare a recunoscut, în faţa poliţiştilor, că el a aruncat resturile porcului mistreţ, dar fireşte nu are cunoştinţă despre ciuta găsită în acelaşi loc!!!
Pe de altă parte, Asociaţia de Vânătoare fostă AGVPS din Sfântu- Gheorghe, se judecă cu Asociaţia de Vânătoare „Mikes” a cărei preşedinte este domnul primar Kis, care prin manevre în fals, fără ca locuitorii din comuna Zagon să participe cu terenuri de vânătoare sau păduri, a constituit majoritatea statutară pentru un fond de vânătoare personal. Mai mult, domnul Kis, în calitate de preşedinte al Asociaţiei de Vânătoare „Mikes”, a afirmat public faptul că în cazul în care Asociaţia de Vânătoare fostă AGVPS va câştiga procesul, pe fondul de vânătoare va mai găsi doar… ciorile. Ce se întâmplă pe fondul de vânătoare al Asociaţiei de Vânătoare „Mikes” este dovedit cu fotografii elocvente, în care se vede clar că animalele sălbatice sunt braconate şi măcelărite cu sălbăticie.
Se vede „munca cinstită” a domnului primar, dar şi că „aparatura” de stat, român, este lângă el, ca să poată să muncească cinstit. Luni, 19.08.2013, a închis Primăria comunei Zagon pentru o oră jumătate, ca să discute cu Poliţia, iar eu pentru că am anunţat-o, am fost ameninţat de domnul primar prin interpuşii lui, că de data aceasta o să o încurc rău de tot.
Sunt hotărât ca de acum încolo să nu mai scriu numai scrisori adresate ziarului dumneavoastră, voi trece la reclamaţii către Parchet, televiziuni şi chiar la forurile superioare, că văd că tot ceea ce am scris a fost luat în batjocură şi nu s-a autosesizat nimeni, nici de la Poliţie, nici de la Ministerul Public.
Un secui ireconciliabil, Kelemen Gyula Zagon, la 20.08.2013

În episodul IV am scris despre faptul că în anul 1992 instanţa a restabilit dreptul de proprietate după defuncţii Dr. Olah Bela (unchiul mic) şi Olah Lazar (străbunicul). După decesul mamei mele, în anul 1998, eu şi rudele mele, pe baza Legii nr. 169/1997, am depus o cerere la Comisia Locală Sânzieni, care a fost înregistrată sub nr. 1656/25.03.1998, în care ne-am solicitat diferenţa de teren agricol de 7,41 ha arabil şi 0,62 ha fâneaţă, după defunctul Dr. Olah Bela (unchiul mic) (vezi Facsimil 1). Nici până în prezent nu s-a luat nicio hotărâre oficială de retrocedare din partea Comisiei Locale Sânzieni. Această Comisie a favorizat unele rude colaterale ale soţiei lui Dr. Olah Bela, adică ale doamnei Olah Aurica (născută Szombathy), în detrimentul moştenitorilor legali.
Atragem atenţia autorităţilor locale Sânzieni că aceste rude colaterale nu pot fi puse în posesie cu terenuri după defunctul Dr. Olah Bela pe baza Legii nr. 18/1991, fiindcă printre altele ele nu au depus cerere de retrocedare în termenul legal (care este un termen de decădere), pe baza legilor nr. 18/1991 şi nr. 169/1997. Astfel, recomandăm Comisiei Locale Sânzieni să respecte legislaţia în vigoare, legile fondului funciar, Codul Civil şi Codul Familiei.
