Are you the publisher? Claim or contact us about this channel


Embed this content in your HTML

Search

Report adult content:

click to rate:

Account: (login)

More Channels


Showcase


Channel Catalog


older | 1 | .... | 83 | 84 | (Page 85) | 86 | 87 | .... | 130 | newer

    0 0

    COMUNICAT

    FORUMUL CIVIC AL ROMÂNILOR DIN COVASNA, HARGHITA ŞI MUREŞ

    Sub patronajul şi cu binecuvântarea IPS Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, preşedintele de onoare al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (FCRCHM), sâmbătă, 31 mai 2014, în locul pitoresc încărcat de legendă şi profundă trăire românească, Mănăstirea Doamnei Moglăneşti - Topliţa, a avut loc Adunarea Generală anuală a Forumului.
    Au participat delegaţi ai celor 29 de asociaţii, ligi, fundaţii, uniuni, societăţi, despărţăminte ASTRA, membre ale Forumului.
    De asemenea, în calitate de membrii şi invitaţi au participat personalităţi ale vieţii culturale, societăţii civile, mass-media, demnitari ai statului şi înalţi funcţionari publici.
    La ordinea de zi au fost prezentate, dezbătute şi aprobate:
    Raportul de activitate al Consiliului Director pentru perioada 2013-2014, prezentat de prof. Ilie Şandru, preşedinte executiv al FCRCHM.
    Bilanţul contabil şi Raportul Comisiei de cenzori, Bugetul de venituri şi cheltuieli, prezentate de prof. Ioan Lăcătuşu.
    Au urmat alegeri pentru un nou mandat a organelor de conducere ale FCRCHM: Consiliul Director (format din 35 de membrii), preşedintele, doi vicepreşedinţi şi secretarul general.
    În calitate de preşedinte a fost ales domnul Ioan Sabău-Pop, profesor universitar şi avocat, din Târgu-Mureş, vicepreşedinţi: Maria Bularca şi Vasile Gotea, iar secretar general prof. Ligia Dalila Ghinea.
    Domnul prof. Ioan Sabău-Pop a prezentat propunerile de modificare şi adaptare a Statutului Forumului, cerinţă oportună pentru actualizarea obiectivelor FCRCHM, a structurilor de conducere prin înfiinţarea unor comisii de lucru şi departamente şi a Consiliului ştiinţific şi de onoare al Forumului, din care să facă parte personalităţi recunoscute care militează pe tărâm istoric, social şi cultural, în general pentru cultivarea unor sentimente patriotice curate, pentru apărarea cauzei naţionale şi a valorilor naţionale, a integrităţii României, toate în spiritul Constituţiei şi al calităţii de membru al Uniunii Europene.
    Preşedintele de onoare al Forumului, IPS Ioan Selejan, este şi preşedintele Consiliului ştiinţific şi de onoare.
    S-a dat citire şi s-au însuşit Planul de activitate al FCRCHM pentru perioada anilor 2014-2015 şi calendarul de activităţi, îmbunătăţit cu propunerile făcute de membri prezenţi la Adunarea Generală.
    Din luările de cuvânt care au urmat, au reieşit problemele de stringentă actualitate care privesc societatea românească, cât şi aspectele punctuale cu care se confruntă comunităţile româneşti din cele trei judeţe şi din Transilvania. Au abordat teme care trebuie să intre urgent în atenţia societăţii româneşti, la care Forumul să aibă un aport potrivit menirii sale: IPS Ioan Selejan, Lazăr Lădariu, Avram Tripon, Mihai Groza, Doru Dobreanu, Ioan Luca, Ioan Lăcătuşu, Jean Adrian Andrei - prefectul judeţului Harghita, Marius Popica - prefectul judeţului Covasna şi Horia Grama - deputatul PSD de Covasna.
    S-a aprobat cererea de aderare la Forum a următoarelor asociaţii:
    Asociaţia Culturală „Radio Ardealul” Topliţa
    Asociaţia Culturală „Glasul Călimanilor” Topliţa
    Asociaţia „Filantropia” Bilbor
    Asociaţia Învăţătorilor din judeţul Harghita Miercurea-Ciuc

    Biroul de presă 31 mai 2014

    Aparut in : 

    0 0

    La cele două hypermarketuri „Auchan” din municipiul Târgu-Mureş se întâmplă mereu câte ceva. Este locul unde vine Moş Crăciun, atunci când este vremea, se organizează târguri de antichităţi, de artă culinară, de produse culinare tradiţionale româneşti, îmbrăcăminte şi accesorii pentru nuntă, se organizează manifestări culturale şi sportive, se fac demonstraţii cu vehicule motorizate şi altele. De această dată, în perioada 4-17 iunie a.c. are loc „Târgul de Bere”. Din invitaţia adresată presei şi din comunicat aflăm că târgul aflat la cea de-a V-a ediţie se desfăşoară în cele 18 oraşe unde funcţionează 31 de hypermarketuri „Auchan”. La „Auchan” sunt expuse peste 300 de tipuri şi mărci de bere, internaţionale şi româneşti, la alegere, bere brună, adusă din 13 ţări, bere neagră, din 7 ţări, bere aromatizată, din 7 ţări, bere nefiltrată, din 9 ţări, bere roşie, din 3 ţări. La eveniment participă, alături de România, 20 de ţări cu tradiţie în producţia de bere: Belgia, Germania, Franţa, Anglia, Scoţia, Irlanda, Danemarca, Austria, Grecia, Italia, Turcia, Cehia, Polonia, Ungaria, Olanda, Spania, SUA, Mexic, China, Australia. Oferta de bere este tentantă pentru cei cunoscători, dar şi pentru cei care vor să încerce ceva special. Desfăşurat sub deviza «Explorează noi destinaţii pe harta mondială a berii», târgul propune o gamă variată, pentru toate gusturile şi preferinţele: blondă, brună, roşie şi neagră, bere cu diferite arome sau nefiltrată, bere bio, dar şi bere fără alcool sau bere puternic alcoolizată, în ambalaje diferite: butoi, sticlă, doză, pachet, pet. La târg participă şi binecunoscute mărci de bere românească şi internaţională, alături de multe alte noutăţi. Este expusă şi o gamă de produse complementare, cum ar fi: pahare şi halbe, desfăcătoare, boluri de plastic şi sticlă pentru snacks-uri, tricouri cu steagurile ţărilor participante la Campionatul Mondial de Fotbal 2014, lăzi frigorifice, pastile de răcire, televizoare şi alte surprize.
    Răspunzând invitaţiei de presă pentru data de 6 iunie, la hypermarketul „Auchan” am fost însoţiţi la standurile rezervate târgului, iar ghid ne-au fost Tiberiu Varga, directorul Auchan Târgu-Mureş, Ramona Gabriela Suciaghi, asistentă direcţiune, Andreea Săvulescu, de la departamentul de relaţii cu presa, apoi într-un cadru mai intim, restrâns, a urmat o degustare de bere. Cu acest prilej, am primit o declaraţie de presă din partea directorului Tiberiu Varga: „Printre multitudinea de categorii şi tipuri de bere, am încercat să venim în întâmpinarea clienţilor. An de an am încercat să aducem ceva nou. Sigur, berile consacrate le regăsim an de an, dar de fiecare dată am încercat să aducem nume noi, să aducem istorii noi. Avem aproximativ 300 de tipuri de bere, din 20 de ţări din Europa, America, Asia. La fel cum avem cultura vinului, la fel de vastă şi, să spunem, nemărginită este şi cultura berii. Are o istorie veche. Primul loc unde s-a vorbit despre bere este în vechea Mesopotamie, în Iran, după care, desigur, vorbim despre istorii şi tradiţii şi în Europa. Cultura berii nu este, într-adevăr, prea cunoscută… La această ediţie a târgului participă unele ţări care n-au participat în ediţiile trecute. Ca noutăţi, sunt diferite arome, tipuri de bere pe care nu le-am avut până acum, precum sunt berile premiate «Delirium» din Belgia, în sticlă de porţelan, ceva inedit pentru piaţa din România, sunt berile roşii, care nu sunt prea populare la noi, sunt mai puţin cunoscute, apoi berile puternic alcoolizate. Avem bere cu 14% alcoolemie, cu 12%, din Belgia, din Franţa, din Austria, sunt multe lucruri noi pe care le puteţi găsi. În general, berile mai puţin cunoscute la noi sunt berile importate. În funcţie de doleanţele clienţilor, de sondajul de opinie pe care îl vom face în rândul clienţilor, o să încercăm să aducem contracte noi”.
    Printre produsele româneşti consacrate, prezente la târg sunt „Ciuc”, „Ursus”, „Timişoreana” şi „Neumarkt”, aceasta din urmă produsă de Heineken în Ungheni, judeţul Mureş, foarte apreciată în câteva judeţe.
    Târgul este limitat ca timp de desfăşurare, la două săptămâni, întrucât la Auchan va urma o altă acţiune de amploare.

    Categorie:

    Aparut in : 

    0 0

    Duminică, 8 iunie 2014, a fost o zi frumoasă de vară cu largă semnificaţie creştinească, Pogorârea Sfântului Duh peste Sfinţii Apostoli. A devenit o tradiţie ca în această mare sărbătoare, locuitorii comunei Corbu din nordul judeţului Harghita, să-şi sărbătorească ziua comunei. Aşa că Duhul Sfânt a pogorât şi pe Valea Bistricioarei, în satele Corbu şi Capu-Corbului, localităţi cu vrednici gospodari, care împreună cu invitaţii lor, de dimineaţă, au poposit la Biserica Ortodoxă din centrul comunei, unde au fost părtaşi la Sfânta Liturghie prilejuită de hramul acesteia „Pogorârea Sfântului Duh”.
    Dacă anul trecut evenimentele culturale destinate zilei comunei Corbu s-au desfăşurat la noul Complex de agrement „Perla Carpaţilor”, situat în Gura Barasăului, ocazie cu care s-a inaugurat „Stâna Haiducilor”, o pensiune modernă cu o arhitectură deosebită care se mulează perfect în ambientul peisajului de pe malul Bistricioarei, duminică, momentele artistice şi serbarea câmpenească au revenit pe baza sportivă.
    După slujbele religioase din bisericile de pe raza comunei, localnici şi invitaţii lor au venit la baza sportivă unde serbarea câmpenească devenită, de 13 ani, una tradiţională, a fost acompaniată de un spectacol artistic desfăşurat pe o frumoasă scenă în aer liber, ce a avut în decor şi două statuete, un bărbat şi o femeie, îmbrăcaţi în frumoase costume populare din comuna Corbu, prevestind exponate de mare valoare etnografică, etnologică şi folclorică ce vor fi expuse într-un viitor muzeu al comunei.
    Momentele artistice au fost deschise de Nicuşor Drugă, primarul din Corbu, care pe lângă o parte dintre realizările comunei în perioada de un an, a prezentat şi o carte, „Şcoala noastră - omagiu 120 de ani”, aparţinând prof. dr. ing. Mihai Gherghel, o carte despre Liceul Silvic din Gurghiu, exemplare din aceasta fiind donate bibliotecilor comunală şi de la Liceul Tehnologic din localitate.
    Înainte de a mă referi la surprizele pregătite de organizatori, Consiliul Local şi Primăria Corbu, şi la momentele artistice, doresc să amintesc şi faptul că locuitorii comunei au avut aproape de ei, duminică, un fiu iubit al comunei, pe Valer Dorneanu, fost procuror la Procuratura Generală, consilier al Preşedintelui României, preşedinte al Camerei Deputaţilor, actualmente judecător al Curţii Constituţionale a României, care şi-a exprimat bucuria de a se afla pe meleagurile natale, întreţinându-se cu cunoscuţii.
    Duminică la Corbu, într-un peisaj adecvat sărbătoririi comunei, mititeii, fripturile, cârnăciorii, toate din belşug, au sfârâit pe grătarele încinse, iar berea rece şi spumoasă a curs din plin în paharele şi gâturile celor care au venit ca să petreacă o zi frumoasă în mijlocul naturii.
    Organizatorii au pregătit cu minuţiozitate această zi, oferind celor prezenţi surprize frumoase.
    Consiliul Local şi Primăria au oferit, gratuit, tuturor celor prezenţi, o gustare dintr-un viţel, destul de mare, pregătit la proţap de specialişti de la Restaurantul „Vânătorul” din staţiunea Durău, judeţul Neamţ, împreună cu câte o halbă de bere. Şi pentru ca berea să alunece şi mai bine şi să fie băută cu poftă, Grigore Fodor, administratorul Fabricii de produse de panificaţie din comună, a oferit tuturor câte o gustoasă plăcintă de sezon cu urdă şi mărar. Cercul surprizelor a fost întregit de ciobanul Artimiţă Lădaru, care a oferit celor prezenţi tradiţionalul balmoş.
    Toate activităţile de pe baza sportivă a comunei Corbu au fost acompaniate de un spectacol de excepţie susţinut de formaţiile artistice ale Liceului Tehnologic din localitate care au prezentat suite de jocuri locale, din Transilvania şi Moldova, precum şi un aplaudat joc ţigănesc. Artiştii-elevi au fost pregătiţi de profesoara Marinela Ţepeş şi învăţătoarea Maria Ungureanu. Au fost aplaudaţi la scenă deschisă soliştii de muzică populară Mihaela Stupariu, Monica Pârlea, Andrei Romanică, Vasile Paşc, Ciprian Ilie şi Nelu Şopterean.
    Momente frumoase de folclor a oferit Ansamblul Folcloric Profesionist „Rapsodia Călimanilor” al Centrului Cultural din Topliţa, care i-a încântat pe cei prezenţi cu jocuri populare din Moldova, Transilvania şi Maramureş, precum şi cu un îndrăcit joc ţigănesc. Soliştii vocali Mălina Cioloca, Carmen Antal Cujbă, Alexandru Oltean şi Livia Harpa şi soliştii instrumentişti Alexandru Demeter - clarinet (care a asigurat şi conducerea muzicală) şi vioriştii Gigel Zoga şi Marcel Moldovan au fost aplaudaţi la scenă deschisă.
    Din Maramureşul istoric au venit ca să-i distreze pe corbeni cu frumoase cântece Ionuc şi Ioan Ivanciuc (tată şi fiu) din Glod, satul Fraţilor Petreuş, împreună cu invitaţii lor, Ioniţa Zvunca şi Dorin Petrovan.
    Un ropot de ploaie destul de lungă şi deasă n-a reuşit să-i risipească pe cei prezenţi, care s-au distrat de minune, asistând, ascultând şi aplaudând momentele următoare ale sărbătorii, solista Cristina Bogdan (muzică uşoară şi etno) şi Nagy Levente şi Kati, ce au susţinut programul de muzică uşoară.
    De remarcat sonorizarea de calitate asigurată de Florin Blaga şi Fokt Istvan din oraşul învecinat Borsec.
    Manifestările dedicate „Zilei Corbului” - 2014 s-au încheiat într-o frumoasă atmosferă oferită de focul de tabără, artificii şi discoteca în aer liber.

    Categorie:

    Aparut in : 

    0 0

    După ce au prăznuit în sfântul lăcaş de cult sărbătoarea Înălţării Domnului, hramul Bisericii din Covasna - Voineşti, clopotele au sunat din nou şi enoriaşii, împreună cu preotul paroh Ioan Ovidiu Măciucă, preşedinte al Asociaţiei Cultural-Creştine „Justinian Teculescu” din localitate, s-au adunat în faţa Monumentului Ostaşului Român din Piaţa Eroilor pentru a aduce un omagiu celor ce şi-au jertfit viaţa pentru apărarea neamului.
    În faţa monumentului pe care sunt înscrise numele eroilor covăsneni, căzuţi în cele două mari războaie mondiale, au venit: prefectul judeţului Covasna, Marius Popica, primarul oraşului Covasna, Thiesz Janos, consilieri locali, elevi, profesori şi reprezentanţi ai instituţiilor din localitate.
    Ceremonia a început cu intonarea Imnului Naţional „Deşteaptă-te române!”, s-a oficiat apoi o slujbă religioasă pentru pomenirea celor care au murit „pentru Neam şi Ţara lor”, după care s-a intonat Imnul Eroilor - „Presăraţi pe-a lor morminte”, pe ritmurile căruia coroanele de flori au fost depuse pe soclul monumentului.
    Despre semnificaţia acestei zile, de două ori sfinte pentru români, a vorbit prefectul judeţului Covasna, Marius Popica, menţionând că Neamul Românesc îşi datorează existenţa acestor eroi care, la fel ca Brâncovenii, prin jertfa lor pot fi consideraţi martiri, dându-şi viaţa nu numai pentru Patrie, ci şi pentru credinţa strămoşească.
    Un moment emoţionant, aplaudat de cei prezenţi, a fost prezenţa domnului Gheorghe Cojocaru, veteran de război, în faţa monumentului. Moşul Gheorghe Cojocaru, despre care un amplu reportaj a apărut în „Condeiul ardelean” în vara anului trecut, are peste 90 de ani şi este ultimul veteran de război din oraşul Covasna.
    Patriotismul românesc nu a însemnat niciodată ură împotriva altor neamuri, ci numai o datorie sfânta faţă de neamul în care Dumnezeu a rânduit să ne naştem. Lucian Blaga spune: „Niciun popor nu este atât de decăzut încât să nu merite să te jertfeşti pentru el, daca îi aparţii cu adevărat”.
    Să le aprindem eroilor noştri o lumânare şi să-i rugăm să ne ierte pentru că nu ştim să le urmăm exemplul, pentru că nu mai înţelegem azi sensul luptei şi jertfei lor, renunţând atât de uşor la dragostea de Patrie, ca la o haină învechită.
    Pentru ei, dacă nu pentru noi, avem datoria să redevenim patrioţi, să ne iubim Ţara şi Neamul şi Credinţa, iar Drapelul Românesc să fie înfăţişat neîncetat tinerei generaţii. Să înţelegem din jertfa lor, a bunilor şi străbunilor noştri, că lupta pentru unitate şi neatârnare trebuie dusă până la capăt, chiar cu preţul sacrificiului suprem.

