În ceea ce priveşte dezbaterea legată de revizuirea constituţiei, celelalte minorităţi din România s-au decis să facă o propunere interesantă. Însuşi preşedintele UDMR a declarat că Uniunea sprijină ideea ca invocarea Hotărârilor de la Alba-Iulia, din anul 1918, care prevăd unirea Transilvaniei cu România, şi spiritul acestora să fie incluse în constituţia română. Nici celelalte organizaţii maghiare nu ar avea nimic de obiectat în legătură cu acest lucru.
În opinia preşedintelui, invocarea documentului istoric este importantă prin prisma declaraţiei privind minorităţile. Documentul adoptat la Alba-Iulia le promite minorităţilor naţionale transilvănene autonomie, soluţionarea administrativă a problemelor în limba nativă şi a problemelor din justiţie. În opinia politicianului, în constituţie ar putea figura tot ceea ce este cuprins în declaraţia de la Alba-Iulia ca citat sau ca referinţă.
Rozsnyai Sandor, un cunoscut jurist din judeţul nostru, fost decan în cadrul baroului, s-a ocupat în amănunt de analizarea Hotărârilor de la Alba-Iulia şi l-am rugat să analizeze mai temeinic această problemă.
Rozsnyai Sandor: Personal sunt de acord cu această cerere. Opinia mea este că această hotărâre dispune în momentul de faţă de caracter constituţional. Rădăcina bazei teoretice a hotărârilor are legătură cu principiile promovate de preşedintele SUA, Wilson, privind autodeterminarea popoarelor şi include aplicarea acestora în privinţa Transilvaniei. Aceste principii includ dreptul la autodeterminare, şi anume ca fiecare naţiune să fie coordonată în propria sa limbă nativă şi de conducătorii aleşi din rândul propriei comunităţi, ceea ce înseamnă în limbajul actual dreptul la autonomie. După primul război mondial, în perioada încheierii păcii, în aşa-numitul Tratat privind Minorităţile se menţionează că guvernul român asigură autonomie „comunităţilor maghiare şi săseşti”. După cum ştim, aplicarea în practică nu a mai avut loc.
Dacă facem abstracţie de toate aceste lucruri - de faptul că hotărârile şi acordurile internaţionale nu au fost aplicate -, consider inimaginabil, în calitate de jurist, ca graniţele unei ţări să poată fi modificate prin intermediul unei dispoziţii care nu dispune de putere legislativă. Dacă susţinem că anexarea Transilvaniei a fost înfăptuită graţie Hotărârilor de la Alba-Iulia şi a devenit parte a României, trebuie să acceptăm şi ideea că măsura - dat fiind faptul că a avut loc - a dispus de putere legislativă. Merită acordată atenţie aspectului potrivit căruia portiţa de scăpare fusese pregătită deja din punct de vedere moral şi juridic prin neincluderea în decret a drepturilor naţionalităţilor şi a drepturilor fundamentale. Ceea ce au promis ei la vremea respectivă, trebuie să aibă un caracter obligatoriu. Intenţia mea este soluţionarea demnă a acestei probleme, iar pentru acest lucru este nevoie de înlăturarea interpretării eronate a problemei, deoarece în caz contrar, divergenţele dintre cele două popoare, dintre cele două naţiuni, nu vor ajunge într-un punct de linişte.
Ce am mai putea adăuga la toate acestea? Soluţionarea corespunzătoare şi din punct de vedere juridic a problemei este atât în interesul părţii române cât şi în interesul părţii maghiare, deoarece dezinformarea şi aruncarea permanentă de praf în ochi au devenit principalul obstacol al dezvoltării democratice interne a ţării. Puterea intenţionează să modifice Constituţia, iar adoptarea unei poziţii în interesul corectitudinii reprezintă o obligaţie.