Rudele colaterale ale doamnei Olah Aurica (născută Szombathy) au depus cerere de retrocedare abia în anul 2000, cerere care a fost înregistrată sub nr. 149/01.03.2000 (vezi Facsimil 2). Interesant este că în anul 2001 a fost trimisă cererea la Prefectura Judeţului Covasna şi prin validare suplimentară, ilegal, au primit 7,14 ha teren agricol arabil. Cererea noastră înregistrată sub nr. 1656/25.03.1998 a dispărut „din orizontul de vedere” al Comisiei Locale Sânzieni. Probabil a căzut pradă intenţiei autorităţilor locale de a favoriza rudele colaterale ale doamnei Olah Aurica (soţiei unchiului mic, Dr. Olah Bela).
Suntem îndreptăţiţi să credem că autorităţile locale Sânzieni, până în prezent, au discriminat moştenitorii legali, favorizând unele persoane care au depus primele cereri de retrocedare după autorul Dr. Olah Bela abia în anul 2000 pe baza Legii nr. 1/2000 (Facsimil 2).
Domnilor, nu respectaţi legile Statului de Drept Român şi nici Constituţia României. În acest caz, art. 16 alin. 1: „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări” (subl. mea).
Aşa trăim noi, „fericiţii muritori”, în micul „prinţipat Târgu-Secuiesc”. Suntem păcăliţi, batjocoriţi, înspăimântaţi şi discriminaţi de adunătura prinţului. Aici, dacă nu eşti sluga prinţului sau măcar a vătafilor lui, autorităţile te fură şi pe faţă şi pe dos.
Însă domnilor, ca om simplu şi muncitor, am şi eu o simplă curiozitate: autorităţile publice ale Statului de Drept Român, ca Parchetul şi Poliţia, ce fac în judeţul Covasna? (va urma)

Partidele politice maghiare din România se întrec între ele pentru a arăta care este mai autonomist, însă în practică fac foarte puţin în interesul cauzei - a constatat Szekely Istvan Gergo, angajat al Institutului Naţional pentru Cercetarea Minorităţilor, din Cluj-Napoca, în cadrul primelor activităţi de atelier ale conferinţei pe tema autonomiei, organizate de consiliul judeţean.
În opinia lui Szekely Istvan, una din primele probleme ale înfiinţării Regiunii Autonome Pământul Secuiesc este definirea Pământului Secuiesc.
- Dacă luăm ca bază scaunele istorice, ar trebui să aparţină aici şi aşezări cu o majoritate puternic românească, situate în Moldova. În judeţul Mureş se găsesc numeroase aşezări cu populaţie majoritar maghiară, care nu au făcut niciodată parte din Pământul Secuiesc, şi încă nici nu ne-am referit şi la scaunul Arieş, care nu are nici măcar un contact fizic cu Pământul Secuiesc - a spus el.
În opinia sa, în principiu pot fi aplicate următoarele forme de autonomie: teritorială în cazul Pământului Secuiesc, culturală în cazul Partium şi asigurarea unui statut special pentru insulele maghiare din Transilvania interioară.
Proiect-managerul internaţional Ann-Sofi Backgren a vorbit despre acel proces de zece ani, prin intermediul căruia arhipelagul Kvarken din Finlanda, locuit de suedezi, a fost inclus pe lista UNESCO, respectiv despre avantajele acestui fapt în contextul lansării turismului.

Conducerea română a Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu- Mureş lucrează din nou cu toate forţele la incapacitarea învăţământului maghiar. Dosarul de acreditare a instituţiei de învăţământ a fost trimis la Bucureşti prin ignorarea totală a cerinţelor maghiare şi nu au fost dispuşi să îndeplinească prevederile referitoare la învăţământul minorităţilor, cuprinse în legea învăţământului. Unul din cele mai mari prejudicii, care nu a putut fi soluţionat nici după lungi dispute, îl reprezintă învăţământul practic în limba nativă.
Partea română nu doreşte să se implice, iar pedagogii maghiari se tem că autoritatea de specialitate de la Bucureşti va aproba funcţionarea universităţii pentru următorii cinci ani prin nesepararea secţiei maghiare. Cursurile tinerilor care studiază în limba engleză pot avea loc în grupuri separate, însă cursurile maghiarilor pot avea loc doar împreună cu cele ale românilor. Acest aspect lezează dreptul furnizării pacienţilor a unor servicii în limba maghiară. Universitatea cere ca pacientul maghiar să discute în limba română cu candidatul maghiar pentru postul de doctor.