    Categorie:

    Aparut in : 

    0 0

    Interviu cu primarul comunei covăsnene Sita-Buzăului, Nicolae Stoica

    - Stăm de vorbă cu tânărul primar Nicolae Stoica, probabil cel mai tânăr dintre edilii români din judeţul Covasna, dar în mod sigur, singurul independent politic. Aşa este, domnule primar?
    - Consider că nu este o problemă independenţa faţă de partidele politice, ci o normalitate şi, desigur, o realitate. Independent! De ce? Nu spun că mi-am dorit să conduc comuna Sita-Buzăului, dar având în vedere că ultimii 10 ani chiar şi tinerii am văzut că s-au implicat politic, dar nu ştiu ce înseamnă aia politică, la fel ca mulţi maturi, mi-am spus că nu mai este cazul să stau deoparte. Politica, mai cu seamă într-o primărie, înseamnă şi multă administraţie, experienţă în spate, şi nu aşa a face politică de dragul politicii şi a administra după ureche. Am candidat datorită faptului că era un război între politicienii locali, ca să zic aşa. Şi am vrut să-mi măsor puterile şi să-mi fac meseria cu profesionalism, consider eu. Am fost şase candidaţi, cinci de la partide şi eu, independent. Afirm, cu mândrie, că am câştigat funcţia de primar cu peste 50 la sută din voturi din primul tur. La alegeri aş fi dorit să iasă electoratul la vot în proporţie de 80-90 la sută. Să arate că îşi pune încrederea într-un om, nu într-un partid politic. Omul sfinţeşte locul! Este o vorbă din bătrâni, este reală şi adevărată, Omul, cu O (mare), sfinţeşte locul şi nu partidele politice, care au adus ţara aceasta la nivelul pe care-l ştiţi şi-l simţiţi.
    - Dar asupra dumneavoastră, după câştigarea alegerilor, nu s-au exercitat presiuni de către partidele politice de a fi racolat la unul sau altul dintre ele?
    - Da, da. Sigur că da! Am avut discuţii, colaborări, nu sunt niciun fel de probleme, însă fără a accede la un partid politic. Sunt şi în rândurile partidelor oameni care vor binele comunităţii! Din păcate, în ultimii ani s-a dovedit faptul că numai dacă faci parte dintr-un partid politic îţi poţi atinge obiectivul, o investiţie serioasă la nivel local. Dureros, din punctul meu de vedere. Să ajungi ca primar independent să îţi negociezi poziţia, să intri într-un partid numai pentru a face ceva pentru comunitatea ta, mie nu mi se pare deloc normal. Normal mi s-ar părea ca primarii să nu facă parte din niciun partid politic, să nu aibă voie să facă politică. Şi cel care-şi face primul proiecte viabile, pe orice domeniu de activitate, să câştige. Competenţa, concurenţa şi calitatea sunt principiile care trebuie să stea la baza activităţii unui primar.
    - Ce vă îndreptăţeşte, la vârsta dumneavoastră, să vorbiţi de competenţă administrativă, concurenţă, calitate şi experienţă?
    - Nu sunt chiar atât de tânăr precum credeţi. Am 42 de ani. Sunt de aici. Cunosc fiecare loc, casă, om din această localitate. Muncesc în mijlocul lor de zeci de ani buni, câte 14-16 ore pe zi, chiar şi acum de când sunt primar. Prima mea calificare a fost de croitor, foarte mulţi concetăţeni nu ştiu acest lucru. Am făcut o şcoală profesională la Odorheiu-Secuiesc. În paralel, neavând ocupat tot timpul, m-am profilat pe activitatea de inseminare artificială la bovine, domeniu în care m-am perfecţionat, şi o pot spune fără falsă modestie, că am fost la nivel naţional printre primii operatori din România, având peste 4.000 de inseminări pe an, lucru enorm. După desfiinţarea locului de muncă la stat, am trecut în mediu privat, demonstrând că se poate dezvolta activitatea în domeniu înfiinţând o asociaţie economică de profil. După acest interviu, o să vă duc pe acolo pentru a vă explica de unde s-a pornit, care este stadiul actual de dezvoltare şi unde vrem să ajungem. Între timp, am urmat studiile departamentului pentru învăţământ la distanţă şi am absolvit cursurile Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti, Facultatea de Management, Inginerie Economică în Agricultură şi Dezvoltare Rurală, cu diplomă de licenţă, promoţia 2010. Iar dacă am fost ales, cu peste 50 la sută, de electorat, aceasta se datorează şi faptului că am muncit permanent în mijlocul oamenilor şi ceea ce am realizat a fost rezultatul muncii noastre comune. Permanent în atenţia mea a stat ideea că numai împreună cu oamenii şi cu aleşii lor putem stabili priorităţile în stabilirea şi executarea proiectelor pentru evoluţia Sitei şi a satelor componente. Eu nu am promis în campania electorală că voi implementa nişte proiecte nemaipomenite, ci am promis că tot ce se va hotărî şi realiza, se va face numai şi numai prin deciziile luate în comun - primar, consilieri, locuitori. Astfel s-a hotărât continuarea proiectelor iniţiate de predecesorul meu, Constantin Filofi, în scopul finalizării lucrărilor de canalizare şi dotare cu microstaţii de epurare în satele comunei, reabilitarea căminelor culturale din Sita-Buzăului, Ciumernic şi Zăbrătău, repararea şi modernizarea drumurilor comunale, sprijinirea iniţiativei particulare şi agenţilor economici care investesc în comună, continuarea programului de investiţii la Asociaţia Crescătorilor de Bovine şi Producţia de Lapte (ACBPL), modernizarea şcolilor, bazei sportive şi susţinerea activităţilor cultural-spirituale.
    - M-am uitat pe recensămintele populaţiei efectuate în anii 2002 şi 2011. Contrar tradiţiilor satului românesc, sporul natural al populaţiei este negativ, numărul locuitorilor scăzând de la 4.814, în 2002, la 4.584 în 2011, deci cu 230 de locuitori, şi se pare că această tendinţă se menţine. După părerea dumneavoastră, care sunt factorii specifici localităţii, al cărei edil sunteţi, care determină acest spor negativ?
    - Da, tendinţa se menţine. Socotind şi cei aproape trei ani de la ultimul recensământ, populaţia a scăzut cu aproximativ 300 de suflete. Primul factor care a influenţat scăderea a fost cel economic. Cetăţenii, în general, nu numai la Sita-Buzăului, au o mare problemă - a grijii zilei de mâine. Nu au siguranţa că mâine au un loc de muncă. Intrând în Uniunea Europeană, pot să spun, cu durere în suflet, că 45 la sută din tineri pleacă „afară”, în mod deosebit în Italia şi Germania. Luna trecută am pus ştampila Primăriei pe 120 de acte pentru tinerii care au plecat în agricultura Germaniei. Chiar mă doare acest aspect! Acel tânăr care are voinţă şi ar putea participa la dezvoltarea comunei, pleacă. Rămân acasă cei mai în vârstă, cei care nu mai au potenţialul necesar dezvoltării, ci supravieţuirii. Pentru mine ca primar, ca fiu al comunităţii, interesul cel mai mare este să-i ţinem pe tineri acasă, din foarte multe motive: economice în primul rând, aducând multă plusvaloare bugetului, dar şi sociale, şcolare, culturale, spirituale, demografice ş.a.m.d.. Acesta este motivul proiectului nostru de dezvoltare, la care ţinem foarte mult, numit ACBPL. Dacă aceşti tineri ar rămâne alături de fraţii şi părinţii lor, am fi fericiţi. Trecând în sectorul privat şi pornind de la realităţile comunei, de la faptul că 35-40 la sută din populaţie are ca şi ocupaţie de bază creşterea animalelor, că peste 90 la sută din comunitatea pe care o conduc este constituită din oameni harnici, fapt cu care mă mândresc, de la faptul că dispunem de întinse păşuni - 1260 de ha concesionate asociaţiei - şi de la faptul că ne-am mai uitat în jurul nostru, dar şi în curtea altora, prin Austria, Elveţia, Germania, am constituit această Asociaţie. Păcat că nu rămâneţi şi mâine în Sita. Unul dintre motive ar fi recepţia noului centru de achiziţii a laptelui, materia primă obţinută de locuitorii care folosesc păşunile comunei, alături de celălalt centru, cel de achiziţii bovine. Îmi doresc din tot sufletul să producă din ce în ce mai multă plusvaloare. Şi aceasta o putem face. Aici se vor îngrăşa tăuraşi pentru a nu-i mai da la export la 100 de kg, ci la 400 de kg. Şi să-i vindem noi carcasă. Cine ne opreşte? Desigur, mentalitatea noastră de a nu ne implica! Ne este frică! Ne este teamă că dincolo de uşă este cineva care ne pune frână! Eu, din poziţia mea actuală, o spun cu toată responsabilitatea, cu toată deschiderea şi cu toată plăcerea, că o să îi ajut cu toate puterile şi fiinţa mea. Şi pentru viitorul Asociaţiei, ţin să vă mai spun, că alături de cele două centre vom mai face şi un centru de achiziţii ovine, desigur la care vom atrage şi localităţile din toată Depresiunea Buzaielor, pentru că un centru nu are productivitate cu un număr mic de animale, să zicem 10 tăuraşi de export săptămânal, ci are nevoie de producţii industriale pentru a putea face export. Şi, după toate cele trei centre, mai vrem să facem şi un depozit de cereale, bineînţeles, prin colaborarea cu asociaţii agricole din sudul ţării care au excedent de cereale, asigurându-ne astfel furajele necesare pentru tot anul. De asemenea, Primăria îşi pune problema asigurării desfacerii produselor ACBPL la preţurile reale de pe piaţă, pentru că la televizor este un preţ, mai mic cu 30-40 la sută decât preţul real din piaţă. Toate acestea vor duce la înfiinţarea de noi locuri de muncă, sperând astfel să-i ţinem pe tineri în sat. Dar, pentru aceasta mai avem şi alte proiecte în domeniul silviculturii, al exploatării şi prelucrării lemnului, în domeniul turismului şi al serviciilor. Avem în vedere marea bogăţie pe care o are comuna - aurul verde care reprezintă 70 la sută din suprafaţa totală a comunei, de peste 13.330 ha. Sunt cinci unităţi de producţie privind prelucrarea lemnului, cum le spunem noi, patru făbricuţe plus fosta fabrică de la Zăbrătău, astăzi privatizată, fiind proprietatea unui cetăţean danez. M-a bucurat faptul că la privatizarea acesteia noul proprietar a acceptat condiţiile noastre de a folosi forţa de muncă din cele două sate, Zăbrătău şi Crasna, şi de a înscrie fabrica „pe Sita-Buzăului”. Astfel, toate veniturile provenite din salarii şi 2 la sută pe TVA intră în bugetul comunei. Desigur, aceasta atrage după sine şi anumite obligaţii pentru noi. De exemplu, datorită creşterii producţiei fabricii, în mod deosebit la sortimentul „fag aburit”, exportat în China, necesităţile de apă ale întreprinderii sunt în creştere, fapt ce afectează populaţia de pe valea Zăbrătăului care se aprovizionează de la captarea Bota, captare fostă a fabricii în perioada când aparţinea Statului Român. În acest sens, Primăria se va implica, moral şi material, în rezolvarea pe cale legală şi în mod satisfăcător pentru ambele părţi a problemelor ivite. Iniţial, voi organiza o dezbatere publică a cetăţenilor cu reprezentanţii fabricii, să-i pun faţă în faţă. Fiecare dintre părţi, alături de Primărie, să vină, să contribuie cu ce poate, astfel încât toată lumea să aibă apă în mod suficient, apă pe care Dumnezeu ne-a dat-o şi noi avem obligaţia să ştim să o împărţim. Şi apropo de locuri de muncă, fiecare din cele patru făbricuţe, de fapt gatere, oferă între 15-20 de locuri de muncă, ceea ce nu înseamnă puţin pentru economia Sitei-Buzăului.
    Despre celelalte proiecte de dezvoltare ale primarului Nicolae Stoica şi ale comunităţii din Sita-Buzăului, în numărul viitor.
    A consemnat pentru dumneavoastră,
    prof. Vasile Stancu (Sfântu-Gheorghe)

    Categorie:

    Aparut in : 

    0 0

    De Sfânta zi a Înălţării Domnului, împreună cu Doru Feldiorean, directorul fondator al „Condeiului ardelean”, am participat, la invitaţia primarului Nicolae Stoica, la festivităţile de sărbătorire a Zilei Eroilor din comuna Sita-Buzăului, situată în sudul judeţului Covasna. La această frumoasă şi emoţionantă ceremonie, a participat un mare număr de siteni, începând cu cei mici de la grădiniţă, continuând cu elevii şcolii gimnaziale şi tinerii satului până la octogenari. Din păcate, veteranii de război, doi-trei câţi mai sunt, nu au reuşit să participe din motive de sănătate. Festivitatea a fost onorată cu prezenţa de vicepreşedintele Senatului României, Marius Obreja, de subprefectul judeţului Covasna, Georgeta Gheorghiu, de unităţi militare din Garnizoana Sfântu-Gheorghe, dar şi de reprezentanţii autorităţii administraţiei locale, ai bisericii şi din domeniul culturii. După intonarea Imnului de Stat şi ceremonialul religios săvârşit de un sobor de preoţi condus de părintele Florin Tohănean, protopop de Întorsura-Buzăului, a vorbit despre dubla semnificaţie a acestei zile subprefectul Georgeta Gheorghiu: „An de an, în această zi, gândurile noastre se îndreaptă cu pioşenie şi gratitudine spre cei care, prin vitejia şi jertfa lor, au făurit România Mare, au apărat libertatea şi independenţa sa şi au menţinut trează încrederea Poporului Român în valorile sale creştine şi morale. ... Poporul care are sfinţi şi eroi este un popor care s-a luptat în istorie. Lupta duhovnicească a cuvioşilor, sfinţilor părinţi, a martirilor şi a tuturor sfinţilor a avut ca rodire de la Dumnezeu, prin lucrarea Duhului Sfânt, înălţarea lor în Împărăţia Cerurilor. Prin analogie, Eroii Neamului Românesc care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori, se înalţă în demnitate în faţa lui Hristos, care s-a jertfit pe sine pentru lumea întreagă care va crede în El. ... Să îi cinstim cum se cuvine, şi pe unii şi pe ceilalţi, şi să le păstrăm mereu vie memoria în sufletele şi rugăciunile noastre! Dumnezeu să-i odihnească în pace pe Eroii Neamului nostru! Hristos S-a înălţat!”. „Ziua de astăzi este şi mai emoţionantă pentru noi, fiii şi nepoţii celor înscrişi pe monumentul în faţa căruia ne aflăm, deoarece numele lor sunt ale taţilor, unchilor, moşilor şi strămoşilor noştri - a spus primarul Nicolae Stoica în alocuţiunea sa. Au reuşit să ne dea viaţă, iar prin actele lor de eroism, prin sacrificiul lor suprem, au reuşit să ne asigure dreptul la o viaţă liberă şi demnă, dreptul de a fi stăpâni ai acestor frumoase plaiuri, de a avea posibilitatea afirmării inteligenţei şi înţelepciunii noastre între naţiunile libere ale lumii. Patrimoniul naţional, lăsat prin testamentul jertfei de sânge al acestor înaintaşi, ne obligă, pe timpul vieţii noastre, să-l păstrăm, să-l îmbogăţim şi să-l transmitem integral generaţiilor viitoare. Dacă nu o vom face, vom fi pe veci afurisiţi de cei care astăzi sunt aduşi aci, de educatorii lor, pentru a-şi cinsti înaintaşii. Astăzi, firesc ar fi, să ne măsurăm credinţa, iubirea faţă de ţarina natală, respectul faţă de comorile lăsate de înaintaşii noştri, apărarea şi obligaţia de a le transmite moştenirea urmaşilor. Oare suntem în stare să îndeplinim aceste comandamente? Fie ca aceste gânduri să ne îndrume spre realizarea binelui copiilor şi urmaşilor noştri. Hristos S-a înălţat!” Omagierea eroilor s-a încheiat cu depunerea de coroane din partea reprezentanţilor instituţiilor judeţene şi locale şi cu mult aşteptata paradă militară a ostaşilor veniţi din Garnizoana Sfântu-Gheorghe, în frunte cu locţiitorul comandantului Vasile Cristea, locotenent-colonel Ioan Popescu.
    Poetul braşovean Constantin Vlad, cu prilejul Zilei Eroilor, ne-a trimis o frumoasă şi patriotică poezie, căreia îi stă tipografic, dar şi spiritual, foarte bine lângă manifestarea patriotică din localitatea covăsneană Sita-Buzăului.
    Bunicul... dac!
    Bunicul are chip de dac,
    cu statornicii de munte...!
    şi poartă, sub înalta frunte,
    tot cerul Ţării, fiindcă-i drag!

    Iubirea Patriei îşi are
    în ochii lui, adânc izvorul,
    şi lin, în ei, face tot dorul,
    popas… în zborul către soare.

    Bunicul are pieptul tare,
    şi-n el, o inimă de stâncă,
    ce bate, dăruind prin muncă,
    eterna Ţării înălţare…

    Iubirea Patriei străbune,
    mereu înmugurind în suflet,
    luminând tăceri de zâmbet,
    tainic, nepoţilor se spune!

    Bunicul, mereu rămâne…
    anonim erou, în viaţă,
    cald, din istorii, când ne-nvaţă…
    iubirea Patriei ROMÂNE!

    Categorie:

    Aparut in : 

    0 0

    Ziua Eroilor Neamului Românesc a fost comemorată şi în judeţul Mureş, ca de altfel în toată ţara. Un pios omagiu adus celor care s-au luptat cu preţul vieţii lor pentru pământul Ţării. Este o sărbătoare cu dublă semnificaţie, fiindcă ziua de 29 mai este şi săbătoarea Înălţării Domnului, prăznuită la 40 de zile de la marele praznic al Învierii Domnului. În judeţul Mureş, Eroii Neamului au fost comemoraţi la Oarba de Mureş, Chiheru de Jos, unde şi-au dat viaţa peste 300 de soldaţi români în cel de Al Doilea Război Mondial, la Reghin, Sighişoara, Sărmaşu şi în alte localităţi.
    Să trecem în revistă şi un mic istoric al acestei zile închinate Eroilor Neamului:
    Cu începere din anul 1920, Ziua Eroilor a fost comemorată în fiecare an, de Ziua Înălţării Domnului, la 40 de zile după Sfintele Paşti, conform Decretului din 4 mai 1920. Prin Decretul nr. 71/1948, Ziua Eroilor a fost stabilită pentru data de 9 mai, abrogându-se prevederile anterioare. Decretul nr. 117/1975, privind regimul mormintelor şi operelor comemorative, a preluat reglementarea care prevedea sărbătorirea Zilei Eroilor la data de 9 mai, odată cu sărbătorirea Independenţei de Stat a României şi a Victoriei asupra fascismului. În anul 1995, prin Legea nr. 48 privind proclamarea Zilei Eroilor, în Art. 1 al acestei legi s-a stabilit: „Se proclamă Ziua Eroilor, sărbătoare naţională a poporului român, cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paşti - Ziua Înălţării Domnului Iisus Hristos, potrivit tradiţiei româneşti”. Prin Legea nr. 379/2003, privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război, a fost abrogată Legea nr. 48/1995, dar data sărbătoririi Zilei Eroilor a rămas neschimbată, fiind stabilită prin prevederile art. 39 ale noului act normativ, tot în Ziua Înălţării Domnului Iisus Hristos.
    La Târgu-Mureş, evenimentul a fost organizat de Prefectura Mureş, Consiliul Judeţean Mureş şi Primăria Târgu-Mureş, la Cimitirul Eroilor Români. La ora 12 au început să bată clopotele. La eveniment au participat: subprefectul Vasile Oprea, preşedintele CJ Mureş, Ciprian Dobre, viceprimarul Claudiu Maior, comandantul IPJ Mures, Valentin Pescari, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război - Filiala Mureş, general maior (r) Gheorghe Popa, reprezentanţi ai Ministerului Internelor şi ai Ministerului Apărării Naţionale, reprezentanţi ai partidelor politice, ai instituţiilor publice deconcentrate şi altele, dar şi o numeroasă asistenţă formată din românii mureşeni.
    La Cimitirul Eroilor Români îşi duc odihna de veci 597 de soldaţi Eroi Români. Comemorarea a început cu intonarea Imnului de Stat al României în interpretarea mr. Ciprian Istrate de la Gruparea de Jandarmi Mobilă din Târgu-Mureş, apoi un sobor de preoţi, avându-l în frunte pe părintele Olimpiu Zahan, protopop de Târgu-Mureş, a oficiat o slujbă şi un parastas de pomenire. Teodor Mureşan, veteran de război în vârstă de 91 de ani, a recitat o poezie patriotică proprie, apoi s-a trecut la ceremonialul depunerilor de coroane din partea: Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război - Filiala Mureş, Asociaţei „General Ştefan Guşă”, din partea Instituţei Prefectului - Judeţul Mureş, a Consiliului Judeţean Mureş, a Primăriei Municipiului Târgu-Mureş, a Garnizoanei Târgu-Mureş, urmând apoi în ordine Direcţia Judeţeană de Informaţii Mureş, Serviciul Judeţean de Telecomunicaţii Mureş, Direcţia Poliţia Locală Târgu-Mureş, Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş, Structurile judeţene ale Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Mureş, Despărţământul Central Judeţean Mureş al „ASTREI”, Uniunea Naţională „Vatra Românească”, precum şi filialele mureşene ale PSD, PC, PRM, PNL, PDL, PPDD.
    La finalul ceremonialului depunerilor de coroane, elevii Gimnaziului de Stat „Mihai Viteazul” au depus câte o floare la mormintele Eroilor. Din partea Forţelor Terestre Române „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” s-a depus coroană la mormântul Eroului caporal Tiberius Petre, căzut, la 3 aprilie 2014, în Afganistan, unde Armata Română a pierdut până acum 25 de militari şi a avut peste 100 de răniţi.
    Dumnezeu să le ierte păcatele şi să le aducă liniştea.