Joi, 26 septembrie a.c., în viaţa poeţilor braşoveni membri ai Ligii Scriitorilor, a avut loc un eveniment important, şi anume lansarea, pentru a treia oară în acest an, la Sala „Mironescu” a Muzeului „Prima Şcoală Românească”, în prezenţa unui select public, a revistei Claviaturi - serie nouă, nr. 3/2013. Scriam în ediţia „Condeiului ardelean” din 19 aprilie-2 mai 2013 despre semnificaţia „revenirii acordurilor poeziei clasice braşovene pe noile Claviaturi” cu oarecare scepticism privind reapariţia acestei reviste, după 70 de ani de la dispariţia sa, în condiţiile în care pe piaţa mass-media braşoveană revistele literare şi culturale cu pretenţii, „Dealul Melcilor” şi „Astra”, au devenit falimentare. Se pare că scepticismul meu nu a avut temei, revista apărând cu regularitate la intervalul celor trei luni scurse de la ultima apariţie, fapt ce mă bucură. Am participat şi la lansarea numărului doi, în iunie, de către prietenii publicaţiei noastre, poeţii George Echim şi Cornel Vlad, care şi de această dată ne-au invitat la un „adevărat eveniment literar din viaţa poeţilor braşoveni”, după cum afirma în deschiderea manifestării Constantin Bihara, redactorul-şef al publicaţiei. Chiar şi domnia sa, în prefaţa actualului număr, se întreabă dacă este un act temerar, din partea sa şi a poeţilor cuprinşi între coperţile revistei, reapariţia Claviaturi-lor, răspunzându-şi şi, totodată, răspunzându-ne: „Este şi nu este. Nouă ni se pare că este necesară o revistă trimestrială de poezie la Braşov şi dacă este necesară însemnează că a îndrăzni să tipărim o astfel de revistă este un act de creaţie şi orice act de creaţie se face îndrăznind. Îndrăznim să scoatem revista „Claviaturi”, să-i asigurăm continuitatea, fără a mai fi cazul să fie întreruptă apariţia ei cum s-a întîmplat cînd Vanea era directorul ei. Avea şi Vanea greutăţi. Revista era lunară. Noi o scoatem trimestrial şi cu mai puţini scriitori, numai zece, dar cu cîte zece poezii fiecare. Revista este mai complexă. Are cronici, rubrici diverse, astfel încît scriitorii să se manifeste pe larg, să nu se limiteze doar la a tipări poezii, ci şi să aibă unde să se exprime ca artişti. Revista „Claviaturi” este a noastră, a celor care o scriem, şi ea se autosubvenţionează, nu are nevoie de o instituţie care să o patroneze şi să-i asigure un buget”.
După evidenţierea şi a altor noutăţi pe care le aduce actualul număr, faţă de cele două apărute anterior - stema Braşovului pe coperta faţă, deschiderea numărului cu o poezie a unui autor din seria veche a revistei, renunţarea la altă grafică cu excepţia fotografiilor, publicarea unor teme privind teoria poeziei, dedicarea fiecărui număr unui poet care publică în revistă în funcţie de data naşterii, a publicării câte unei poezii în numerele următoare a autorilor care au tipărit deja câte zece poezii în două ediţii consecutive, pentru a favoriza pătrunderea în paginile revistei a unui număr cât mai mare de autori, a evidenţierii nou înfiinţatelor rubrici „Lumină din Lumină”, „Foaie de mijloc” şi „Text special” -, s-a trecut la lansarea revistei concepută de poetul Constantin Bihara ca un spectacol, având drept generic „Întâlnire cu poezia”. După recitarea poeziei sale „Trăieşte fiecare cît are de trăit”, desigur cu evidentă aluzie la viaţa revistei, creaţie care va fi publicată pe coperta din spate a Claviaturilor numărului viitor, „regizorul” spectacolului a dat cuvântul actorului Mircea Andreescu, care a recitat poeziile marelui geniu al poeziei româneşti, „Stelele-n cer” şi „Dintre sute de catarge”, reuşind să creeze climatul necesar dedicat creaţiei şi poeziei, urmat de replicile poetice ale „maestrului de ceremonii” Constatin Bihara, „Ne-nţeles de-mi este gândul” şi a glosinelor sale „Ierţi pentru tine însuţi” şi „E minunată-această fiinţă omenească”, precum şi ale poetului George Echim, cu poezia de început a lui Ştefan Augustin Doinaş, „Cîntec de dragoste”, publicată în seria veche, din 1943, a revistei Claviaturi, poezie care deschide actualul număr 3 al revistei. Apoi, au urmat cei zece autori ai numărului lansat, care au prezentat, sau li s-au prezentat de cei prezenţi, câte o creaţie considerată reprezentativă pentru momentul respectiv: Gheorghe Oprea Holbavianu, Viorica Popescu, preşedinta Ligii Scriitorilor - filiala Braşov, Daniela Scholz Crăciun, Ioan Tudor, toţi debutanţi în paginile revistei, Theodor Echim, George Savin, Ioan Suciu-Scheianul, Cornel Vlad, George Echim şi Constantin Bihara. Conţinutul poeziilor, calitatea lor artistică, talentul recitatorilor, completările „regizorului” Constantin Bihara, care a dovedit că „nu există vîrstă, există spirit care n-are vârstă” şi al ajutorului său, avocatul, la propriu şi la figurat, George Echim, au făcut din dupăamiaza acelei zile o poveste poetică greu de uitat şi demonstraţia faptului că „poezia este o adevărată ştiinţă în imagini”. În încheierea frumoasei manifestări, au luat cuvântul Ion Popescu Topolog, membru al Uniunii Scriitorilor din România, şi profesorul Liviu Dârjan, preşedintele Despărţământului ASTRA „Fraţii Popeea” din Săcele, judeţul Braşov, care au felicitat colectivul de redacţie şi autorii noului număr al revistei Claviaturi.
Parafrazând o zicere foarte cunoscută, pentru o mai bună cunoaştere a „acestor oameni minunaţi şi a poeziei lor izbăvitoare”, la fiecare nou număr al revistei Claviaturi vă prezentăm câte un membru al colectivului de redacţie, autori şi membri ai Ligii Scriitorilor - filiala Braşov. Fiind „capul răutăţilor” în ce priveşte reapariţia revistei Claviaturi, vom începe cu redactorul-şef, Constantin Bihara, văzut prin ochii celui mai apropiat colaborator, George Echim, secretarul de redacţie al publicaţiei trimestriale de poezie, în prima parte a unui deosebit articol:

Timp peste timp în creaţia literară a poetului şi eseistului Constantin Bihara

Motto: „Să trăieşti în modestie; să cauţi eleganţa şi nu luxul, rafinamentul şi nu strălucirea; să fii important, dar să nu cauţi recunoaşterea şi să ai de toate, fără să fii bogat; să studiezi mult, să gândeşti în tăcere, să vorbeşti încet şi să fii sincer; să asculţi păsările şi stelele, pe copii şi pe înţelepţi; şi să ai mereu inima deschisă; să treci peste toate şi să fii curajos...”
(William Ellery Channing).
Poetul, scriitorul, eseistul cu numele de autor Constantin Bihara, pe numele adevărat Constantin Olteanu, profesor de limba şi literatura română, aflat acum în al 81-lea an de viaţă, este, ca majoritatea contemporanilor săi, cunoscut şi recunoscut în mediul profesoral şi literar al Braşovului, dar şi un „ilustru necunoscut” în „lumea largă”, ca să nu mai vorbim de faptul că, deşi cunoscut, este în acelaşi timp ignorat mai ales (sic!) de unii confraţi în ale scrisului. Cunoaşterea ori necunoaşterea, recunoaşterea ori nerecunoaşterea şi cu atât mai mult ignorarea sau considerarea persoanei şi personalităţii domnului Constantin Bihara, sunt elemente de conjunctură şi atitudine, de bună sau reacredinţă din partea contemporanilor, în condiţiile „nepalpării” operei sale literare.
Este adevărat că preocupările sale literare manifeste, publicistice au fost discontinui pe parcursul vieţii domniei sale. Nu a încetat însă să scrie, să realizeze creaţii literare de mare profunzime, pe diverse teme şi în diverse specii literare, în unele dintre acestea excelând de-a dreptul şi totodată având măcar parţial, se pare, caracterul de unicat pentru un creator din lumea laică şi nu numai.
Nu este la îndemâna oricui, mai exact sunt puţini, foarte puţini acei creatori laici învredniciţi de Dumnezeu să realizeze creaţii literare pe teme religioase de o mare forţă şi, în acelaşi timp, de o mare profunzime şi sensibilitate.
În prima parte a vieţii literare publice, a ajuns chiar pe culmile recunoaşterii valorii creaţiei sale, acordându-i-se premiul întâi la concursul de poezie unde l-a surclasat chiar pe Nichita Stănescu, care avea să devină marele poet, unul dintre reperele literare în poezia românească.
După arcul peste timp, acum, spre apus, continuă să strălucească la fel de plăcut ca soarele într-o zi frumoasă de toamnă. Cu regretul că nu a avut (în prima parte a vieţii) posibilitatea să publice în volum, fiindu-i publicate poezii doar în ziarul „Drum Nou” şi, uneori, în revista „Astra”, rareori în alte reviste, acum publică cu frenezie, dezinvoltură, bucurie şi speranţă carte după carte, vrând parcă să recupereze timpul trecut şi să nu lase necunoscute publicului creaţiile sale. Astfel, în ultimii ani, a publicat următoarele cărţi: 1) Totul în adevăr. Totul în iubire, poezii, Editura „Transilvania Expres”, Braşov, 2011; 2) Lupta cu Diavolul şi disputa cu Dumnezeu. Iov - Transpunere în versuri, Editura „Transilvania Expres”, Braşov, 2011; 3) Fiţi fericiţi! Transpunere în versuri a psalmilor biblici, Editura „Transilvania Expres”, Braşov, 2011; 4) Făt-Frumos, după Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Transpunere în versuri, Editura „Transilvania Expres”, Braşov, 2011; 5) Fiinţa luminii, Editura „Transilvania Expres”, Braşov, 2012; 6) Comoara ascunsă. Pildele sau proverbele lui Solomon. Transpunere în versuri, Editura „Transilvania Expres”, Braşov. 2012; 7) Vocea lui Dumnezeu. Transpunerea în versuri a proorocilor biblici, vol. I, Editura „Transilvania Expres”, Braşov, 2012; 8) A tuna şi a fulgera. Sonete, vol. I, Editura „Transilvania Expres”, Braşov, 2012; 9) A tuna şi a fulgera. Sonete, vol. II, Editura „Transilvania Expres”, Braşov, 2013; 10) Vocea lui Dumnezeu. Transpunerea în versuri a proorocilor biblici, vol. II, Editura „Transilvania Expres”, Braşov, 2013.
În prefaţa scrisă de autor la prima din cărţile enumerate mai sus, la pagina 11, acesta îşi exprimă dezinvolt, ferm şi fără echivoc, crezul său literar şi convingerea cu privire la demersul său artistic spunând: „Sunt încredinţat că opera mea nu e lipsită de valoare şi se înscrie în ceea ce se cheamă funcţiile operei literare, educativă, cognitivă şi estetică, mai ales funcţia estetică, că înseamnă ceva, oarecare contribuţie, că produce bucurie estetică, ceea ce este un lucru esenţial”.
Analizând spusele autorului, regăsim în acestea atât cuminţenia, modestia, încrederea, speranţa, cât şi înţelepciunea cu adevărat valorosului creator, conştient şi acceptant a ceea ce s-ar putea crede şi aprecia în legătură cu opera sa. Această atitudine este de luat în considerare cu atât mai mult cu cât, aşa cum spuneam la începutul consideraţiilor mele, autorul Constantin Bihara este un creator special, care abordează teme grele, realizând creaţii de mare forţă şi profunzime, abordate de foarte puţini creatori, doar de aceia care fac parte dintre cei „... puţini aleşi”, dovedind forţă, curaj şi, poate, chiar mai mult decât atât (...).
Sunt bucuros că am prilejul să-mi exprim aceste gânduri despre un creator, dacă nu neapărat special, oricum diferit şi care, în modalităţile sale specifice, originale, oarecum slobode, vine să aducă şi altceva în literatură, dacă nu neapărat din toate perspectivele, cel puţin din perspectiva a ceea ce dânsul a numit, ca proiect literar, „Biblia literară”. Acest proiect este nu numai „grandios”, cum îl caracterizează autorul, dar este un proiect cu caracter de unicat ca formă şi modalitate de abordare şi exprimare. Chiar şi numai pentru atât, deşi poetul, scriitorul, eseistul Constance a scris şi multe încă de scris şi publicat, opera sa îl defineşte şi îl recomandă ca pe unul din creatorii valoroşi ai acestor vremuri. Iar dacă această recunoaştere nu a venit încă în forma şi condiţiile pe care acest autor se pare că le merită, sunt temeiuri de a crede că în timp aceste recunoaşteri vor veni, pentru că „nu este nimic ascuns, care nu va fi descoperit şi nimic tăinuit, care nu va ieşi la lumină. Dacă are cineva urechi de auzit, să audă” (din Evanghelia după Marcu: 4, 21-23).
L-am cunoscut, ca prezenţă, pe autorul Constantin Bihara în toamna anului 2012, la întâlnirile literare la care am participat ca poet, la lansări de cărţi şi în cadrul unora din şedinţele literare ale Ligii Scriitorilor - filiala Braşov. Cu privire la domnia sa, lărgirea orizontului meu de cunoaştere s-a realizat prin comunicări directe, discuţii pe teme literare şi nu numai, dar mai ales prin cărţile publicate, cărţi pe care mi le-a oferit, având bucuria ca pe unele dintre ele să am răgazul să le citesc. Evoluţia comunicării dintre noi se observă uşor şi din conţinutul dedicaţiilor de pe cărţile pe care mi le-a oferit. Încrederea pe care i-am transmis-o a făcut să colaborăm în realizarea şi editarea revistei Claviaturi, serie nouă, revistă trimestrială de poezie, începând cu nr. 1/2013, la Editura „Transilvania Expres” din Braşov. Sunt bucuros, fericit şi onorat în acelaşi timp că la iniţiativa domnului Constantin Bihara şi cu concursul şi a celorlalţi poeţi şi scriitori colaboratori, să readucem în peisajul literar al Braşovului o revistă de specialitate literară, în condiţiile în care Braşovul devenise de câţiva ani (nu buni, ci răi!) văduvit de o asemenea revistă. Pentru curgerea firească în această direcţie este de dorit, însă, a se ţine seama de toate sensibilităţile, înlăturarea orgoliilor şi vanităţilor, de comunicare, înţelegere şi colaborare, condiţii minimale absolut necesare fiinţării şi evoluţiei revistei.
În continuarea articolului poetul George Echim se referă la ultimele două volume de poezii apărute pe piaţa literară braşoveană la începutul anului 2013: A tuna şi a fulgera. Sonete, vol. II şi Vocea lui Dumnezeu. Transpunere în versuri a proorocilor biblici, vol. II, dedicând poetului Constantin Bihara, în finalul articolului, poezia Să nu ne năruim (Citindu-vă ...) pe care o reproducem mai jos (n.r.).

Să nu ne năruim (Citindu-vă ...)