Cazul medicinii din Târgu-Mureş reprezintă o pată neagră a propagandei UDMR, iar tergiversarea timp de mai mulţi ani a unei soluţii raţionale a avut drept consecinţă faptul că problema a devenit o chestiune sufletească pentru naţionaliştii români. În viziunea lor, soluţionarea problemei, în baza cerinţei maghiarilor, echivalează cu vinderea Transilvaniei. Degeaba a fost uniunea ani de zile la guvernare, pentru ea nu a fost niciodată suficient de importantă problema învăţământului superior maghiar, iar compromisurile au distrus posibilitatea înfiinţării Universităţii Independente Bolyai.
În urmă cu o lună, justiţia a anulat ordonanţa referitoare la înfiinţarea secţiei maghiare şi engleze independente, iar liderii români ai facultăţii de medicină au prins curaj: renunţând la orice acord anterior, au trimis documentaţia de acreditare la Bucureşti. UDMR se agită de colo-colo, intervine şi promite că ministrul educaţiei se va duce să discute la Târgu-Mureş. Întrebarea este dacă acest lucru se va solda sau nu cu succes.

Preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, Borboly Csaba, a fost reţinut pentru 24 de ore - a anunţat ieri după-amiază Elena Curcă, conducătorul departamentului din judeţul Mureş al DNA. Potrivit comunicatului DNA, Borboly este acuzat de înşelăciune, abuz în serviciu şi luare de mită. Împreună cu el au mai fost reţinuţi Palffy Domokos, consilier judeţean, şi Csiszer Botond Benedek, directorul executiv al direcţiei judeţene de drumuri. Procuratura va cere astăzi la Curtea de Apel Târgu-Mureş arestarea lor preventivă. În acest caz, care are legătură cu reabilitarea a două drumuri judeţene, mai sunt anchetaţi şi alţii. Cei trei funcţionari sunt acuzaţi de producerea unui prejudiciu în valoare de 1,8 milioane de lei. Potrivit DNA, Borboly a plătit în mod nejustificat fonduri - destinate reabilitării unor drumuri - unei firme care a funcţionat sub coordonarea consilierului judeţean Palffy Domokos. Palffy este acuzat de obţinerea unor venituri necuvenite, de instigare la falsificarea unor documente şi de complicitate la comiterea de falsuri. Potrivit comunicatului procuraturii, în perioada 2010-2012, consiliul judeţean a achitat sume deosebit de mari pentru lucrări de reabilitare de drumuri şi pentru materiale netransportate. Este vorba despre firma Stravia Group, care a aplicat tarife mai mari în comparaţie cu firma care a fost exclusă din licitaţie şi a turnat un covor asfaltic mai subţire decât cel din proiect. Cheltuielile au fost votate şi de Palffy, cu ocazia împărţirii bugetului. Ei au fost ajutaţi şi de către Csiszer. Potrivit procurorilor, Borboly i-a pretins unei alte firme ca un procent de 10% din suma achitată de autoguvernare să-i fie acordată unei asociaţii. Soţia preşedintelui consiliului, Borboly Melinda, a comunicat în cadrul conferinţei de presă susţinute în faţa Consiliului Judeţean că soţul său a fost audiat din cauza neregulilor sesizate în cazul reabilitării drumurilor judeţene 131 şi 124. UDMR speră în nevinovăţia lui Borboly Csaba şi manifestă solidaritate faţă de conducătorul autoguvernării judeţene - a comunicat Kelemen Hunor, preşedintele uniunii. Este vorba despre politicieni care au muncit ani de zile în interesul comunităţii. În calitate de preşedinte al consiliului judeţean şi de politician UDMR, el şi-a desfăşurat activitatea în vederea asigurării bunăstării oamenilor din judeţul Harghita - menţionează Kelemen, care speră că procuratura va prezenta cât mai curând posibil amănuntele în acest caz stupefiant. UDMR consideră că nu este întâmplător faptul că DNA a început să facă investigaţii, într-un caz vechi de mai mulţi ani, cu două săptămâni înainte de congresul de la Miercurea-Ciuc. Borboly Csaba, care este şi preşedintele organizaţiei UDMR scaunul Ciuc, ocupă funcţia de preşedinte al consiliului judeţean din anul 2008.