    Categorie:

    Aparut in : 

    0 0

    dr. Maria Cobianu-Băcanu (Bucureşti)
    dr. Elena Cobianu (Bucureşti)

    Intrarea la guvernare a UDMR a sporit speranţa realizării obsesiei liderilor ei de a obţine recunoaşterea autonomiei „ţinutului secuiesc”. În numele acestui obiectiv, au susţinut şi susţin încă o agresivă propagandă antiromânească, falsificând istoria şi denaturând realitatea drepturilor obţinute, de fiecare dată mai largi, ca răsplată a participării succesive la guvernarea României.
    În cele ce urmează, vom supune dezbaterii ultimele două documente puse în circulaţie, cu titlul: 1. Legea cadru privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea regiunilor (subregiunilor) autonome (cu statut special); 2. Statut special al Ţinutului Secuiesc. Este mai mult decât evident şi, mai ales, revoltător modul în care prezintă aceste lucrături, pretins teoretice, fundamentale pentru ei şi pentru opinia publică românească, cu numele de legi, când, de fapt, ele sunt doar proiecte de lege. Aceasta este expresia atitudinii sfidătoare la adresa Parlamentului, care trebuie să-şi spună cuvântul prin vot asupra unor asemenea elaborate, vizând destrămarea Ţării şi disoluţia Statului.
    Ne referim, mai întâi, la Legea cadru în al cărei prim articol au inventat formularea „entitate regională istorică”, pentru denumirile de regiune şi subregiune, care, în concepţia autorilor, se pot organiza autonom, fără să se întrebe dacă populaţia românească majoritară acceptă autonomia lor. În Art. 2, maghiarii se concep şi chiar se văd deja exercitând dreptul la autonomie şi de asociere a judeţelor limitrofe, cu trăsături istorice, culturale şi economice comune, precum şi a celor cu entitate regională istorică, ce se vor putea constitui în regiuni autonome şi se pot autoguverna. Ceea ce uimeşte este faptul că afirmă, în mod fals, că acest proces are loc cu respectarea prevederilor constituţionale şi a statutelor proprii adoptate de Parlament. Cum îndrăznesc să susţină că totul se realizează în limitele legalităţii? Abia la punctul 3 al articolului de mai sus, autorii recunosc că ceea ce au numit în titlu „statut” este, de fapt, proiect de statut. Iniţiativa şi conţinutul proiectului de lege, aparţinând consiliilor judeţene, lasă impresia că autorii se cred într-un spaţiu pustiu, unde ei fac ce vor. Cum de nu iau în consideraţie faptul că noi, românii, suntem 90 la sută din populaţia Ţării? Ei fac abstracţie de această realitate, că românii au dreptul să-şi spună cuvântul. Important ar fi dacă acest proiect de lege ar fi ajuns deja la Comisiile de specialitate şi pe agenda Parlamentului.
    O altă problemă, frecvent şi cu tărie susţinută şi reluată, este cea a limbilor minorităţilor naţionale despre care Legea cadru afirmă că „pot deveni limbi oficiale ale regiunilor autonome conform statutelor proprii”. Dar istoria poporului român şi populaţia română contemporană nu pot accepta o limbă străină care încalcă legea fundamentală a Ţării. În acest sens, Art. 13 din Constituţie precizează: „În România, limba oficială este limba română”.
    Multitudinea şi complexitatea competenţelor pe care pot să şi le asume regiunile autonome, ce par echivalente cu un program de guvernare al unei ţări întregi, implică un amplu aparat de specialitate şi administrativ, care denotă că ei se comportă deja ca un stat cu toate prerogativele lui, în inima Statului Român.
    1. Al doilea document asupra căruia vom face consideraţiile noastre este Statutul special al Ţinutului Secuiesc. Şi în acest caz, se repetă aceeaşi aroganţă şi ideea falsă că ne oferă un statut şi nu un proiect de statut. Este de remarcat definiţia „ţinutului secuiesc”, care „se constituie ca o regiune autonomă având personalitate juridică în cadrul statului unitar şi indivizibil România, pe baza principiilor autonomiei locale, garantate de Constituţie şi prezentul statut, cuprinzând teritoriile judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş”. După cum se vede, autorii au eliminat din definiţia Statului Român, ciuntindu-l, principalele caracteristici, cunoscute ca imuabile, aşa cum sunt prevăzute în Art. 1 (1) din Constituţie: „România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil”. Având în vedere ceea ce au reţinut din trăsăturile Statului Român - unitar şi indivizibil - la o analiză a semnificaţiilor acestora, se poate afirma că nici acestea nu mai acoperă sensul deplin al respectivelor noţiuni. Căci admiterea unei unităţi administrative autonome determină ca Statul Român să nu mai poată fi pe deplin nici unitar, nici indivizibil. În continuare, în definiţia „ţinutului secuiesc”, se susţine fals garantarea autonomiei de către Constituţie şi prezentul statut, care, în realitate, nu a fost votat de Parlament.
    2. Lecturând documentul despre „ţinutul secuiesc”, considerăm îngrijorător faptul că în Art. 6 (1 şi 2) „După consultarea populaţiei, regiunea poate iniţia înfiinţarea de comune noi sau modificarea limitelor teritoriale ori numele celor existente…”. Întrebare: Românii din teritoriul respectiv sunt întrebaţi? Şi dacă da, trebuie să accepte obligatoriu? În acest punct ajunşi, trebuie să menţionăm că, din cercetările de teren şi din lectura presei maghiare, rezultă că maghiarii au întotdeauna iniţiative legislative din care ei să iasă favorizaţi. Mai remarcăm faptul că termenul „pot” este omniprezent în aceste documente, vizând obiective pe care şi le propun pentru a deveni, în viitor, o realitate.
    Modificarea limitelor teritoriale şi a numelor localităţilor urmăreşte ştergerea urmelor istorice şi geografice româneşti, constituindu-se într-un dictat de maghiarizare forţată a zonei, pentru a se înstăpâni într-o istorie şi o geografie pe care le vor numai ale lor. Modul de a se adresa către Guvern, pentru înaintarea proiectului de lege spre Parlament, dezvăluie o modalitate curentă a lor de a se adresa cu tupeu şi insolenţă instituţiilor centrale ale statului, urmată de dezbaterea în Parlament în regim de urgenţă. Atribuţiile judeţelor (Art. 7) sunt concepute, ca şi în Legea cadru, în formatul atribuţiilor care structurează economic, cultural, administrativ un stat.
    De-a lungul textului Statutului, se face uz expres, adeseori, de verbul „a nu prejudicia”, prin care vor să se asigure că sunt în conformitate cu legea, când, de fapt, îi dăunează tacit, ba, chiar, ştirbesc ceva din reputaţia şi prestigiul legii. În acest sens, preocupaţi de a se apăra de posibile reproşuri, autorii asigură, la problema competenţelor normative atribuite judeţelor, că utilizarea toponimelor se realizează fără a prejudicia obligativitatea bilingvismului pe teritoriul „ţinutului secuiesc”. Şi aici este o muşamalizare a realităţii, când se ştie că, fără niciun dram de respect, în judeţul Covasna au schimbat numele străzilor din municipiul Sfântu-Gheorghe, maghiarizându-le, în pofida protestelor românilor, aşa cum au decis oficialii locali.
    În problemele învăţământului, în „ţinutul secuiesc” se revine la intenţia recunoscută din alte situaţii, de a înfiinţa universităţi cu avizul favorabil al regiunii sau al judeţului, menţionează Statutul, dar, nicidecum, potrivit unei legi votate în Parlament. Ideea de înfiinţare de universităţi în limba maghiară dezvăluie megalomania şi lipsa de măsură în a găsi proporţia cuvenită între ponderea populaţiei maghiare, numărul instituţiilor superioare de învăţământ şi puterea de finanţare a lor.
    Din întreg statutul reiese cu putere preocuparea insistentă a liderilor maghiari de a-şi însuşi, de a exploata în folosul grupului etnic a tot ceea ce este bogăţie a solului şi a subsolului, în aşa numitul, încă, „ţinut secuiesc”, sub formă de atribuire, delegare şi transfer de proprietate.
    Astfel, intră în domeniul public şi patrimoniul regiunii şi al judeţelor: drumurile, autostrăzile, căile ferate şi apeductele de interes exclusiv regional, care sunt determinate prin normele de aplicare a prezentului statut; pădurile proprietate de stat din regiune, minele, carierele de piatră şi exploataţii de turbă, a căror folosinţă este retrasă proprietarului de fond, edificiile destinate funcţionării unor servicii publice regionale, precum şi mobilierul şi alte bunuri ale acestora, toate constituie patrimoniul inalienabil al regiunii; imobilele din proprietatea statului, situate în regiune sunt transferate în patrimoniul regiunii; bunurile imobile situate în regiune, care nu aparţin unei persoane sau care nu revin de drept unei unităţi administrativ-teritoriale fac parte din patrimoniul regiunii.
    După această bogată listă de bunuri şi proprietăţi ce vor aparţine patrimoniului regiunii sau judeţului, pare că nimic nu a scăpat grijii de posesie de bunuri din patrimoniul Statului Român. Singurul care ne aminteşte de prezenţa Statului Român este Art. 61, care prevede: „Judeţele, conform noilor reglementări, pe teritoriul lor intră în posesia bunurilor şi drepturilor de natură imobiliară ale statului şi ale regiunii, cu excepţia celor de interes militar, a unor servicii cu caracter naţional sau de interes regional”. În aceeaşi măsură, intră în interesul regiunilor şi judeţelor autonome fiscalitatea, bugetul regiunilor şi judeţelor, ca şi bugetul statului. În acest sens, Statutul arată că „Statul pune la dispoziţia regiunii pentru acoperirea necesarului importurilor regiunii o cotă parte de valută din diferenţa pozitivă dintre valuta realizată din export şi cea folosită pentru import”. Un subcapitol din Statut, care merită o atenţie deosebită, este cel care priveşte „dreptul Ţinutului Secuiesc de a fi reprezentat în Parlamentul European, respectiv, în Parlamentul României”, ca şi „dreptul regional să înfiinţeze şi să finanţeze reprezentanţe pe lângă instituţiile Uniunii Europene” - Art. 79 (!).
    Din faptul că, după alegerile europarlamentare din Ţara noastră, UDMR a obţinut două locuri, nu reiese dreptul de a organiza şi finanţa reprezentanţe pe lângă instituţiile UE, prezentându-se, arogant şi sfidător, ca stat în Statul Român, la nivel european.

    Categorie:

    Aparut in : 

    0 0

    În sfârşit, cineva s-a hotărât să ia taurul de coane, cum se spune. Deputatul Bogdan Diaconu a depus, în Camera Deputaţilor, un proiect de lege cu privire la interzicerea autonomiei teritoriale pe criterii etnice şi a oricăror forme de secesionism. Sunt convins că acesta nu va trece uşor, ori, mai degrabă, nu va trece deloc, pentru că vor fi destui care îl vor acuza de o poziţie extremistă, că are el ce are cu ungurii, aşa cum a fost acuzat, de altfel, şi până acum. Să fie însă convinşi domnii deputaţi şi senatori, din care mulţi nu îşi merită scaunele pe care stau acolo pe banii noştri, că noi, românii din Covasna, Harghita şi Mureş, în primul rând, dar de altfel toţi românii ardeleni, aşteptau de mult o astfel de iniţiativă legislativă, care să pună capăt unei situaţii nefireşti, ce se perpetuează de prea multă vreme, în care Statul Român s-a dovedit neputincios în faţa acţiunilor tot mai agresive şi obraznice ale extremiştilor unguri, atât a celor din interior, cât şi a celor din afara Ţării.
    Aşa cum este motivată această iniţiativă legislativă, este momentul să fim conştienţi de faptul că extremismul şi naţionalismul agresiv se află în plină răbufnire, mai ales în estul Europei. Federaţia Rusă ne dovedeşte că nu este altceva decât o continuatoare a fostelor regimuri opresive şi expansioniste - ţarismul şi comunismul rus, că nu face altceva decât să ducă aceeaşi politică imperialistă faţă de popoarele din jur, care doresc să trăiască în libertate.
    Pe de altă parte, Ungaria, la rândul său, a devenit, mai ales în ultima vreme, un factor destabilizator în centrul Europei, încurajată de imperialismul rus, cu care s-a aflat mereu în cele mai bune raporturi, mai ales de la victoria revoluţiei bolşevice din Rusia, condusă de Lenin, revoluţie care, prin intermediul lui Bela Kun, trebuia exportată şi făcută victorioasă şi în Europa. Noi, românii, am fost cei care le-am încurcat socotelile. Şi, ca urmare, de atunci, nu ne mai pot vedea cu ochi buni, nici unii, nici ceilalţi. Ne poartă sâmbetele şi aşteaptă momentul potrivit ca să se răzbune. Nu întâmplător Larry Watts analizează, în multe sute de pagini, modul în care s-a ajuns la „războiul lui Lenin împotriva României”; la „coaliţia roşie-albă în a doua şi a treia campanie transilvăneană”; la „războiul clandestin al blocului sovietic cu România” etc.. Astfel au fost posibile tragicele evenimente ale acelui an negru - 1940 - din istoria contemporană a României, care au dus la căderea sub cizma stalinistă a aproape patru milioane de români basarabeni şi bucovineni „asupra cărora a fost implementat un program de deznaţionalizare şi rusificare, începând cu interzicerea alfabetului latin, închiderea tuturor şcolilor laice şi confesionale româneşti…”. Iar alţi aproape două milioane de români ardeleni au căzut jertfă purificării etnice a regimului fascist al lui Horthy Miklos, care trebuia să conducă la „asimilarea totală a maselor româneşti din Transilvania”, fiindcă „trebuie să dezrădăcinăm din Transilvania iedera care produce memorandumuri şi proclamaţii”. Nu au reuşit, cu toate masacrele odioase de la Ip, Trăznea, Mureşenii de Câmpie, Sărmaş, Săpânţa, Hida, Şimleul Silvaniei etc., în urma cărora „mândrul pământ al Transilvaniei s-a transformat într-o amarnică Golgotă, unde se petrec cele mai groaznice evenimente”. Aşa scria gazetarul ungur Ferenczy Gyorgy, în septembrie 1940.
    Scriu aceste rânduri în ziua de miercuri, 4 iunie 2014, în care spiritele revanşarde şi extremiste ale ungurimii de pretutindeni s-au agitat, ca de fiecare dată în această zi. Ea le reaminteşte generaţiilor de unguri de acum de „rana nevindecată a Trianonului”! „Să vindecăm deci rana Trianonului, prin unirea celor 15 milioane de unguri şi să eliberăm pământul secular al maghiarimii”! Fiindcă „România este un stat artificial, creat de Trianon, stăpânind teritorii ungureşti ocupate”! Motiv pentru care „secuii trebuie să facă totul pentru recâştigarea bunurilor de care secuimea a fost jefuită”! Aşa glăsuia, mai anii trecuţi, „patriotul” Suto Andras, cel căruia „patrioţii” de azi din Consiliul Local Municipal Târgu-Mureş doresc să-i înalţe o statuie în centrul oraşului!
    Iniţiatorul acestui proiect de lege, Bogdan Diaconu, atrage atenţia că - în acest context favorabil pentru acţiuni extremiste şi secesioniste, încurajaţi şi de politica oficială a Budapestei de susţinere a autonomiei teritoriale a maghiarilor din afara graniţelor - UDMR se pregăteşte să depună în Parlament o lege de obţinere a autonomiei nu numai pentru „ţinutul secuiesc”, ci pentru întreaga Transilvanie, ceea ce este, de fapt, o lege a desfiinţării României! Nu ar fi o noutate. În 1996, candidatul UDMR pentru Preşedinţia României, domnul Borbely Imre, îşi făcea campanie electorală tocmai pe sloganul federalizării Ţării: „Indiferent de mersul federalizării Europei, în România sunt create toate condiţiile pentru o viitoare federalizare (...), fiindcă în concepţia mea, Banatul este Banat, Ardealul rămâne Ardeal, Moldova este Moldova, la fel şi Oltenia”. O federalizare bazată pe criterii de mentalitate. Uitând, dumnealui, ori neştiind deloc, cât de unitară este cultura românească, tocmai prin diversitatea ei spirituală, care este la fel de românească şi în Ardeal, şi în Banat, şi în Moldova. Adică în toată România!
    Este foarte limpede că acţiunile acestea secesioniste ale iredentismului unguresc vizează destrămarea României. Ele se manifestă fără ruşine deoarece sunt ocrotite şi chiar încurajate de UDMR, aflată mai tot timpul la guvernarea Ţării. Ba ele sunt posibile datorită unui troc politic ruşinos pe care guvernaţii României, din ultimul sfert de secol, l-au făcut pentru a rămâne cât mai mult pe craca cea de sus a puterii. Aşa a fost posibilă pasivitatea cu care mai marii zilei au privit cum extremismul unguresc a făcut paşi mărunţi, dar siguri în direcţia subminării autorităţii şi suveranităţii Statului Român. Este timpul ca să se pună piciorul în prag, până nu este prea târziu.