Poetului şi eseistului Constantin Bihara
Motto: „Dacă veţi învinge răul, veţi fi buni ca Dumnezeu, pentru că Dumnezeu va locui în voi. El, care e Tatăl nostru”
(din volumul Totul în adevăr. Totul în iubire, de Constantin Bihara).
Chiar zilele acestea v-am citit cărţile pe care mi le-aţi dat şi evident, şi efectiv sunt impresionat! Vă înţeleg... povestea...

Neînţeles... poate de nimeni...
Ori de mult prea puţini, în modul manifest,
Eu însă sunt în stare de un atare gest,
Fiind un iubitor... de semeni...

De ce e aşa... greu s-apreciezi demersul, să recunoşti valoarea?
Nu-i cere orbului să distingă... şi culoarea...!
Răul rămâne rău!

Şi chiar de nu ar fi...
Dar nu ştiu zău cum ai putea să îi caracterizezi,
Când invidia, ura-i adună pe unii... în cirezi...
E bine însă a şti!

De vrem,... nu vrem, dar trebuie să-i recunoaştem pe cei care cu har sunt înzestraţi!
Noi cu noi s-avem răbdare şi să ne iubim, ca fraţi!
Altfel... totul se năruie...!

av. George Echim, Braşov, la 25 martie 2013 (de Buna Vestire)

Partidul Popular Maghiar din Transilvania doreşte organizarea unui referendum în problema regionalizării, în vederea solicitării opiniei locuitorilor maghiari.
În cadrul conferinţei de presă de ieri, Sorban Attila, preşedintele organizaţiei judeţene PPMT Harghita, a declarat că membrii coaliţiei guvernamentale nu ţin cont de aspectele importante pentru locuitorii maghiari în problema proiectul de regionalizare, cum ar fi respectarea regiunilor istorice create de-a lungul vremii şi principiile autonomiei locale.
Ştim foarte bine că nu dispunem de forţa necesară pentru a putea împiedica din punct de vedere parlamentar proiectul de regionalizare al guvernului şi tocmai din această cauză, PPMT doreşte organizarea unui referendum, pentru ca locuitorii maghiari să îşi poată exprima opinia în legătură cu regionalizarea teritorială a României - a declarat Sorban Attila. El a mai adăugat că împreună cu Consiliul Naţional Secuiesc vor organiza şi mişcări de stradă, în semn de protest faţă de proiectul de regionalizare. În opinia mea, trebuie să fim prezenţi la toate mişcările de stradă care contribuie la progresul cauzei noastre autonomiste - a declarat Sorban, arătând că reorganizarea pregătită de guvern nu-i acordă nicio şansă autonomiei Pământului Secuiesc.

Nu permitem integrarea, asimilarea Pământului Secuiesc, singura variantă acceptabilă o reprezintă regiunea administrativă autonomă Pământul Secuiesc - au accentuat mulţi din cei care au luat cuvântul cu ocazia festivităţii de comemorare a Trianonului, desfăşurată aseară, în parcul Elisabeta din Sfântu- Gheorghe, făcând aluzie la proiectul guvernului vizând reorganizarea teritorial-administrativă. În locul în care fusese cândva arborat vechiul drapel al ţării, cei aproximativ 300-400 de participanţi au fost întâmpinaţi de un drapel secuiesc de mari dimensiuni, care va flutura acolo şi pe viitor.
În numele PPMT a luat cuvântul Nemes Elod, preşedintele organizaţiei din Sfântu-Gheorghe. El a ilustrat solidaritatea naţională şi tratarea rănilor provocate de Trianon şi prin procedura simplificată de naturalizare, având în vedere că - după cum a menţionat el - în Trei Scaune sunt 25.000 de persoane care au solicitat acordarea cetăţeniei ungare. Vrem să ne aducem aminte şi să le reamintim şi altora de ceea ce ni s-a promis: autodeterminare. Balint Jozsef, preşedintele organizaţiei din Sfântu-Gheorghe a PCM, a spus că, în momentul de faţă, cel mai mare pericol care ne ameninţă îl reprezintă indiferenţa, scepticismul, renunţarea, şi deşi nu ni se oferă în dar nici bunăstare, nici democraţie, nici autonomie, trebuie să luptăm pentru acestea.
Izsak Balazs, preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc (CNS), a evocat manifestul lui Kos Karoly, intitulat Glasul care strigă, care pomenea încă de pe atunci de autonomie ca scop naţional. După cum a precizat liderul CNS, câteva din ideile formulate acolo au fost revizuite de istorie, iar astăzi este deja clar că Ungaria nu a renunţat la maghiarii care trăiesc în părţile rupte ale ţării. La Budapesta, pe faţada Parlamentului ungar flutură şi drapelul secuiesc alături de cel ungar, o dovadă a faptului că Ungaria ia în serios obligaţiile constituţionale pe care şi le-a asumat, manifestă responsabilitate faţă de noi. A amintit şi Izsak Balazs de pericolele presupuse de proiectele de regionalizare elaborate de guvern: se urmăreşte integrarea Pământului Secuiesc într-o unitate administrativă în care procentul maghiarimii va scădea sub 30%. Acest lucru nu se va întâmpla, pentru că nu vom permite - a accentuat împreună cu Izsak Balazs masa de oameni adunaţi la eveniment. Ne putem imagina o singură variantă a reorganizării administrative, în urma căreia Pământul Secuiesc va deveni o regiune administrativă independentă, autonomă, doar atunci vom putea fi cetăţenii loiali ai României.
La finalul festivităţii, protopopul Eparhiei Reformate din scaunul Sepsi, Incze Zsolt, a rostit o rugăciune. Comemorarea s-a încheiat cu intonarea imnurilor ungar şi secuiesc.