Autonomia nu este o problemă a minorităţii, ci aparţine majorităţii care nu doreşte, nu este dispusă să înţeleagă esenţa, avantajele ei - a spus participantul suedez sosit din Finlanda la dezbaterea organizată în municipiul Sfântu- Gheorghe. A mai adăugat că statul majoritar se poate aştepta la loialitate din partea minorităţilor naţionale doar dacă acestea se simt în siguranţă, iar azi, situaţia minorităţilor este reflectată cel mai bine în cadrul autonomiilor. Participanţii la lucrările de atelier au considerat că schimbul de experienţă a fost util. Printre ei s-au numărat persoane sosite din state în care autonomiile sunt funcţionale (Tirolul de Sud, insulele Aland). Au fost prezenţi şi maghiari din Slovacia sau de pe Pământul Secuiesc, care ar dori să obţină autodeterminare culturală, respectiv teritorială, în pofida protestului ferm al societăţii majoritare. Politologul Szekely Istvan şi suedezul Ann-Sofi Backgren au vorbit despre avantajele regiunilor multinaţionale în domeniul turismului; Horanyi Akos, din Slovacia, a prezentat situaţia maghiarimii în Slovacia. Davide Zaffi din Tirolul de Sud a vorbit despre instrumentele financiare practicate în regiunile autonome, despre importanţa impozitului care se menţine la nivel local, despre impactul exercitat asupra oamenilor care simt că prin contribuţiile lor participă la dezvoltarea pământului lor natal.
Politologul Bakk Miklos a făcut o paralelă între situaţia minorităţilor din vestul şi din estul Europei. Ieri, în cadrul şedinţei organizate cu ocazia încheierii evenimentului, participanţii au vorbit despre experienţele lor, prezentându-şi fiecare patria, după care preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, Tamas Sandor, a argumentat în favoarea aspiraţiilor autonomiste ale maghiarilor care trăiesc aici. Un discurs nuanţat şi ingenios a avut profesorul bucureştean Valentin Stan, care a arătat contradicţiile existente în politica românească. Regret inexistenţa dumneavoastră - aceasta a fost expresia cu care şi-a început discursul, repetându- şi ideea ori de câte ori a ridicat o problemă, iar de fiecare dată se întorcea către Tamas Sandor. A arătat: actualul premier al României, Victor Ponta, a declarat în anul 2010 că Pământul Secuiesc nu există, deşi renumitul său predecesor, Alexandru Vaida- Voievod, a vorbit, în decembrie 1919, la Paris, despre necesitatea asigurării autonomiei pentru secui şi saşi. Preşedintele ţării, Traian Băsescu, a declarat în 2008, la Bruxelles, că acordarea drepturilor colective este în contradicţie cu practica europeană, iar în cazul implementării, aceasta ar putea reprezenta un precedent periculos. În schimb, mult respectatul Iuliu Maniu a susţinut în anul 1924 că minorităţilor trebuie să li se asigure drepturi colective. Duplicitatea poate fi observată şi în Constituţie, în definiţia de stat naţional: în formula folosită de legiuitori, statul naţional este definit într-un fel, iar în discursurile politicienilor de azi, denumirea de stat naţional a căpătat - în mod evident - un caracter etnic. Valentin Stan şi-a încheiat discursul său glumeţ şi frapant cu urarea: Vă doresc mult succes. Nu vă invidiez.