    Categorie:

    Aparut in : 

    0 0

    Interviu cu prefectul judeţului Covasna, Marius Popica

    - Domnule prefect, iată-ne la un nou interviu al dumneavoastră în „Condeiul ardelean”, la un interval de timp scurt după precedentul. Mă gândesc la faptul că sunt probleme multe care trebuie puse la punct, că în judeţ nu este, din cauza agitatorilor iredentişti, chiar liniştea pe care o doriţi şi o dorim cu toţii. Ştim că primarul de Sfântu-Gheorghe, Antal Arpad, propune comunităţii româneşti să susţină autonomia teritorială a aşa-zisului „ţinut secuiesc”, pentru că, în contrapartidă, ungurii le vor da românilor posturi de conducere respectând proporţionalitatea etnică. Sunteţi de acord cu această propunere, în virtutea faptului că aţi declarat că sunteţi adeptul dialogului?
    - Referitor la posturile de conducere, acestea au fost deja stabilite. Directorii actuali vor rămâne în funcţie la nivelul judeţului Covasna, aşa încât aceste posturi nu fac parte dintr-o negociere. Problema cu autonomia: bineînţeles că UDMR forţează nota, dar ei deja demult au ajuns să spună pe faţă ce doresc, nu de acum. Însă, în democraţie trebuie să ţinem cont de ce vor cei mulţi şi să ne supunem legilor aprobate de majoritate. Aici trebuie să fim foarte atenţi; trebuie să vedem dacă ceea ce îmi doresc eu deranjează pe cel de lângă mine, pentru că nu mă pot bucura de ceva ce îl întristează pe altul. Trebuie să ţinem cont unii de alţii, nu putem să cerem aşa, pur şi simplu, ceva ce nouă ne este bun, dar nu şi celorlalţi de lângă noi, pentru că locuim în aceeaşi curte.
    - Bun, atunci spuneţi-ne, concret, în ce constă acest dialog cu UDMR-ul. Aţi discutat, spre exemplu pe marginea modului de repartizare a banilor publici pentru finanţarea nerambursabilă a programelor culturale pe anul 2014? Vă întreb aceasta deoarece, pentru prima oară în 24 de ani, două dintre cele mai importante manifestări cultural-spirituale româneşti, Zilele „Andrei Şaguna” şi Zilele „Nicolae Colan”, au rămas fără finanţare? Cum vă explicaţi, aşadar, faptul că deşi udemeriştii vor să împartă totul în funcţie de proporţionalitatea etnică, românilor le-au alocat doar 14 la sută din fonduri, în vreme ce aceştia reprezintă 25 la sută din populaţia judeţului Covasna? Faptul este valabil atât la Consiliul Judeţean Covasna, cât şi la Consiliul Local Sfântu-Gheorghe.
    - Mai întâi de toate, vreau să spun că nu este corect, ca principiu, ca fondurile să se aloce în funcţie de proporţionalitatea etnică. Finanţările trebuie făcute în funcţie de calitatea proiectelor. Aşa ar fi normal. Dar, dacă se ţine cont de acest procent, trebuie să veghem la modul în care se împart aceste fonduri. Nu pot să vă spun eu acum de ce nu s-au finanţat acele proiecte, dar pot ca la toamnă, atunci când se vor depune proiectele pentru anul viitor, să fiu foarte atent ca acelea menţionate mai sus să primească finanţare. Trebuie foarte multă atenţie şi mai trebuie ca să discutăm, să negociem. Trebuie să fim conştienţi că nu putem să fim unii într-o parte, unii în alta. Trăim unii cu alţii aici şi trebuie să dialogăm, să vedem pe cine care proiecte interesează, cărei comunităţi se adresează ele. Trebuie, deci, aprobate acelea care, într-adevăr, au un impact foarte mare. Aici văd eu că se poate discuta foarte direct şi foarte sincer unul cu altul.
    - Cum explicaţi faptul că, deşi există o sentinţă irevocabilă prin care, conform Constituţiei Românie, toate inscripţiile publice trebuie să aibă ca ordine de inscripţionare limba română şi mai apoi limba maghiară, cu caractere de aceleaşi mărimi, în continuare Antal Arpad, în municipiul pe care-l păstoreşte, uzitează la diferite societăţi şi instituţii din subordinea Primăriei fie exclusiv limba maghiară, fie limba maghiară înaintea limbii române, care pe deasupra este scrisă şi cu caractere mai mici? Ce măsuri veţi lua pentru respectarea Constituţiei şi limbii române în acest sens?
    - Fiecare dintre instituţiile deconcentrate intră sub controlul Prefecturii, şi aici sunt respectate aceste norme. Absolut toate tăbliţele sunt amplasate legal. Dar, aveţi dreptate, şi instituţiile care sunt subordonate Consiliului Judeţean şi Primăriei vor trebui supuse legii.
    - Concret, spre exemplu la SC TEGA SA avem o astfel de situaţie.
    - Bine că mi-aţi spus, vom lua măsurile necesare. Eu spun că şi în aceste cazuri va trebui să montăm tăbliţele legal, până să ajungem în instanţă, că până la urmă legea n-o discutăm.
    - Domnule prefect, dumneavoastră sunteţi de loc din oraşul Covasna. Acolo, în Parcul central sunt amplasate mai multe statui pe ale căror tăbliţe de asemenea inscripţionarea este ilegală. Veţi solicita primarului să le inscripţioneze şi în limba română, desigur, deasupra limbii maghiare?
    - În acest caz, pe lângă faptul că legal trebuie să fie scris în limba română şi apoi în limba maghiară, normal ar fi să fie făcută inscripţionarea şi în limba engleză. Atât timp cât acolo există un bust, este normal ca şi românii şi maghiarii, dar şi turiştii să cunoască personalitatea pe care o reprezintă bustul. Consider că este şi o problemă de demnitate, de etică.
    - Veţi solicita, în cadrul acestui dialog, ca în Parcul central din Covasna să fie amplasate şi busturi ale unor personalităţi locale de naţionalitate română?
    - Fără nicio discuţie. Eu sunt de acord şi cu monumentele comunităţii maghiare, dacă ar fi cazul aş fi de acord şi cu cele ale comunităţii germane, dar, la rândul lor, şi ei trebuie să fie de acord cu cele ale românilor. Istoria este una singură, iar cinstea trebuie arătată tuturor. Spre exemplu, şi noi ortodocşii avem dreptul să ne punem troiţe în anumite locuri ale oraşului. Sunt lucruri foarte normale şi de bun simţ şi n-ar trebui să deranjeze nici pe unii, nici pe alţii că se amenajează astfel de monumente sau locuri încărcate de spiritualitate. A fost un gest foarte frumos acesta cu inaugurarea, la Sfântu-Gheorghe, a Monumentului Holocaustului, inscripţionat în trei limbi.
    - În Covasna avem două instituţii foarte importante care poartă denumirile unor personalităţi ungureşti: Liceul „Korosi Csoma Sandor” şi Spitalul de Cardiologie „Benedek Geza”. Prima poartă numele lui Korosi Csoma Sandor deşi este un liceu mixt şi cu toate că a fost construit prin truda atât a ungurilor, cât şi a românilor. Deci, din punct de vedere istoric vorbind, nu putem spune că a fost vreodată liceu unguresc. A doua, este o instituţie de importanţă naţională, a cărei construcţie s-a realizat pe terenul voineştenilor, în jurul unei clădiri care a aparţinut voineştenilor şi a cărei întâi director a fost un român voineştean, pe numele lui Zaharia. Totuşi, iată, aceste două instituţii poartă astăzi denumiri strict ungureşti. Aveţi de gând să solicitaţi redenumirea lor, în spiritul bunei convieţuiri, spre exemplu în „Teculescu - Korosi” sau „Teculescu - Benedek”, cunoscută fiind pentru toată lumea personalitatea primului Episcop al Armatei Române, covăsneanul Justinian Teculescu?
    - Nu vreau să facem niciun fel de atingere care ar putea fi rău înţeleasă. Doctorul Benedek a avut un rol deosebit, a muncit enorm de mult în acel spital şi este îndreptăţit să dea numele spitalului. Dar iarăşi mă întorc la faptul că atunci când facem un gest şi vedem că cei de lângă noi nu sunt mulţumiţi, ar trebui să fim foarte atenţi la acest lucru. Eu cred că modelul „Babeş-Bolyai”, un român şi un maghiar, de la Universitatea din Cluj-Napoca este unul potrivit atât pentru spitalul, cât şi pentru liceul nostru. De fapt, acest model este potrivit pentru toate judeţele şi localităţile în care convieţuiesc maghiarii cu românii.
    - Într-un interviu pe care l-aţi acordat recent, aţi spus aşa: „În cazul în care se consideră că anumite legi nu se potrivesc cu zona sau cu ce cerinţe sunt în domeniul societăţii civile sau alte domenii, putem încerca să sprijinim anumite modificări ale unor hotărâri de guvern sau proiecte legislative pe care noi să le primim şi să le dăm mai departe către factorii de decizie”. Domnule prefect, după mintea extremiştilor unguri, acestei zone nu i se potrivesc Constituţia României şi legile care statuează că acest teritoriu este împărţit în judeţe care aparţin României. Păi vă întreb: în aceste condiţii, vă mai menţineţi afirmaţia?
    - Bineînţeles că mi-o menţin. Problema este că aici noi nu discutăm altceva decât despre legile care reglementează partea etnică, nu vorbim despre partea economică, despre partea socială, despre multe altele. Sunt multe aspecte pe care le-am putea reglementa în cazul în care am observa că realitatea de multe ori nu mai corespunde cu partea juridică sau legislativă.
    - O altă declaraţie a dumneavoastră spune aşa: „Dacă lumea vrea neapărat un steag, trebuie să facem demersurile şi să se reglementeze foarte clar. Sau dacă Parlamentul nu vrea niciun fel de steag, să spună, dar să nu mai lăsăm portiţe de interpretare”. Domnule prefect, zeci de procese au fost câştigate în acest sens în ultimii ani de instituţia pe care astăzi o conduceţi. Păi dacă erau „portiţe de interpretare”, mai dispuneau atâţia magistraţi la unison că aşa-zisul „steag secuiesc” trebuie îndepărtat de pe instituţiile publice ale Statului Român?
    - În cazul hotărârilor judecătoreşti definitive chiar nu sunt portiţe, nici nu se pune problema. Dacă trăim într-un stat de drept, atunci înseamnă că toţi cetăţenii şi toate instituţiile trebuie să înţeleagă că legea trebuie respectată. Chiar zilele trecute vă dădeam un exemplu, şi vă spuneam că aceia care îndrăznesc să nu pună în aplicare o hotărâre judecătorească, vor suferi rigorile legii. Oamenii, maghiari şi români, trebuie să se gândească: oare cum le-ar plăcea lor dacă o hotărâre definitivă şi irevocabilă care le-ar aduce un beneficiu personal nu ar fi respectată? Dacă din această cauză nu şi-ar putea primi grădina sau casa. Cum le-ar cădea? Ar spune, nu-i aşa, că statul de drept român nu este stat de drept. Corect? Păi vedeţi? - aşa este şi în cazurile enunţate de dumneavoastră.
    - Mai multe domenii oficiale de internet ale unor primării sau ale altor instituţii publice au adresa şi conţinutul exclusiv în limba maghiară, la fel ca şi adresele de e-mail ori unele publicaţii oficiale ale primăriilor. Cu alte cuvinte, din bani publici se finanţează activităţi care promovează separatismul teritorial pe criterii etnice şi, implicit, dezmembrarea Statului Român.
    - Aici e chiar bine venită munca jurnaliştilor şi a societăţii civile. Să semnaleze toate cazurile acestea care nu sunt în cadrul legii şi noi vom lua măsurile necesare ca să le corectăm.
    - Aţi spus, în repetate rânduri, că nici nu se poate discuta pe marginea hotărârilor definitive şi irevocabile ale instanţei, că acestea vor fi puse toate în executare. Vă întreb dacă atunci când dialogaţi cu Tamas Sandor, cu Antal Arpad, cu alţi primari din judeţ, aţi încercat să le explicaţi că negocierile trebuie să pornească înainte de adoptarea de către dânşii a unor acte ilegale, şi nu după, când vă solicită să nu le atacaţi?
    - Trebuie să ne lămurim: negocierile astea nu fac referire la a se respecta legea sau nu. Însă ce putem face noi. Ştim foarte bine că Prefectura dă aviz de legalitate pentru toate hotărârile consiliilor locale. Aceste hotărâri, de cele mai multe ori, vizează probleme tehnice. Prefectura este deschisă să facă o consultare, o consiliere, cu secretarul fiecărei primării înainte ca acesta să pregătească proiectele pentru Consiliul Local. În acest fel, nu va mai exista problema că Prefectura le întoarce hotărârile. Ideea este ca Prefectura să nu mai apară ca un fel de bau-bau, care vrea să facă numai procese în instanţă.
    - Mai acum vreo săptămână a dispărut aşa-zisul steag secuiesc de pe Primăria Târgu-Secuiesc şi din Parcul central al aceleiaşi urbe. Apoi, imediat, scuarul respectiv s-a umplut cu vreo câteva zeci de „steaguri secuieşti”, amplasate pe clădirile private. Ce ne puteţi spune despre acest episod? Dar despre ce se va întâmpla la Sfântu-Gheorghe, unde şi aici sunt de pus în executare, la fel, nişte hotărâri definitive şi irevocabile privind „steagul secuiesc” de pe Primărie, din Parcul central şi de pe Consiliul Judeţean Covasna?
    - Trebuie să înţeleagă şi comunitatea maghiară că există o lege care reglementează amplasarea Drapelului României pe clădirile şi în spaţiile publice şi că alte steaguri nu se pot amplasa oricând, oriunde şi în orice condiţii. În curţile lor private şi pe casele lor pot arbora ce vor, că legea nu se referă la acest lucru, dar nu poate fi vorba despre clădirile publice, unde statul îşi impune autoritatea prin anumite legi.
    - Pentru că aţi adus vorba despre Drapelul României, trebuie să vă întreb de ce l-aţi înlăturat de pe frontispiciul Prefecturii înainte cu o zi de Ziua Eroilor? Ştiţi deja că s-a discutat mult zilele trecute despre această faptă a dumneavoastră.
    - Acel drapel a fost pus acolo cu caracter temporar, cu ocazia Zilei de 1 Decembrie. Nu era, însă, drapelul oficial de pe clădire. Era unul de sărbătoare. Şi straiele de sărbătoare se pun doar duminica sau la zile mari. Când vom mai sărbători, se va pune la loc. Sau poate vom pune unul şi mai mare, şi mai frumos. Greşeala mea a fost însă, şi trebuie să recunosc acest lucru, că nu mi-am dat seama de moment şi l-am dat jos exact înainte de Ziua Eroilor. Îmi cer scuze pentru această greşeală. Dar reţineţi, şi pe Guvern a fost pus unul mare şi după sărbători a fost dat jos. Nu a fost un gest antiromânesc!
    - O ultimă întrebare: cam toţi prefecţii judeţului Covasna când s-au despărţit de acest scaun, au încheiat mandatul în relaţii nu prea cordiale cu UDMR-ul. La început toţi au încercat cu vorba bună, dar asta numai până când au realizat că nu au cu cine. Vă rog să faceţi un pronostic: dumneavoastră în ce relaţii credeţi că vă veţi afla cu UDMR-ul la încheierea mandatului de prefect?
    - Dacă-mi permiteţi o glumă, eu când m-am însurat nu mi-am propus să-mi iubesc soacra, dar mi-am propus, obligatoriu, s-o respect. Iar după atâţia ani, am ajuns să ţin la dânsa. Contează foarte mult să ne respectăm unii pe alţii, nu trebuie să ne iubim neapărat. Trebuie să înţeleagă şi dânşii că fără respect nu se poate.

    Categorie:

    Aparut in : 

    0 0

    - Stimate domnule profesor Ilie Şandru, titlul de mai sus spune multe, dar nu spune totul. Mi-aţi spus că anunţul a fost o surpriză totală. Cum anume s-a întâmplat?
    - Într-adevăr, anunţul a fost, pentru mine, o surpriză la care nu m-am putut nici măcar gândi vreodată. Cum s-a întâmplat? Pe la începutul lunii mai, mai precis în data de 7 mai a.c., o notă sosită pe internet mi-a adus vestea că ,,Juriul Premiilor EMINESCU pentru Literatură, Arte Vizuale, Colecţii şi Colecţionari, ,,TEIUL de AUR” şi ,,TEIUL de ARGINT” al Editurii GEEA din Botoşani, avându-l în frunte pe conf. univ. dr. Dragoş Pătraşcu, de la Universitatea de Arte Vizuale din Iaşi, a decis ca la secţiunea Literatură, Diploma şi Medalia ,,TEIUL de AUR” să se acorde Domnului ILIE ŞANDRU din Topliţa”. Eram rugat să confirm acordul şi participarea la manifestările din 14 iunie a.c., la Galeria de Arte Geea din centrul istoric al municipiului Botoşani. Anunţul era semnat de o oarecare doamnă Elena Condrei. Vă daţi seama că nu puteam refuza o asemenea onoare, mai ales că era vorba de o distincţie legată de numele Luceafărului poeziei româneşti, Mihai Eminescu.
    - Şi, totuşi, cum s-a întâmplat că membrii juriului au cunoscut atât numele dumneavoastră, cât şi activitatea literară?
    - Eu cunosc destul de bine oraşul Botoşani, pe care l-am vizitat aproape an de an, fiindcă acolo trăieşte un foarte bun prieten, fost coleg de facultate la Iaşi, profesorul Constantin Cojocariu. În primul moment am fost tentat să cred că era ,,lucrătura” lui. Am aflat însă repede că el nici nu o cunoştea pe respectiva doamnă, care, am aflat, că este director şi proprietar al Editurii Geea, din Botoşani. În cele din urmă aveam să aflu că ,,vinovatul” era artistul plastic Aurelian Antal, din Dorohoi, fiu al Topliţei şi autorul bustului lui Grigore Vieru din Parcul central al municipiului Topliţa. Prin intermediul său, cei din Botoşani au aflat despre cărţile mele. Între acestea şi monografia istorico-literară dedicată Patriarhului Miron Cristea (apărută în două ediţii, 1998, 2008). Acolo, unul dintre capitole este dedicat Tezei de Doctorat, cu tema ,,Mihai Eminescu - viaţa şi opera” (studiu în domeniul literaturii române mai noi), pe care tânărul absolvent al Universităţii Regale din Budapesta - Facultatea de Filologie, Elie Cristea, a susţinut-o, în 1895, în limba maghiară. Acesta este cel dintâi studiu complet asupra vieţii şi operei marelui nostru poet, aşa cum avea să observe şi Antonie Plămădeală: ,,Tânărului Elie Cristea trebuie deci să i se recunoască meritul celei dintâi exegeze adevărate a operei eminesciene”. În acelaşi timp, trebuie precizat şi faptul că lucrarea şi susţinerea ei, în limba maghiară, la Budapesta, constituie cea dintâi afirmare a lui Mihai Eminescu pe plan european.
    Pe lângă aceasta, membrii juriului au mai aflat că în 2000, cu ocazia aniversării a 150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, eu am tipărit Teza de Doctorat a lui Elie Cristea, tradusă în limba română.
    Cred că aceste două volume au fost cele care au ,,cântărit” în acordarea acestui premiu. Dar, desigur, s-au avut în vedere şi celelalte aproape 20 de cărţi scrise şi tipărite, între care şi trei romane.
    - Cum a fost la Botoşani...?
    - A fost foarte frumos şi cu multe emoţii. Manifestarea a avut loc în ziua de sâmbătă, 14 iunie a.c., nu la Galeria de Arte Geea, clădirea acesteia aflându-se în reparaţii capitale, ci la sediul Bibliotecii Judeţene Botoşani, într-o încăpere ,,tapisată” cu rafturi încărcate cu cărţi, dominată de portretul marelui Eminescu, în prezenţa unui numeros public, peste o sută!, mulţi dintre participanţi fiind nevoiţi să stea în picioare.
    Aş vrea să mai adaug că, în afară de mine, ceilalţi laureaţi ai acestei ediţii - cea de a XIII-a - a Premiilor EMINESCU au fost: la secţiunea Literatură, Mihaela Grădinariu, din Iaşi - „TEIUL DE ARGINT”; la secţiunea Arte Vizuale, Gheorghe Zărnescu, din Bacău - „TEIUL DE AUR”, Cristian Nicolae Ungureanu, din Iaşi - „TEIUL DE ARGINT”; la secţiunea Colecţii şi Colecţionari, Gheorghe Vasiliu, din Bârlad - „TEIUL DE AUR”, Mihai şi Ana Iacob, din Bucureşti - „TEIUL DE ARGINT”. În mod excepţional, s-a acordat Diploma în rang de excelenţă şi medalia EMINESCU „TEIUL DE AUR” doamnei Maria Toacă-Andrieş, jurnalistă la ziarul ,,Zorile Bucovinei” din Cernăuţi, preşedinta Societăţii ,,Mihai Eminescu” din Cernăuţi şi preşedintă a Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi.