Să nu ne temem să spunem că ziua de 4 iunie este pentru noi o zi de doliu, pentru că victorioşii şi aliaţii lor au furat patria şi au fărâmiţat ţara. Să nu ne ascundem după deget: la Trianon a fost semnat un dictat, nu un acord de pace.
Să nu uităm trecutul şi nici să nu ne cramponăm de el. Să nu ne întristăm dacă ne aducem aminte de modul în care s-a procedat cu naţiunea şi cu ţara. Să nu încercăm să ne explicăm eşecurile prin intermediul Trianonului, pentru că nu am pierdut totul. Să ne gândim mai degrabă dacă am reuşit să învăţăm ceva din tragedia naţională. Oare ne-a dat atâta putere pentru ca în pofida voinţei marilor puteri, în pofida indiferenţei sau temerii Europei, să existe totuşi o naţiune maghiară?
În urmă cu trei ani, parlamentul ungar a declarat ziua de 4 iunie ziua solidarităţii naţionale, incluzând în lege solidaritatea maghiarilor din cadrul mai multor state. În momentul de faţă începem să înţelegem de ce a fost nevoie de acest lucru, pornind de la ideea că în Ungaria au ajuns în planul secund cei care îşi alarmau concetăţenii cu cele 23 de milioane de români, că din Debrecen şi până în Hodmezovasarhely, pe multe primării a fost arborat drapelul secuiesc în acelaşi timp în care puterea de stat din România a pornit un adevărat război împotriva simbolurilor noastre. În felul acesta suntem mai puternici. În momentele în care la Bruxelles, europarlamentarii slovaci, ungari şi transilvăneni adoptă poziţii faţă de cauza maghiarilor privaţi de cetăţenia slovacă. Cauza privărilor de drepturi capătă astfel o publicitate mai mare şi poate că în felul acesta nu va fi măturată de pe masa Parlamentului European. De câte ori se discută despre cazul maghiarilor din Ucraina Subcarpatică sau din Voivodina, ideea solidarităţii naţionale - inclusă în lege - capătă din ce în ce mai mult şi din ce în ce mai des forme concrete de manifestare.
Aceste idei ne pot da credinţă şi putere, comemorând Trianonul. Va fi nevoie de acest lucru deoarece conducătorii alianţei guvernamentale române au anunţat tocmai ieri că prioritatea cea mai importantă pentru ei o reprezintă revizuirea constituţiei şi reorganizarea regională. În urma acestora, Pământul Secuiesc ar urma să fie asimilat într-o regiune uriaşă, în care procentul maghiarilor nu ar depăşi 30%.
În cazul în care ideea solidarităţii naţionale va deveni o realitate, în cazul în care vom fi puternic susţinuţi de Budapesta şi în cazul în care aici, în Transilvania, vom reuşi să ne canalizăm forţele într-o singură direcţie, situaţia noastră nu va fi, poate, lipsită de speranţă.

UDMR va depune în legislativul român un proiect de lege despre autonomia teritorială a Pământului Secuiesc - a declarat sâmbătă, în cadrul conferinţei de presă de la finalul congresului UDMR de la Miercurea- Ciuc, liderul uniunii, Kelemen Hunor.
În perioada care urmează, aceasta va fi una din principalele sarcini ale uniunii - a spus liderul ei. Soluţionarea statutului juridic al Pământului Secuiesc figurează şi într-unul din documentele adoptate la congres. Congresul a declarat că apreciază drept importante „elaborarea mai detaliată a viitorului statut juridic al Pământului Secuiesc şi adoptarea acestuia în parlament, respectiv stipularea problemelor de ordin politic pe această temă şi elaborarea condiţiilor legale care să asigure confortul comunităţilor româneşti din regiune”. Potrivit documentului intitulat „Pământ Secuiesc puternic, care devine conştient!”, UDMR doreşte să organizeze campanii sociale intensive, pentru a face acceptabil, la nivelul societăţii majoritare, conceptul de autonomie.
Congresul UDMR a adoptat un document despre strădaniile de revizuire a constituţiei române, în care a cerut ca legea fundamentală să recunoască minorităţile naţionale drept factori constitutivi de stat şi să asigure utilizarea simbolurilor naţionale, comunitare. A propus ca pe lângă limba română, şi limbile minorităţilor naţionale să poată fi utilizate ca limbi oficiale în unele regiuni. Într-un alt document, uniunea a adoptat poziţie în problema regionalizării. În acest document a subliniat că în opinia sa, introducerea unui nou nivel administrativ regional este inutilă.
Nu sunt şanse reale să fie modificat articolul 1 din constituţie, însă sunt şanse să aibă loc unele modificări care să garanteze că maghiarii din România sunt parte a ţării, cetăţeni egali şi legitimi - a subliniat Victor Ponta. El a arătat că este indispensabil un dialog permanent între guvernul român şi UDMR ca unică reprezentanţă a comunităţii maghiare, legitimată de alegători. Referindu-se la drapelul secuiesc, a arătat că într-un discurs pe care l-a susţinut recent în APCE, a propus o reglementare care, pe lângă drapelul românesc şi cel al UE, să recunoască şi simbolurile locale. Referindu-se la reorganizarea regională, a afirmat că înţelege că maghiarimea nu doreşte o mega-regiune al cărei centru să fie departe şi în care reprezentanţii comunităţii să fie în minoritate la nivel decizional.
Eckstein Kovacs Peter nu-i dă crezare lui Victor Ponta atunci când acesta afirmă că guvernul va încerca să aibă în atenţie propunerea UDMR de revizuire a constituţiei, în care cere recunoaşterea minorităţilor din România ca factori constitutivi de stat. Fostul senatorul consideră însă un lucru pozitiv faptul că în discursul său, premierul nu a evitat problemele sensibile.