Răspunsul comisarului CE pentru drepturile omului la scrisoarea europarlamentarului Tokes Laszlo, în care acesta îi atrage atenţia Vivianei Reding asupra faptului că în România predomină din nou atitudinea antimaghiară, a fost următorul: nu avem cum să intervenim în cazul fiecărei presupuse lezări de drept. În opinia lui Tokes Laszlo, acest lucru demonstrează că CE aplică un dublu etalon în privinţa ocrotirii minorităţilor - menţionează europarlamentarul în comunicatul său.
În scrisoarea trimisă în 4 aprilie, europarlamentarul i-a atras atenţia Vivianei Reding asupra faptului că din momentul ajungerii la putere a guvernului condus de Victor Ponta, în viaţa publică românească domină din nou ura antimaghiară, membrii comunităţii maghiare din Transilvania devenind din nou ţinta naţionalismului românesc. Prin intermediul unor privări de drepturi mascate sub forma unor măsuri administrative, autorităţile îi persecută pe membrii maghiari ai minorităţilor şi instituţiile acestora. Manifestările şovine, agresiv de neobişnuite, care ating limita rasismului, degenerează până la faptă. Atitudinea antimaghiară din România poate fi asemănată cu antisemitismul de odinioară. În România zilelor noastre sunt incendiate drapele ungare, politicienii maghiari primesc ameninţări cu moartea, iar demonstranţii cer ca maghiarii să dispară din ţară. Maghiarii sunt persecutaţi din cauza apartenenţei lor naţionale - se menţionează în scrisoare. Tokes a evidenţiat că atitudinea antimaghiară generată în mod artificial este contrară nu numai constituţiei române, ci batjocoreşte şi valorile fundamentale ale Uniunii Europene.
În scrisoarea sa de răspuns, redactată în data de 25 aprilie, Viviane Reding a recunoscut faptul că Charta Drepturilor Fundamentale a UE interzice contestarea din punct de vedere juridic a discriminării etnice şi lingvistice, ca şi bază de referinţă, în cazul în care lezarea de drept se referă la aplicarea principiilor de bază ale UE în statele membre, în implementarea acestora în sistemul juridic intern, iar astfel nu avem cum să procedăm în toate presupusele cazuri de privare de drept - a menţionat biroul de presă al europarlamentarului, citând scrisoarea lui Reding.
Ca o adăugire la răspunsul care ocoleşte plângerile concrete şi adevărata situaţie din România, prezentate vicepreşedintelui CE de către Tokes Laszlo, în comunicat este citată cuvântarea recentă a europarlamentarului FIDESZ, Gal Kinga, în contextul verificărilor realizate de CE în legătură cu Ungaria. Consider ciudat - a declarat Gal Kinga - faptul că în situaţia în care mă adresez comisiei în legătură cu privările de drept concrete şi documentate, existente în cazul unor minorităţi din statele membre, primesc de ani de zile un răspuns negativ, lipsit de conţinut: ocrotirea minorităţilor ţine de atribuţiile naţionale şi nu există alte competenţe ale Uniunii Europene. În opinia lui Tokes Laszlo, critica citată indică acel dublu etalon pe care CE îl aplică în relaţia cu Ungaria şi cu alte state membre şi tocmai din această cauză este legitimă întrebarea: oare maghiarii minoritari din Slovacia sau din România, care au suferit grave prejudicii, nu merită să aibă parte de acelaşi tratament ca minorităţile din Mica Ungarie, apărate cu înflăcărare, de doamna Reding? - se menţionează la finalul comunicatului europarlamentarului Tokes Laszlo.