    Categorie:


    0 0

    Consiliul Demnităţii Umane (EMT) a propus la Budapesta înfiinţarea unei comisii care să facă presiuni pentru retrocedarea imobilelor şi proprietăţilor revendicate de bisericile maghiare din Transilvania. Preşedintele comisiei va fi Laszlo Tokes. Multe dintre cererile de retrocedare se bazează însă pe acte false, pentru că bisericile maghiare nu aveau drept de proprietate în Transilvania, ci drept de folosinţă.
    Ungaria îşi face pur şi simplu o comisie prin care să-şi „retrocedeze” Transilvania. Anunţul „retrocedării” Transilvaniei către Ungaria a fost făcut, vineri (20 iunie 2014 - n. red.), la Budapesta în cadrul unei conferinţe de presă la care a participat şi Laszlo Tokes, cel care urmează să fie preşedintele comisiei. Din aceasta vor face parte ierarhi ai bisericilor maghiare dar şi jurişti, scopul ei fiind acela de a face propuneri prin care atât România, cât şi Slovacia să fie obligate să retrocedeze către bisericile maghiare tot ce pretind acestea că le-au aparţinut. Cu ocazia lansării acestui demers care va înrăutăţi relaţiile Ungariei cu România şi cu Slovacia mai mult decât sunt deja, liderul organizaţiei numite „Consiliul Demnităţii Umane” a lansat şi acuzaţii împotriva Guvernului României că nu respectă libertatea religiei şi dreptul la liberă conştiinţă, ca şi cum credinţa are vreo legătură cu retrocedările şi cu manevrele imobiliare ale Ungariei. Mai grav, liderul EMT, Zoltan Lomnici, a spus că „adevăratul ţel al Guvernului României este să facă imposibilă viaţa maghiarilor”. Stranie afirmaţie despre o ţară în care UDMR este la guvernare non-stop, mai mult decât orice partid românesc!
    Şi Laszlo Tokes a atacat România în cadrul conferinţei de presă, făcând apel la raportul Comisiei de combatere a rasismului şi intoleranţei din Consiliul Europei (ECRI), ameninţând cu sesizarea problemei în cadrul Parlamentului European, dar şi a altor organisme internaţionale. „Trebuie cerut organismelor internaţionale să monitorizeze această problemă şi să exercite presiuni asupra României, care duce un joc de-a şoarecele şi pisica cu instituţiile internaţionale, în timp ce ţine sub oprimare minorităţile din ţară”, a spus Tokes la Budapesta.
    Iată, aşadar, pe cine a decorat România cu cea mai înaltă distincţie, pe un individ care ne acuză că îi oprimăm pe maghiari! Altădată a spus că e genocid împotriva lor în Transilvania. Iar singura cale de a opri acest „genocid” este ca Ungaria să-şi retrocedeze Ardealul, bucată cu bucată. Ni s-a dat şi soluţia. Bisericile maghiare din Transilvania sunt în fruntea luptei pentru autonomie, profitând de statutul lor special. Clericii lor sunt organizatori în alegeri şi supraveghetori la mitingurile anti-româneşti, aşa cum am dovedit-o cu fotografii de mai multe ori. Aşa încât grija Ungariei de a le da pe mână cât mai multă avere se justifică: bisericile maghiare din Transilvania fac jocurile Budapestei de distrugere a Statului Român, aşa încât orice intră pe mâna lor este ca şi aflat în posesia Ungariei şi va fi folosit ca motiv de acaparare a teritoriului românesc.
    Am adresat problema retrocedărilor false din Transilvania în două interpelări, una către Ministerul Justiţiei, şi una către Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Vă redau câteva excerpte din interpelarea privitoare la „Transformarea liceelor româneşti din Transilvania în licee maghiare şi epurarea elevilor români”, pentru că acest lucru se întâmplă după ce bisericile maghiare îşi însuşesc fraudulos clădirile unde funcţionează unităţi de învăţământ: îi alungă pe elevii români.
    „O serie întreagă de clădiri care servesc drept instituţii publice de învăţământ sunt retrocedate sau în curs de retrocedare către bisericile comunităţii maghiare din Transilvania care, după ce le preia, le schimbă destinaţia în licee maghiare în care elevii români nu mai au loc. Aceste clădiri au fost construite în perioada habsburgică, la sfârşitul secolului 18, din bani publici, iar rolul lor este să servească interesului public şi educaţiei tuturor elevilor, indiferent de etnie. Din păcate, până în prezent, din şcolile care funcţionează în clădirile retrocedate bisericilor maghiare, elevii români au fost alungaţi. Este important de menţionat că bisericile maghiare au avut doar drept de administrare asupra acestor clădiri, iar nu de proprietate, aşa cum li se acordă în prezent.
    Vă rog, de asemenea, să verificaţi traseul pe care aceste clădiri îl au după retrocedarea de altfel frauduloasă: ele sunt transformate imediat în unităţi de învăţământ cu predare exclusiv în limba maghiară. Copiii români care erau deja înscrişi la unitatea respectivă pe vremea când clădirea nu aparţinea bisericii maghiare, sunt astfel transferaţi forţat la alte şcoli cu predare în limba română, ceea ce reprezintă o formă ascunsă de purificare etnică, plus efectul de segregare şi izolare etnică ce rezultă din această strategie.
    Tot din perspectiva funcţiunii Ministerului Educaţiei, vă rog să verificaţi felul în care cultele maghiare (catolică, reformată şi unitariană) se implică în diriguirea procesului de învăţământ din aceste clădiri, profitând de faptul că sunt proprietare ale imobilelor, şi în ce măsură acest lucru nu încalcă Constituţia României, nefiind vorba de şcoli confesionale. Ci de învăţământ public!
    Vă sesizez, de asemenea, că alungarea elevilor români din şcolile publice aflate în general în centrele oraşelor din Transilvania seamănă cu situaţia de asuprire a românilor din secolul 19, când erau alungaţi din zonele bune ale oraşelor pentru a lăsa loc „elitei” maghiare. Unirea de la 1918 i-a repus în drepturi pe români şi pe copiii lor, dar ultimele mişcări de preluare de proprietăţi şi de instituire de şcoli maghiare refac situaţia ingrată a românilor dinainte de statul român unitar modern.”
    Nu mai puţin grave sunt însă retrocedările de păduri către urmaşii foştilor miniştri ai lui Horthy, care s-au împroprietărit fraudulos în perioada de tristă amintire a dominaţiei fasciste maghiare din cel de-al doilea război mondial, pentru ca, după 1989, urmaşii lor să revendice şi să primească zeci de mii de hectare de pădure de la Statul Român! Iată şi un extras din interpelarea adresată Ministerului Justiţiei pe această temă:
    „Vă solicit în acest context să verificaţi cum a fost cu putinţă să existe două sentinţe definitive pentru aproape 10.000 ha de teren care au aparţinut lui Banffy Daniel, fost ministru în Guvernul Ungariei din perioada horthystă, suprafaţă care a fost „retrocedată” urmaşilor acestuia: Banffy Eva, Bethlen Ana, Szentkuti Eva, pe raza comunelor Lunca-Bradului, Stânceni şi Răscoliţa şi 159 ha pădure pentru Zichy Melania Georgia pe raza comunei Voievodeni.
    Pe ce bază a îndeplinit criteriile de legalitate retrocedarea de către România a circa 10.000 de ha de teren forestier unui fost criminal de război, cu responsabilitate directă în crimele împotriva românilor din Nordul Ardealului? În cazul în care este necesar, vă rog să solicitaţi mai departe instituţiile autorizate ale statului pentru clarificarea acestor situaţii şi pentru reintrarea în normalitate”.

    (Articol preluat de pe www.bogdandiaconu.ro, din 21 iunie 2014)

    Categorie:


    0 0

    Autor:

    Noul subprefect al judeţului Covasna, Sebastian Cucu, a declarat luni (23 iunie 2014 - n. red.), pentru AGERPRES, că şi-a stabilit ca obiectiv prioritar accelerarea procesului de reconstituire a dreptului de proprietate.
    „În calitate de subprefect, în limita competenţelor pe care le am şi ca secretar al Comisiei judeţene de fond funciar, îmi propun să accelerez finalizarea procesului de inventariere a terenurilor şi de reconstituire a dreptului de proprietate”, a afirmat Sebastian Cucu.
    Noul subprefect are 35 de ani, lucrează în cadrul Prefecturii Covasna ca jurist din anul 2002, iar începând din 2008 a condus Serviciul juridic şi de soluţionare a petiţiilor care se ocupă în principal de verificarea actelor administrative ale autorităţilor administraţiei publice locale şi de reprezentarea în instanţă a intereselor instituţiei.
    A absolvit Facultatea de Drept la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba-Iulia şi a făcut studii de masterat în domeniu la Universitatea „Transilvania” din Braşov. De asemenea, a absolvit mai multe cursuri de perfecţionare profesională organizate de Institutul Naţional de Administraţie şi este membru fondator al Colegiului Consilierilor Juridici din judeţul Covasna.
    Guvernul a decis, săptămâna trecută, încetarea exercitării funcţiei de subprefect de către Georgeta Gheorghiu, susţinută de PNL, şi înlocuirea ei cu Sebastian Cucu, numirea fiind publicată vineri (20 iunie 2014 - n. red.) în Monitorul Oficial. Învestirea oficială în funcţie a noului subprefect va avea loc, probabil, în cursul acestei săptămâni.
    (AGERPRES)

    Categorie:


    0 0

    Bălţi, Republica Moldova. Aici timpul parcă s-a oprit în loc, cândva, la începutul anilor 1950. Un tanc pus pe postament cu ţeava spre România are rol de monument în Piaţa centrală. Drumuri pline de gropi. Fabrici abandonate. Blocuri degradate. Inscripţii şi mesaje în limba rusă, la tot pasul. Busturi de eroi ai Uniunii Sovietice. După o plimbare de câteva minute prin acest oraş ai senzaţia că te afli într-un muzeu în aer liber dedicat perioadei sovietice şi nu într-o aşezare urbană aflată la aproximativ 50 de kilometri de graniţa Uniunii Europene.
    Municipiul Bălţi, „capitala de nord” a Republicii Moldova, este al treilea oraş ca mărime al ţării, după Chişinău şi Tiraspol. Conform ultimului recensământ, cel din 2004, în acest oraş trăiesc aproximativ 60 la sută moldoveni, 2 la sută români, 24 la sută ucraineni şi 22 la sută ruşi.
    Deşi majoritatea s-au declarat moldoveni, pe stradă, rusa este mult mai prezentă decât româna. Semn clar că la Bălţi procesul de rusificare a fost o misiune îndeplinită. Pe acest fundal de gubernie rusă, Universitatea „Alecu Russo” este o oază tonică de europenism, importat pe filieră românească. Paradoxal, universitatea a fost înfiinţată printr-o decizie a Sovietului Comisarilor Poporului al URSS, dată cam în aceeaşi perioadă în care în centru se instala tancul sovietic cu ţeava spre România.
    Aici a avut loc, recent, cel de al cincilea Congres al Jurnaliştilor Români de Pretutindeni, desfăşurat sub genericul „Noile media - Jurnalism - Comunitate”. Evenimentul, organizat de Forumul Internaţional al Jurnaliştilor Români, cu sprijinul Departamentului Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni (DPRRP), a avut ca scop găsirea de soluţii la problemele cu care se confruntă, în general, românii din diasporă şi, în mod special, presa de limba română din afara României. Congresul a reunit aproximativ 80 de reprezentanţi ai organismelor de presă şi ziarişti români din România, Ucraina, Republica Moldova, Serbia, Israel şi Germania, ai organizaţiilor comunităţii româneşti locale, ai mediului studenţesc, interesaţi de presa de limba română din ţările cu comunităţi româneşti, precum şi reprezentanţi ai asociaţiilor româneşti din Basarabia, Bucovina, zona Odessa şi Sudul Basarabiei. Încă de la începutul dezbaterilor, jurnaliştii şi reprezentanţii comunităţilor istorice româneşti din afara ţării au vrut să dea un semnal clar cu privire la importanţa presei pentru diaspora românească, arătând totodată că noile instrumente media, precum presa online şi reţelele de socializare, pot uşura legătura dintre aceste comunităţi şi România şi constituie un cadru mult mai eficient de promovare a problemelor cu care acestea se confruntă.
    Din păcate, multe comunităţi istorice de români din afara ţării nu se bucură cum ar trebui, unele chiar deloc, de libertatea cuvântului şi de educaţie în limba maternă. Ba, mai mult, sunt supuse unui proces de asimilare tot mai agresiv, iar cei care se luptă să ţină vie flacăra românismului trebuie să facă mari sacrificii şi să se expună la adevărate pericole.

    Lecţia de patriotism vine de la Odessa

    Printre zonele în care au fost semnalate probleme grave în privinţa accesului românilor la presă şi învăţământ în limba maternă se numără sudul Basarabiei (Ucraina), Transnistria, Bulgaria şi Valea Timocului.
    Vadim Bacinschi e jurnalist la Odessa şi a ţinut să vină la Congresul de la Bălţi pentru a prezenta situaţia extrem de delicată a românilor din această zonă şi a celor din Sudul Basarabiei, cunoscută sub numele de Buceac. El a spus că nu se poate vorbi de acces la presă în limba maternă pentru românii de aici deoarece există doar „foaia” de patru pagini alb-negru „Sud-Vest”, pe care o scoate cu mari eforturi la Alba-Iulia. Ziarul „Sud-Vest” apare lunar, din 2012, şi e distribuit la românii din Odessa, Reni, Chilia, Ismail, Tatarbunar, Sărata şi Cetatea Albă.
    „M-a ajutat Areta Moşu, preşedintele Despărţământului „Mihail Kogălniceanu” din Iaşi al Asociaţiei „ASTRA”. A găsit bani. Ziarul îl tipăresc la Alba-Iulia şi apoi e trimis la Galaţi de unde îl trec Dunărea cu mari eforturi până în Sudul Basarabiei. Acest ziar e doar o picătură, nu e suficient. Ar trebui să avem un periodic românesc. Tot ce fac eu e din dragoste şi în acelaşi timp din durere pentru lumea din sudul Basarabiei. La Odessa, când aude de România, toată administraţia locală şi regională e în stare de alertă. Un concert sau un grup folcloric nu poate evolua în scenă dacă n-are autorizaţia în scris de la administraţia regională. De asemenea, scriitorii şi oamenii de creaţie români sunt trataţi ca persona non grata, care vin cu scopul de a-i româniza pe moldoveni şi de a promova românismul”, a semnalat Vadim Bacinschi.

    Românii din Buceac riscă să dispară

    Pe lângă condiţiile total ostile în care se face presă în limba română, o altă problemă extrem de gravă a comunităţii de români de aici este accesul la învăţământ în limba maternă. Jurnalistul şi scriitorul român de la Odessa avertizează că pe an ce trece problemele pentru românii din zona de sud a Basarabiei sunt tot mai grave, iar dacă nu se intervine, aceştia riscă să dispară.
    El a spus că principala armă împotriva românilor este campania de „moldovenizare”, care are ca scop deznaţionalizarea acestora. „Conform recensământului, în zona Odessa şi Buceac sunt 124.000 de moldoveni şi 724 români. Moldovenii au limba lor, organizarea lor, iar românii sunt altceva. Această
    divizare ne face un deserviciu enorm. Românii au câteva organizaţii, dar problema cea mai mare e că nu au suport în rândul populaţiei. Primarii de la noi din localităţi sunt antiromâni.
    Nu li se permite românilor să facă manifestări în instituţii de învăţământ sau cultură. Pe an ce trece, lucrurile în privinţa românilor sunt tot mai grave.
    În 1991 aveam 18 şcoli cu predare în limba română, iar acum avem cinci. Celelalte nu mai sunt. Dacă piere şcoala în limba română, piere scrisul românesc şi cartea românească, vom avea parte de soarta celor din Transnistria. România trebuie să vină aici cu o ofertă mai serioasă. La Odessa se publică „Luceafărul”, care promovează limba moldovenească şi pe Eminescu, despre care se spune că este clasicul limbii moldoveneşti”, a explicat Bacinschi.
    Publicistul a adăugat că românii din această zonă trebuie să iasă „din mlaştina post-sovietică”, însă acest lucru nu poate fi posibil fără ajutor din partea României.
    Efortul lui Vadim Bacinschi de a le oferi românilor din Sudul Basarabiei şi Odessa un ziar în limba maternă şi de a ţine vie flacăra românismului a fost răsplătit cu Premiul
    Forumului Internaţional al Jurnaliştilor Români.
    „Sunt personalităţi dedicate patriei şi neamului care ar merita o maximă recunoaştere în timpul vieţii. Apelul lor la solidaritate şi ajutor este din ce în ce mai rar auzit de cei care ar trebui să-i aprecieze ca pe un model, într-o perioadă în care avem mai mult ca niciodată nevoie de repere morale şi etice. Acolo, în sudul Ucrainei, un român se încăpăţânează să ofere o gură de oxigen comunităţii româneşti, din ce în ce mai hărţuită şi divizată. O face aşa cum ştie şi poate, aşa cum a făcut-o de la absolvirea Facultăţii de Jurnalism din Chişinău în 1980, până la această publicaţie - „Sud-Vest”, care rămâne poate singurul argument mediatic demn de luat în seamă. Vadim Bacinschi are ceva din aura şi tragismul martirilor - şi nu este o vorbă în vânt! ”, a
    motivat FIJR demersul de a-l premia pe Bacinschi.