la congresul UDMR că secuii nu au dreptul la o regiune pe criterii etnice. Această problemă va fi dezbătută cu conducerea UDMR până când va fi adoptată o decizie satisfăcătoare pentru toată lumea. Este bine şi frumos, numai că în cazul în care regiunea nu va fi formată din cele două judeţe şi jumătate, în cel mai rău caz din cele trei judeţe, totul va fi în detrimentul nostru, dat fiind faptul că pentru noi este acceptabilă doar regiunea cu caracter etnic!
Cel mai bun zvon care circula lunile trecute se referea la faptul că Pământul Secuiesc, cu centrul la Târgu-Mureş, ar urma să aparţină de regiunea formată nu din şase, ci din patru judeţe. Este adevărat că în regiunea formată din judeţele Mureş, Harghita, Covasna şi Bistriţa Năsăud, secuii ar alcătui 47% din locuitori şi nu 25% ca în marea regiune planificată. Este indiscutabil că este o soluţie mai bună decât să fim în umbra judeţelor Sibiu şi Braşov. Varianta regiunii formate din patru judeţe nu este bună pentru noi, deoarece şi în cadrul acesteia am fi în minoritate, sub coordonare românească. Adevărul este că în această regiune, blocul secuiesc s-ar desfiinţa cu 1-2 decenii mai târziu decât în marea regiune. Nu acesta este obiectivul nostru, ci dăinuirea poporului secuiesc, crearea Pământului Secuiesc autonom! Ce le-aş putea scrie celor care nu numai că sunt indigeni pe acel pământ pe care trăiesc, ba ar fi îndreptăţiţi şi să beneficieze de un stat independent, în baza procentului lor demografic de aproape 80%? Ce i-aş mai putea spune poporului meu, secuilor? Şi până în momentul de faţă a fost simplu: promovez cu conştiinţă curată şi cu consecvenţă necesitatea revendicării unei autonomii teritoriale, în cadrul căreia să existe două limbi oficiale, în care să fie asigurat principiul proporţionalităţii etnice în toate domeniile vieţii, şi toate acestea sunt realizabile în cadrul României. Nu pot deveni un om renegat, un om de nimic. Nu pot încuraja poporul secuiesc să se complacă în destinul său, în desfiinţarea Pământului Secuiesc şi în situaţia ca alţii să-i decidă soarta, aşa cum se procedează cu maghiarii secui din Târgu-Mureş, ajunşi minoritari în urmă cu zece ani. Cunoscând istoria, pot afirma că politica meschină privind naţionalităţile, tactica mârşavă, nu au condus niciodată la ceva bun. Credeţi- mă! Privarea noastră de autonomia teritorială, îngrămădirea noastră într-o regiune în care alţii să ne decidă soarta, nu va duce la pace! Oare pentru poporul majoritar al unei ţări - care are unul din cele mai scăzute niveluri de trai din Europa - merită ca din cauza regionalizării mârşave şi create în mod conştient, sute de mii de secui să iasă în stradă să protesteze? Credeţi-mă că poporul secuiesc, format din 750.000 de oameni, nu va recunoaşte acea regiune care nu constituie Pământul Secuiesc. Nici în situaţia în care ar exista politicieni maghiari mituiţi şi şantajaţi, care ar accepta acest lucru în numele nostru. Să nu uităm că în cazul în care agasarea secuilor va continua, regiunea etnică, autonomia teritorială nu vor mai fi suficiente! Suntem un popor care dispune de o conştiinţă istorică matură şi solidă! Tocmai din această cauză spun că poporul secuiesc încă mai cere, aşa că oferiţi-i acum autodeterminarea! Compatrioţi români! Credeţimă! Printr-o activitate comună, dacă noi secuii şi românii - care trăim aici - ne facem treaba, nivelul de trai s-ar schimba în mod spectaculos în decurs de câţiva ani. Noi aici ştim mai bine ce trebuie să facem. Includerea noastră într-o mare regiune reprezintă un dezavantaj şi pentru români, dat fiind faptul că judeţele bogate vor deveni şi mai bogate, iar cele sărace vor deveni şi mai sărace. Obiectivul vostru nu poate fi traiul în sărăcie, în tensiune etnică, numai pentru desfiinţarea Pământului Secuiesc. Nu poţi fi prins în vraja sărăciei monocolore, omogene, compacte şi unitare

În cadrul şedinţei de ieri de la Budapesta a grupului de lucru autoguvernamental regional din cadrul Forumului Reprezentanţilor Maghiari din Bazinul Carpatic (KMKF) s-a discutat despre raportul privind situaţia minorităţilor indigene, destinat Consiliului Europei, respectiv despre planificata reorganizare regională. Szili Katalin, vicepreşedintele subcomisiei autonomia, reprezentant independent, a evidenţiat în cadrul conferinţei de presă organizate după şedinţă că în cadrul consfătuirii, Kalmar Ferenc (KDNP) a vorbit despre raportul privind situaţia minorităţilor indigene. Acest raport trebuie realizat până în toamna viitoare - a semnalat Szili Katalin. În cadrul şedinţei s-a discutat şi despre situaţia diferitelor iniţiative cetăţeneşti europene. S-a discutat şi despre planificata reorganizare a regiunilor. În România, aceasta este una din cele mai actuale probleme, iar maghiarilor nu le este indiferent cum va fi formată viitoarea regiune administrativă. S-ar dori adoptarea unei regiuni secuieşti unitare - a declarat Szili Katalin. Harangozo Gabor (MSZP), copreşedintele grupului de lucru autoguvernamental regional din cadrul Forumului Reprezentanţilor Maghiari din Bazinul Carpatic, a mai adăugat: semnalele primite în acest context din România, Slovacia şi Voivodina nu sunt prea favorabile. Este important să fie înfiinţate regiuni care să însemne pe viitor baza viitoarei autonomii - a mai spus el. El s-a mai referit la faptul că autonomia reprezintă singura soluţie necesară şi suficientă pentru asigurarea condiţiilor dăinuirii pe plan local a comunităţilor maghiare de peste hotare. A mai adăugat că se pot înregistra progrese în acest sens dacă vor convinge comunitatea europeană şi ţările învecinate.

Ce s-a întâmplat la Trianon? De ce trebuie să ne amintim de el? De ce este bine să ştim că nu noi am cerut destrămarea patriei noastre? De ce trebuie să ştim că în urma unui dictat nedrept de pace am ajuns - împreună cu pământul nostru natal - în mijlocul unei ţări cu o cultură străină? De ce putem spune că în locul unui tratat de pace, la Trianon a avut loc un dictat? Pentru că pe noi nu ne-a întrebat nimeni ce vrem. De ce în Transilvania nu a avut loc pe atunci un referendum? Pentru că mulţi compatrioţi de-ai noştri români nu şi-ar fi dat nici ei votul pentru a deveni cetăţenii unei ţări rămase în urmă, feudale.
Politicienii români naţionalistextremişti vorbesc şi azi cu mândrie despre faptul că armata română ocupase Budapesta, şi că dacă nu ne abţinem, ne trimit oricând acolo! Nu pomenesc însă niciodată de faptul că această faptă glorioasă a avut loc în momentul în care patria noastră rămăsese fără apărare militară. După cum nu se spune nimic nici despre faptul că România a dispus mobilizarea în momentul în care s-a încheiat primul război mondial! Şi nu se spune nimic nici despre faptul că au atacat Ungaria prin încălcarea dreptului internaţional, tot invocând falsa idee că armata română pătrunde în Transilvania ca trupă a antantei, de menţinere a ordinii, şi că ocupă doar cele mai importante puncte strategice. În războiul de patru ani, armata română a luptat doar câteva luni, timp în care conducerea politică română şi-a trădat în repetate rânduri toţi aliaţii. Drept recunoştinţă obţine teritorii de la toţi vecinii. Nu multe ţări se pot lăuda în istorie cu asemenea fapte!
Dominaţia română a început cu brutalităţi, cu intimidări. Au confiscat averi de stat şi particulare uriaşe, au ocupat minele de argint şi de aur etc.. Toate acestea s-au petrecut, după cum spunea premierul român Brătianu, pentru că trebuie să slăbim cât mai mult posibil Ungaria.
Cum au putut fi rupte mai bine de două treimi din teritoriul Ungariei? Pentru că armata ungară a fost chemată de pe front şi a fost dezarmată încă de la graniţă.
Eu cred că autodeterminarea, autonomia teritorială a secuimii poate fi asigurată şi în cadrul României! Asta nu înseamnă ghetoizare, ci faptul că în interiorul României poate fi înfăptuită o ţară- mamă interioară solidă, în care asigurarea exemplară a drepturilor minorităţii române să fie un exemplu pentru felul în care trebuie garantate şi drepturile minorităţii maghiare transilvane.
În Ziua Solidarităţii Naţionale vă cer să puneţi capăt propagandei împotriva pretenţiei juste a secuimii, autonomia teritorială!
Secuii nu vor accepta românizarea Pământului Secuiesc după modelul regiunilor maghiare şi al marilor oraşe cândva pur maghiare din Transilvania. Trebuie să spunem că noi, secuii, avem o patrie: Pământul Secuiesc istoric. În sufletele noastre, şi Bazinul Carpatic este tot patria noastră!
Nu degeaba am denumit ziua deciziei de la Trianon Zi a Solidarităţii Naţionale. Ea ne aminteşte de tragedia naţiunii noastre şi ne conştientizează de faptul că deşi trăim pe teritoriile mai multor state, suntem un popor creator de valori, capabil. Alcătuim o singură naţiune şi putem fi mândri de cultura şi istoria noastră. Patria maghiară trăieşte în inimile noastre şi nicio putere nu ne poate lua acest lucru!