Printre temele mai importante ale celei de-a XXIV-a ediţii a Universităţii Libere de Vară şi a Taberei Studenţeşti (care va avea loc în perioada 23-28 iulie) se numără problemele legate de anul electoral 2014 - a comunicat Bozso Imre Lehel, preşedintele Consiliului Maghiar de Tineret (MIT), după consfătuirea de ieri a echipei organizatorice a Tusvanyos.
El a arătat că naturalizarea simplificată, cetăţenia ungară şi problema dreptului la vot s-au numărat şi anii trecuţi printre temele taberei, însă din cauza anului electoral, se va pune un accent mai mare pe această problematică. În anul 2014, în Ungaria vor avea loc alegeri parlamentare şi locale, iar în România vor avea loc alegeri prezidenţiale, iar în ambele ţări vor avea loc alegeri parlamentare.
În tabăra de vară - eveniment cu un trecut de două decenii şi care se leagă de FIDESZ şi PPMT -, personalităţi ale vieţii publice româneşti şi ungare sunt oaspeţi permanenţi. Întrebat fiind dacă în cadrul ediţiei din acest an va fi organizată întâlnirea la vârf maghiaro-maghiară din Transilvania, cu liderii UDMR şi PCM, Bozso Imre a declarat doar atât că organizatorii au această intenţie şi că, dat fiind faptul că acesta nu este un an electoral, se speră că părţile se vor putea aşeza mai uşor la masa discuţiilor.
Manifestarea Tusvanyos va fi organizată de organizaţia-umbrelă de tineret din Transilvania, în comun cu Fundaţia Pro Minoritate - Kisebbsegert din Ungaria. În ultimii cinci ani, de când MIT a preluat activitatea organizatorică din Transilvania, numărul vizitatorilor de la Tusvanyos s-a dublat - a declarat preşedintele MIT. În timp ce în anul 2008 erau mai puţin de 20.000 de vizitatori, anul trecut au fost 40.000 de vizitatori.
Bozso Imre a declarat: activitatea echipei organizatorice, formate din 20 de persoane, este sprijinită de încă 100 de voluntari.

Tirolul de Sud a fost o regiune muntoasă rămasă în urmă din punct de vedere economic, şi tocmai datorită autonomiei este azi una din regiunile de frunte - economic vorbind - ale Italiei, a precizat Davide Zaffi. Şeful departamentului pentru minorităţi lingvistice al Regiunii Autonome Tirolul de Sud a vorbit, în cadrul conferinţei CJ pe tema autonomiei, despre mijloacele financiare ale autodeterminării.
- Despre autonomie nu putem vorbi decât în cadrul unei ţări date - a spus renumitul profesor, adăugând că o autonomie efectivă nu poate apărea decât într-un stat de drept cu obligaţii democrat-liberale. - Regiunea Autonomă Maghiară Mureş a fost în realitate un tip de organizare impus de Stalin atât românilor cât şi maghiarilor, iar din acest motiv nu o putem numi autonomie - a spus el.
Formarea autonomiei sud-tiroleze a fost un proces îndelungat care a ajutat la găsirea drumului corect. Poate fi revendicată transferarea atribuţiilor, însă pentru acest lucru este nevoie de economişti, de finanţişti cu pregătire, de un sistem instituţional - a explicat profesorul. În acelaşi timp, trebuie să se ajungă la un consens şi cu puterea centrală în privinţa procentelor în care să fie alocate fondurile pentru fiecare regiune.
- În Tirolul de Sud, taxele şi impozitele sunt colectate de stat, însă 9 din 10 euro se întorc în regiune - a spus Davide Zaffi.
Conform celor stipulate în contractul pentru autonomie, germanii au obligaţia să creeze un echilibru intern: cei 25% italieni şi 5% ladini care trăiesc în regiune nu pot face obiectul niciunei discriminări, iar acest lucru trebuie să se regăsească şi la nivelul numărului angajaţilor. 7 din 10 funcţionari publici trebuie să fie germani, 2 italieni şi unul ladin.