    Românii din Timoc nu sunt lăsaţi să fie români

    Dacă presa românească din Ucraina supravieţuieşte cu mari eforturi, în Serbia, pe Valea Timocului, situaţia gazetarilor români e de-a dreptul dramatică. Reprezentantul românilor din această zonă, Duşan Prvolovici, le-a explicat participanţilor la Congres că în această zonă condiţiile pentru a duce mai departe limba română sunt extrem de vitrege, ba chiar ostile.
    „Românii din Serbia sunt împărţiţi în două grupuri prin lege: români şi vlahi. Cei care se declară români locuiesc în Voivodina şi au toate drepturile. În Serbia din Sudul Dunării (Valea Timocului - n.n.), unde sunt 154 de sate curate româneşti şi vreo 350.000 de români, nu au nimic. La recensământ, dintre aceştia, 30.000 s-au declarat vlahi şi 2.000 români. Pe hârtie avem drepturi, dar în practică nimic. Nimeni de la Belgrad nu vrea să discute cu organizaţiile româneşti, numai cu cele ale vlahilor. În Timoc nu există nimic decât nişte proiecte pilot. Unul este cel cu clase în limba română, dar lucrurile se mişcă încet”, a spus Duşan Prvolovici.

    SOS - românii din Transnistria

    Un caz cu totul special îl reprezintă românii din Transnistria, care nu au deloc acces la presă în limba maternă. „Presa aici, din Transnistria, nu există. Este o presă în care se promovează ideile proruse, se face propagandă şi nu există informaţie adevărată. Este un fel de spălare de creiere!”, a subliniat Laura Jitariuc, jurnalist născut în Transnistria, dar care îşi desfăşoară activitatea la Iaşi.
    Problemele comunităţilor
    istorice româneşti, pe masa Parlamentului European

    Preşedintele Forumului Internaţional al Jurnaliştilor Români, Romeo Couţi, director al TVR Cluj, a declarat că toate cazurile de încălcare sau de atingere aduse dreptului la liberă exprimare a jurnaliştilor de limba română din afara ţării vor fi consemnate în Raportul FIJR: „LIBERTATEA PRESEI ÎN DIASPORA ROMÂNEASCĂ”, document ce va fi prezentat în această toamnă la Bruxelles, în Parlamentul European. „Comunicările susţinute de către participanţi au subliniat încă o dată că principalele probleme cu care se confruntă jurnaliştii de limba română sunt legate de limitarea dreptului la liberă exprimare şi, în foarte multe cazuri, de ostilitatea autorităţilor. În acelaşi timp, au fost identificate şi câteva soluţii specifice „noilor media”, care să contribuie la ameliorarea dificultăţilor cu care se confruntă presa românească din afara graniţelor.”

    Presa, garanţie a forţei şi longevităţii pentru comunităţile româneşti

    Stejărel Olaru, secretar de stat MAE şi şef al Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni, a ţinut să-i asigure pe participanţii la dezbateri că departamentul pe care-l conduce acordă o atenţie deosebită pentru presa de limba română din comunităţile istorice româneşti din afara României, alocând un buget substanţial pentru proiectele media. Olaru a precizat că presa de limba română din afara graniţelor este vitală pentru comunităţile româneşti.
    „Prin aceste publicaţii comunităţile sunt ancorate la România. Presa este o garanţie a forţei şi longevităţii pentru comunităţile româneşti. Presa de limba română poate acţiona în calitate de catalizator pe două coordonate: să ajute la întărirea coeziunii comunităţii şi să semnaleze statului gazdă că acea comunitate este conştientă de drepturile pe care le are şi este suficient de vocală pentru a le cere. În ultimii ani am acţionat considerând că partea de mass-media este foarte importantă şi am consolidat demersul nostru în această zonă. Ca exemplu, am majorat suma pentru proiectele din mass-media de la 1,1 milioane lei în 2013, la 1,9 milioane lei în 2014. Vreau să dau asigurări pe această cale că Departamentul va continua să sprijine dezvoltarea presei de limbă română în comunităţile româneşti.”
    (Articol şi fotografii, de C.P., preluate din ziarul „Făclia” de la Cluj-Napoca, din 23 iunie 2014)

    Categorie:


    0 0

    Viaţa şi activitatea politicienilor a fost şi este mereu un subiect de interes pentru opinia publică. Uneori acţiunile acestora au motivaţii neclare, până când se dovedeşte că, de fapt, sunt doar nişte marionete aflate în slujba cuiva, pe ale cărui interese le reprezintă în ascuns. Cele mai multe semne de întrebare şi suspiciuni apar în cazul acelora care nu prea pot sau pot doar cu mare dificultate să îşi justifice averile ori traiul foarte bun. Un asemenea caz de dilemă asupra mijloacelor de trai a existat şi există în privinţa consilierului municipal liberal din Sfântu-Gheorghe, Mădălin Guruianu. Acesta, întrebat din ce trăieşte, dat fiind faptul că este renumit pentru prezenţa sa zilnică prin localurile din Sfântu-Gheorghe şi lipsa unui loc de muncă, a răspuns la acea vreme că, în ciuda faptului că singura sa sursă de venit este indemnizaţia de consilier local, pe care de altfel pretinde că o şi donează unor scopuri caritabile, totuşi, o duce bine mersi din venitul mamei... An de an, acesta depune conştiincios declaraţia de avere, care este document public şi poate fi consultată pe pagina web a Primăriei municipiului Sfântu-Gheorghe. Interesant este şi faptul că, deşi nu are de ani de zile loc de muncă, consilierul local liberal Mădălin Guruianu a reuşit să se crediteze, conform propriilor declaraţii, cu suma de 65.000 lei de la CEC Sfântu-Gheorghe, scadentă în 2018, şi sumele de 88.691 lei şi 14.707 lei de la SC SECAPITAL SRL, ambele scadente în anul 2017. Mulţi se întreabă din ce fonduri anume reuşeşte Mădălin Guruianu să plătească ratele pentru aceste sume frumuşele, pentru că venituri proprii nu prea are, deoarece în declaraţia de avere de anul trecut singurele venituri declarate sunt cele încasate în calitate de consilier local, totalizând 6.244 lei, adică aproximativ 500 lei per lună, dar şi această sumă, conform propriilor afirmaţii, se pare ar dona-o...
    Însă, cum îşi plăteşte atunci politicianul liberal Mădălin Guruianu creditele?! Se pare că nu şi le prea plăteşte... Cel puţin nu cele pe care, în mod repetat şi intenţionat, a „uitat” să şi le treacă, începând cu anul 2008 şi până în prezent, în declaraţia de avere. Astfel, în data de 04.06.2013, Biroul Executorului Judecătoresc Isac Horaţiu din Braşov, prin dosarul execuţional nr. 312/E/2012, a scos la vânzare publică un teren intravilan arabil în suprafaţă de 520 mp, aflat în comuna Ilieni, al cărui proprietar era nimeni altul decât liberalul Mădălin Guruianu. Motivul pentru care s-a trecut la executarea silită a acestui teren a fost neplata datoriilor faţă de banca creditoare, căreia liberalul covăsnean îi datora suma de 60.393,81 lei, prin contractul de creditare încheiat în 04.04.2007. Surpriza însă este aici! Banca creditoare nu este nici CEC Sfântu-
    Gheorghe şi nici SC SECAPITAL SRL, care apar în declaraţia de avere... Banca aceea care a acordat acest credit este… Banca Transilvania! Aşadar, ne aflăm în faţa următoarei realităţi: consilierul local Mădălin Guruianu a omis, cu bună ştiinţă (spunem noi, pentru că nu ne imaginăm că cineva poate „uita” un credit de peste 60.000 lei), să treacă în declaraţiile de avere din anii 2008, 2009, 2010, 2011, 2012 şi 2013 un credit contractat în anul 2007 în valoare de peste 60.000 lei. Această faptă se numeşte fals în declaraţie şi se pare că a fost săvârşită în mod deliberat, intenţionat şi repetat, vreme de şase ani, deci nu poate fi vorba, în niciun caz, de o simplă omisiune sau greşeală. Conform articolului 292 din Codul Penal, care incriminează falsul în declaraţii, Mădălin Guruianu este pasibil de închisoare sau amendă. De ce? Pentru că, se pare, se încadrează destul de clar în această categorie a celor care comit fals în declaraţii, întrucât articolul menţionat din Codul Penal precizează limpede că: „Declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei consecinţe, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă”.
    Într-o ediţie anterioară a „Condeiului ardelean” am publicat un drept la replică semnat de către liberalul care face obiectul acestui articol, în care acesta afirma că este o persoană mânată de principii morale solide, dat fiind faptul că ar fi urmat cursurile unei facultăţi de filosofie. Dat fiind faptul că liberalul Mădălin Guruianu face paradă cu moralitatea sa şi spiritul de dreptate şi adevăr care îl guvernează (sic!), îi propunem, aşadar, „omului
    de caracter”, cinstit şi corect, Mădălin Guruianu, să binevoiască a face o sesizare către organele de urmărire penală pe numele consilierului local Mădălin
    Guruianu pentru fals în declaraţii. Nu vi se pare corect?!

    Categorie:


    0 0

    Joi, 26 iunie 2014, în municipiul Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna, la fel ca pe întreg cuprinsul Ţării, s-a sărbătorit Ziua Drapelului Naţional. La manifestarea organizată de Prefectura Covasna şi Garnizoana Militară Sfântu-Gheorghe în faţa Monumentului Ostaşului Român din municipiul reşedinţă al judeţului, au venit să cinstească Tricolorul oamenii în haină militară, oficialităţile judeţene şi şefii instituţiilor deconcentrate, reprezentanţii partidelor politice, ai instituţiilor de învăţământ, precum şi numeroşi români trăitori pe aceste meleaguri. În fruntea lor s-au aflat secretarul general al Ministerului Apărării Naţionale, dr. Codrin Munteanu (foto mic dreapta, centru stânga), prefectul judeţului Covasna, Marius Popica (foto mic dreapta, centru dreapta), noul subprefect Sebastian Cucu (foto mic stânga, stânga), deputatul PSD de Covasna, Horia Grama, şi comandantul Garnizoanei Militare, col. Vasile Cristea (foto jos dreapta). După sfinţirea de către preotul militar Ioan Cucu a Drapelului Naţional, aceştia, dar şi ceilalţi conducători ai instituţiilor militare, au sărutat Stindardul României, ce a fost apoi înălţat de ostaşi pe catargul din faţa Monumentului. Evenimentul - pe parcursul căruia avioanele Aeroclubului Român au străbătut cerul brazdându-l cu paraşutişti - s-a încheiat prin sincerele aplauze ale celor prezenţi adresate, în timpul defilării, ostaşilor Armatei Române.
    Conform „tradiţiei“, preşe­din­tele Consiliului Judeţean Cov­as­­­­­na, Tamas Sandor, şi primarul municipiului Sfântu-
    Gheorghe, Antal Arpad, nu au putut fi prezenţi la manifestarea pentru care, în această zi, îi plăteşte Statul Român, ei fiind ocupaţi, probabil, cu calculele pentru obţinerea autono­miei teritoriale pe criteriu etnic al unui aşa-zis ţinut care nu există! Şi România, prin noi cetăţenii ei, prin noi românii, îi plăteşte bine-merci în continuare CA SĂ NU SĂRUTE Drapelul al cărui stat le-a acordat toate drepturile, de la creşă şi până la trecerea pe lumea ailaltă, plus la unii, ca ăştia, salarii grase şi alte beneficii!

    Categorie:


    0 0

    În ediţia precedentă vă arătam cum pe 11 iunie 2014 a dispărut de pe clădirea Consiliului Judeţean Covasna inscripţia ilegală MEGYEHAZA şi cum, poate, a venit timpul ca şi udemeriştii să respecte hotarârile judecătoreşti definitive şi irevocabile în Ţara aceasta şi deci, implicit, să respecte România şi Poporul Român, fără să ne mai batjocorească aşa cum au făcut-o 25 de ani. Fiţi fără grijă! N-a durat iluzia noastră cum că „civilizaţii” şi „europenii” ăştia ar putea într-un final să respecte legea decât 48 de ore, aşa încât, pe 13 iunie 2014, o altă inscripţie, la fel de ilegală, PALAT ADMINISTRATIV - MEGYEHAZA, a apărut în locul celei vechi. De ce la fel de ilegală? Pentru că instanţa de judecată nu traducerea acelei inscripţii a dispus-o, ci înlăturarea ei, deoarece în legile româneşti care reglementează domeniul administrativ nu există stipulată nicăieri uzitarea denumirii de Palat Administrativ. Deci băieţii fac mişto de noi în continuare! Dragi autorităţi centrale ale Statului Român, pe care vă plătim să vegheaţi la legalitate şi la siguranţa României, dormiţi în continuare! Somn uşor! Se pare că nu mai aveţi nicio măsură, sunteţi ocupate cu altceva. Nu-i nimic, lada de gunoi a Istoriei vă aşteaptă, iar de judecat vă vor judeca urmaşii-urmaşilor noştri!

    Categorie:


    0 0

    Dr. Codrin Dumitru Munteanu s-a născut la 8 august 1975, în Covasna, din părinţii Dumitru şi Maria Munteanu, ambii profesori. Tatăl, a fost directorul Şcolii Generale din Voineşti - Covasna, implicat în păstrarea şi afirmarea tradiţiilor folclorice locale, organizator al Cercului „Pro Natura” şi a numeroase concursuri de orientare turistică cu elevii, în munţii din împrejurimi. După absolvirea Şcolii Generale din Voineşti - Covasna, în toamna anului 1989 a început cursurile liceale la Odorheiu-Secuiesc. După evenimentele din decembrie 1989, în urma separării învăţământului pe criterii etnice, începând cu trimestrul al II-lea, împreună cu întreaga clasă, este transferat la Braşov, unde între anii 1989-1994, urmează cursurile Grupului Şcolar Sanitar. În perioada 1994-1998, este student la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” Sibiu. În timpul anilor studenţiei a lucrat ca asistent sanitar la Serviciul Judeţean de Ambulanţă Braşov.
    După satisfacerea stagiului militar, între anii 2000-2001, este consilier juridic la Instituţia Prefectului - Judeţul Covasna. În perioada 2001-2008, a fost director executiv la Instituţia Prefectului - Judeţul Covasna, Direcţia Verificarea Legalităţii Actelor, Contencios Administrativ, Resurse Umane şi Relaţii Publice. În urma intrării în corpul înalţilor funcţionari publici, între 25 iunie 2008 şi 14 iulie 2008, a îndeplinit funcţia de subprefect al judeţului Covasna, iar între 14 iulie 2008 şi 29 ianuarie 2009, a îndeplinit funcţia de subprefect la Instituţia Prefectului - Municipiul Bucureşti.
    În perioadele 29 ianuarie 2009 - 8 ianuarie 2010 şi 8 mai 2012 - 30 ianuarie 2013, a îndeplinit funcţia de prefect al judeţului Covasna. Între 8 ianuarie 2010 - 8 mai 2012, a fost inspector guvernamental. Din 30 ianuarie 2013 şi până în prezent este secretar general al Ministerului Apărării Naţionale.
    Preocupându-se continuu de perfecţionarea pregătirii profesionale, a urmat mai multe cursuri, în ţară şi străinătate, dintre care amintim: programe de perfecţionare, formator (lector programe de formare funcţionari publici), mentor de stagiu pentru viitorii manageri publici, perfecţionare a pregătirii pentru managementul situaţiilor de urgenţă. A absolvit studii academice postuniversitare în ştiinţe administrative (2000-2003) la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Administraţie Publică din Bucureşti, „Programul de formare specializată în administraţia publică, cu durata de un an, destinat înalţilor funcţionari publici” (2005), din cadrul Institutului Naţional de Administraţie, iar în anul 2013, „Programul postuniversitar de formare şi dezvoltare profesională continuă în domeniul securităţii şi apărării naţionale - Securitate şi bună guvernare”, la Universitatea Naţională de Apărare, la propunerea Colegiului Naţional de Apărare.
    În anul 2010, a obţinut titlul de doctorat în ştiinţe administrative la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din cadrul Facultăţii de Administraţie Publică, cu o teză având tema Administraţia Publică Teritorială.
    Din anul 2003, este lector la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Administraţie Publică, Extensia Universitară Sfântu-Gheorghe, unde a predat şi predă cursurile de Drept Administrativ, Drept Constituţional şi Drept Comunitar, şi lector la Institutul Naţional de Administraţie, la mai multe programe de perfecţionare: Programul Young Professional Scheme (formare manageri publici) - modulul legislaţie (2004); „Acţiunea în revendicare - Noul pachet legislativ al proprietăţii” (2005); „Drepturi şi obligaţii specifice intrării în sistemul administraţiei publice” (2006); „Proceduri administrative specifice administraţiei publice locale” (2007); „Debutul şi integrarea în funcţia publică” (2007); „Drept comunitar şi integrare europeană” (2007).
    În calitate de specialist în drept administrativ a participat la mai multe întâlniri organizate de Ministerul Administraţiei şi Internelor, pe teme de implementarea procesului de reformă în administraţia publică, elaborarea unor proiecte de acte normative ş.a..
    Dr. Codrin Munteanu este autor a numeroase studii şi publicaţii în domeniul dreptului şi administraţiei publice, pe teme de mare actualitate, precum Introducere în studiul dreptului administrativ - Editura Status, Miercurea-Ciuc, 2007; Consideraţii generale referitoare la proiectul de lege privind Statutul minorităţilor naţionale din România; Repere organizatorice şi funcţionale ale Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă; Bună administrare, discriminare şi non-discriminare în aplicarea prevederilor referitoare la dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a folosi limba maternă în administraţia publică; Administraţia publică teritorială şi mediul politic; Administrarea dreptului de folosire a limbii minorităţilor naţionale de către unele autorităţi ale administraţiei publice locale din judeţele Covasna şi Harghita; Administraţia Publică Teritorială între eficientizare şi politizare; Evaluarea Performanţelor Profesionale ale Prefecţilor. Analiză comparativă România - Franţa; Administraţia ca putere publică; Raporturi şi relaţii specifice administraţiei publice; Sistemul administrativ şi organizarea administrativ teritorială; Structuri şi mecanisme de dezvoltare intercomunitară; Instituţia Prefectului - dimensiuni şi perspective ş.a..
    La sfârşitul anului 2010, la prestigioasa editură „Universul Juridic”, din Bucureşti, în colecţia Monografii, a apărut volumul Administraţia publică teritorială, volumul fiind de fapt teza sa de doctorat evaluată cu calificative maxime de către o comisie formată din reputaţi specialişti din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi
    Administrative.
    Aşa cum se precizează şi în prezentarea volumului, „într-o abordare multidimensională, politică, administrativă, istorică şi managerială, lucrarea analizează o temă incitantă, veche şi mereu de actualitate, şi propune soluţii pentru perfecţionarea capacităţii administraţiei publice teritoriale de a îşi îndeplini sarcinile
    în sistemul global al puterilor statale, regionale şi locale”. Ne aflăm, deci, în faţa unei lucrări valoroase, cu certe valenţe de originalitate şi noutate, rezultat al unui program minuţios
    de cercetare ştiinţifică, în care se îmbină în mod fericit abordarea teoretică cuprinzând numeroase clarificări şi elaborări conceptuale, cu expertiza practicianului, a specialistului care a parcurs gradual şi merituos toate treptele carierei sale de funcţionar public.
    Lucrarea Administraţia publică teritorială este structurată pe trei părţi, 12 capitole, trei anexe şi o bogată bibliografie. Prima parte, intitulată Conceptul de administraţie publică. Sensuri şi şcoli de gândire, cuprinde capitolele: Abordarea ştiinţifică a administraţiei publice, Administraţia publică. Noţiuni şi concepte, Administraţia şi regimul de putere publică, Raporturile administraţiei cu principalele elemente ale sistemului social (cu mediul politic, juridic, relaţia administraţie - cetăţean) şi Caracteristicile administraţiei publice moderne. Partea a doua este dedicată Sistemului administraţiei publice şi organizarea administrativ-teritorială şi cuprinde capitolele: Sistemul administraţiei publice (principii generale, principiul centralizării, descentralizării şi deconcentrarea, ca variantă a centralizării administrative) şi Organizarea administrativ-teritorială (a României şi a altor nouă state: Franţa, Anglia, Canada, Republica Moldova, Rusia, Norvegia, Suedia, Luxemburg şi Japonia). În partea a treia, este abordată problematica Administraţiei publice teritoriale, în cuprinsul capitolelor: Administraţia publică teritorială. Principii şi raporturi specifice, Administraţia publică teritorială în România, Exercitarea de către prefecţi a atribuţiei de verificare a legalităţii actelor administrative emise/adoptate de către autorităţile administraţiei publice locale, Evoluţia administraţiei teritoriale. Tendinţe, previziuni şi propuneri, Principalele repere privind statutul şi atribuţiunile prefectului în Franţa şi Italia în comparaţie cu dreptul românesc, Concluzii şi propuneri. Cele trei anexe, redau următoarele probleme: situaţia verificării legalităţii actelor administraţiei publice locale de către instituţiile prefectului în perioada 2000-2009; propuneri de modificare a Legii nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, formulate de către Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România şi de către unele instituţii ale prefectului; situaţia proiectelor cu finanţare europeană întocmite şi depuse de instituţiile prefectului în anul 2009. De remarcat că informaţiile din anexe se referă la toate judeţele din România, constituind o bază de date care, la rândul ei, poate constitui punctul de plecare al unor cercetări viitoare.
    Lucrarea se adresează deopotrivă specialiştilor din sistemul dreptului administrativ, practicienilor din instituţiile centrale şi teritoriale ale administraţiei publice, inclusiv oamenilor politici care, vremelnic, conduc destinele unor structuri ale administraţiei publice, cadrelor didactice şi studenţilor din facultăţile de profil, dar şi tuturor celor care, într-un fel sau altul, sunt preocupaţi de această problematică care, în fond, ne priveşte pe fiecare dintre noi, în cadrul relaţiei cetăţean-administraţie publică locală.
    Meritele lucrării sunt multiple, atât din perspectivă teoretică, metodologică şi praxiologică, dar, mai ales, al implicaţiilor practice, al soluţiilor propuse pentru perfecţionarea administraţiei publice teritoriale, în condiţiile respectării principiilor şi normelor unei bune guvernări. În lucrare sunt abordate frontal probleme de mare actualitate prezente în dezbaterile pe tema reformei administraţiei publice din România, asigurându-se încadrarea problematicii cercetate, în contextul mai larg al teoriei şi practicii europene în materie, analiza comparativă a organizării administraţiei teritoriale în diferite state şi formularea unor puncte de vedere, concluzii şi propuneri originale, izvorâte din diagnoza realităţilor româneşti cercetate.
    Din multitudinea acestora menţionăm: modernizarea administraţiei publice nu poate fi limitată exclusiv la descentralizarea serviciilor publice şi accentuarea autonomiei locale - acest proces trebuie să includă simultan şi o reformă a competenţelor administraţiei publice statale, centrale şi teritoriale; evitarea preluării mecanice a unor metode şi soluţii din alte ţări şi, am adăuga noi, a reînvierii unor formule specifice evului mediu (cazul mult discutatelor scaune secuieşti); asigurarea unui echilibru just între interesele naţionale şi interesele locale şi, în acest context, redefinirea rolului structurilor deconcentrate în teritoriu, cu multiplele lor funcţiuni, printre care şi cea de reprezentare a statului în plan local; evidenţierea intercondiţionalităţilor existente între sistemul administraţiei publice şi organizarea administrativ-teritorială.
    Lucrarea se constituie într-o pledoarie documentată şi convingătoare pentru accentuarea depolitizării administraţiei publice teritoriale, pentru optimizarea relaţiilor dintre administraţia publică şi principalele elemente ale sistemului social, pentru consacrarea administraţiei publice teritoriale ca palier instituţional prin care statul îşi exercită autoritatea şi, nu în cele din urmă, suveranitatea, asupra întregului teritoriu naţional. Un punct forte al lucrării îl reprezintă concluziile privind prefectul şi instituţia prefectului, pagini care ar trebui să se afle pe masa de lucru a tuturor parlamentarilor şi guvernanţilor cu atribuţii în îmbunătăţirea legislaţiei care reglementează Instituţia Prefectului în România. De aceeaşi atenţie trebuie să se bucure şi propunerile doctrinare şi cele de lege ferenda, în condiţiile în care prevederile din programele tuturor partidelor politice referitoare la promovarea elitelor performante nu vor rămâne doar generoase promisiuni electorale.
    Dr. Codrin Munteanu a fost un foarte bun manager în conducerea operativă a Instituţiei Prefectului, cu o experienţă deosebită în coordonarea activităţilor cu caracter juridic, administrativ şi economic, în verificarea legalităţii actelor administraţiei publice locale, contencios administrativ, aplicarea actelor normative cu caracter reparatoriu, managementul resurselor umane şi relaţii publice. Este un specialist recunoscut pentru competenţa sa profesională, dar şi pentru expertiza şi exigenţa dovedite în controlul asigurării respectării prevederilor legale de către toate instituţiile administraţiei publice locale.
    O recunoaştere a competenţei sale profesionale o constituie şi alegerea ca membru al mai multor asociaţii ştiinţifice, culturale şi civice: membru al Institutului de Ştiinţe Administrative „Paul Negulescu”; membru în Consiliul Director al Colegiului Consilierilor Judeţeni Covasna, preşedinte al Asociaţiei Ştiinţifice a Carpaţilor Răsăriteni (2004-2005) şi al Forumului Civic al Românilor din Covasna şi Harghita (2005 -2006), membru al Adunării Eparhiale a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei (2006 -2010), colaborator al Centrului European de Studii Covasna-Harghita ş.a.. A fost prezent în mass-media locală şi centrală cu interviuri, conferinţe de presă şi articole.
    Performanţele sale profesionale nu sunt deloc întâmplătoare, ci dimpotrivă, reprezintă corolarul îmbinării organice a activităţilor de funcţionar public cu cele de cadru didactic universitar şi de cercetător ştiinţific al administraţiei publice, dar şi de om al cetăţii, promotor al afirmării democraţiei, al spiritului civic şi al valorilor naţionale.
    Toate acestea sunt tot atâtea argumentele care pledează convingător pentru acordarea dr. Codrin Munteanu a Diplomei de excelenţă şi a Premiului I.I. Russu pentru activitatea de cercetare cu privire la istoria şi devenirea românilor din Covasna şi Harghita, ediţia 2014.

    dr. Ioan Lăcătuşu

    Sfântu-Gheorghe,
    28 iunie 2014

    Categorie:


    0 0

    Oare este cineva din rândul istoricilor, cercetătorilor, arhiviştilor şi muzeografilor care nu-l cunoaşte pe domnul Alexandru-Alin Spânu? Puţin probabil. Motivele pentru care susţin aceasta le pot enumera, într-o ordine mai mult sau mai puţin subiectivă: 1. dr. Alin Spânu face parte din noua generaţie de istorici, cercetători eminenţi şi buni analişti ai problematicii Serviciilor de Informaţii (Gheorghe Buzatu - n.n.), cercetările, studiile, articolele şi lucrările sale ştiinţifice fiind bine cunoscute în lumea specialiştilor; 2. numeroasele participările anuale ale dr. Alin Spânu la activităţile de valorificare a cercetărilor prin intermediul sesiunilor de comunicări, simpozioane, mese rotunde, lansări de carte au dus la numeroase contacte cu cercetătorii din ţară; 3. atragerea de către domnia sa, nu numai a tinerilor cercetători la manifestările ştiinţifice, cum remarca un bun prieten al meu, ci şi a acelora mai în vârstă, care sunt mai „îndepărtaţi” de sursele centrale de documentare, prin vestita sa disponibilitate de a pune la dispoziţia acestora numeroase documente, inedite în majoritatea cazurilor; 4. apariţiile sale editoriale permanente în mass-media centrală şi locală, în zeci de reviste de specialitate editate de serviciile Arhivelor Naţionale, muzeelor naţionale sau alte instituţii de cultură ţine mereu trează atenţia specialiştilor şi iubitorilor de istorie asupra sa; 5. dar nu şi ultimul, umorul său sănătos şi buna sa dispoziţie molipsitoare, devenită proverbială în rândurile prietenilor de pe tot cuprinsul ţării, reprezintă unul din atuurile comunicării sale excepţionale cu partenerii, atât din lumea ştiinţifică, cât şi a societăţii în care-şi desfăşoară activitatea.
    Desigur, mai puţin sau deloc cunoscute, sunt „informaţiile/contrainformaţiile” care provin din istoria personală sau familială, date care, prin „metode specifice serviciilor secrete”, au ajuns în posesia noastră.
    S-a născut în aceeaşi zi şi lună cu bunicul său - 19 decembrie - şi de aceea primul său prenume este al acestuia: Alexandru. Diferenţa era că bunicul s-a născut în anii marii răscoale din 1907, în timp ce nepotul a venit pe lume 63 de ani mai târziu, fiind fiul lui Ştefan, ofiţer de paraşutişti, şi al Laurenţiei, profesoară. Numele Alexandru provine din limba greacă, fiind compus din cuvintele alexein = a apăra şi andros = bărbat, luptător. Un nume al multor martiri creştini, din moment ce în calendarul ortodox au fost introduşi nu mai puţin de 44 de sfinţi de diferite ranguri cu acest nume. A devenit apoi un nume purtat de împăraţi, regi, ţari, papi, al unor
    domni din Ţările Române şi al primului domn al Principatelor Unite.
    Naşul său, din motive care urmează să fie cercetate în profunzime, l-a botezat Alin, cu care şi-a cunoscut faima pe care o păstrează. Alin vine de la vechi nume germanice compuse cu radicalul al, echivalentul lui tot (întreg), evoluat în limbile moderne (italiană, germană, franceză) în adel, adela egal statutului de nobil, apoi în Adelin şi Adelina.
    Născut şi crescut în Capitală, acolo unde „Soarele pentru toţi românii de la Bucureşti răsare”, a avut şansa unei frumoase copilării desfăşurată lângă parcul Cişmigiu şi în apropiere de importante elemente istorice naţionale, care, poate, şi-au pus amprenta asupra destinului.
    A absolvit Liceul „Tudor Vladimirescu” în 1989 şi pentru că a fost prea comod să înveţe materia Economie politică nu a reuşit la examenul de admitere la Facultatea de Istorie. A primit repartiţie la Întreprinderea de Fabricare şi Montaje Ascensoare (IFMA), tăbliţă existentă în aproape toate lifturile din România, unde a lucrat circa o lună (august-septembrie 1989), înainte de a fi încorporat. Destin sau nu, unitatea sa se afla la Crângul lui Bot - Strejnic (lângă Ploieşti), acolo unde, la 28 noiembrie 1940, a fost găsit trupul lui Nicolae Iorga ciuruit de gloanţele legionarilor. Revoluţia din decembrie 1989 a adus şi scurtarea stagiului militar obligatoriu de la 16 luni la 12 luni, astfel că în septembrie 1990 a fost liberat din haina militară.
    A mai lucrat câteva luni la IFMA, înainte să facă parte din prima generaţie de… şomeri. Până la găsirea unui nou serviciu a stat acasă, iar poştăriţa îi aducea ajutorul de şomaj. Norocul a făcut ca, într-un moment propice, să-şi găsească un loc de muncă plăcut şi destul de bine plătit pentru acea perioadă.
    A reuşit în cele din urmă la Facultatea de Istorie, pe care a absolvit-o cu brio în anul 2000. A continuat cu un master la Centrul de Studii Euro-Atlantice al Universităţii din Bucureşti, unde a şi lucrat în perioada următoare. Din 2003, a avut şansa să fie doctorandul regretatului profesor Gheorghe Buzatu, care i-a îndrumat nu numai teza, dar şi paşii către afirmarea ştiinţifică.
    Astăzi, istoricul Alin Spânu are o frumoasă familie în care soţia sa dovedeşte o largă înţelegere şi îngăduinţă privind timpul afectat cercetărilor şi scrierilor sale, dar, mai cu seamă, pentru foarte desele deplasări la activităţile ştiinţifice din ţară. Este cadru didactic la Facultatea IMST (fostă TCM) din Universitatea Politehnică Bucureşti şi împreună au o fetiţă care a terminat de curând clasa a X-a.
    Ceea ce am afirmat în preambulul acestui Laudatio, destinat a motiva acordarea de către Grupul de Cercetare „I.I. Russu” pentru studiul sud-estului Transilvaniei a Premiului „I.I. Russu” domnului dr. Alexandru-Alin Spânu, ţin să argumentez, în continuare, prin activitatea sa ştiinţifică.
    Prima apariţie, în presa de specialitate, a numelui său datează din iulie-august 2000, în Revista Trupelor de Paraşutişti, unde a fost solicitat să scrie din amintirile pe care le avea din perioadele când îşi însoţea tatăl, ofiţer de paraşutişti, prin garnizoane sau la salturi. Primul articol are ca subiect modul cum, prin 1982-1983 (aplecat asupra cercetării unui caz de culegere de informaţii terestre), era să dea un avion peste tânărul Alin Spânu la Boteni, care (pretextând că) încerca să traverseze pista în timp ce aparatul venea la aterizare (în fapt strângea informaţii pentru scrierea viitoarei Istorii a serviciilor de informaţii/contrainformaţii româneşti).
    Tot în acel an, dar în septembrie, a debutat la Dosarele Istoriei cu un mic articol despre mişcarea legionară, revista având ca temă proclamarea României ca stat naţional-legionar. Ulterior, a început şi continuat colaborări cu Magazin Istoric, Historia, Document. În anii următori, publică şi în foarte multe reviste de specialitate din întreaga ţară: „Acta Bacoviensia”, anuarul Arhivelor Naţionale din Bacău; „Acta Moldaviae Meridionalis”, anuarul Muzeului Judeţean „Ştefan cel Mare” din Vaslui; „Administraţie Românească Arădeană” din colecţia „Slaviciana”- Serie Nouă, Arad; volumele trilogiei „1916 - An hotărâtor pentru Istoria Românilor”, „1917 - Glorie şi deznădejde”, „1918 - Un vis împlinit” ale Universităţii de Petrol-Gaze şi Societăţii Culturale Ploieşti Mileniul III; „Anuarul Arhivelor Mureşene”, Serie Nouă, Târgu-Mureş; revista „Sesiune de Comunicări şi Referate” de la Bilbor-Harghita; revista „Sangidava” a Centrului Cultural Topliţa şi Fundaţiei Culturale „Miron Cristea” Topliţa; revista „Angvstia” a Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei şi Centrului Ecleziastic „Mitropolit Nicolae Colan” din Sfântu-Gheorghe; colecţia „Profesioniştii noştri” a editurii „Eurocarpatica” din Sfântu-Gheorghe privind personalităţile care au avut şi au o contribuţie deosebită la studiul istoriei românilor din Arcul Intracarpatic şi multe alte publicaţii din cuprinsul României.
    Demnă de remarcat este şi prezenţa sa constantă, cu studii şi comunicări de mare valoare ştiinţifică, la manifestări cultural-ştiinţifice din marile centre universitare din ţară, dar, mai cu seamă, din Arcul Intracarpatic: la sesiunea de comunicări ştiinţifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie, cultură, civilizaţie” de la Sfântu-Gheorghe, Miercurea-Ciuc, Covasna sau Izvorul-Mureşului; sesiunea „Credinţă străbună, Istorie, Cultură şi Civilizaţie” din cadrul Zilelor „Miron Cristea” de la Topliţa; sesiunea „Octavian C. Tăslăuanu” de la Bilbor; Colocviul Naţional al Grupului de cercetare „I.I. Russu” pentru studiul sud-estului Transilvaniei de la Sfântu-Gheorghe, din cadrul Zilelor „Andrei Şaguna” ajunse astăzi la cea de-a XXII-a ediţie.
    Numele său a apărut pe coperta unui volum în 2004, când alături de Cristian Troncotă a publicat Documente SSI privind spaţiul sovietic 23 august 1939 - 23 august 1944 (INST, Bucureşti). Colaborarea a continuat şi în anii următori, cu două volume Documente SSI despre poziţia şi activităţile politice din România 6 septembrie 1940 - 23 august 1944, vol. I-II (INST, Bucureşti, 2005-2006), toate cele trei fiind apreciate de critica de specialitate şi distinse cu mai multe premii.
    Teza sa de doctorat, susţinută în 2009 şi tipărită în 2010, intitulată Istoria serviciilor de informaţii/contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945, apărută la Casa Editorială Demiurg, din Iaşi, reprezintă, după părerea regretatului mare istoric ieşean Gheorghe Buzatu, „indiscutabil, o contribuţie ştiinţifică de ţinută, rod al unor investigaţii sistematice şi profunde, de durată şi de preferinţă”. Enumerând o pleiadă de renumiţi istorici români care au cercetat domeniul serviciilor secrete din perioada 1919-1945, remarcabilul istoric concluzionează că lucrarea domnului Alin Spânu „desăvârşeşte studiul de ansamblu al serviciilor secrete ale României în perioada 1919-1945, de mare interes şi semnificaţie istorică, îmbinând importante aspecte şi presupunând numeroase şi nebănuite consecinţe actuale”. Lucrarea prezintă, „incontestabil, o serie de calităţi şi de elemente esenţiale, precum, în prima ordine, originalitatea demersului ştiinţific, întemeiat pe o vastă bibliografie şi pe ample cercetări în arhivele interne; orizontul larg în abordarea şi interpretarea problemelor; obiectivitatea şi detaşarea în expunerea faptelor şi fenomenelor; sistematizarea şi structurarea fericită a materialelor şi materiei; preocuparea pentru detaliile pe deplin semnificative, orânduirea şi tratarea lor sistematică, logică şi convingătoare; stilul ales şi plăcut, care îndeamnă pe cititor să consulte textul în integralitate, iar, la urmă dar nu şi cel mai lipsit de importanţă, autorul a îmbinat în chip plăcut şi cu excelente rezultate analiza cu sinteza, astfel încât concluziile avansate sunt veridice şi categorice, în ciuda dificultăţii, recunoscute, a unora dintre problemele investigate”. Părerea excelentă a profesorului universitar, care de altfel a şi coordonat teza de doctorat a tânărului istoric, s-a concretizat în propunerea sa ca autorului să i se acorde distincţia MAGNA CUM LAUDE. De altfel, ilustru istoric ieşean, în prefaţa lucrării publicate în anul 2010, remarca: „În ansamblu, din punctul meu de vedere Istoria serviciilor de informaţii/contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945, a domnului dr. Alexandru-Alin Spânu reprezintă, cel puţin până în acest moment, cea mai solidă monografie publicată la noi consacrată problemei şi perioadei investigate”.
    Lucrarea dr. Alexandru-Alin Spânu fiind considerată ca un punct de cotitură în istoria serviciilor de informaţii autohtone a fost distinsă cu premiul „Mihail Kogălniceanu” de către Academia Română, ceea ce înseamnă o recunoaştere a meritelor în domeniul cercetării la o vârstă destul de fragedă în acest domeniu.
    O continuare a acestei valoroase lucrări a fost noul volum Serviciul de Informaţii al României în Războiul de Întregire Naţională (1916-1920), apărută la Editura Militară din Bucureşti, în anul 2012, „lucrare care incită şi intrigă în acelaşi timp, deoarece dr. Alin Spânu lansează, pe baza unor documente în majoritate inedite, ipoteze şi prezintă noi cazuri de spionaj şi contraspionaj într-o epocă tulbure”. Ambele lucrări de autor au fost prezentate la sesiunile şi colocviile noastre de la Sfântu-Gheorghe, cea din urmă, acum un an, la aceeaşi manifestare la care participăm şi astăzi.
    În numele meu şi al dr. Ioan Lăcătuşu ţin să-i mulţumesc dr. Alin Spânu pentru ajutorul ştiinţific dat, concretizat în sute de pagini de documente inedite puse la dispoziţia noastră, care ne-au ajutat în mare măsură la redactarea unora din studiile noastre, au dus la îmbogăţirea arhivei Centrului Ecleziastic „Mitropolit Nicolae Colan”, au contribuit la eliminarea unor puncte albe din istoria comunităţii româneşti de pe aceste meleaguri.
    În finalul acestei încercări de laudatio, la adresa unuia dintre cei mai tineri laureaţi cu premiul I.I. Russu de până acum, a unei personalităţi de excepţie a istoriei noastre contemporane, ţin să evidenţiez unele fapte care mă onorează - colaborarea noastră la volumele V, VII, XV din colecţia „Profesioniştii noştri” şi la o publicaţie regională de cultură şi istorie, cu un profund caracter patriotic şi de demnitate naţională - „Condeiul ardelean”; participările noastre comune la zeci şi zeci de manifestări ştiinţifice pe întregul cuprins al patriei; apariţia semnăturilor noastre în aceleaşi reviste de specialitate din ţară.
    Domnule dr. Alin Spânu, demn reprezentant al tinerei generaţii de istorici, eminent cercetător al Istoriei serviciilor de informaţii/contrainformaţii româneşti, permiteţi-mi a fi primul care vă felicită pentru onoarea de a fi distins cu Premiul „Ioan I. Russu”, de către Grupul de cercetare „I.I.Russu” pentru studiul istoriei sud-estului Transilvaniei.