Marţi după-amiază, la ora 16:32, au răsunat clopotele în centrul oraşului Baraolt, în semn de rememorare a momentului care în urmă cu 93 de ani a pecetluit soarta Ungariei Istorice, prin semnarea dictatului de la Trianon.
Festivitatea de comemorare s-a desfăşurat mai întâi în incinta bisericii-cetate catolice, după care au avut loc depuneri de coroane la placheta comemorativă dedicată celor 200 de soldaţi din Baraolt. Participanţii s-au deplasat apoi la placheta comemorativă amplasată pe faţada bisericii reformate, în memoria Diviziei Secuieşti, unde au depus coroane. Participanţii au participat, la invitaţia filialei PCM Baraolt, la dezbaterea organizată la Casa de Cultură Orăşenească pe tema perioadei de dinainte şi de după Trianon, până în zilele noastre. Cei care au luat cuvântul cu ocazia zilei de doliu a Trianonului, au atras cu toţii atenţia asupra istoriei malefice a Trianonului şi au făcut apel la maghiarii din Transilvania să se solidarizeze. În cazul în care acest lucru nu se va întâmpla, ar putea avea loc chiar şi un al doilea Trianon.
Vincze Greta, elevă din Baraolt, a transmis mesajul lui Horthy Miklos, care se referă în primul rând la obiectivul sfânt, lupta pentru naţiunea maghiară.

Solidaritate naţională în locul dezbinării politice!

Istoricul Demeter Laszlo a făcut şi el apel la solidarizare şi a vorbit despre situaţia actuală ca despre o stare de urgenţă. Maghiarii şi naţiunea par să fi obosit, iar acest lucru se reflectă în scăderea procentului demografic. Nu trebuie să uităm că Transilvania este a tuturor. În momentul de faţă este nevoie de solidaritate naţională şi tocmai în acest spirit a fost organizată şi această zi.
Szep Bela, preşedintele filialei PPMT, a atras atenţia asupra disensiunilor politice. În opinia sa, temerile faţă de Trianon există şi în momentul de faţă în rândul maghiarilor din Transilvania. Întotdeauna doresc să ne dezbine, iar în momentul de faţă încearcă să înfăptuiască acest lucru sub masca dezvoltării economice. Este o situaţie absurdă, însă astăzi, de ziua solidarităţii naţionale, la Baraolt vom organiza o festivitate separată. Toate acestea avertizează că nu este nevoie de marile puteri străine pentru a ne fi fărâmiţate puterile - a declarat el.

În semn de despăgubire

Szabo Miklos a luat cuvântul în numele Consiliului Secuiesc din scaunul Brăduţ-Micloşoara. Poporul din Bazinul Baraolt este conştient ce anume comemorează în data de 4 iunie. În această zi ne-a fost decisă soarta, însă fără consultarea noastră. 93 de ani nu au fost suficienţi pentru remedierea acestei mârşăvii. Pământul Secuiesc poate fi despăgubit într-un singur fel, prin autodeterminarea deplină - a declarat Szabo.

Transformarea într-o naţiune care doreşte să trăiască

Lazar Kiss Barna, primarul oraşului Baraolt: Deşi este ziua solidarităţii naţionale, nu putem şi nu vrem să uităm de tragedia suferită de naţiunea noastră. Ziua solidarităţii naţionale ne face să ne solidarizăm şi ne stimulează să cerem o imagine de viitor pozitivă. Benedek Elek a amintit de exemplul Diviziei Secuieşti atunci când a vorbit despre rămânerea acasă, despre rămânerea pe pământul natal. Strămoşii noştri au păstrat pentru noi pământul strămoşesc, chiar şi cu preţul vieţii. Nu a depins de noi faptul că am ajuns aici...

Poporul, naţiunea noastră se macină precum o stâncă. Până când, domnilor?!

Toth Jozsef, preot catolic, a vorbit despre umilirea naţională permanentă, despre faptul că naţiunile rupte de ţara-mamă trebuie să trăiască în permanenţă ca nişte cetăţeni de rangul al doilea. Dorim autodeterminarea, dar se pare că acest lucru va fi tardiv, ţinând cont de faptul că naţiunea noastră se macină precum o stâncă. Oare cât vor mai dura decadenţa noastră morală, compromisul şi resemnarea?
Preotul unitarian Kiss Alpar şi preotul reformat Krizbai Imre s-au adresat celor prezenţi, amintind că această zi dureroasă de acum 93 de ani va rămâne veşnic în inimile maghiarilor.
În cadrul dezbaterii organizate la Casa de Cultură Orăşenească, liderul PCM, Nagy Istvan, a declarat că în urmă cu câteva zile când au depus cererea pentru organizarea propriei lor manifestări, nimeni nu a spus că în data de 4 iunie în centru va avea loc o festivitate comemorativă. Toate partidele politice au fost invitate la acest eveniment.
În cadrul prezentării sale despre Trianon, el a vorbit pe larg despre evenimentele care au condus Ungaria la tragicul dictat. El a amintit că în timpul revoluţiei din 1989 ar fi existat posibilitatea rectificării Trianonului, însă, în mod regretabil, acest lucru nu s-a întâmplat.