În completare, Sergiu Constantin - absolvent al facultăţii de drept din Bucureşti, care îşi desfăşoară activitatea, din 2001, la Academia Europeană de Cercetare din Bolzano - a vorbit despre echilibrul financiar din statele europene pe mai multe nivele (adică acelea în care între nivelul central şi cel local mai există şi un al treilea nivel, cel regional). După expunerea pe care o va susţine azi politologul Bakk Miklos va urma şedinţa de final, care va fi una publică.

Ce forme de autonomie există în Europa şi cum funcţionează ele? Unde există autonomie personală şi unde există cea teritorială? - sunt câteva dintre întrebările la care încearcă să răspundă conferinţa internaţională de cinci zile, organizată de consiliul judeţean cu sprijinul programului UE Lifelong Learning şi la care participă reprezentanţi din 5 ţări.
Din secolul al XI-lea, Pământul Secuiesc este parte a Europei creştine, ţară a meleagurilor minunate, a cetăţilor de legendă şi a lacurilor romantice, locuită de oameni silitori, iubitori de libertate şi dinamici - a spus Tamas Sandor adresându-se invitaţilor.
În opinia lui Tamas, este important ca specialiştii de aici să afle cât mai multe lucruri despre autonomiile funcţionale din Europa, însă la fel de util este şi ca reprezentanţii din străinătate să afle despre strădaniile maghiarimii de pe Pământul Secuiesc. Conferinţa are patru participanţi locali: lucrările sunt moderate de politologul Benko Erika şi participă şi politologul şi consilierul din Sfântu-Gheorghe, Zsigmond Jozsef. Din municipiul reşedinţă de judeţ este originară Laura Ardeleanu, care studiază la relaţii internaţionale, şi a cărei mamă este maghiară, iar tatăl este român, ca atare, vede situaţia din perspective mixte. Tot localnic este considerat şi consilierul juridic Szilagyi Istvan din Odorheiu- Secuiesc, angajat al Oficiului pentru Relaţii Interetnice. Juristul Horony Akos (care va susţine şi o expunere), Szitas Laszlo şi sociologul Patro Mariann au sosit din Slovacia. Prof. univ. Peter Backa şi sociologul Kjell Herberts sunt reprezentanţi ai minorităţii suedeze din Finlanda, la fel ca şi doctorandul Heidi Ost, care va expune despre autonomia teritorială a insulelor Aland. Cercetătorul şi politologul Greta Klotz şi antropologul Johanna Mitterhofer, care îşi susţine teza de doctorat în SUA, reprezintă minoritatea germană din Tirolul de Sud.
Un caz interesant este Sergiu Constantin, care a absolvit dreptul în Bucureşti şi care lucrează, din 2001, la Academia Europeană de Cercetare din Bolzano, iar o pată de culoare din afara Uniunii este specialistul în probleme de dezvoltare Hasan Senturk din Turcia. Vor mai susţine expuneri: Ann- Sofi Backgren - proiect-manager internaţional din Finlanda, Davide Zaffi - de la institutul lingvistic al regiunii autonome sud-tiroleze, respectiv Bakk Miklos şi Szekely Istvan - politologi din România.

Deputaţii şi senatorii din parlamentul român ştiu deocamdată puţine lucruri despre proiectele guvernului privind revizuirea constituţiei, iar mai multe informaţii despre acest lucru nu au reieşit nici în cadrul consfătuirii de două zile, organizate la mijlocul săptămânii trecute, în cadrul căreia comisia civilă şi profesională, coordonată de Cristian Pârvulescu, a prezentat experienţele constatate în domeniu - a declarat deputatul de Trei Scaune, Marton Arpad, care a mai adăugat că în opinia sa este deosebit de periculos ritmul alert al adoptării noii legi fundamentale.