    prof. Vasile Stancu

    Sfântu-Gheorghe,
    28 iunie 2014

    Categorie:


    0 0

    Programul manifestãrii, perioada 27-29 iunie 2014

    Liga Cultural-Creştină „Andrei Şaguna” şi Centrul European de Studii Covasna-Harghita, în parteneriat cu Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Centrul European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române, Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Despărţământul „ASTRA” Covasna-Harghita, cu sprijinul Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, SC Ştefadina SRL Bucureşti, Consiliului Local al Municipiului Sfântu-Gheorghe, al Primăriei şi al Consiliului Local al Comunei Vâlcele, în perioada 27-29 iunie 2014, organizează cea de a XXII-a ediţie a „Zilelor Andrei Şaguna”.

    Manifestările se vor desfăşura după următorul program:

    Vineri, 27 iunie 2014

    1100-1300 Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” Sfântu-Gheorghe
    Dezbaterea 70 de ani de la holocaustul evreilor din Transilvania de Nord-Est
    Moderatori: Prof. univ. dr. Petre Ţurlea,
    dr. Alin Spânu
    Cercet. şt. gr. I Gelu Neamţu, Institutul de Istorie „George Bariţiu” al Academiei Române, Cluj-Napoca, Gânduri privind continuitatea persecutării evreilor de către maghiarii din Transilvania (1848-1944)
    Prof. univ. dr. Petre Ţurlea, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”, Bucureşti, Note despre holocaustul evreilor din Transilvania de Nord-Est
    Dr. Alin Spânu, Centrul de Studii Euro-Atlantice, Bucureşti, Situaţia evreilor în armata ungară, în documentele SSI (1942-1943)
    Prof. dr. Ioan Corneanu, Satu-Mare, A uita, înseamnă a repeta. 70 de ani de la deportarea evreilor sătmăreni în lagărele naziste de la Auschwitz şi Birkenau
    Dorin Suciu, Târgu-Mureş, Drama evreilor de la Sărmaş (1945)
    Prof. Vasile Stancu, Centrul European de Studii Covasna-Harghita, Rezolvarea „chestiunii evreieşti” în Ungaria din surse documentare maghiare
    Dr. Ioan Lăcătuşu, Centrul European de Studii Covasna-Harghita, Exterminarea evreilor din Treiscaune oglindită în documentele de arhivă.

    1500-1800 Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” Sfântu-Gheorghe
    Colocviul Geopolitica entităţilor - între multiculturalism şi dreptul minorităţilor şi al popoarelor, în parteneriat cu Centrul European de Studii în Probleme Etnice al Academiei
    Române.
    Moderatori: Prof. univ. dr. Radu Baltasiu, Dr. Alexandru Porţeanu
    Prof. univ. dr. Radu Baltasiu, Centrul European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române, Bucureşti, Managementul minorităţilor
    Dr. Alexandru Porţeanu, Bucureşti, Unele consideraţii istorice asupra relaţiilor româno-maghiare din România în primul sfert de secol după redobândirea libertăţilor şi drepturilor democratice (1990-2014)
    Ambasador Traian Pleşca, Bucureşti, Autonomia Tirolului de Sud. Un caz în sine
    Cercet. şt. dr. Mihai Ungheanu, Centrul European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române, Bucureşti, Observaţii asupra foiletonului „Autonomia”, de Bedo Zoltan, apărut în cotidianul „Szekely hirmondo”
    Dr. Cristian Pantelimon, Universitatea „Spiru Haret”, Bucureşti, Geopolitica autonomiilor
    Dr. Liliana Trofin, Universitatea „Dimitrie Cantemir”, Bucureşti, Aspecte etno-culturale în spaţiul intracarpatic în Evul Mediu
    Traian Cepoiu, Acţiuni maghiare de spionaj pe teritoriul României în perioada 1939-1941
    Daniel Niculae, Asociaţia Istorică „Dimitrie Cantemir”, Bucureşti, O pagină din realitatea raportului minoritate-majoritate în regimul comunist. Episcopul Papp Laszlo şi spiritul libertăţii religioase (1976)
    Dr. Maria Cobianu-Băcanu, Dr. Elena Cobianu, Maghiarii şi proiectele de legi autonomiste şi separatiste
    Dr. Codrin Munteanu, Bucureşti, Consideraţii critice privind modul discriminatoriu de soluţionare a unor reclamaţii de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării
    Dorin Suciu, Târgu-Mureş, Neorevizionismul şi autonomia „Ţinutului Secuiesc”
    Dr. Ioan Lăcătuşu, Centrul European de Studii Covasna-Harghita, Dimensiuni ale convieţuirii româno-maghiare oglindite în presa de limbă maghiară
    Drd. Vasile Lechinţan, Despărţământul „ASTRA” Cluj, Cluj-Napoca, Despre „Ţinutul Secuiesc”. Un document oficial al Uniunii Europene incitǎ pe maghiarii din România.

    Sâmbătă, 28 iunie 2014

    900-1130 Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” Sfântu-Gheorghe
    Dezbatere cu tema Noi cercetări privind istoria românilor din sud-estul Transilvaniei în cadrul Colocviului naţional al Grupului de cercetare „I.I. Russu” pentru studiul sud-estului Transilvaniei, ediţia a VI-a, organizată de Centrul European de Studii Covasna-Harghita, Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni şi Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”
    Şedinţă în plen. Moderatori: IPS Ioan
    Selejan, prof. univ. dr. Corneliu Mihai Lungu
    Alexandru Porţeanu, Bucureşti, La centenarul atentatului de la Sarajevo. O interesantă intuiţie istorică românească referitoare la primăvara şi vara anului 1914
    Cercet. şt. gr. I Gelu Neamţu, Institutul de Istorie „George Bariţiu” al Academiei Române, Cluj-Napoca, Andrei Şaguna - salvatorul de la moarte a zeci de mii de români, în 1849 (răspuns la unele atacuri din presa de limbă maghiară din România)
    Dr. Constantin Secară, Institutul de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu” al Academiei Române, Bucureşti, Istorie şi etnomuzicologie. Cercetări asupra folclorului muzical realizate în momente istorice semnificative pentru estul şi sud-estul Transilvaniei
    Prof. univ. dr. Corneliu Mihai Lungu, prof. ing. Mihai Nicolae, SC Ştefadina SRL Bucureşti, Biblioteca digitizată „Eurocarpatica” a Centrului European de Studii Covasna-Harghita
    Înmânarea premiilor I.I. Russu,
    ediţia 2014
    Prof. univ. dr. Radu Baltasiu,
    Laudatio de Dr. Ovidiana Bulumac
    Dr. Constantin Secară,
    Laudatio de Dr. Dorel Marc
    Dr. Ana Dobreanu,
    Laudatio de Dr. Liviu Boar
    Dr. Codrin Munteanu,
    Laudatio de Dr. Ioan Lăcătuşu
    Dr. Alin Spânu,
    Laudatio de Prof. Vasile Stancu
    In memoriam
    Ioana Cristache-Panait, prezintă
    Dr. Alexandru Porţeanu, Drd. Vasile Lechinţan
    Lansări şi prezentări de cărţi:
    Români şi evrei în secolul XX, Vol. 1, de Petre Ţurlea, Editura Semne, Bucureşti, 2014, prezintă Petre Ţurlea
    Gheorghe Buzatu. In memoriam, coordonatori: Marusia Cîrstea, Sorin Liviu Damean, Lucian Dindirică, Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2014, prezintă Corneliu Mihail Lungu
    Biografii istorice transilvane (VIII). Biografii paşoptiste(4). Omagiu dedicat istoricului Gelu Neamţu la împlinirea vârstei de 75 de ani, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2014, prezintă Vasile Lechinţan
    Sângeorgiu de Mureş. Septembrie 1940 - septembrie 1944. Consemnări, de Ilarie Gheorghe Opriş, Constantin Bogoşel, Târgu-Mureş, 2013, prezintă Ilarie Gheorghe Opriş
    Monografia localităţii Somuşca, de Anton Coşa, Bacău, 2013, prezintă Anton Coşa
    Sântilia, străvechi obicei popular românesc, de Florentina Teacă, Editura Eurocarpatica, Sfântu-Gheorghe, 2014, prefaţă Dr. Dorel Marc, prezintă Florentina Teacă
    Covasna - Voineşti. Istorie şi cultură românească în imagini, de Floretina Teacă, Editura Eurocarpatica, Sfântu-Gheorghe, 2014, prefaţă Dr. Constantin Secară, prezintă Constantin Secară
    Noi traduceri din limba greacă realizate de Pr. dr. Ciprian Ioan Staicu

    1130-1200 Pauză

    1200-1430 Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”
    Secţiunea Cercetare istorică şi etnografică
    Moderatori: Dr. Constantin Secară,
    Dr. Vasile Tutula
    Dr. Dan Buzea, Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu-Gheorghe, Stadiul cercetării aşezărilor Ariuşd din sud-estul şi estul Transilvaniei
    Dr. prof. Nicolae Bucur, Miercurea-Ciuc, Colaborarea etnologului şi cercetătorului Nicolae Dunăre cu autorii meleagurilor noastre. Consideraţii 
    Drd. Vasile Lechinţan, Despărţământul „ASTRA” Cluj, Revoluţia de la 1848/1849 în comitatele Cluj, Turda şi în scaunul Arieş
    Pr. drd. Sebastian Pârvu, Liga Cultural-Creştină „Andrei Şaguna”, Sfântu-Gheorghe, Românii din fostele scaune secuieşti în revoluţia de la 1848-1849
    Dr. Vasile Tutula, Cluj-Napoca, Translatarea secuilor de la identitatea secuiască la identitatea ungurească (1830-1930)
    Prof. Zorel Suciu, Centrul Cultural Topliţa, Vechi sate de culme, azi disparate, în zona Topliţei. O încercare de localizare teritorială la Subcetate
    Prof. Corina Bărăgan, Despărţământul ASTRA Buzăul Ardelean, Gărzile naţionale în Buzăul Ardelean din 1918
    Ioan Corneanu, Vasile Moiş, Satu-Mare, Existenţa, permanenţa şi continuitatea neîntreruptă a românilor în Ardeal
    Herţeg Florin, Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Memoriile unui infirmier pe frontul din Rusia din Al Doilea Război Mondial
    Col. (r) Dumitru Stavarache, Comisia Română de Istorie Militară, Bucureşti, Măieruş. Braşov. Însemne pentru cei care au luptat în cele două războaie mondiale
    Gina Ghiaţă, Arhivele Naţionale Harghita, Miercurea-Ciuc, Politica de urbanizare a României între 1948-1989. Studiu de caz - oraşul Miercurea-Ciuc

    1200-1430 Muzeul Spiritualităţii Româ­neşti de la Catedrala Ortodoxă Sfântu-Gheorghe
    Secţiunea Cercetare şi valorificare muzeală, arhivistică şi interdisciplinară
    Moderatori: Dr. Liviu Boar, Prof. Vilică Munteanu
    Dr. Ioan Lăcătuşu, Noi cercetări privind istoria şi cultura românilor din sud-estul Transilvaniei
    Dr. Liviu Boar, Arhivele Naţionale Mureş, Arhivişti ardeleni - un proiect în curs de finalizare
    Prof. Vilică Munteanu, Arhivele Naţionale Bacău, Acta Bacoviensia. Anuarul Arhivelor Naţionale Bacău - un deceniu în slujba istoriei şi arhivisticii româneşti
    Ilarie Gheorghe Opriş, Târgu-Mureş, Un deceniu de... „Dascăli mureşeni” (2004-2014). Prezentarea celor 7 volume cu acelaşi titlu, autori: Traian Bosoancă, Dorin Borda, Ilarie Gheorghe Opriş, Simion Bui
    Dr. Adela Kovacs, dr. Luminiţa Cornea, Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Valorificarea patrimoniului de la Casa Memorială „Romulus Cioflec” în cadrul programului naţional Şcoala Altfel, 2014
    Dr. Adela Kovacs, Pr. drd. Sebastian Pârvu, Dr. Ana Dobreanu, Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Carte de învăţături creştineşti, editată de Ioan Bob, partea a treia, Blaj, 1805. Date istorice oferite de exemplarul din Muzeul Spiritualităţii Româneşti, Sfântu-Gheorghe
    Elena Maria Tartler, Braşov, Cercetare istorică prin intermediul mijloacelor electronice de comunicare
    Ioan Lăcătuşu, Vasile Stancu, Centrul European de Studii Covasna-Harghita, Sfântu-Gheorghe, Surse edite şi inedite pentru elaborarea monografiei Buzăului Ardelean
    Gabriela Ţopa, Sfântu-Gheorghe, Evidenţa informatizată a Bibliotecii Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”
    Elena Mândru, Miercurea-Ciuc, Apariţii editoriale apărute sub egida Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Harghita,
    Ing. Gheorghe Bejan, Dr. Anton Coşa, Asociaţia Romano-Catolicilor din Moldova „Dumitru Mărtinaş”, Concluzii în urma implementării proiectului „Tânărul european”
    Erich-Mihail Broanăr, Centrul European de Studii Covasna-Harghita, Noi apariţii la Editura Eurocarpatica

    Sâmbătă, 28 iunie 2014

    1600 Casa Memorială „Romulus Cioflec” din Araci
    „La umbra nucului bătrân”, manifestare organizată de Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni şi Despărţământul „ASTRA” Covasna-Harghita. Moderator: Prof. dr. Luminiţa Cornea
    Lansări şi prezentări de cărţi:
    Eveniment editorial, lansarea volumului Exodul. Poem epic, de Daniel Drăgan, Editura Eurocarpatica, Sfântu-Gheorghe, 2014, prezintă Prof. dr. Luminiţa Cornea, Prof. Ligia Dalilla Ghinea
    Mihaela Aionesei, Insomniile bufniţei, Editura Eurostampa, Timişoara, 2014, prezintă Gheorghe Filip
    Toth Arpad, Întâlnirile omului cu ursul, Editura „Petru Maior”, Reghin, 2014, prezintă Prof. Vasile Stancu
    Ionel Simota, Cântare pământului, Editura Eliteratura, Bucureşti, 2014
    Dezbaterea „Romulus Cioflec în corespondenţă cu autori români” - moderator Prof. dr. Luminiţa Cornea
    Recital de poezie susţinut de actriţa Camelia Paraschiv Katai, de la Teatrul „Andrei Mureşanu”, Sfântu-Gheorghe

    Duminică, 29 iunie 2014
    Staţiunea Vâlcele

    1200 Prezentarea unor volume monografice despre localităţile Araci şi Vâlcele şi ale unor autori din comuna Vâlcele: Prof. Nicolae Moldovan, Prof. dr. Luminiţa Cornea, Pr. Ioan Tămaş Delavâlcele, Vasile Antonie Tămaş Delavâlcele, Cătălin Florin Vlădărean
    1300 Nedeea Sânpetrului - Zilele comunei Vâlcele
    Serbare câmpenească tradiţională anuală, cu participarea unor artişti profesionişti şi formaţii folclorice din judeţele Covasna şi Braşov. Manifestare organizată de Consiliul Local şi Primăria comunei Vâlcele

    Categorie:


older | 1 | .... | 83 | 84 | (Page 85) | 86 | 87 | .... | 130 | newer