Minimul naţional: susţinerea reciprocă

Istoricul Keseru Sandor a vorbit despre situaţia maghiarilor din Bazinul Carpatic, acolo unde liderii noştri aleşi ar avea sarcina să valideze drepturile formulate în dictat. Benko Emoke a vorbit în numele Ordinului Istoric al Vitejilor despre faptul că în zilele noastre, graţie regionalizării, ne aflăm în pragul unui nou Trianon. Nu putem permite ca Pământul Secuiesc să fie fărâmiţat - a evidenţiat ea. Din partea PPMT a luat cuvântul Benko Bela, iar din partea CNMT, Bocz Zoltan. Demeter Zsuzsa a transmis ideile Întâlnirii Mondiale a Maghiarilor din Trei Scaune (HMVT). Toate cele trei formaţiuni fac apel la solidaritate, dat fiind faptul că salvarea naţiunii nu poate fi obţinută prin revoluţionarii de fotoliu.

Membrii filialei din Trei Scaune a PPMT sunt de părere că protestul faţă de revizuirea constituţiei şi a planificatei reorganizări regionale trebuie să aibă loc în stradă şi cât mai repede posibil. Ei nu consideră oportun ca maghiarii din Transilvania să adopte o poziţie doar împotriva legilor adoptate deja - a declarat Nemes Elod, preşedintele filialei PPMT Sfântu-Gheorghe, care a mai accentuat că vor propune acest lucru astăzi, în cadrul şedinţei prezidiului naţional. Probabil că aici va fi adoptată o decizie în această problemă - a declarat Benedek Erika, preşedinta organizaţiei judeţene a Partidului Popular.
Benedek Erika a declarat că a fost elaborat proiectul partidului privind reorganizarea, în baza căruia graniţele regiunilor ar urma să fie conturate prin respectarea graniţelor străvechi, istorice şi etnice. Avem convingerea că regiunile funcţionale pot fi înfiinţate doar prin respectarea tradiţiilor seculare - a accentuat ea. PPMT nu face parte din legislativ, dar va protesta cu toate instrumentele posibile în cazul în care va fi adoptată o poziţie nefavorabilă pentru maghiarime. În cazul în care va fi nevoie, vor mobiliza şi pentru ieşirea în stradă - a mai adăugat ea, subliniind că decizia va fi luată de prezidiul naţional.
Benedek Erika a recunoscut că ar fi necesară o colaborare între partidele maghiare, purtarea unor negocieri, însă, după cum a formulat, nu au fost invitaţi deocamdată la negocieri. Ei manifestă deschidere, sunt dispuşi să lanseze şi o iniţiativă în acest sens, doar că întrebarea este cine le va fi partener.
Nemes Elod a declarat: partidul popular a propus în două rânduri fuziunea cu PCM. Prezidiile naţionale ale celor două partide se vor aşeza vineri la masa negocierilor pentru a discuta despre acest lucru.

Consiliului de Onoare al Ordinului „Steaua României” a decis retragerea acestui ordin acordat extremistului Tokes Laszlo. Episcopul desfrânat Tokes Laszlo s-a remarcat ca vârf de lance al revizionismului ungar, incitând la conflicte interetnice, susţinând destrămarea teritorială a României, independenţa Transilvaniei şi protectorat unguresc pentru Transilvania. Pe baza acestor afirmaţii, Consiliul de Onoare al Ordinului „Steaua României” i-a solicitat preşedintelui Traian Băsescu retragerea acestui ordin, considerându-se că Tokes nu mai este demn de a deţine această distincţie. Rămâne de văzut dacă preşedintele Traian Băsescu, apropiat premierului extremist şi revizionist de la Budapesta, Viktor Orban, precum şi prieten şi susţinător pe faţă al lui Tokes Laszlo, va decide pentru retragerea acestui ordin sau va rămâne acelaşi linguşitor al extremiştilor unguri. Traian Băsescu nu a pregetat niciodată să joace rolurile în care a fost distribuit de revizioniştii unguri, acesta participând inclusiv la manifestările antistatale organizate de formaţiunile extremiste ungureşti, cum ar fi cea de la Băile-Tuşnad, unde se cerea pe faţă autonomia teritorială pe criterii etnice şi dezmembrarea României. Sunt de notorietate imaginile în care Traian Băsescu a venit „să-i pupe mâna” premierului ungar pentru „ajutorul dat cu ocazia referendumului pentru demitere” sau cele în care ascultă discursurile lui Tokes şi Orban la cască, chiar în inima ţării al cărui jalnic preşedinte încă este. Imediat după anunţul făcut de Consiliului de Onoare al Ordinului „Steaua României”, Budapesta a reacţionat printr-un document oficial al Comisiei pentru solidaritate naţională din Parlamentul ungar, în care se arată că planificata retragere a ordinului în cazul lui Tokes Laszlo este „inacceptabilă”. Preşedintele Comisiei parlamentare pentru solidaritate naţională, deputatul Fidesz Potapi Arpad, a declarat presei ungare că preşedintele României, Traian Băsescu, nu va decide retragerea distincţiei acordate lui Tokes Laszlo... Întâi libertate, apoi pace! Întrebarea care se pune la modul obiectiv este dacă declaraţiile şi acţiunile lui Tokes Laszlo sunt sau nu demne şi compatibile cu statutul de bun cetăţean român, care merită una dintre cele mai înalte distincţii ale statului. Fără a intra prea mult în detalii istorice, comentăm doar ultima gogomănie cu solicitarea protectoratului unguresc pentru Transilvania. Deşi iniţial a minţit cu neruşinare, negând că ar fi declarat acest lucru şi dând vina pe traducerea defectuoasă, ulterior a recunoscut că a solicitat protectoratul Ungariei, mergând până la a solicita şi protectoratul Uniunii Europene. Deşi nu a enunţat în ce ar consta acest protectorat, presa de limba ungară din România descâlceşte acest mister şi explică: „Mai întâi libertate, iar mai apoi pace. Suntem destul de puternici pentru libertate. Şi pentru pacea de după”. Ce înseamnă oare „pacea de după”? Oare pacea de după pace?! Evident, nu! Înseamnă pacea de după război! Iată, deci, care sunt adevăratele intenţii ale episcopului Tokes şi ale Budapestei: un război cu România sau un război în România!