UDMR are un spaţiu limitat de mişcare, însă vor încerca să contracareze modificările periculoase pentru maghiarime. Miercuri s-au întâlnit cu specialistul Comisiei de la Veneţia, Thomas Markert, care a fost chemat şi trimis la Bucureşti tocmai pentru a urmări cu atenţie procesul revizuirii constituţiei. Din partea UDMR, la întrevedere au participat Biro Rozalia şi Marton Arpad, care au încercat să prezinte aspectele contestate de comunitatea maghiară în cadrul actualei constituţii, prin prisma juridică şi a drepturilor fundamentale. Ei au arătat ce garanţii consideră importante pentru ca drepturile obţinute să nu fie ştirbite. Marton Arpad a declarat că au considerat importantă purtarea discuţiilor, deoarece lista cu peste 40 de puncte a comisiei lui Pârvulescu nu a cuprins nicio cerinţă cu referinţă maghiară.
Reprezentantului Comisiei de la Veneţia i-a fost prezentată de exemplu ideea potrivit căreia România a ratificat charta europeană a limbilor minorităţilor şi regionale, acesta a devenit parte a sistemului juridic intern, însă cu toate acestea, în multe cazuri sunt adoptate decizii contradictorii. Tocmai din această cauză se consideră importantă includerea în Constituţie a stabilirii limbilor regionale. În privinţa regionalizării, constituţia spaniolă ar putea avea o valoare de model - au declarat reprezentanţii UDMR. Ei au atras atenţia asupra pericolului ca în cadrul procesului de revizuire să fie incluse câteva cuvinte, însă nu se ştie ce se află de fapt în spatele acestora. S-a cerut includerea în legea fundamentală a practicii sistemului juridic european, potrivit căreia măsurile pozitive nu sunt catalogate drept discriminări. Biro Rozalia şi Marton Arpad au înaintat lista propunerilor de modificare, formulate până acum de UDMR. Lista include excluderea sintagmei de stat naţional, declararea limbii maghiare drept limbă regională, ideea ca maghiarii să devină factori constitutivi de stat, existenţa regiunilor cu statut juridic specific şi ideea că avem nevoie de toate acele garanţii care figurează în charta europeană a autonomiilor locale şi în charta europeană a limbilor minorităţilor. Pe lângă temele importante pentru maghiarime, s-a pus şi problema referitoare la caracterul de stat de drept, de exemplu desfiinţarea ordonanţelor de urgenţă şi limitarea asumării răspunderii.
Thomas Marker i-a ascultat pe reprezentanţii maghiari, dar deocamdată nu a oferit un răspuns în acest sens. După cum a declarat, Comisia de la Veneţia îşi va exprima părerea doar în legătură cu textul moţiunii de modificare, elaborat de comisia parlamentară.

În perioada 6-10 mai, la Sfântu-Gheorghe se va derula o activitate de atelier intitulată Autonomii europene în practică. Participanţi din cinci ţări se vor consfătui pe teme legate de autonomie. Manifestarea este organizată de Consiliul Judeţean Covasna, cu sprijinul programului UE Lifelong Learning (GRUNDTVIG). Printre tematicile care vor fi abordate se numără identitatea regională, forme de autonomie, legătura dintre turism şi multiculturalitate, drepturi minoritare, aspecte financiare ale autonomiei teritoriale. Participanţii din Tirolul de Sud, Finlanda, Slovacia, Turcia şi România vor avea totodată ocazia de a face cunoştinţă cu aspectele caracteristice din Trei Scaune şi cu aspiraţiile noastre autonomiste. Deschiderea evenimentului va avea loc în ziua de 6 mai, ora 10:00, în sala mare a CJ Covasna. Instruirea se va încheia în ziua de 10 mai, ora 14:00, cu o masă rotundă cu caracter public, ce va avea loc în sala de şedinţe a CJ şi la care vor expune Tamas Sandor şi prof. dr. Valentin Stan de la Facultatea de Istorie a Universităţii de Ştiinţe Bucureşti.